MFC-NORI

 Vata de.....nori

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (VI)

O comoara rara, unica, dar si nepretuita este Cinstitul Brau al Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea, care se afla la vechea si cinstita Manastire Vatoped. In anul 458, dupa decretul imparatesc al lui Leon I, Braul a fost asezat in faimoasa, stravechea si imparateasca biserica din Vlaherna, iar in secolul al XII-lea a fost randuita de imparatul Manuil I Comneanul o sarbatoare deosebita la 31 august in cinstea Braului.

Minunile pe care le-a savarsit si pe care le savarseste Braul sunt nenumarate si cunoscute de toti ortodocsii. De aceea si faima lui este cunoscuta pretutindeni. Redam aici una din minunile petrecute cu Cinstitul Brau.

In anul 1871 a cazut peste Constantinopol infricosatoarea boala a holerei. Victimele ei erau mii de copii mici, tineri, batrani si oameni de orice varsta si credinta.

Sultanul de atunci se mahnea pentru pierdea slujitorilor sai si se temea pentru viata sa. De aceea cauta orice mijloc pe care l-ar fi putut folosi pentru inlaturarea acestui blestem, care navalise asupra imparatiei lui.

Cand Patriarhul Antim al VI-lea l-a sfatuit sa aduca din Sfantul Munte Cinstitul Brau al Maicii Domnului, sultanul a uitat de Coran si de Mahomed. A trimis atunci o corabie la limanul Vatopedului, a luat Cinstitul Brau, l-a adus in imparateasca cetate si au inceput litaniile. A ramas acolo timp de trei luni. In fiecare zi savarseau panahide, liturghii si paraclise.

Astfel a fost indepartata acea boala aducatoare de moarte. Atunci “locuitorii cetatii au inconjurat Cinstitul Brau cu multa cinste, iar sultanul a daruit pentru el mult aur.”

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

O viață impreuna

 Nunta de coral – 35 de ani

(sursa foto: internet)

La 35 de ani de casatorie se aniverseaza nunta de coral, deoarece coralul este “un simbol al rezistentei in fata provocarilor”, insa, in acelasi timp, incanta privirea cu frumusetea lui. Asa a fost si este si viata noastra impreuna: plina de bucurii, emotii, relalizari, insa si cu perioade mai grele, pe care le-am trecut impreuna sustinandu-ne unul pe celalalt.

Cand ne-am unit destinele, eram doi tineri de 20 de ani, indragostiti unul de celalalt, cu fluturi in stomac si care ne pregateam sa luam viata in piept, cu emotie, dar si cu teama.

Azi, suntem parintii a doi copii minunati, dar si bunici fericiti de doua mogaldete dulci si dragi, insa mai suntem inca si copiii parintilor nostri.

Dar, ceea ce este mai important, amandoi suntem la fel de indragostiti, fluturii sunt tot acolo unde erau si la prima intalnire cand, sotul meu, m-a asteptat, timid, cu un trandafir. Amandoi avem sufletul plin de dragoste si ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara.

Ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne daruiasca multi ani impreuna.

 

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (V)

Un crestin, care se numea Didim, s-a nascut orb. Acesta era un om cinstitor de Dumnezeu si virtuos si atat de mult iubea biserica, incat niciodata nu lipsea de la slujbe si de la predicile ce se faceau in ea. Dobandise atat de multa cunostinta dumnezeiasca, incat de multe ori ii infrunta pe eretici si pe iudei si ii rusina.

Intr-o zi, dupa ce a spus o frumoasa cuvantare si a adus multe laude Maicii Domnului, necredinciosii iudei erau rusinati. Atunci ei i-au spus:

-Nu te rusinezi, orbule, sa vorbesti in apararea Maicii Domnului, asa cum o numesti tu? Nu intelegi ca nu poate sa dea lumina ochilor tai, ca sa vezi si tu ca ceilalti oameni? Si mai ai si atata evlavie pentru ea!

-Va voi raspunde dupa trei zile, le-a spus el.

Dupa ce a plecat la casa lui, a inceput sa se roage fierbinte si cu lacrimi Maicii Domnului trei zile si trei nopti, fara sa manance nimic, ca sa-i dea lumina ochilor, pentru a-i rusina pe rau-slavitorii eretici si pe necredinciosii iudei.

Atunci a primit instiintare de la Maica Domnului ca sa-i cheme pe toti ereticii si iudeii intr-o biserica. S-a oprit in fata unei icoane a Maicii Domnului si cu voce tare a spus aceasta rugaciune:

“Pururea-Fecioara, asa cum te-ai invrednicit sa nasti fara de stricaciune pe Dumnezeul tuturor, incat niciodata nu s-a mai auzit un lucru mai minunat ca acesta, asa si acum fa minunea ta cu mine, pacatosul, si daruieste-mi lumina ochilor mei, nu spre a mea multumire, ci pentru ca toti cei din jurul meu sa creada ca tu esti Nascatoare de Dumnezeu si ca intr-adevar Dumnezeu S-a nascut din tine si din Duhul Sfant in chip negrait. Si astfel sa vina si acestia la Credinta Ortodoxa”. Si indata Maica lui Dumnezeu a daruit lumina ochilor sai.

Atunci multi iudei si eretici, care au fost martori ai acestei intamplari minunate, au crezut in Hristos si s-au botezat in acea zi. Pe acestia, cel ce mai inainte fusese orb, i-a luat in casa sa impreuna cu multi saraci si straini si le-a o ferit o “masa a dragostei”, pentru ca toti sa-I multumeasca Domnului, “Care pentru rugaciunile Preanevinovatei Sale Maici, a facut aceste lucruri marete”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului s-a aratat celor care se rugau ei cu credinta

Maica Domnului s-a arătat îmbrăcată în veşmânt luminos, scris peste tot cu rugăciunile creştinului

În cetatea Colonia Agripinei, era un cetăţean binecredincios. Acesta mergând la biserică şi venind acasă, întotdeauna se ruga Maicii Domnului, zicând către dânsa cuvintele îngerului: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu Tine, Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28). După trecerea din viaţă a acestui binecredincios creştin, Maica Domnului s-a arătat unei nepoate a lui, îmbrăcată într-un veşmânt foarte luminos. Pe acel veşmânt şi pe încălţămintea Ei erau scrise cuvintele: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu Tine” (128, Minunile MaiciiDomnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

Maica Domnului se arată Episcopului stând în scaunul Arhieresc

Alfons, Episcopul Toletanului, era foarte evlavios către Maica Precista. Odinioară mergând el la biserică, în timpul Utreniei, a văzut pe Maica Precista stând în scaunul Arhieresc. Pe când el o privea cu evlavie şi multă smerenie, Maica Precista i-a dat lui atunci un felon, adică o sfită preoţească (129, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului vindecătoare

Un om care se numea Timotei Nelepcovici, din Gorodişte, era foarte bolnav de cap, având dureri şi la picioare. Având mare evlavie şi dragoste către Maica Domnului, s-a rugat ei pentru vindecarea de boală, postind zece vineri. În cea din urmă vinere de post, având mare durere de cap, a adormit puţin. Atunci i s-a arătat în vis Maica Precista care, atingându-se de capul lui, i-a poruncit să meargă la mănăstirea Cupiatici, unde se afla o icoană a Ei, făcătoare de minuni, şi să se spovedească. Deşteptându-se din somn, n-a mai simţit nici o durere. A doua zi, plin de bucurie, a mers la mănăstirea Cupiatici, s-a spovedit şi a povestit cu mare căldură sufletească, tuturor oamenilor şi călugărilor, despre minunata vindecare dăruită de Maica Milostivirii, după care fericit s-a întors la casa lui (347, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925)

Minunile Maicii Domnului - preot Nicodim Mandita.

Minunile Maicii Domnului

 Ajutorul Maicii Domnului

Gheorghe, feciorul lui Simon, nepotul lui Africat, domnul Vareajilor, dobândind mare milă de la Maica Precista şi de la preacuviosul Teodosie, a dăruit mănăstirii Pecersca un lanţ de aur ce cântărea 100 grivne. El a lăsat o scrisoare într-acest chip: „Eu, Gheorghe, fiul lui Simon, slugă a Maicii Precistei, care am primit mare milă de la Sfinţia Sa, pentru rugăciunile Preacuviosului Teodosie, am fost ascultat şi ajutat, căci trei ani n-am văzut nimic; iar când mi s-a arătat Preacurata şi mi-a zis că voi vedea, am văzut. Pentru aceea las această carte (scrisoare) în urma mea, neamului meu, ca să nu se depărteze nimeni de la casa (biserica) Maicii Preacurate (312, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului - preot Nicodim Mandita)

Blog de noiembrie - ziua 7

 Weekend de sărbătoare 

Ce bine că ziua de vineri este zi scurta la serviciu. Așa am reușit să ajung repejor acasă și să pregătesc supa cu tăiței și prăjitura Tosca, preferata ginerelui meu Mihai. Mâine sunt Sfinții Mihail și Gavriil, iar fiica și ginerele au venit la noi  pentru a sărbători împreună. Îl așteptam și pe fiul meu, Mihai, insa nu a putut ajunge, pentru că duminică foarte devreme pleacă în deplasare. Vom sărbători toți atunci când se va întoarce.

Puiuții mici, de cum au venit, ne-au umplut sufletul de bucurie cu ghidușiile lor.

La un moment dat, al meu soț îl necăjea pe Matei. Și puiul drag, se așează în fața soțului, pune mânuțele in sold și, foarte serios ii spune:

-Te log bunicule să nu mă mai supalesti.

In secunda doi, langa el a fost Alex, tot cu mana in sold, certandu-l și el pe bunicul, pe limba lui.🤣🤣.

Abia aștept să ne întâlnim toți și să sărbătorim împreună, atunci când fiul meu Mihai va reveni din deplasare.

Minunile Maicii Domnului

Minunile Maicii Domnului cu cei cei care se roaga ei (VIII)

Maica Domnului se arată și vindecă limba unui creştin, tăiată de eretici

Odinioară, doi fraţi mergând pe cale, au aflat o biserică pustie. Intrând în acea biserică, au început a se ruga Maicii Domnului. Tocmai în acel timp i-au aflat pe dânşii aici ereticii dintr-o localitate numită Albighena care, intrând în biserică, i-au scos afară şi unuia dintre dânşii i-a tăiat limba, tocmai din rădăcină. Celălalt frate, care era şi preot, l-a dus pe cel rănit până la Clunian (mănăstirea Clun) şi l-a încredinţat călugărilor din acea mănăstire care, văzându-l rănit pentru cinstirea Maicii Domnului, l-au primit cu toatădragostea şi voia bună.

Într-o noapte, fiind adunaţi toţi călugării la slujba Utreniei, au rânduit să fie adus şi cel cu limba tăiată, la biserică. Astfel fiind adunaţi cu toţii, s-au rugat cu mare credinţă, cu multă evlavie şi cu belşug de lacrimi către Preasfânta Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, să facă milă şi să vindece pe cel care pentru dragostea şi evlavia cea către dânsa şi-a jertfit limba ce i-a fost tăiată de hulitorii eretici. După această rugăciune stăruitoare, Maica Milostivirii s-a arătat aievea, şi cu multă bunătate a dăruit vindecare şi grai celui rănit. Făcându-se această minune, cel tămăduit a început cu mare glas să aducă mulţumiri şi laude Maicii Domnului, strigând cu mare glas: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine” (206, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

 

Minunile Maicii Domnului

 Minunile Maicii Domnului cu cei cei care se roaga ei (VII)

Creştinul evlavios rugându-se Maicii Domnului, l-a salvat din mare şi l-a dus pe un câmp verde

Un galion levanticesc mergea din Lizutania în Spania. Pe când înainta pe mare, s-a dezlănţuit cu mare furie o furtună, care a făcut ca vasul să se spargă. Atunci, toţi oamenii care erau într-însul s-au înecat în adâncul mării. Din acel groaznic naufragiu, n-a scăpat decât numai un singur tânăr, care se numea Petru Mendes. Numai acesta a rămas viu şi sănătos.

Acest tânăr, creştin binecredincios, în timpul groaznicei furtuni şi a naufragiului, s-a rugat din toată inima Maicii Precistei cu lacrimi fierbinţi şi i s-a închinat cu adâncă smerenie. Maica Preacurată l-a salvat şi cu ajutorul ei, tânărul Petru, s-a văzut aruncat afară din marea înfuriată, pe un câmp verde (142, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

  

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-Micii meseriasi

 Micii meseriasi

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Minunile Maicii Domnului

 Minunile Maicii Domnului cu cei cei care se roaga ei (VI)

Rugată fiind, Maica Domnului se arată şi salvează corabia primejduită de furtună

Un bun creştin care se chema Petru, din Alaba, călătorea cu corabia pe mare Mergând spre Olanda, la o cetate numită Ruan. Pe când călătorea astfel pe mare, deodată s-a ridicat o furtună groaznică, încât toţi se speriaseră şi credeau că nu vor mai scăpa cu viaţă. Atunci, acel bun creştin, Petru, a zis tuturor celor din corabie: „Să ne rugăm cu toţii Maicii Preacurate, să ne vină acum în ajutor”. Şi aşa, după cuvântul lui, au început a se ruga din toată inima, cu lacrimi fierbinţi, Domnului Dumnezeu şi Maicii Sale.

În acel timp, s-a arătat înaintea corabiei, pe mare, o Fecioară foarte frumoasă şi luminoasă, cu nişte faruri aprinse, luminătoare. Îndată după acea arătare minunată, furtuna s-a potolit şi marea s-a liniştit (141, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Blog de noiembrie-ziua 4

O zi de repaus

 E inceput de noiembrie, e frig si ploaie, dar si ploaie de frunze, pentru ca vantul scutura ceea ce a mai ramas prin copaci. Este pustiu, doar cand si cand, un trecator zgribulit, se grabeste sa ajunga la destinatie.

In casa este cald si bine si miroase a dovleac copt, iar eu ii dau Slava lui Dumnezeu si sunt recunoscatoare ca a trecut criza de spondiloza.

Azi, dupa foarte mult timp, spondiloza mea si-a facut simtita prezenta cu o noua criza, cu ameteli puternice. Pentru ca nu aveam pastilele la mine, am fost nevoita sa ajung urgent acasa. Mi-am luat tratamentul, am facut reteta cu ceai si bicarbonat pe care mi-a recomandat-o dr. Scarlat, cu ani in urma, cand crizele erau puternice si dese.

M-am culcusit in pat, cu gandul de a citi putin pana cand tratamentul isi face efectul, insa mos Ene a avut alta idee. Dupa un somn adanc si odihnitor (cred ca si-a spus cuvantul si oboseala acumulata), m-am trezit mai bine. Ameteala a trecut, a ramas doar o usoara slabiciune, care va trece si ea curand.

Sotul a anuntat pe grup ca activitatea de azi cu copiii de la Centru se anuleaza intrucat eu nu ma simt bine si am plecat de la serviciu, asa ca, atunci cand m-am trezit, telefonul era plin de mesaje de incurajare, de rugaciuni de vindecare, de cuvintele copiiilor: “Doamna, va rugam sa va faceti bine”.❤️❤️.

Unii parinti chiar mi-au dat mesaje in particular, daca ma pot ajuta cu ceva❤️❤️.

Tinerii, pe grupul nostru de salut si de discutii libere intre noi, au fost ceva mai categorici: “Doamna, va rugam sa stati linistita si sa va odihniti. Gata, suspendam pentru o saptamana toate proiectele😂😂”.❤️❤️.

Cu sufletul plin de bucurie, le-am multumit tuturor pentru grija si dragostea lor si le-am spus ca a fost doar o criza de spondiloza.

Doamne, iti multumesc ca ma simt bine.

  Ceai pentru ameteli cauzate de spondiloza.

Se face o cana de ceai de plante (orice fel de ceai), care se indulceste. Din el, se pune in doua cesti de cafea (nu din cele foarte mici, sa fie cam de 100 ml). In ceaiul din prima ceasca se pune o lingurita de bicarbonat, iar in cel din ceasca a doua se pune zeama de la o lamaie.

Din cinci in cinci minute, se cate o lingura din fiecare ceasca. Se repeta de 6 ori. Dupa maxim o jumatate de ora, ameteala (sau vertijul) dispare. Pe mine m-a ajutat si ma ajuta foarte mult.

Minunile Maicii Domnului

 Minunile Maicii Domnului cu cei cei care se roaga ei (V)

Maica Domnului se arătă celui ce citea cu evlavie Paraclisul Ei

În Rusia cea mică, în ţinutul Haliciului, Marcoş Landinski a văzut în vis pe Maica Precista şezând pe un scaun foarte frumos, înconjurată de îngeri şi unele suflete ale drepţilor. Acolo a văzut şi pe fratele lui mai mare, Gheorghe, care murise, căruia Maica Domnului i-a zis: „Eu m-am arătat fratelui tău celui mai mic, pentru că citeşte către Mine, cu credinţă şi evlavie, în toate zilele, din tinereţile lui, Paraclisul meu”. După aceea, el s-a făcut călugăr, luându-şi numele de Macarie. Şi în călugărie ca şi în mirenie, el citea zilnic Paraclisul Maicii Domnului, încât îl ştia pe de rost (135, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Blog de noiembrie-ziua 3

Așa a început săptămâna...

Săptămâna aceasta a început cu o mare bucurie. Ne-am trezit în miez de noapte, puțin după miezul noptii și, la ora 2.30 am pornit spre Bucuresti, pentru că a fost singura soluție de a ajunge la Catedrala Mântuirii Neamului. Rezistenta fizica și timpul nu ne-ar fi permis să stăm cate 5-6 ore sau chiar mai mult. Și totuși, ne-am dorit cu tot sufletul sa trecem și noi prin Sfântul Altar, dar și să ne închinăm Sfintelor Moaște ale Sfântului Andrei și Sfântului Dimitrie Basarabov.

Trecerea prin Sfântul Altar al unei astfel de Catedrale, este o șansă unică în viața, o șansă ce nu trebuie ratata.

Drumul a fost liber, o adevărată plăcere să circuli. Luna a fost cea care ne-a însoțit.

Când am ajuns in București, circulau câteva mașini și mijloace de transport în comun. Însă, când am ajuns la Catedrala, aici lumea circula că în mijlocul zilei: unii plecau, alții veneau.

Ne-am așezat la rand la ora 3.40, iar la ora 4.40, am ieșit din Sfântul Altar și am pornit spre casa.

In curte, pe esplanada, am stat aproximativ o jumătate de oră, timp in care, pe cele două ecrane mari se difuza slujba Acatistului Sfinților Împărați Constantin și Elena, slujba ținută la Catedrala Patriarhală. Aerul plăcut de afara, ușor răcoros, liniștea nopții și slujba difuzata ne-au creat o stare sufletească aparte, de liniște, de pace și de bucurie că am ajuns.

Însă, când am intrat în Catedrala, am simțit o emoție puternică, o bucurie imensa. Toată lumea fotografia, toată lumea se mira și spunea cat de frumoasa este. La un moment dat, cineva chiar a spus: "Slava Ție Doamne, pentru că ai ajutat romanii să construiască o astfel de frumusețe". La care, o doamna in vârstă, tot încet, tot soptit a răspuns: "așa cum suntem noi românii, cu bune și cu rele, Dumnezeu încă ne iubește de a permis să fie construită acesta minunăție pe pământ românesc."

De pe cupola Sfântului Altar, Maica Domnului ne privește pe toți, și senzația este că ne îmbrățișează și ne ocrotește pe toți.

Totul este atât de frumos, de parcă ești în Rai. 

Sunt recunoscătoare că am ajuns și noi la Catedrala Mântuirii Neamului.

VINDECATOARE CEREASCA

Vindecatoare cereasca (IV)

In anul 510 de la Intruparea lui Dumnezeu, cetatea Romei a fost lovita de o boala de moarte, in urma careia mureau zilnic aproape doua mii de oameni.

Episcopul din acele vremuri, marele Grigorie Dialogul a poruncit sa se faca litanie cu cinstita icoana a Maicii Domnului zugrsvita de Evanghelistul Luca si sa se faca rugaciune catre Domnul ca sa inceteze moartea.

Deci, asa cum se ruga episcopul in fata sfintei icoane a Maicii Domnului, ca ea sa-L induplece pe Fiul ei si Atotmilostivul Dumnezeu sa-Si inceteze mania Sa cea dreapta, vedeau cu totii ca prin locul unde trecea icoana, vazduhul se curata. Atunci s-a aratat ceva ca un nor, care era izgonit de un vant naprasnic, iar in urma vazduhul ramanea iarasi linistit si curatat de acea boala.

Dupa ce au facut litanie prin tot orasul cu sfanta icoana a Maicii Domnului, Sfantul episcopa Grigorie a vazut un inger deasupra turnului lui Adrian si Crescent, care stergea o sabie insangerata si o baga in teaca. Sfantul a inteles ca prin mijlocirile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a disparut acea epidemie aducatoare de moarte.

De atunci acel turn a fost numit “Turnul Arhanghelului Mihail” si nu s-a mai numit “Turnul lui Adrian si Crescent”. In numele Arhangelului s-a zidit mai tarziu mai tarziu o biserica mareata, pentru a-si aminti crestinii de minunea Maicii Domnului.

 

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Blog de noiembrie - ziua 2

 Provocarea lunii noiembrie 

Corina, pe blogul ei Prima zi, a lansat provocarea de a posta in fiecare zi ceva care merita să rămână în amintirea noastră. Ei bine, nu știu cât de mult am sa reușesc să scriu, însă îmi place provocarea, așa că am să răspund la ea.

Azi a fost o zi plina, începând cu participarea la Sfânta Liturghie alaturi de copii și tineri. Mă simt atât de bine in preajma lor, este atât de multă bucurie în suflet, încât nu mă satur de prezenta lor. A fost mare veselie in rândul lor, atunci când părintele i-a felicitat pentru acțiunea de ieri, încât deja au în minte alte proiecte.

La masa de prânz am fost la părinții mei pe care, spre rușinea mea, i-am neglijat puțin, in sensul că a trecut ceva vreme de când nu am mai mâncat împreună.  Bineînțeles, că ne-au primit cu bucurie și cu mâncărica ce știe că ne place cel mai mult: supa de pui cu găluște, șnițele și mămăligă cu brânză. Când am ajuns, am făcut și puțină friptura la grătar, mai mult pentru placerea de a servi, langa grătar, o cana de must și a povesti fiecare ce a făcut. Deși vorbim des la telefon, atunci când ne întâlnim, unele povesti le mai reluăm.😀😀.

Vremea frumoasa, soarele blând, ne-au permis să servim masa afara, in curte.

Pentru așa o zi frumoasă nu pot decât să spun: Mulțumesc Doamne!

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (III)

Leon cel Intelept, pe cand imparatea, s-a imbolnavit de o boala cumplita si nevindecabila pentru acele timpuri, care se numeste litiaza, adica nu mai putea urina. De aceea suferea groaznic. In Saptamana Branzei durerile au devenit insuportabile. Doctorii i-au spus ca va muri si, pentru aceasta au inceput sa-i pregateasca cele pentru inmormantare.

Atunci sfanta si fericita imparateasa Teofana, o femeie evlavioasa, cand a vazut ca doctorii pamantesti nu au putut sa-l vindece pe sotul ei, a alergat la Doctorul cel Ceresc. A intrat in camarile imparatesti si dupa ce a cazut in genunchi in fata icoanei Maicii lui Dumnezeu, a inceput sa se roage cu credinta si cu lacrimi fierbinti ca sa-i mai daruiasca barbatului ei putin timp de trait, pana cand fiul lor, Constantin, va mai creste si va putea fi ales imparat, ca sa nu se primejduiasca imparatia ramanand fara conducator.

In timp ce se ruga, a auzit o voce cereasca, care ii spunea:

“Nu te intrista, Teofana, pentru ca astazi va veni planta tamaduitoare, care-l va vindeca pe barbatul tau”.

Cand imparateasa a auzit acest cuvant mangaietor al Maicii Domnului, s-a bucurat mult si si-a continut rugaciunea, aducand multumiri Doctorului sufletelor si al trupurilor.

Apoi a alergat la bolnav si a vazut ca era in ultimele clipe ale vietii. Vazand aceasta, doctorii s-au sfatuit sa-l opereze. Atunci Sfanta Teofana le-a spus:

-Lasati-l, pentru ca va veni degraba alt doctor ca sa-l vindece!

Apoi, dupa un timp, cand toti credeau ca imparatul a murit, vad ca vine pe drum o monahie, cu numele Agata, care slujea in Biserica “Izvorul Tamaduirii” si care tinea un vas cu apa din izvorul tamaduitor al Maicii Domnului. Aceasta ii spuse imparatesei:

-Astazi dimineata, cand am venit sa ingrijesc biserica Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, am auzit o voce care-mi spunea: “Agata, ia degraba putina apa din Izvorul meu si sa-i spui imparatului s-o bea, ca sa se tamaduiasca si sa inceteze tristetea iubitei sale sotii Teofana, care cu lacrimi striga catre mine”.

Atunci imparateasa a dat celui suferind apa, iar acela, de indata ce a baut-o, s-a vindecat cu desavarsire. Atata putere a primit, incat s-a sculat de pe pat ca si cand n-ar fi avut vreodata acea boala. Aceasta minune i-a uimit pe toti.

Apoi imparatul a poruncit sa se savarseasca in palat slujbe de multumire in amintirea acestei mari binefaceri a Domnului si a Preaslavitei Stapanei noastre si Maicii lui Dumnezeu.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Tineri și bunici

 Bucurie în parohie - continuare

Fiecare parohie este ca o familie, membrii acesteia fiind enoriașii de diferite vârste: copii, tineri, părinți, bunici, toți uniți de același crez. La Centrul Educațional al Parohiei Sfântul Gheorghe Nou din Ploiesti, tinerii, sub denumirea de "Bucurie în parohie", și-au propus să organizeze diferite activități, cu scopul de a realiza o legătură puternică între generații.

Daca luna trecută au oferit copiiilor o zi plina de bucurie, despre care am povestit aici, in aceasta seară au invitat cateva doamne, bunicute dragi, ce fac parte din Comitetul de Femei și care de-a lungul timpului au asigurat și asigură bunul mers al activităților din parohie.

Și, pentru a aduce multa bucurie în sufletul lor, cei tineri s-au pregătit din plin pentru primirea musafirelor.

Au început cu pregătirea gustarilor și a dulciurilor,

Pentru o atmosfera primitoare, au căutat și selectat melodii care sa le amintească de tinerețe,

Au creat o atmosfera festiva.

Doamnele au fost foarte incantate de primirea făcută. A fost o seara in care cei tineri au povestit despre realizările lor, despre reușitele lor, iar doamnele au povestit din experiența lor de viață.

S-au stabilit și proiecte care sa fie realizate în comun: o șezătoare pe care o vom organiza la primăvară și, in cadrul căreia doamnele ne vor învăța să croșetăm și să tricotam. Așa cum au spus și dânsele: nimic nu este mai frumos și mai elegant decât să porți ceva lucrat de tine.

Dar, vin sărbătorile de iarnă, așa că, împreună cu doamnele, vom confecționa omuleți cu grâu pentru Sfântul Andrei.

A fost o seara frumoasa, o seara in care două generații diferite au găsit subiecte comune de discuții și proiecte comune, o seara care a împletit care a împletit prezentul și viitorul.

Va mulțumim doamnelor pentru prezenta și dragostea dumneavoastră.

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (II)

Vazatorul aratarilor duhovnicesti si a intamplarilor minunate, fericitul parinte Ioachim povesteste despre boala lui, care a aparut in urma incalcarii fagaduintelor facute de parintii lui Maicii Domnului, urmatoarele:

“Cand eram la varsta de doisprezece ani, parintii mei, temandu-se ca nu cumva hainele calugaresti sa aiba o inraurire in sufletul meu, nu m-au imbracat cu acele haine sfintite, precum fagaduisera in fata icoanei Maicii Domnului din Drapano.

Astfel m-am imbolnavit de o boala grea. De multe ori am fost aproape de moarte. Mama mea, cand m-a vazut grav bolnav, a spus: “Maica Domnului, da-i sanatate lui Ioan al meu, caci indata ce se va face bine, il voi aduce in biserica ta si-l voi imbraca cu rasa!”. Acestea le spunea mama mea, cand ma vedea grav bolnav, insa cand primejdia trecea, nu isi tinea fagaduinta. Tatal meu nici nu vroia sa auda de asa ceva, ci spunea: “Il voi insura pe baiat si apoi, cand va ajunge la varsta potrivita, va fi hirotonit preot si va purta haine sfintite”.

Dar Domnul hotarase altceva pentru micul Ioan, ieromonahul de mai tarziu, Ioachim Spetieris. De aceea Maica Domnului i-a fost in tot timpul vietii calda ocrotitoare si sprijinitoare si a ajutat la implinirea planurilor Fiului ei”.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

FINAL DE OCTOMBRIE

 BUCURIILE LUNII OCTOMBRIE

 Incet-incet, a mai trecut o luna din frumoasa toamna. O luna bogata in evenimente, o luna plina de bucurii:

-surioara mea locuieste la in apropiere de Brasov si foarte greu ajung la ea. Acum, la inceput de luna, cand a trebuit sa stam cu nepotii intr-un weekend, i-am pus in masina si am pornit in directia Prejmer. Au fost cateva ore, bineinteles insuficiente, in care ne-am bucurat una de cealalta. Timpul trece atat de repede, sunt multe de facut si, din pacate, ne vedem foarte rar.

-tot la inceput de luna, le-am citit micilor strumfi cartea “Tomi vopseste oua”. Si, cum bunica avea tot ceea ce ii trebuia, a pornit la actiune: facem oua colorate. A fost putin pe repede inainte, pentru ca mamica lor se grabea, insa bucuria a fost mare, asa ca vom relua activitatea cand vom fi doar noi (nu de alta, dar stocul de vopsea de oua trebuie terminat😂😂).

- Andreea a fost plecata in delegatie in Germania, asa ca in weekendul respectiv, ne-am bucurat de nepoti, de ginere si de baiatul nostru. Vremea fiind frumoasa, au iesit toti la o cafea, asa, ca baietii.

-sotul cu cei doi Mihai (fiul si ginerele) au reusit sa elibereze de mobila apartamentul din Ploiesti.

-Radu a inceput sa zugraveasca apartamentul Andreei;

-a fost o luna cu spor la curatenia de toamna, atat la noi (mai pe unde vede soacra😂😂), cat si la “casuta” unde ne desfasuram activitatile cu copiii de la Centru;

-weekendul de la mijlocul lunii a fost plin de bucurie, participand la primul pelerinaj din viata noastra: doua zile la Iasi.

-La Centru, am sarbatorit reusita tinerilor la examenul din vara;

-Dupa foarte multi ani, am participat la o intalnire cu doamnele din parohie, ceea ce m-a bucurat tare mult. Imi palce atmosfera, imi plac discutiile care au loc. Din pacate, o buna perioda de timp, acestea nu au mai avut loc.

-impreuna cu copiii de la Centru am inceput sa confectionam primele ornamente de Craciun.

-am reusit, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sa fac toate pomenirile pentru tanti Ica, inclusiv cea de 40 de zile, asa cum si-a dorit dansa: mancare gatita, calda, daruita celor nevoiasi. In continuare, vom proceda la fel.

-nici sufletele noastre nu au fost lasate deoparte, astfel ca am reusit sa ne spovedim si sa ne impartasim.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!