Când ploua mult...
Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".
Când ploua mult...
Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".
Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei
Mântuitorul Hristos şi Maica Sa îi întorc Sfântului Nicolae
Sfânta Evanghelie şi Omoforul
La
Soborul din Niceea (anul 325), Sfântul Nicolae, cuprins de râvnă Dumnezeiască,
a lovit pe Arie peste obraz cu palma, pentru aceea că el hulea pe Hristos, zicând
că este făptură, nu Dumnezeu, şi pe Maica Sa pe care o numea născătoare de om şi
nu Născătoare de Dumnezeu, după adevăr. Sfinţii Părinţi, pentru acea lovitură,
au vrut să-l lepede pe Sfântul Nicolae din rânduiala Arhierească, pentru care a
fost băgat în temniţă.
Dar i s-a arătat lui Domnul nostru Iisus Hristos şi Maica Sa Preacurată, care i-au restituit Sfânta Evanghelie şi Omoforul arhieresc. Văzând Sfinţii Părinţi această minune, nu l-au mai depus din treapta arhieriei pe Sfântul Nicolae, care s-a bucurat de multă cinstire din partea tuturor (226, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
BUCURIILE LUNII NOIEMBRIE
-Am inceput luna cu actiunea tinerilor
de la Centrul Educationala - “Bucurie in parohie - intalnire cu doamne deosebite”,
care s-au bucurat mult de invitatie. A fost o seara frumoasa, pe care o vom
relua incepand cu luna ianuarie. Bineinteles ca vom invita alte doamne.
-Ne-am dorit foarte mult sa ajungem sa
trecem si noi prin Sfantul Altar la Catedrala Mantuirii Neamului. Si, cu
ajutoul lui Dumnezeu, chiar am ajuns. Bucuria a fost si mai mare cand Andreea,
fiica noastra, ne-a spus ca a ajuns si ea cu sotul si cu princhindeii.
-Participarea la hramul Sfintilor
Arhangheli Mihail si Gavril la biserica de la Malaiesti;
-Desi in luna noiembrie mi-am propus sa
scriu zilnic postarea de seara raspunzand astfel la o provocare, nu am reusit,
insa ma bucur pentru atat cat am reusit.
-Ziua de Sfintii Mihail si Gavriil am
petrecut-o alaturi de Mihai (ginerele nostru) si de Anduta si copii. Din
pacate, Mihai (fiul nostru) a fost in deplasare si nu ni s-a putut alatura.
-Un alt motiv de bucurie a fost
implinirea a 35 de ani de casatorie.
-Surpriza sotului, cu ocazia celor 35 de
ani de casatorie: concertul Andre Rieu la Cluj;
-Vizitarea Targului de Craciun de la Sibiu, pe drumul de intoarcere spre casa;
-Participarea la Hramul Sfantul Dumitru,
la biserica de la Faget;
- Sarbatorirea zilei de nastere a
nurorii noastre Denisa, alaturi de toti dragi;
- Pregatirea si participarea, impreuna
cu copiii si tinerii de la Centrul Educational, la hramul Sfantului Cuvios
Arsenie de la Prislop;
- sarbatorirea celor doi anisori pe care
Alex i-a implinit la sfarsit de noiembrie;
-sarbatorirea fetelor noastre de Sfantul
Andrei (fiica si nora) - o seara minunata petrecuta toti impreuna.
-Participarea la Hramul Sfantului Andrei
la biserica de la Provita;
-Impreuna cu copiii de la Centrul Educational am facut ciocolata Dubai, dar si fete vesele cu grau.
-Ne-am pregatit pentru a dona imbracaminte
si incaltaminte copiiilor necajiti din alta parohie.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei
Rugându-se Maicii Domnului, au dobândit fiu binecuvântat care a
pătimit pentru credinta
Sfântul
mucenic Ştefan, numit cel tânăr (764), care a pătimit pentru cinstirea Sfintelor
icoane, sub împăratul iconoclast Constantin Copronim, s-a născut la anul 714 în
cetatea Constantinopolului, din părinţi drept-credincioşi, bogaţi în averi, dar
mai bogaţi în virtuţi. Mai înainte de a se naşte el, părinţii lui erau foarte
întristaţi pentru că nu năşteau fii. Pentru aceasta, ei s-au rugat foarte mult
Maicii Domnului, în biserica din Vlaherne, să le dăruiască lor odraslă. Ei au făgăduit
că orice vor avea, fiu sau fiică, îl vor închina slujirii lui Dumnezeu.
Odinioară
rugându-se lui Dumnezeu şi Maicii Sale, noaptea, i s-a arătat în vis Maica
Precista înconjurată de multă lumină, care i-a zis: „Mergi cu pace căci vei naşte
fiu, după rugăciunea ta”. Aflându-se în acel timp în biserica din Vlaherne, deşteptându-se
din acea uşoară aţipire, s-a dus fericită la casa sa, şi în scurt timp a zămislit
în pântece fiu, care la timpul cuvenit născându-se, din Sfântul Botez i-au pus
numele Ştefan. Acesta făcându-se mare, după făgăduinţa părinţilor, şi-a
închinat viaţă lui Dumnezeu întru petrecere călugărească şi la timpul cuvenit şi-a
vărsat şi sângele pentru apărarea drepteicredinţe şi a sfintelor icoane
(379Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei
Maica Domnului înţelepţeşte pe cel ce din simplitate se îndoia
de fecioria Ei
După
700 de ani de la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, era un pustnic,
atenian de neam, înţelept în scripturi, dar în fapta bună şi mai înţelept, cu
numele Eghidie care, după moartea părinţilor săi, împărţind la săraci averile
sale, a plecat din patria sa. Călătorind el la Ierusalim, după ce s-a închinat
Sfintelor Locuri, s-a dus în părţile cele mai dinăuntru. Iar acolo, găsind o peşteră
cu un izvor limpede şi cu vreo câţiva copaci, i-a plăcut mult liniştea locului
aceluia. Şi rămânând acolo, petrecea pustniceşte, fiind hrănit de o cerboaică,
care cu dumnezeiască voie se ducea la el de o mulgea şi cu laptele ei şi cu
buruieni se hrănea.
Prin
apropierea acelui loc, într-o cetate oarecare se afla un dascăl, întru a cărei
minte, diavolul cel ucigător de oameni semănase neghina îndoirii despre
fecioria Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, căci îşi zicea în mintea lui: Cum
poate să fie Maică şi Fecioară? Și se silea sărmanul dascăl să scoată această drăcească
gândire din mintea sa, dar nu izbutea.
Auzind
că pustnicul cel mai sus zis avea darul lui Dumnezeu şi înţelepciunea omenească,
s-a dus la dânsul, pentru ca sa vadă, de l-ar putea izbăvi cumva de hula aceea pe
care o avea în mintea lui.
Iar
când era aproape de chilia Avvei Eghidie ca la trei stadii (ca din dumnezeiescul
dar), a ieşit Cuviosul întru întâmpinarea lui, pentru că a cunoscut venirea dascălului
şi gândul inimii lui.
Când
s-au apropiat unul de altul, dascălul heretisindu-l (salutându-l) pe sfântul,
i-a făcut metanie până la pământ, însă cuviosul, drept răspuns, lovind cu
toiagul într-o piatră, a zis cu mare glas: „Fecioară mai înainte de naştere”. Şi
îndată a răsărit dintr-acea piatră un crin foarte frumos la vedere, iar la
miros cu neasemănată bună mireasmă. Atunci lovind a doua oară în piatră, a zis:
„Fecioară în naştere”. Şi a răsărit un alt crin asemenea celui de mai înainte.
Apoi, lovind a treia oară cu toiagul în piatră şi zicând: „Şi după naştere
fecioară a rămas”, îndată a răsărit alt crin asemenea preaminunat. După care
Cuviosul s-a întors la chilia sa, nemaivorbind nicidecum alt cuvânt.
Înspăimântându-se
dascălul de o facere de minuni ca aceasta, s-a izbăvit de ispită. Şi a propovăduit
tuturor minunea, pentru ca să se proslăvească Preacurata Fecioară, Maica lui
Dumnezeu. Pentru ale cărei rugăciuni să dobândim şi noi împărăţia Cerului! Amin
(41, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Serbam Sfântul Andrei
În calendarul ortodox, azi se serbeaza Sfântul Andrei care, asa cum spunea părintele la predica, poate fi considerat "nasul de botez" al tuturor romanilor. El este, totodată ocrotitorul acestei frumoase tari si a locuitorilor ei.
Dar azi este si ziua Andreelor noastre dragi: fiica si nora, asa ca aseară ne-am întâlnit cu toți sa le serbam. Inițial, ne-am gandit sa mergem la un restaurant, însă ne-am dat seama ca micii spiriduși s-ar fi plictisit.
Am schimbat ideea de restaurant cu o seara petrecuta în familie, cu râsete și multa bucurie, asezonata cu un peste la cuptor si salata verde.
Jocurile, râsetele, bucuria tuturor au transformat o seara obișnuită de sâmbătă, intr-o seara minunata.
Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei
Cel simplu, cu mintea rostind rugăciunea „Bucură-te Marie”,
proslăvit după moarte
În
cetatea Romei era un om cu numele Ioan, foarte evlavios şi bogat, dar avea mintea
lui atât de greoaie, că nu putea să înveţe carte nicidecum şi nici măcar o rugăciune
pe care să o zică după rânduiala creştinilor. Pentru aceasta s-a dus într-o mănăstire
şi, dăruind acolo toate câte erau ale lui, s-a făcut monah pentru ca să-l înveţe
fraţii carte. Pentru dragostea şi pentru bogăţia pe care o avea, l-au primit cu
dragoste şi toţi îi spuneau Psalmi şi rugăciuni, însa el nu putea să înveţe
nimic.
Atunci
un frate iscusit şi cu fapte bune, citindu-i lui toate rugăciunile, una câte
una, l-a întrebat care din toate i s-a părut mai frumoasă, ca să-l înveţe, el a
zis că aceea: „Bucură-te Marie” i-a plăcut mai mult. Punând multă osteneală,
după multă vreme a învăţat închinăciunea îngerească, adică aceasta: „Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este
cu tine. Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul
pântecelui Tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre”.
Şi
s-a umplut de multă bucurie şi veselie că a învăţat această închinăciune îngerească,
încât se părea că a găsit o comoară de mult preţ. Şi în toată vremea alt cuvânt
nu zicea, decât numai acesta: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie”.
Pentru aceasta toţi fraţii i-au scos poreclă, zicându-i: „Bucură-te Marie”, de
care el însă mult se veselea şi totdeauna se ruga către pururea Fecioara,
zicând această închinăciune îngerească cu bucurie şi veselie neasemănată. Şi
aceasta a zis-o pururea pomenitul, până în ceasul în care i-a ieşit fericitul
lui suflet.
Iar
după ce i-au cântat prohodul după rânduială, l-au îngropat într-un loc deosebit,
pentru că sfinţitele lui moaşte au răspândit bună mireasmă, care nu s-a împuţinat
după ce l-au acoperit, ci încă mai mult creştea în fiecare zi. Şi simţeau fraţii
un miros de negrăită bună mireasmă. Când i-au făcut pomenirea cea de nouă zile,
au văzut o minune preaslăvită şi s-au înspăimântat. Şi anume: a răsărit din
mormântul lui un crin preafrumos, şi pe fiecare frunză erau scrise aceste
cuvinte cu slove de aur: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie”. Şi buna
mireasmă a crinului aceluia nu se asemăna cu nici o floare pământească.
Iar
egumenul a zis fraţilor: „Iubiţii mei! Din lucrul acesta minunat putem cunoaşte
ce mare sfinţenie a avut fericitul acesta şi cât de multă dragoste către Doamna
noastră! Cu cuviinţă este să vedem şi rădăcina acestui crin, pentru ca să înţelegem
cu ce daruri se răsplăteşte acel care iubeşte din toată inima pe pururea
Fecioara Maria”. Şi săpând mormântul, au văzut cum că crinul a crecut din gura
Cuvinciosului şi s-au înspăimântat. Iar poruncind egumenul ca să se desfacă sfintele
moaşte, au văzut cum pe inima lui era icoana Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu şi mult s-au înspăimântat. Luând cu litanie şi cu tămâieri acel sfinţit
crin, l-au aşezat la loc de cinste, împreună cu sfintele moaşte. Şi toţi îl
cinsteau şi se cucerniceau de el, pentru dragostea Maicii lui Dumnezeu. Pentru
ale cărei rugăciuni, să dea Dumnezeu să ne învrednicim şi noi de fericirea cea
cerească. Amin (29, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Hramul "Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop"
Aseară și azi, biserica parohiei noastre a îmbrăcat din nou haine de sărbătoare pentru cel mai nou hram, cel al "Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop".
Și, pentru că Sfinții sunt prietenii noștri, ai tuturor, cu mic, cu mare, copiii și tinerii de la Centrul Educațional, susținuți și ajutați de părinți, bunici și oameni de suflet, au pregătit bunătăți pentru cei care au participat la slujba.
Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei
Maica Precista a încredințat pe îndoielnic care-I adevărata
credinţă
În
Bononia era un copilandru, care se chema Raneff. Acela fiind creştin, a început
a se îndoi în credinţa sa. El se tot frământa mereu cu mintea, zicând în sine: „Oare
care-i adevărata credinţă? Cea evreiască, cea păgânească, ori cea creştinească?”.
Şi, mai, mai, voia să lase legea creştinească şi să se ducă la cea evreiască!
Atunci
i s-a arătat Maica Precista şi l-a încredinţat pe copilandru, că: credinţa creştinească
este adevărata credinţă, care foloseşte şi mântuieşte pe cei care o ţin cum se cade.
Celelalte credinţe: evreiască şi păgânească, sunt păgubitoare şi primejdioase mântuirii
sufletelor (148, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția
1925).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei
Maica Precista ajuta pe Sfântul Grigore al Neocezareei, să
cunoască adâncul credinţei
Într-o
noapte, pe când Sfântul Grigore cugeta adânc asupra tainelor credinţei creştineşti,
a venit deodată o strălucire dumnezeiască şi s-a luminat toată casa, mai mult decât
dacă ar fi luminat soarele. Atunci a văzut o femeie preaîncuviinţată, frumoasă şi
minunată, şi aproape de ea un bătrân preacinstit şi cucernic. Se minuna Grigore
şi socotea în mintea lui, cum că această femeie preacinstită ar fi Împărăteasa
îngerilor, dar pe bătrân n-a putut să-l cunoască cine este, până când
Preasfânta nu i-a zis lui: „Ioane, ucenicule al Fiului şi Stăpânului meu şi
cela ce eşti numit cu numele preamăririi, arată taina adevăratei credinţe lui
Grigore acesta, iubitul rob al învăţătorului tău, ca să înţeleagă adâncul
cuvântării de Dumnezeu, pentru ca să nu-l biruiască vreun eretic cândva”.
Acestea
auzindu-le Sfântul, a cunoscut cum că a fost Ioan Evanghelistul, care a venit
cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ca să-l înveţe mărturisirea cea dreptslăvitoare
a credinţei, pentru că în vremea aceea erau mulţi eretici şi cu cuvintele lor
cele amăgitoare înşelau pe mulţi şi îi trăgeau la dogmele lor cele răzvrătite.
Sfântul Grigore a făcut, din acea învăţătură, regula cuvântărilor sale.
Simbolul acesta l-a lăsat bisericii sale, care l-a păstrat cu mare sfinţenie,
contra ereziei arienilor şi semiarienilor. În simbolul acesta, Taina
Preasfintei Treimi era explicată foarte lămurit (9, Minunile Maicii Domnului de
Neamţ, ediția 1924 şi 1990).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Roadele toamnei
Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei
Maica Precista dăruieşte călugărului bolnav,înţelepciunea cerută
Odinioară,
Gherman Călugărul fiind bolnav, i s-a arătat Maica Precista, spre care avea
mare evlavie şi i-a zis: „Ce doreşti? Sănătate sau înţelepciune?”. Gherman socotind
bine, s-a rugat să-i dea înţelepciune. Şi înţelepciune i-a dat.
Prin
acea înţelepciune dăruită de sus, el a învăţat şi ştia bine: eleneşte, latineşte
şi evreieşte, încât nu se afla nimeni în acea vreme care să ştie aşa de bine ca
el (145, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția
1925).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Ne pregătim de Sfântul Andrei
In fiecare an, de Sfântul Andrei punem graul la încolțit. Tradiția spune că, de Anul Nou, daca graul este verde și frumos, atunci Noul An va fi bogat, plin de realizări.
Bineînțeles că o așa tradiție frumoasa nu era de trecut cu vederea, astfel că toți copiii au pornit la treabă. Doamna Viorica, o doamna din parohie, tare draga sufletului meu a fost alaturi de copii și i-a învățat să realizeze căpșoare din grau și talaș.
Imaginația a fost prietena tuturor și micuții omuleți au ieșit foarte haioși.
I-am fotografiat pe copii în timpul lucrului, însă am uitat sa fac poze la "produsul final"🤣.
Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei
Maica Domnului dăruieşte înţelepciune unui copil nepriceput,
care ajunge Episcop
În
ţara Saxoniei, într-o cetate care se numea Magdenburg, era un copilandru cu
numele Odon, care învăţa la şcoală. Dascălii lui totdeauna îl pedepseau, căci
era nechibzuit şi nepriceput din fire. Odată, dascălul său l-a bătut foarte
tare. Odon ieşind de la şcoală, a mers cu alţi copii la biserică, unde şezând
cu faţa la pământ s-a rugat Maicii Domnului, ca să-i ajute la învăţătură. Seara
adormind el, i s-a arătat Maica Precista în vis şi i-a zis: „Am auzit rugăciunea
ta şi am văzut supărarea ta, iată îţi dau nu numai darul ştiinţei, ci încă, după
moartea Episcopului, care este acum la biserica slugii Mele, Sfântul Mavrichie,
îţi dau ţie locul, care rânduială de nu o vei chibzui şi chivernisi bine, vei pieri”.
Şi zicând aceste cuvinte, Maica Precista s-a făcut nevăzută. A doua zi, Odon mergând
la şcoală, s-a arătat atât de ager la minte, încât a întrecut pe toţi ceilalţi
copii la învăţătură, spre uimirea şi nedumerirea dascălului său. Apoi, învăţând
mai departe, a devenit un om foarte înţelept şi cu comportări alese, atrăgând
respectul şi preţuirea cetăţenilor din oraşul său. De aceea mai târziu,
repauzând Episcopul Magdenburgului, clerul şi poporul cetăţii au ales în locul
lui pe Odon, ca să le fie Episcop, la biserica-catedrală a Sfântului Mavrichie.
După
ce Odon a luat vrednicia de Episcop, n-a mai petrecut cuviincios, după plăcerea
lui Dumnezeu, ca mai înainte. Uitând de darul cel mare pe care l-a primit de la
Dumnezeu, nemulţumitorul nu păzea rânduiala şi canonul bisericesc; ci îşi făcea
toate voile trupului. Şi ce era mai rău, că îndrăznea a sluji fără mustrare de
conştiinţă şi hirotonisea pe alţii, fiind desfrânat şi necurat.
Dumnezeu
însă, aştepta întoarcerea şi îndreptarea lui. Îi punea la îndemână felurite
mijloace, pentru a se îndrepta şi mântui. Într-o noapte, după o petrecere păcătoasă,
a auzit de sus un glas straşnic, zicându-i: „Odoane, Odoane, conteneşte de a mai
cădea în păcate”, dar el a socotit aceasta a fi o nălucire. Acelaşi glas cu
aceleaşi cuvinte i-au fost adresate lui a doua noapte şi a treia noapte, însă el
n-a vrut să ia aminte şi să se pocăiască.
Dumnezeiasca
judecată însă nu a mai răbdat acea neruşinare; ci l-a pedepsit aspru, spre
îngrozirea celor asemenea lui, pentru a nu mai cuteza a se mai atinge de cele Sfinte,
sau a le nesocoti.
Peste
vreo trei luni de la această înştiinţare, un Preot s-a închis în biserica Sfântului
Mavrichie, pentru a se pregăti (făcându-şi pravila) ca să slujească a doua zi.
Pe când sta el noaptea la rugăciune în biserică, a venit un vânt vijelios, pe
la miezul nopţii, care a stins toate candelele din biserică. Atunci au venit
doi tineri străluciţi, care ţineau în mâini două felinare cu lumini. Ei stătură
înaintea Altarului: unul de o parte şi altul de cealaltă parte. După aceea
veniră alţi tineri străluciţi, unii aşternură două covoare mari înaintea
Altarului. Ceilalţi puse pe covoare două Tronuri strălucite, de aur. Acolo a
venit Hristos Dumnezeu-Omul, îmbrăcat în haine arhiereşti, cu coroană împărătească
pe cap, însoţit de mulţi îngeri şi de cei 12 Apostoli. Hristos a şezut pe
tronul cel preaînalt, iar Apostolii stătură pe 12 scaune de domnie. După aceea
a venit şi Maica Domnului cu o mulţime de fecioare. Hristos a poftit-o pe celălalt
tron de aur, unde a şezut.
Hristos
- Dreptul Judecător - stând pe Tronul slavei Sale, a poruncit îngerilor Săi ca
să aducă pe Episcopul Odon, legat la mâini şi de picioare, ca pe un osândit.
Când a fost adus înaintea Dreptului Judecător, Sfântul Mavrichie, patronul
acelui Sfânt lăcaş şi cei împreună ostenitori, venind, se închinară Domnului,
zicând: „Judecătorule, preadrepte, Te rugăm, pedepseşte pe acest rău-credincios
şi călcător de lege, care nu este păstor ci lup răpitor. Iată, venitul
bisericii mele îl cheltuieşte în petrecerile şi voile sale trupeşti”. Acestea
zicând Sfântul Mavrichie, osânditul cerea vreme ca să se pocăiască. Domnul
atunci i-a zis: „Acum când a sosit sfârşitul tău, cauţi vreme să te pocăieşti?
Ce ai făcut înainte? Ai avut timp destul pentru îndreptare şi mântuire. De ce
l-ai întrebuinţat rău?”. În acel timp Maica Precista, sculându-se de pe tronul
Său, a zis Fiului Ei iubit: „Rogu-mă, Ţie, Dreptule Judecător şi Fiul Meu
preadulce, nu milui pe acest nemulţumitor; ci pedepseşte-l după păcatele lui”.
Atunci
Împăratul Slavei, Dreptul Judecător, a poruncit unui înger să-i taie capul.
Îndată după acestea, tot Soborul acela ceresc dimpreună cu Împăratul Slavei,
s-a făcut nevăzut. Biserica a rămas în întuneric, ca mai-nainte de vedenie.
Preotul
încremenit de frică, a căzut la pământ şi zăcea ca un mort. A doua zi după ce
s-a luminat de ziuă, l-au găsit încă zăcând pe jos la pământ şi nu putea să se scoale.
Mai târziu, venindu-şi în fire, a spus toate câte le văzuse. Clerul şi poporul
adunat în biserică, plini de uimire şi groază, ascultară toate acestea. Unii
dintre dânşii se duseră în casa arhiereului. Acolo, într-adevăr îl găsiră cu
capul tăiat, zăcând într-un lac de sânge şi toţi s-au înspăimântat groaznic.
Nefericitul
Ierarh a căzut în pedeapsa Domnului care zice: „De va zice sluga aceea rea, în
inima sa: Stăpânul meu va întârzia a veni, şi va începe a bate pe tovarăşi şi va
mânca şi bea cu beţivii, veni-va Stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu
se aşteaptă şi în ceasul în care nu se gândeşte. El o va tăia din dregătorie şi
o va face părtaşă cu făţarnicii: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor”
(Matei 24, 48-51). De aici să ia învăţătură, pe lângă Păstorii sufleteşti şi părinţii,
naşii de botez şi călugării, care-s răspunzători în ziua judecăţii, de fii lor
sufleteşti şi trupeşti.
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Maica Domnului s-a aratat celor care se rugau ei cu credinta
Maica Domnului a poruncit să pună Episcop în cetate pe binecredinciosul
Ieronim
În
cetatea Romei era un om care se numea Ieronim. Acesta avea mare evlavie către
Maica Domnului. Dacă a murit Episcopul locului aceluia, poporul dimpreună cu soborul
bisericesc postea şi se ruga lui Dumnezeu ca să le arate cine ar putea să le
fie Episcop. Atunci Preacurata s-a arătat unui om şi i-a zis: „Mergi şi zi
oamenilor să aleagă şi să pună Episcop, în cetatea aceasta, pe Ieronim, sluga
mea”. Oamenii au făcut aşa după cum le-a poruncit Maica Domnului (130, Minunile
Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).
Maica Domnului îi dă un veşmânt preţios Episcopului Bonit
Bonit,
Episcopul Vserinului, era un om cu foarte multă evlavie către Maica Precista.
Odinioară, mergând la biserica Sfântului Mihail, după ce au ieşit toţi ceilalţi
oameni din biserică, el încă a mai rămas rugându-se Maicii Preacurate. Atunci
Preasfânta Fecioară Maria a venit cu o ceată mare de îngeri luminaţi, din înălţimi,
şi i-a dat lui un veşmânt foarte scump, care s-a păstrat în acea biserică. Nici
un om nu putea să cunoască materia şi cum este făcută ţesătura lui (131,
Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
CONCERT ANDRE RIEU
Concertul a avut loc in data de 14 noiembrie, la ora 19.308, insa intrarea in sala a inceput cu ora 18. Totul organizat excelent pana in cele mai mici detalii. BT Arena, probabil multi dintre voi o stiti, este o sala imensa si frumoasa. Biletele noastre au fost la parter, insa cred ca de la etaj totul s-ar fi vazut atlfel. Bine si asa. La ora 19.30 a inceput spectacolul. Un spectacol ca o poveste, un spectacol ce si-a dorit sa fie o intalnire minunata cu muzica, sa ne “bucuram impreuna de ea”, asa cum a afirmat Rieu. Inainte de fiecare melodie Andre Rieu a spus o mica poveste, ori despre cantecul ce urma sa fie prezentat, ori despre interpret. Fiecare moment a avut o frumoasa introducere. Voi mentiona doar cateva dintre ele:
Polca
a fost prezentata printr-un moment inedit. Rieu a spus urmatoarea poveste: intr-o
zi, Jozeph Strauss mergea, pe calul sau, spre fierar, pentru ca avea nevoie sa
ii fie potcovit calul. La fierar este foarte mult zgomot pentru ca se loveste
la nicovala si sar foarte multe scantei, iar in acest mediu, compozitorul a
gasit inspiratie pentru a compune o polca. Pentru interpretarea melodiei, a
fost adusa pe scena o nicovala. Melodia minunata, a fost completata de jocul comic
al “fierarului” din Venezuela si al unui menbru din orchestra.
Un alt moment emotionant a fost prezentarea piesei din desenul animat Frozen, dar si interpreta. Povestea spune ca o fetita descopera ca poate face orice doreste, atata timp cat isi doreste acest lucru cu toata puterea ei. Emma Kok, tanara care a interpretat melodia este o tanara ce are o boala foarte grava-paralizia stomacului-care o impiedica sa manance, intreaga mancare fiind introdusa in stomac printr-un tub. Insa, la fel ca eroina din desenul animat, si ea are un mare vis: acela de a canta. O fata frumoasa, cu chip si voce de inger.
O alta poveste, un alt moment frumos: La nai a cantat Michelle, un domn ce s-a nascut la Elvetia intr-o familie de muzicieni, parintii fiind cantareti la opera din Geneva, intreaga familie fiind o familie de muzicieni. El este mezinul familiei si s-a nascut cu brate scurte si fara maini, fiind singurul care nu putea sa cante. Tot timpul, tatal s-a gandit cum sa isi ajute copilul si, la varsta de 7 ani, i-a cumparat acestuia un nai. Cand i l-a daruit, Michelle a luat naiul, s-a incuiat in camera si a exersat toata ziua. Seara, fericit, le-a spus tuturor: voi fi un naist. In prezent Michelle este profesor de nai la Conservatorul din Geneva si sustine multe concerte in intreaga lume.
Au urmat alti interpreti cu voci frumoase si povesti interesante, insa cele mai multe emotii au fost atunci cand a fost prezentat Gheorghe Zamfir. In momentul in care Andre Rieu a inceput povestea, intreaga sala si-a dat seama despre cine este vorba si cu totii ne-am ridicat in picioare si l-am aplaudat pe cel care "a facut naiul vestit in intreaga lume". In momentul in care Gheorghe Zamfir a inceput sa cante, linistea a fost deplina. Am avut senzatia ca toti ne tinem respiratia pentru a nu deranja. In timpul cantecului, pe chipul maestrului se vedea cum traieste muzica, pentru el era doar naiul si muzica. Impresionant.
Finalul concertului a fost incendiar si cred ca a durat mai mult de o jumatate de ora.