Pentru rugaciunile Sfintei Mare Mucenite Marina si ale Sfantului Ierarh Eufrasie, episcopul Ionopolei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru
această zi, cuvânt pentru cei ce gresesc si nu vor să se pocăiască.
Multi din cei ce
gresesc zic adesea: „Sunt plin de întinăciune, cum voi putea să mă apropii de
Dumnezeu si cum voi putea să-L rog pe El, fiind eu cuprins de greseli
diavolesti?” Frate, oare, esti silit si lipsit de îndrăzneală? Tocmai pentru
aceasta să vii, ca să afli îndrăzneală mare. Că, oare, Dumnezeu este un om,
care vrea să te întrebe pe tine, ca să te rusinezi de El? Dumnezeu vrea, mai
mult decât omul, să te izbăvească pe tine din păcat. Nici tu însuti nu doresti
mântuirea ta, asa cum vrea El să te mântuiască pe tine. Deci, să nu zici: „Am
pierit, ce voi face?” Ai doctor, mai presus decât leacurile, care vrea să te
vindece pe tine de boala păcatului, dacă tu singur îti vei arăta boala, adică,
îti vei mărturisi, mai înainte, greseala ta, căci, pocăinta de păcate face
curat pe cel ce se pocăieste cu mintea. Bine este a nu gresi, dar, si mai bine
este, ca cei ce gresesc să se pocăiască si, din durerile bolii, să se
izbăvească si, după răni, să fie sănătosi. Pentru că nu a cădea este cumplit,
ci a nu se ridica si a zăcea după cădere. De vei zice: „Peste fire am gresit”,
dar, cine este fără de păcat, pe pământ? Să-ti fie tie destul aceasta spre
pomenire; spune-ti, tu, mai întâi, fărădelegile tale, ca să te îndreptezi.
Plângi mai înainte, cât este încă vremea pocăintei, ca să nu plângi atunci când
nu va mai fi vreme de pocăintă. Să lucrăm binele, până ce putem. Că nu iubeste un
tată pe fiul său, cât iubeste Dumnezeu sufletul cel ce se pocăieste. Că asa
este iubirea de oameni a Stăpânului, că nu se întoarce de la nici unul din cei
ce aleargă la El. Pentru cel ce vrea, niciodată nu este vreme neprielnică
pentru căutarea mântuirii. Pentru că tâlharul s-a mântuit, nu din pricina
vremii, ci pentru că a crezut si s-a osândit pe sine si astfel, a luat, după
faptele sale, si, asa, a aflat visteria cea nedesertată a Împărătiei Cerurilor.
Că, pentru cel ce se căieste, începutul mântuirii este să se osândească pe
sine; si nu se va îndrepta cineva, acoperindu-si greselile sale. Iar cel ce se
căieste de răutăŃile ce a făcut, dacă nu va face vrednică ispăsire de păcate,
prin împlinirea canoanelor, atunci, acela va răspunde la Judecată. Dumnezeului
nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu