CONCERT

 CONCERT ANDRE RIEU

Concertul a avut loc in data de 14 noiembrie, la ora 19.308, insa intrarea in sala a inceput cu ora 18. Totul organizat excelent pana in cele mai mici detalii. BT Arena, probabil multi dintre voi o stiti, este o sala imensa si frumoasa. Biletele noastre au fost la parter, insa cred ca de la etaj totul s-ar fi vazut atlfel. Bine si asa. La ora 19.30 a inceput spectacolul. Un spectacol ca o poveste, un spectacol ce si-a dorit sa fie o intalnire minunata cu muzica, sa ne “bucuram impreuna de ea”, asa cum a afirmat Rieu. Inainte de fiecare melodie Andre Rieu a spus o mica poveste, ori despre cantecul ce urma sa fie prezentat, ori despre interpret. Fiecare moment a avut o frumoasa introducere. Voi mentiona doar cateva dintre ele:

Polca a fost prezentata printr-un moment inedit. Rieu a spus urmatoarea poveste: intr-o zi, Jozeph Strauss mergea, pe calul sau, spre fierar, pentru ca avea nevoie sa ii fie potcovit calul. La fierar este foarte mult zgomot pentru ca se loveste la nicovala si sar foarte multe scantei, iar in acest mediu, compozitorul a gasit inspiratie pentru a compune o polca. Pentru interpretarea melodiei, a fost adusa pe scena o nicovala. Melodia minunata, a fost completata de jocul comic al “fierarului” din Venezuela si al unui menbru din orchestra.

Un alt moment emotionant a fost prezentarea piesei din desenul animat Frozen, dar si interpreta. Povestea spune ca o fetita descopera ca poate face orice doreste, atata timp cat isi doreste acest lucru cu toata puterea ei. Emma Kok, tanara care a interpretat melodia este o tanara ce are o boala foarte grava-paralizia stomacului-care o impiedica sa manance, intreaga mancare fiind introdusa in stomac printr-un tub. Insa, la fel ca eroina din desenul animat, si ea are un mare vis: acela de a canta. O fata frumoasa, cu chip si voce de inger.

O alta poveste, un alt moment frumos: La nai a cantat Michelle, un domn ce s-a nascut la Elvetia intr-o familie de muzicieni, parintii fiind cantareti la opera din Geneva, intreaga familie fiind o familie de muzicieni. El este mezinul familiei si s-a nascut cu brate scurte si fara maini, fiind singurul care nu putea sa cante. Tot timpul, tatal s-a gandit cum sa isi ajute copilul si, la varsta de 7 ani, i-a cumparat acestuia un nai. Cand i l-a daruit, Michelle a luat naiul, s-a incuiat in camera si a exersat toata ziua. Seara, fericit, le-a spus tuturor: voi fi un naist. In prezent Michelle este profesor de nai la Conservatorul din Geneva si sustine multe concerte in intreaga lume.

Au urmat alti interpreti cu voci frumoase si povesti interesante, insa cele mai multe emotii au fost atunci cand a fost prezentat Gheorghe Zamfir. In momentul in care Andre Rieu a inceput povestea, intreaga sala si-a dat seama despre cine este vorba si cu totii ne-am ridicat in picioare si l-am aplaudat pe cel care "a facut naiul vestit in intreaga lume". In momentul in care Gheorghe Zamfir a inceput sa cante, linistea a fost deplina. Am avut senzatia ca toti ne tinem respiratia pentru a nu deranja. In timpul cantecului, pe chipul maestrului se vedea cum traieste muzica, pentru el era doar naiul si muzica. Impresionant.

Și, ca orice spectacol de muzică clasică ce se respecta, nu a lipsit valsul.

Finalul concertului a fost incendiar si cred ca a durat mai mult de o jumatate de ora.

Braul Maicii Domnului

 Istoricul Sfantului Brau al Maicii Domnului

Cinstitul Brau al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, impartit astazi in trei bucati, este singura relicva,singurul odor ramas din viata ei pamanteasca si se pastreaza in Sfanta si Marea Manastire Vatoped. Potrivit traditiei, Braul a fost tesut din par de camila chiar de mainile Maicii Domnului, iar dupa adormirea sa, pe cand se inalta la cer, ea i l-a daruit Apostolului Toma. De praznicul asezarii in racla al Cinstitului Brau al Maicii Domnului, Biserica psalmodiaza troparul sarbatorii: “Prea Sfanta Curata si Neintinata Fecioara, urcandu-te la ceruri, cu mana ta ai daruit Apostolului Toma, Preasfantul tau Brau”.

Doua femei sarace, dar evlavioase, din Ierusalim, au fagaduit sa pastreze Cinstitul Brau. Cu putin timp inainte de adormirea sa, Precurata Maica ii ceruse Sfantului Evanghelist Ioan sa le imparta acelor femei cele doua vesminte ale sale. Pastrarea Braului din generatie in generatie a fost continuata de fecioare credincioase provenind din familia celor doua femei.

In timpul domniei imparatului bizantin Arcadie, fiul lui Teodosie cel mare, Braul a fost mutat la Constantinopol, slavita capitala a Imperiului Bizantin. Arcadie a asezat odorul intr-o racla frumoasa, numita “racla sfanta”, la data de 31 august. Cinstitul Brau fusese adus pentru a ocroti capitala imperiului si pe locuitorii acesteia de atacurile dusmanilor, de nenorociri si de uneltirile diavolesti.

Cativa ani mai tarziu, fiica lui Acradei, imparateasa Pulheria, a ridicat o minunata biserica inchinata Maicii Domnului in Halcopratie, unde a asezat Sfsntul Brau. Ea insasi a brodat braul cu fir de aur, asa cum se poate vedea pana in ziua de astazi in Sfanta si Marea Manastire Vatoped.

In secolul urmator – nu se stie cand si cum – Braul a fost mutat la Zila, la sud de Amasia, in Capadocia. A fost apoi readus la Constantinopol in zilele imparatului Iustinian I (527-565), ctitorul Bisericii Sfintei Intelepciuni (Sfanta Sofia). Succesorul sau, Iustinian al II-lea, si sotia sa, Sofia, au renovat Biserica Maicii Domnului din Halcopratie si au ridicat un paraclis afierosit sfantului chivot. Cinstitul Brau a fost asezat pe Altar.

Braul a savarsit multe minun la Constantinopol. A tamaduit-o pe Zoe Zaoutzaina, sotia imparatului Leon al VI-lea cel Intelept (886-912), care era chinuita de un duh necurat. Cand patriarhul a pus Braul peste ea, a fost grabnic izbavita de suferinta. Ca semn de recunostinta, imparateasa Zoe a fagaduit sa pastreze cu grija Cinstitul Brau, impodobindu-l cu fir de aur.

Gherman I, Patriarhul Constantinopolului (715-730), descrie in versuri dumnezeiasca si vesnic-pastrata mireasma a minunilor infapuite de Brau, care aduce bucurie celor ce se ating de el cu credinta si cu evlavie. Iar Iosif Imnograul (cca 816-866) lauda sfantul odor, care, prin harul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ii sfinteste pe cei care vin sa o cinsteasca cu credinciosie, ridicandu-i din stricaciune si izbavindu-i de boli si dureri.in jurul anului 1150, Safantul Brau se afla in Palatul cel mare al Constantinopolului, in biserica Sfantul Mihail. Probabil ca fusese deja impartit in bucati, iar acelea daruite si altor biserici.

In secolul al XII-lea, in special in timpul domniei lui Manuel I Comnenul (1143-1180), ziua de praznuire a Sfantului Brau a fost stabilita oficial pe 31 august, desi anterior fusese sarbatorit odata cu asezarea Vesmantului Maicii Domnului in racla, pe 2 iulie.

In timpul celei de-a patra cruciade din 1204, unele bucati au fost luate de cetele invadatoare si mutate in Apus. Din fericire, nu toate s-au pierdut. Cert este ca o parte din Sfantul Brau a ramas in Constantinopol, iar dupa recuperarea orasului de catre Mihail al VIII-lea Paleologul in 1261, el a fost pastrat in biserica din Vlaherne.

Cea mai mare parte a Sfantului Brau ramasa pana in ziua de astazi este formata din cele trei bucati care se pastreaza in manastirea noastra. Doua bucati au fost daruite manastirii, a treia bucata, mai mica, a rezultat cand una dintre primele doua bucati a fost taiata in jumatate cand Braul se afla in orasul Ainos (Enez) in secolul al XVIII-lea.

Daruitorul primei bucati a Braului a fost imparatul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1341-1354), el daruind aceasta – cea mai mare – bucata din Sfantul Brau Manastirii Vatoped laolalta cu multe alte odoare nepretuite, pentru care este si considerat unul dintre cei mai mari binefacatori ai manastirii. Mai tarziu, Cantacuzino a abdicat de la tronul imperial si a fost tuns monah cu numele Ioasaf. Cel mai probabil, a vietuit la Manastirea Vatoped. Exista o ilustratie realizata in 1818 la Moscova, infatisandu-l pe imparatul Ioan Cantacuzino daruind Manastirii Vatoped Brauk Maicii Domnului intr-o racla mare.

Donatorul celei de-a doua bucati din Brau a fost marele mucenic, cneazul (printul) Lazar I al Serbiei (1372-1389), care a daruit Braul dupa cum urmeaza:

Constantin cel Mare a facut o cruce pe care o lua in campaniile militare spre apararea lui si a trupelor sale. In centrul ei se afla op bucatica din lemnul Sfintei Cruci si alte castute cu sfinte moaste de la cei mai mari mucenici, precum si o bucata din Cinstitul Brau al Maicii Domnului. Toti imparatii luau crucea cu ei in campaniile militare. Spre sfarsitul secolului al XII-lea, intr-o lupta impotriva bulgarilor, imparatul Isaac al II-lea Anghelos (1185-1195) a fost invins de tarul Asan. Un preot a aruncat crucea imparateasca intr-un rau, ca sa nu fie pangarita de dusmani, dar aceia au gasit-o si au predat-o tarului Asan al bulgarilor. Bulgarii erau in relatii rele cu sarbii, iar relatiile s-au inrautatit si mai mult. In jurul anului 1330, armata bulgara a fost invinsa in lupta de printul lazar, Marele Mucenic al Serbiei, iar crucea imparateasca a trecut in mainile sarbilor. Patruzeci de ani mai tarziu, Lazar a daruit Manastirii Vatoped crucea imparateasca a lui Constantin cel Mare. Pe spatele Cinstitie Cruci se afla scris in limba sarba urmatorul text: “Eu, Lazr, Cneaz al Serbiei si Imparat al Greciei, daruiesc aceasta arma puternica, impreuna cu Preacinstitul Brau al Maicii Domnului, Manastirii Vatopedi din Imparatia mea”.

De atunci, Sfantul Brau se pastreaza in sfantul altar din biserica centrala a manastirii.

In timpul stapanirii otomane, calugarii din manastire au facut procesiuni cu Braul in Creta, Macedonia, Tracia, Constantinopol si Asia Mica intru sfintirea si sprijinul poporului grec inrobit si spre tamaduirea bolilor primejdioase.

De-a lungul istoriei, Sfanta Maica, prin Cinstitul ei Brau, a savarsit nenumarate minuni pentru intreaga omenire. Experierea personala a prezentei lui Dumnezeu in viata oamenilor este confirmata de toti cei care au primit ajutorul ei binefacator. Cele mai lamurite efecte ale minunilor ei au fost cel al pocaintei si al revenirii la credinta si, mai presus de toate, dovada lui Dumnezeu in viata noastra.

Sfantul Brau strabate Grecia si alte tari si este o sursa neimputinata de minuni pana in ziua de astazi. In 2011, cand a calatorit in Rusia, unde a infaptuit multe minuni, Cinstitul Brau a fost intampinat de cea mai mare adunare de oameni din istorie.

 

(Minunile Sfantului Brau al Maicii Domnului-Sfanta Mare Manastire Vatoped, Sfantul Munte)

Despre Maica Domnului

 La sanul adevaratei Mame (III)

Sfantul Siluan Athonitul spune: “Sufletul meu se umple de frica si de cutremur, cand ma gandesc la Slava Maicii Domnului, mintea mea este slaba si neputincioasa si nu indraznesc sa scriu despre ea, fie si putin. Sufletul meu se bucura, dar in acelasi timp se si teme si nu indrazneste sa vorbeasca, dar dragostea ma sileste sa nu ascund binefacerile milostivirii Maicii Domnului”.

In Sfanta Scriptura nu s-a scris nimic despre gandurile Maicii Domnului, nici despre dragostea pentru Fiul ei si nici intristarile pe care sufletul ei le-a simtit in vremea Rastignirii, caci nici atunci nu am fi putut sa le intelegem.

Dragostea ei pentru Dumnezeu era mai puternica si mai inflacarata decat cea a Heruvimilor si a Serafimilor si toate puterile Ingerilor si ale Arhanghelilor se mirau de aceasta”.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-TRANDAFIR

 Sus pe munte la final de noiembrie 

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Adevarata Mama

 La sanul adevaratei Mame (II)

La 23 februarie 1995, domnul Stelian Malamis, cunoscut pentru evlavia lui deosebita fata de monahi si fata de Sfantul Munte, calatorea iarasi spre doritul loc al renasterii lui duhovnicesti si al suisurilor in virtute, care este Muntele Athos. Ca un cerb insetat, “iute la picior” se grabea spre “izvoarele apelor”, adica spre chipurile imateriale si ascetice ale pustnicilor, spre cei care mor in fiecare zi si prin moartea lor cunosc viata cea adevarata. Sufletul sau nu putea sa se multumeasca cu desertaciunile acestei vieti si cauta sa auda vocea Duhului.

De aceasta data era si invitat al parintelui Leontie, ce locuia de multi ani in Chilia Sfantului Haralambie. Acesta sarbatorea hramul chiliei si avea multi invitati, acolo se afla si duhovnicul sau, batranul Antim.

Dupa privegherea cea de toata noaptea, domnul Malamis avea in gand sa-l viziteze pe parintele Antim pentru a primi raspuns la problemele lui duhovnicesti.

Fara sa astepte, parintele Antim, fiind luminat si trimis de Maica Domnului, s-a apropiat de domnul Malamis, ce se afla in curtea chiliei si i-a spus:

-Iubitul meu Stelian! Stiu ca vrei sa ma vizitezi la smerita mea chilie, dar tot ce avem de spus, o vom spune si aici, in picioare. Afla, deci, ceea ce doresti sa stii: Maica Domnului a cautat spre tine cu milostivire si copilul care se va naste va fi baiat.

Acestea le-a spus batranul Antim, fara sa mai dea si alta explicatie.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Adevarata Mama

 La sanul adevaratei Mame (I)

Sfantul Nifon, episcopul Constantianei din Alexandria, a iubit-o foarte mult pe Nascatoarea de Dumnezeu. Cand se ruga, intotdeauna isi aducea aminte sa pomeneasca si cinstitul nume al Maicii Domnului. Obisnuia sa spuna in rugaciunea lui si aceasta: “Doamne Dumnezeul meu, pentru rugaciunile Preacuratei Tale Maici, iarta-mi toate pacatele si alunga de la mine toata viclenia, invidia, vorbirea impotriva, mania, acedia, mandria, iubirea de arginti, nemilostivirea, impietrirea, iubirea de stapanire, vrajmasia, lacomia pantecelui, betia, infierbantarea, desfraul si slava desarta a oamenilor! Asa, Dumnezeul meu, acestea toate le alunga de la mine!”

Cand se afla pe patul de moarte, fata lui a stralucit atat de mult, incat “s-au infricosat toti” cei de fata.

Ultimele sale cuvinte erau adresate Maicii Domnului: “Bucura-te, Cea plina de Har, Nascatoare de Dumnezeu Marie, lumina mea, acoperamantul meu si sprijinirea mea. Iti multumesc pentru multele binefaceri pe care mi le-ai facut!”

  

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

 

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (IX)

Cuviosul parintele nostru Teodor Sicheotul, un om al lui Dumnezeu si facator de minuni, era incercat de multe boli trupesti, potrivit cu cele spuse de marele Apostol Pavel. Boala sa o considera ca pe o binecuvantare a lui Dumnezeu si ca un dar al Proniei Sale. Stia ca Dumnezeu “fagaduieste sufletelor o mare rasplata pentru patimirile lor trupesti”. Astfel vorbeste Dumnezeu, atunci cand nu este de acord cu dreptii care se roaga sa se indeparteze boala de la trupul lor: “Iti este de ajuns Harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune”.

Odata acest Cuvios s-a imbolnavit de o boala de ochi. Aceasta boala il cerceta in fiecare an, timp de o luna si jumatate, in perioada verii. Insa el multumea foarte mult lui Dumnezeu pentru ea. Prin aceasta boala se desavarsea si mai mult puterea lui Dumnezeu in nevoitorul lui Hristos. Pentru alinarea acestei suferinte a fost indemnat de Dumnezeu sa iasa din insingurarea si din manastirea lui si sa mearga la biserica Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea, care se gasea la Sozopolis. Cuviosul dorea de mult timp sa vada darul cel dumnezeiesc ce izvora acolo”.

Caci, cu adevarat, trebuia ca si acesta sa se impartaseasca de puterea dumnezieasca ce izvora de acolo, ca sa scape astfel de unele primejdii ce l-ar fi asteptat.

Cand a ajuns la Sozopolis, a intrat in cinstita biserica a Preasfintei Fecioare Maria, de unde iese mirul cel dumnezeiesc. Acolo si-a intins mainile sale in chipul crucii si a inceput sa se roage in fata icoanei celei minunate care izvora mir. Prin dumnezeiasca lucrare, mirul s-a strans ca intr-un balon de sapun, iar cuviosul s-a uns apoi cu el, pe fata si pe ochi. Toti cei care au vazut aceasta spuneau ca “intr-adevar acesta este o sluga vrednica a lui Dumnezeu”. Astfel, prin harul Maicii Domnului, Cuviosul si-a recapatat in chip minunat sanatatea si a scapat de suferinta de ochi.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Blog de noiembrie -ziua 14

La Cluj

Este târziu, a fost o zi luuunga, ce a început înainte de răsăritul soarelui, cu pregătirile pentru deplasarea la Cluj alaturi de prietenii noștri și s-a terminat cu un extraordinar concert Andre Rieu.

Sunt recunoscătoare pentru aceasta zi minunata și mulțumesc soțului meu pentru acest cadou extraordinar.

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (VIII)

Cuviosul Eftimie cel Nou, care se tragea din Georgia, inca de la o varsta foarte tanara a imbracat schima monahala. La fel si tatal sau, fericitul Ioan, s-a lepadat de cele trecatoare si stricacioase si de slava lumii si a ales “saracia in Hristos, cea care imbogateste”, imbracandu-se in schima ingereasca a monahilor.

Micul Eftimie a fost dat la niste dascali pentru a invata, iar el, avand pe langa agerimea mintii si ravna multa si sarguinta, a invatat in scurt timp si filozofia cea lumeasca si pe cea a lui Dumnezeu, aratandu-se astfel un izvor de invatatura a Duhului Sfant.

Dupa aceasta s-a imbolnavit de o boala grea, dar cu ocrotirea si cu ajutorul Maicii Domnului s-a izbavit de ea si a sporit in virtute si in intelepciune.

S-a nevoit cu nevointa cea buna si bineplacuta lui Dumnezeu in secolul al X-lea in Manastirea Marea Lavra din Sfantul Munte.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Blog de noiembrie-ziua 13

 Zi cu bucurie

Azi s-a lăsat sec, de mâine începe postul Crăciunului, o perioada in care ne pregătim pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului.

 Și, pentru că tot nu am reușit să sărbătorim nunta de coral azi, de la serviciu, am făcut o pauză de la numeroasele probleme de rezolvat și ne-am oprit la KFC. Nu am mai fost acolo, de muuuulti ani, de când erau copiii mici. Atunci, regula era ca in ziua de salariu să mergem toți la KFC sau McDonald's.

Sunt ani de zile de când nu m-am mai plimbat prin centrul orașului, așa că l-am admirat cu nostalgie.

Aceasta este clădirea Consiliului județean pe care noi ploieștenii o numim "Casa albă".

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (VII)

Batranul Iosif Isihastul a locuit in ultima parte a vietii sale la Schitul Sfanta Ana Mica. Fiul sau duhovnicesc, povesteste urmatoarele despre staretul sau:

“Abia la sfarsitul vietii lui, staretul a primit sa-i aducem o oarecare slujire, pentru ca era foarte aspru cu sine insusi. Odata, fiindca transpirase mult, a primit sa-i sterg spatele cu un prosop. Atunci am vazut pe trupul lui semnele unor rani vindecate si, deoarece stiam ca nu avusese vreodata vreo boala sau vreo lovitura, l-am intrebat cu curiozitate ce erau acele semne rotunde ca ventuzele de la tentaculele octopodelor. Atunci el ne-a povestit ca pe cand se afla la “Sfantul Vasile” (schit aflat in pustia Sfantului Munte) si se silea spre iubirea de osteneala, nu isi schimba niciodata flaneaua de corp. Si fiindca trupul sau nu era obisnuit cu transpiratia si cu reaua-patimire, tot spatele sau s-a umplut de bube, care s-au iritat”.

Batranul inca mai spunea si acestea:

“Eu insa nu dadeam importanta, iar cand ma necajeau prea mult, le presam, sprijinindu-ma cu spatele de un perete. Dar acestea s-au salbaticit si s-au umplut de puroi. Atunci am luat o traista plina cu posmag de la Manastirea Iviru, pe care ne-o dadusera parintii de binecuvantare si am pornit spre chilia noastra. Se vede treaba ca pe drum buboaiele s-au spart, pentru ca simteam ca mi se lipise flaneaua de corp, dar iarasi nu le-am dat nici o importanta. Le-am lasat pe toate in seama lui Dumnezeu si a Maicii Domnului si, incet-incet, s-au vindecat, dupa ce flaneaua s-a rupt si a cazut si aceasta”.

Cat de mare si de minunata era increderea Staretului Iosif in Maica Domnului, Tamaduitoarea sufletelor si a trupurilor!

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-NORI

 Vata de.....nori

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (VI)

O comoara rara, unica, dar si nepretuita este Cinstitul Brau al Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea, care se afla la vechea si cinstita Manastire Vatoped. In anul 458, dupa decretul imparatesc al lui Leon I, Braul a fost asezat in faimoasa, stravechea si imparateasca biserica din Vlaherna, iar in secolul al XII-lea a fost randuita de imparatul Manuil I Comneanul o sarbatoare deosebita la 31 august in cinstea Braului.

Minunile pe care le-a savarsit si pe care le savarseste Braul sunt nenumarate si cunoscute de toti ortodocsii. De aceea si faima lui este cunoscuta pretutindeni. Redam aici una din minunile petrecute cu Cinstitul Brau.

In anul 1871 a cazut peste Constantinopol infricosatoarea boala a holerei. Victimele ei erau mii de copii mici, tineri, batrani si oameni de orice varsta si credinta.

Sultanul de atunci se mahnea pentru pierdea slujitorilor sai si se temea pentru viata sa. De aceea cauta orice mijloc pe care l-ar fi putut folosi pentru inlaturarea acestui blestem, care navalise asupra imparatiei lui.

Cand Patriarhul Antim al VI-lea l-a sfatuit sa aduca din Sfantul Munte Cinstitul Brau al Maicii Domnului, sultanul a uitat de Coran si de Mahomed. A trimis atunci o corabie la limanul Vatopedului, a luat Cinstitul Brau, l-a adus in imparateasca cetate si au inceput litaniile. A ramas acolo timp de trei luni. In fiecare zi savarseau panahide, liturghii si paraclise.

Astfel a fost indepartata acea boala aducatoare de moarte. Atunci “locuitorii cetatii au inconjurat Cinstitul Brau cu multa cinste, iar sultanul a daruit pentru el mult aur.”

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

O viață impreuna

 Nunta de coral – 35 de ani

(sursa foto: internet)

La 35 de ani de casatorie se aniverseaza nunta de coral, deoarece coralul este “un simbol al rezistentei in fata provocarilor”, insa, in acelasi timp, incanta privirea cu frumusetea lui. Asa a fost si este si viata noastra impreuna: plina de bucurii, emotii, relalizari, insa si cu perioade mai grele, pe care le-am trecut impreuna sustinandu-ne unul pe celalalt.

Cand ne-am unit destinele, eram doi tineri de 20 de ani, indragostiti unul de celalalt, cu fluturi in stomac si care ne pregateam sa luam viata in piept, cu emotie, dar si cu teama.

Azi, suntem parintii a doi copii minunati, dar si bunici fericiti de doua mogaldete dulci si dragi, insa mai suntem inca si copiii parintilor nostri.

Dar, ceea ce este mai important, amandoi suntem la fel de indragostiti, fluturii sunt tot acolo unde erau si la prima intalnire cand, sotul meu, m-a asteptat, timid, cu un trandafir. Amandoi avem sufletul plin de dragoste si ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara.

Ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne daruiasca multi ani impreuna.

 

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (V)

Un crestin, care se numea Didim, s-a nascut orb. Acesta era un om cinstitor de Dumnezeu si virtuos si atat de mult iubea biserica, incat niciodata nu lipsea de la slujbe si de la predicile ce se faceau in ea. Dobandise atat de multa cunostinta dumnezeiasca, incat de multe ori ii infrunta pe eretici si pe iudei si ii rusina.

Intr-o zi, dupa ce a spus o frumoasa cuvantare si a adus multe laude Maicii Domnului, necredinciosii iudei erau rusinati. Atunci ei i-au spus:

-Nu te rusinezi, orbule, sa vorbesti in apararea Maicii Domnului, asa cum o numesti tu? Nu intelegi ca nu poate sa dea lumina ochilor tai, ca sa vezi si tu ca ceilalti oameni? Si mai ai si atata evlavie pentru ea!

-Va voi raspunde dupa trei zile, le-a spus el.

Dupa ce a plecat la casa lui, a inceput sa se roage fierbinte si cu lacrimi Maicii Domnului trei zile si trei nopti, fara sa manance nimic, ca sa-i dea lumina ochilor, pentru a-i rusina pe rau-slavitorii eretici si pe necredinciosii iudei.

Atunci a primit instiintare de la Maica Domnului ca sa-i cheme pe toti ereticii si iudeii intr-o biserica. S-a oprit in fata unei icoane a Maicii Domnului si cu voce tare a spus aceasta rugaciune:

“Pururea-Fecioara, asa cum te-ai invrednicit sa nasti fara de stricaciune pe Dumnezeul tuturor, incat niciodata nu s-a mai auzit un lucru mai minunat ca acesta, asa si acum fa minunea ta cu mine, pacatosul, si daruieste-mi lumina ochilor mei, nu spre a mea multumire, ci pentru ca toti cei din jurul meu sa creada ca tu esti Nascatoare de Dumnezeu si ca intr-adevar Dumnezeu S-a nascut din tine si din Duhul Sfant in chip negrait. Si astfel sa vina si acestia la Credinta Ortodoxa”. Si indata Maica lui Dumnezeu a daruit lumina ochilor sai.

Atunci multi iudei si eretici, care au fost martori ai acestei intamplari minunate, au crezut in Hristos si s-au botezat in acea zi. Pe acestia, cel ce mai inainte fusese orb, i-a luat in casa sa impreuna cu multi saraci si straini si le-a o ferit o “masa a dragostei”, pentru ca toti sa-I multumeasca Domnului, “Care pentru rugaciunile Preanevinovatei Sale Maici, a facut aceste lucruri marete”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului s-a aratat celor care se rugau ei cu credinta

Maica Domnului s-a arătat îmbrăcată în veşmânt luminos, scris peste tot cu rugăciunile creştinului

În cetatea Colonia Agripinei, era un cetăţean binecredincios. Acesta mergând la biserică şi venind acasă, întotdeauna se ruga Maicii Domnului, zicând către dânsa cuvintele îngerului: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu Tine, Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28). După trecerea din viaţă a acestui binecredincios creştin, Maica Domnului s-a arătat unei nepoate a lui, îmbrăcată într-un veşmânt foarte luminos. Pe acel veşmânt şi pe încălţămintea Ei erau scrise cuvintele: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu Tine” (128, Minunile MaiciiDomnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

Maica Domnului se arată Episcopului stând în scaunul Arhieresc

Alfons, Episcopul Toletanului, era foarte evlavios către Maica Precista. Odinioară mergând el la biserică, în timpul Utreniei, a văzut pe Maica Precista stând în scaunul Arhieresc. Pe când el o privea cu evlavie şi multă smerenie, Maica Precista i-a dat lui atunci un felon, adică o sfită preoţească (129, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului vindecătoare

Un om care se numea Timotei Nelepcovici, din Gorodişte, era foarte bolnav de cap, având dureri şi la picioare. Având mare evlavie şi dragoste către Maica Domnului, s-a rugat ei pentru vindecarea de boală, postind zece vineri. În cea din urmă vinere de post, având mare durere de cap, a adormit puţin. Atunci i s-a arătat în vis Maica Precista care, atingându-se de capul lui, i-a poruncit să meargă la mănăstirea Cupiatici, unde se afla o icoană a Ei, făcătoare de minuni, şi să se spovedească. Deşteptându-se din somn, n-a mai simţit nici o durere. A doua zi, plin de bucurie, a mers la mănăstirea Cupiatici, s-a spovedit şi a povestit cu mare căldură sufletească, tuturor oamenilor şi călugărilor, despre minunata vindecare dăruită de Maica Milostivirii, după care fericit s-a întors la casa lui (347, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925)

Minunile Maicii Domnului - preot Nicodim Mandita.

Minunile Maicii Domnului

 Ajutorul Maicii Domnului

Gheorghe, feciorul lui Simon, nepotul lui Africat, domnul Vareajilor, dobândind mare milă de la Maica Precista şi de la preacuviosul Teodosie, a dăruit mănăstirii Pecersca un lanţ de aur ce cântărea 100 grivne. El a lăsat o scrisoare într-acest chip: „Eu, Gheorghe, fiul lui Simon, slugă a Maicii Precistei, care am primit mare milă de la Sfinţia Sa, pentru rugăciunile Preacuviosului Teodosie, am fost ascultat şi ajutat, căci trei ani n-am văzut nimic; iar când mi s-a arătat Preacurata şi mi-a zis că voi vedea, am văzut. Pentru aceea las această carte (scrisoare) în urma mea, neamului meu, ca să nu se depărteze nimeni de la casa (biserica) Maicii Preacurate (312, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului - preot Nicodim Mandita)

Blog de noiembrie - ziua 7

 Weekend de sărbătoare 

Ce bine că ziua de vineri este zi scurta la serviciu. Așa am reușit să ajung repejor acasă și să pregătesc supa cu tăiței și prăjitura Tosca, preferata ginerelui meu Mihai. Mâine sunt Sfinții Mihail și Gavriil, iar fiica și ginerele au venit la noi  pentru a sărbători împreună. Îl așteptam și pe fiul meu, Mihai, insa nu a putut ajunge, pentru că duminică foarte devreme pleacă în deplasare. Vom sărbători toți atunci când se va întoarce.

Puiuții mici, de cum au venit, ne-au umplut sufletul de bucurie cu ghidușiile lor.

La un moment dat, al meu soț îl necăjea pe Matei. Și puiul drag, se așează în fața soțului, pune mânuțele in sold și, foarte serios ii spune:

-Te log bunicule să nu mă mai supalesti.

In secunda doi, langa el a fost Alex, tot cu mana in sold, certandu-l și el pe bunicul, pe limba lui.🤣🤣.

Abia aștept să ne întâlnim toți și să sărbătorim împreună, atunci când fiul meu Mihai va reveni din deplasare.

Minunile Maicii Domnului

Minunile Maicii Domnului cu cei cei care se roaga ei (VIII)

Maica Domnului se arată și vindecă limba unui creştin, tăiată de eretici

Odinioară, doi fraţi mergând pe cale, au aflat o biserică pustie. Intrând în acea biserică, au început a se ruga Maicii Domnului. Tocmai în acel timp i-au aflat pe dânşii aici ereticii dintr-o localitate numită Albighena care, intrând în biserică, i-au scos afară şi unuia dintre dânşii i-a tăiat limba, tocmai din rădăcină. Celălalt frate, care era şi preot, l-a dus pe cel rănit până la Clunian (mănăstirea Clun) şi l-a încredinţat călugărilor din acea mănăstire care, văzându-l rănit pentru cinstirea Maicii Domnului, l-au primit cu toatădragostea şi voia bună.

Într-o noapte, fiind adunaţi toţi călugării la slujba Utreniei, au rânduit să fie adus şi cel cu limba tăiată, la biserică. Astfel fiind adunaţi cu toţii, s-au rugat cu mare credinţă, cu multă evlavie şi cu belşug de lacrimi către Preasfânta Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, să facă milă şi să vindece pe cel care pentru dragostea şi evlavia cea către dânsa şi-a jertfit limba ce i-a fost tăiată de hulitorii eretici. După această rugăciune stăruitoare, Maica Milostivirii s-a arătat aievea, şi cu multă bunătate a dăruit vindecare şi grai celui rănit. Făcându-se această minune, cel tămăduit a început cu mare glas să aducă mulţumiri şi laude Maicii Domnului, strigând cu mare glas: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine” (206, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

 

Minunile Maicii Domnului

 Minunile Maicii Domnului cu cei cei care se roaga ei (VII)

Creştinul evlavios rugându-se Maicii Domnului, l-a salvat din mare şi l-a dus pe un câmp verde

Un galion levanticesc mergea din Lizutania în Spania. Pe când înainta pe mare, s-a dezlănţuit cu mare furie o furtună, care a făcut ca vasul să se spargă. Atunci, toţi oamenii care erau într-însul s-au înecat în adâncul mării. Din acel groaznic naufragiu, n-a scăpat decât numai un singur tânăr, care se numea Petru Mendes. Numai acesta a rămas viu şi sănătos.

Acest tânăr, creştin binecredincios, în timpul groaznicei furtuni şi a naufragiului, s-a rugat din toată inima Maicii Precistei cu lacrimi fierbinţi şi i s-a închinat cu adâncă smerenie. Maica Preacurată l-a salvat şi cu ajutorul ei, tânărul Petru, s-a văzut aruncat afară din marea înfuriată, pe un câmp verde (142, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

  

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-Micii meseriasi

 Micii meseriasi

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Minunile Maicii Domnului

 Minunile Maicii Domnului cu cei cei care se roaga ei (VI)

Rugată fiind, Maica Domnului se arată şi salvează corabia primejduită de furtună

Un bun creştin care se chema Petru, din Alaba, călătorea cu corabia pe mare Mergând spre Olanda, la o cetate numită Ruan. Pe când călătorea astfel pe mare, deodată s-a ridicat o furtună groaznică, încât toţi se speriaseră şi credeau că nu vor mai scăpa cu viaţă. Atunci, acel bun creştin, Petru, a zis tuturor celor din corabie: „Să ne rugăm cu toţii Maicii Preacurate, să ne vină acum în ajutor”. Şi aşa, după cuvântul lui, au început a se ruga din toată inima, cu lacrimi fierbinţi, Domnului Dumnezeu şi Maicii Sale.

În acel timp, s-a arătat înaintea corabiei, pe mare, o Fecioară foarte frumoasă şi luminoasă, cu nişte faruri aprinse, luminătoare. Îndată după acea arătare minunată, furtuna s-a potolit şi marea s-a liniştit (141, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Blog de noiembrie-ziua 4

O zi de repaus

 E inceput de noiembrie, e frig si ploaie, dar si ploaie de frunze, pentru ca vantul scutura ceea ce a mai ramas prin copaci. Este pustiu, doar cand si cand, un trecator zgribulit, se grabeste sa ajunga la destinatie.

In casa este cald si bine si miroase a dovleac copt, iar eu ii dau Slava lui Dumnezeu si sunt recunoscatoare ca a trecut criza de spondiloza.

Azi, dupa foarte mult timp, spondiloza mea si-a facut simtita prezenta cu o noua criza, cu ameteli puternice. Pentru ca nu aveam pastilele la mine, am fost nevoita sa ajung urgent acasa. Mi-am luat tratamentul, am facut reteta cu ceai si bicarbonat pe care mi-a recomandat-o dr. Scarlat, cu ani in urma, cand crizele erau puternice si dese.

M-am culcusit in pat, cu gandul de a citi putin pana cand tratamentul isi face efectul, insa mos Ene a avut alta idee. Dupa un somn adanc si odihnitor (cred ca si-a spus cuvantul si oboseala acumulata), m-am trezit mai bine. Ameteala a trecut, a ramas doar o usoara slabiciune, care va trece si ea curand.

Sotul a anuntat pe grup ca activitatea de azi cu copiii de la Centru se anuleaza intrucat eu nu ma simt bine si am plecat de la serviciu, asa ca, atunci cand m-am trezit, telefonul era plin de mesaje de incurajare, de rugaciuni de vindecare, de cuvintele copiiilor: “Doamna, va rugam sa va faceti bine”.❤️❤️.

Unii parinti chiar mi-au dat mesaje in particular, daca ma pot ajuta cu ceva❤️❤️.

Tinerii, pe grupul nostru de salut si de discutii libere intre noi, au fost ceva mai categorici: “Doamna, va rugam sa stati linistita si sa va odihniti. Gata, suspendam pentru o saptamana toate proiectele😂😂”.❤️❤️.

Cu sufletul plin de bucurie, le-am multumit tuturor pentru grija si dragostea lor si le-am spus ca a fost doar o criza de spondiloza.

Doamne, iti multumesc ca ma simt bine.

  Ceai pentru ameteli cauzate de spondiloza.

Se face o cana de ceai de plante (orice fel de ceai), care se indulceste. Din el, se pune in doua cesti de cafea (nu din cele foarte mici, sa fie cam de 100 ml). In ceaiul din prima ceasca se pune o lingurita de bicarbonat, iar in cel din ceasca a doua se pune zeama de la o lamaie.

Din cinci in cinci minute, se cate o lingura din fiecare ceasca. Se repeta de 6 ori. Dupa maxim o jumatate de ora, ameteala (sau vertijul) dispare. Pe mine m-a ajutat si ma ajuta foarte mult.

Minunile Maicii Domnului

 Minunile Maicii Domnului cu cei cei care se roaga ei (V)

Maica Domnului se arătă celui ce citea cu evlavie Paraclisul Ei

În Rusia cea mică, în ţinutul Haliciului, Marcoş Landinski a văzut în vis pe Maica Precista şezând pe un scaun foarte frumos, înconjurată de îngeri şi unele suflete ale drepţilor. Acolo a văzut şi pe fratele lui mai mare, Gheorghe, care murise, căruia Maica Domnului i-a zis: „Eu m-am arătat fratelui tău celui mai mic, pentru că citeşte către Mine, cu credinţă şi evlavie, în toate zilele, din tinereţile lui, Paraclisul meu”. După aceea, el s-a făcut călugăr, luându-şi numele de Macarie. Şi în călugărie ca şi în mirenie, el citea zilnic Paraclisul Maicii Domnului, încât îl ştia pe de rost (135, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Blog de noiembrie-ziua 3

Așa a început săptămâna...

Săptămâna aceasta a început cu o mare bucurie. Ne-am trezit în miez de noapte, puțin după miezul noptii și, la ora 2.30 am pornit spre Bucuresti, pentru că a fost singura soluție de a ajunge la Catedrala Mântuirii Neamului. Rezistenta fizica și timpul nu ne-ar fi permis să stăm cate 5-6 ore sau chiar mai mult. Și totuși, ne-am dorit cu tot sufletul sa trecem și noi prin Sfântul Altar, dar și să ne închinăm Sfintelor Moaște ale Sfântului Andrei și Sfântului Dimitrie Basarabov.

Trecerea prin Sfântul Altar al unei astfel de Catedrale, este o șansă unică în viața, o șansă ce nu trebuie ratata.

Drumul a fost liber, o adevărată plăcere să circuli. Luna a fost cea care ne-a însoțit.

Când am ajuns in București, circulau câteva mașini și mijloace de transport în comun. Însă, când am ajuns la Catedrala, aici lumea circula că în mijlocul zilei: unii plecau, alții veneau.

Ne-am așezat la rand la ora 3.40, iar la ora 4.40, am ieșit din Sfântul Altar și am pornit spre casa.

In curte, pe esplanada, am stat aproximativ o jumătate de oră, timp in care, pe cele două ecrane mari se difuza slujba Acatistului Sfinților Împărați Constantin și Elena, slujba ținută la Catedrala Patriarhală. Aerul plăcut de afara, ușor răcoros, liniștea nopții și slujba difuzata ne-au creat o stare sufletească aparte, de liniște, de pace și de bucurie că am ajuns.

Însă, când am intrat în Catedrala, am simțit o emoție puternică, o bucurie imensa. Toată lumea fotografia, toată lumea se mira și spunea cat de frumoasa este. La un moment dat, cineva chiar a spus: "Slava Ție Doamne, pentru că ai ajutat romanii să construiască o astfel de frumusețe". La care, o doamna in vârstă, tot încet, tot soptit a răspuns: "așa cum suntem noi românii, cu bune și cu rele, Dumnezeu încă ne iubește de a permis să fie construită acesta minunăție pe pământ românesc."

De pe cupola Sfântului Altar, Maica Domnului ne privește pe toți, și senzația este că ne îmbrățișează și ne ocrotește pe toți.

Totul este atât de frumos, de parcă ești în Rai. 

Sunt recunoscătoare că am ajuns și noi la Catedrala Mântuirii Neamului.