Despre cei adormiti

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Sava de la Buzau si ale Sfantului Ierarh Vasile Marturisitorul, episcop de Parion, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre cei morti.

Se cade a se face pentru cei morti, pomeniri: la trei zile, la nouă zile si la patruzeci de zile, cu cântări, cu rugăciuni si cu milostenie la săraci. Deci, după trei zile, facem pomenire, pentru că a treia zi după moarte omului i se schimbă chipul. La a noua zi, facem pomenire, pentru că de atunci începe a i se risipi omului toată făptura, rămânând numai inima. Iar la patruzeci de zile facem pomenire că atunci si inima începe să piară. Că si la zămislirea omului, în acest chip se alcătuieste pruncul, adică: a treia zi se închipuieste inima, a noua zi începe alcătuirea trupului, iar la patruzeci de zile toate mădularele trupului încep a se închipui.

Deci, stiind dumnezeiestii Părinti că pomenirile pentru cei morti, adică, milosteniile si slujbele, mare ajutor si folos dau celor adormiti, poruncesc tuturor să facă aceasta la biserică, luând rânduiala aceasta de la Sfintii Apostoli. Însă aceasta o grăiesc pentru cei credinciosi. Pentru cei necredinciosi, însă, chiar de ar da cineva la săraci averea din toată lumea, nu va spori nimic, că cel ce, când era viu, a fost vrăjmas lui Dumnezeu, arătat este că si după moarte este lăsat la mila lui Dumnezeu, că nu se află nedreptate la Dumnezeu. Că drept este Domnul si iubeste si va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Despre ispite si primejdii

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Ramnicului si ale Sfantului Sfintit Mucenic Antipa, episcopul Pergamului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Ioan Gură de Aur, despre ispite si primejdii.

Nu este nici un drept care să nu aibă o greseală, oricât de mică. Si, iarăsi, nu este nici un păcătos, care să nu aibă nici un bine. Deci, de vei vedea pe vreun drept bolnav sau în oarecare ispită si primejdie căzând, să nu te tulburi, ci să gândesti întru tine si să zici: „Acest om drept este, însă a făcut ceva, o mică faptă rea si pentru aceasta îsi ia plata aici, ca dincolo să nu se osândească”. Asa să întelegi cuvântul cel zis de Avraam, în Evanghelie, bogatului nemilostiv: „Tu ai luat în viată cele bune, iar Lazăr cele rele”, de vreme ce s-a întâmplat că a avut Lazăr în viata aceasta câteva păcate, iar bogatul acela, câteva fapte bune; si si-a luat plata fiecare.

 

(Proloage)

Ce as trimite in spatiu...

Voi ce ati trimite in spatiu?

Afara este innorat, ploaia se apropie, o vreme numai buna pentru citit, asa ca mi-am facut putin timp sa “rasfoiesc” blogurile pe care le citesc cu placere. Si asa, am ajuns si la Potecuta si la invitatia pe care a lansat-o in postarea “Voi ce ati trimite-n spatiu?”. Sub forma unui joc scurt, ne invita sa ne spunem parerea .

1.               Dacă ar fi să alegeţi o singură melodie românească, indiferent de gen, pe care să o trimiteţi în spaţiu sau pe care să o ascundeţi într-o capsulă a timpului, să fie descoperită peste vreo 200 de ani, de cine va fi pe atunci pe aici, care ar fi aia? Una singură.

 Melodia pe care as trimite-o in spatiu este: “Sa nu-mi iei niciodata dragostea”-Holograf.

2.               Dacă ar fi să alegeţi o singură carte scrisă de un autor român, ce aţi alege? Tot pentru spaţiu sau capsulă, tot pentru a fi descoperită ori de alte civilizaţii ori tot de oameni, dar peste foarte mult timp, atât de mult încât, să zicem că şi datele de pe servere vor fi istorie deci pică faza cu audiobookuri şi cărţi gratuite.

 Grea aceasta intrebare. Sunt multe carti pe care le-as trimite in spatiu, imi este greu sa ma opresc la una singura. As trimite “Neamul Soimarestilor” de Mihail Sadoveanu.

 3.               Dacă ar fi să puneţi o reţetă, una singură, cu un fel de mâncare, care ar fi?

 Ce sa fie? Ce sa fie?-Ciorba de pui

4.     Dacă ar fi să puneţi pe o foaie de hârtie un singur cuvânt, care ar fi?

 Dumnezeu.

 5.     Dacă ar fi să puneţi un film românesc, care ar fi?

 Si aici alegerea este grea, insa ma opresc la “Declaratie de dragoste”.

 

Voi ce ati trimite in spatiu?

Despre ascultare

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Terentie, pompei, Africam, Maxim si Dima, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ascultare.

A zis un staret: „Cel ce stă în ascultare, la un părinte duhovnicesc, mai mare plată are, decât cel ce stă în pustie si de sine petrece.” Si zicea: „A spus, unul din stareti: am văzut patru rânduieli în ceruri. Întâia rânduială este a omului bolnav, care laudă pe Dumnezeu. A doua rânduială este a aceluia ce are iubire de străini si pe aceasta o slujeste. A treia rânduială este a celui ce vietuieste în pustie si nu vede om. A patra rânduială este a aceluia ce stă în ascultare la un părinte duhovnicesc si i se supune, pentru Dumnezeu. Iar acela ce avea ascultarea, purta un brâu de aur si avea mai mare slavă decât ceilalti. Deci, am zis celui ce mă purta pe mine: „Cum de are mai mare slavă acest călugăr, decât ceilalti?” Iar acela, răspunzând, mi-a zis mie: „De vreme, ce cel ce iubeste pe străini, a sa voie face, asemenea si pustnicul, de a sa voie, se duce în pustie, iar cel ce are ascultare, toată voia sa lăsându-si, se supune lui Dumnezeu si părintelui său duhovnicesc, pentru aceasta mai mare slavă, decât ceilalti, are”.

Deci, acum stiti, o fratilor, că bine este a face ascultare pentru Dumnezeu, auzindu-i, în parte, cinstea si slava faptelor ei, căreia si cuvinte de laudă îi voi cânta, ca să o cinstesc: o, ascultare, născătoarea tuturor faptelor bune; o, ascultare, mântuirea tuturor credinciosilor; o, ascultare, aflătoarea Împărătiei; o, ascultare, deschizătoarea cerurilor, care înalti pe oameni de pe pământ; o, ascultare, vietuitoarea cea împreună cu îngerii, o ascultare, crescătoarea tuturor sfintilor, că prin tine s-au sădit si cu tine s-au săvârsit.''

 

 

(Proloage)

Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului MucenicEupsihie si ale Sfantului Cuvios Vadim, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre pocăintă si răsplătirile Judecătii.

Aduceti-vă aminte, fratilor, de acea înfricosată Judecată, când va veni acea zi si noaptea aceea înfricosătoare, adică noaptea păcătosilor si ziua dreptilor, când se va sparge soborul si se vor risipi lucrurile cele rele si mincinoase. Atunci, se va lămuri fiecare, lucrurile lui, si cinstea lui, bogatul si împăratul, bărbatul si femeia. Atunci, viată bună se va cere de la noi si fapte bune, nu mărire si bogătie slăvită, nici sărăcie si stare proastă. Mie, va zice Domnul, fapte dă-Mi, si, chiar dacă esti rob, vei fi mai mare decât cel liber. Sau de esti femeie, mai mare vei fi decât bărbatul, de vietuiesti după Legea lui Dumnezeu si după Scriptură. Să ne lepădăm, deci, de noi însine si de voile noastre si să urmăm lui Dumnezeu.

O, de câte ori s-a ridicat această mare a vietii si faptele trupului acestuia câte valuri au făcut? Câte tulburări, câte furtuni, câte înecări, câte fărădelegi, câte greseli, câte ispite si lacrimi, câte rele în toate cetătile, câte prin case, câte certuri prin târguri? Si ce este în ajutorul omului sau în puterea lui? Toate sunt pline de frică: nasterea lui în durere, moartea înfricosată, iar cele de după moarte, negrăite si nespuse cumpăniri în inimile noastre sunt, si bune si rele. Că, în ce parte ni se pleacă gândul, într-acolo si jugul trage. Bate, dar, cu îndrăzneală, ca să ti se deschidă tie degrabă. Adu-ti aminte că, nu după multă vreme, vei lăsa pe toate cele văzute, cerul si pământul, oamenii si lucrurile. Adu-ti aminte că esti nimic, cu trupul si cu sufletul, că putin necaz te tulbură pe tine, putină durere te arde pe tine, un cuvânt prost te răscoleste pe tine. Deci, pentru ce nu te desparti tu putin de viata aceasta? Eu îti spun tie că esti dator a te muta de aici si, sus, înlăuntrul portilor ceresti, să-ti faci tie cort si, acolo, de-a pururi să petreci.

Ci, te roagă lui Dumnezeu până la moarte, ca să te primească pe tine cu milostivire si, la vremea aceea, să-ti deschidă tie degrabă, iar, până ce esti pe pământ, pleacă-ti genunchii către Dumnezeu; sus să-ti ai sufletul, iar cu fata de-a pururi să acoperi pământul, ca să te vadă pe tine, că mai mult petreci ostenindu-te în rugăciune si adu-ti aminte de cele viitoare si rele si bune. Că acestea aduc frica lui Dumnezeu, si aduc lucrurile cele sufletesti. Că săraci suntem toti si nu avem pe nimeni ajutor si sprijinitor, decât numai pe Dumnezeu.

Drept aceea, despărtindu-ne cu sufletul de toate, să ne îngrijim de noi însine. Adu-ti aminte de păcatele tale si de osândirea ta. Adu-ti aminte că esti om muritor, bolnăvicios si pătimas, spurcat si necurat. Adu-ti aminte că esti om cu viată mâhnită, si plină de primejdii, care pe multi, si buni si răi, întelepti si neîntelepti, bogati si săraci, i-a pierdut. Adu-ti aminte că esti om, având oase smerite, de la picioare si până la cap, neputând suferi nici osteneală de o zi si nici o noapte să priveghezi. Adu-ti aminte cât ai gresit lui Dumnezeu cu fapta, cu cuvintele si cu gândurile. Adu-ti aminte că ziua si noaptea te lupti cu leul si cu sarpele. Adu-ti aminte câte suflete sunt sub pământ, care n-au luat în seamă frica lui Dumnezeu si acum nu câstigă odihnă rugându-se, ci, întru cele mai de jos ale firii, îsi plâng rătăcirile lor, lenevirea si desfătarea, precum si vătămările certurilor lor. Adu-ti aminte că, după putină vreme, vei muri si te vei osândi. Să nu încetezi a grăi acest mic cuvânt, ci să-l scrii în sufletul tău si în inima ta si să-l legi pe el de grumazul tău si anume: „Gresit-am Doamne, miluieste-mă!”. Mai bună îti este tie aceasta, decât o coroană împărătească, pentru că aceea pe multi în muncă pogoară, iar acest cuvânt în viata vesnică duce. Întru acestea să te înveti si întru acestea d-ea pururea să fii.

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Asinerit, Flegon si Ermis si ale Sfantului Ierarh Celestin, episcopul Romei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre o fecioară, care a făcut milă cu cineva, care voia să se spânzure pentru datorii.

În Alexandria Egiptului, în zilele lui Pavel patriarhul, o fecioară oarecare, rămânând fără părinti, avea multă avere, însă era nebotezată. Iar într-una din zile, plimbându-se prin via sa, care îi rămăsese de la părinti, a văzut pe un om, pregătindu-se să se spânzure si, alergând, i-a zis lui: „Ce faci, omule? Iar acela i-a răspuns ei: „Fecioară, lasă-mă pe mine, că în mare necaz sunt.” Zis-a lui Fecioara: „Spune-mi mie pricina si, de se va putea, îti voi ajuta tie.” Iar el a zis: „Cu multă datorie sunt dator si mi-am dorit moartea, mai bine decât să trăiesc o viată rea.” Deci, i-a zis lui Fecioara: „Să vii după mine si, tot ce am, să iei si să dai pentru tine, datoria, ca să nu te pierzi pe tine însuti, mă rog tie”. Si, mergând, asa au făcut.

După aceea, fecioara sărăcind, si neavînd pe cineva ca să se îngrijească de ea, fiindcă nu avea părinti, s-a dedat la desfrânare. Iar, după un an, s-a îmbolnăvit; deci, venindu-si în sine, s-a umilit si zicea către vecinii ei: „Pentru Dumnezeu, faceti milă cu sufletul meu si rugati pe patriarh, ca să mă boteze si să mă facă crestină.” Însă nimeni nu o lua în seamă, zicând: „Cine să vorbească pentru această desfrânată?” Iar ea se întrista mult si se ruga lui Dumnezeu. Si, iată îngerul Domnului a venit, în chipul omului aceluia, cu care făcuse ea milă, pe care de la spânzurare îl scăpase, si i-a zis ei: „De ce te mâhnesti, stăpâna mea?” Iar ea a zis: „Doresc să mă botez si nimeni nu voieste să vorbească pentru mine cu patriarhul”. Si, i-a zis îngerul: „Oare cu adevărat doresti?” iar ea a răspuns: „Cu adevărat voiesc”. Apoi i-a zis ei îngerul: „Nicidecum să nu te mâhnesti, că eu voi aduce pe cineva si te vom duce pe tine la biserică”.

Deci, a adus la dânsa si pe alti doi îngeri, si luând-o, au dus-o la biserică. Apoi, s-au închipuit si alte fete cinstite, din palatele împărătesti care, stiind rânduielile bisericii, au chemat pe clerici, adică un preot si un diacon, rânduiti pentru aceasta, si le-au grăit lor, ca să o boteze pe dânsa. Si acestia ziceau către ei: „O veti lua oare pe ea în chezăsie?” Si au zis: „ Cu adevărat, noi vom fi chezasi pentru dânsa”. Apoi, asa, au botezat-o pe ea. Si, în haine albe îmbrăcând-o, au mers la casa ei, cu chezasii săi. Si, ajungând acolo, s-au făcut nevăzuti. Iar vecinii, venind, au văzut-o pe ea îmbrăcată în haine albe si i-au zis: „Cine te-a botezat?” Ea le-a spus lor: „Au venit niste oameni si m-au dus la biserică si, poruncind preotilor, m-au botezat”. Si au grăit ei: „Cine sunt?” Si, dacă n-a putut spune cine sunt, au mers si au spus patriarhului. Iar el, chemând pe cei rânduiti ca să boteze, a zis lor: „Ati botezat-o, oare, voi pe dânsa?” Iar ei au zis: „Noi, stăpâne, am botezat-o, fiind rugati de cineva din palatele împărătesti”. Si, patriarhul, chemând pe cei de care i se vorbise, din palatele împărătesti, ia întrebat pe ei dacă au luat-o în chezăsie. Iar ei au zis: „Noi nici nu o stim, nici n-am văzut-o pe ea”. Si atunci a cunoscut patriarhul, că, din dumnezeiască putere, s-a făcut lucrul acesta.

După aceea, chemând pe fecioara, i-a zis ei: „Spune-mi mie, fiică, ce bine ai făcut?” Ea a răspuns: „Ce bine să fac eu, o desfrânată săracă?” Zis-a iarăsi ei: „Oare, deloc, nicidecum, nu te stii pe tine să fi făcut vreun bine?” Atunci, a zis ea: „Nimic, stăpâne, n-am făcut, fără numai că, văzând pe un om, care vrea să se spânzure, fiindcă îl asupreau datoriile, i-am dat lui toată avera mea si l-am izbăvit pe el.” Si, aceasta zicând, fecioara, îndată, a murit. Deci, asa, patriarhul, si cei ce erau cu dânsul, au proslăvit pe Dumnezeu si au zis: „Drept esti, Doamne, si drepte sunt judecătile Tale”. Slavă tie pentru toate.

 

(Proloage)

Cuvant din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Caliopie si ale Sfantului Ierarh Gheroghe Marturisitorul, episcopul Mitilenei Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric.

Povestit-au ucenicii lui ava Evloghie că, de câte ori îi trimitea bătrânul la Alexandria, ca să vândă lucrul mâinilor, le da poruncă să nu facă mai mult de trei zile. Iar de veti face mai mult decât trei zile, zicea, nevinovat sunt de păcatul vostru. Iar noi l-am întrebat pe el: “Cum se face că monahii prin cetăti si prin sate petrec cu mirenii ziua si noaptea si nu se vatămă?” Iar el a zis: “Credeti-mă, fiilor că, după ce m-am facut călugăr, am facut treizeci si opt de ani, neiesind din Schit. Si, după aceea, m-am dus la Alexandria, către papa Eusebie, împreună cu ava Daniil, pentru o trebuintă. Si, intrând în cetate, am văzut multi călugări si vedeam că, pe unii dintre ei, corbii îi loveau peste obraz, iar pe altii, femei

goale îi îmbrătisau si la ureche le vorbeau, iar înaintea altora, goi fiind ei, se jucau copiii, iar, pe unii, îi vedeam că tineau cutite si trupuri de oameni tăiau si dădeau călugărilor să mănânce. Si am înteles atunci că fiecare din călugării aceia, erau căzuti în câte o patimă, avînd felurime de draci, care urmau după ei si le vorbeau în minte. Pentru aceasta, dar, fratilor, nu voiesc să zăboviti voi nici o dată în cetate, ca, nu de acest fel de gânduri, nici de draci să fiti supărati.

 

(Proloage)

Cuvant al Sfintilor Parinti

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Irineu, episcop de Sirmium, ale Sfantului Ierarh Eutihie, patriarhul Constantinopolului, ale Sfsntului Cuvios Grigorie Sinaitul si ale Sfintei Cuvioase Platonida, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfintilor Părinti, ca să nu asuprim pe văduve si pe săraci.

Impărati de sunteti sau dregători ori judecători, să socotiti, care, de la cine ati luat stăpânirea? Sau cine v-a dat vouă stăpânirea si cinstea, mintea si întelepciunea, ca să învătati popoarele? Deci, asa grăieste Domnul: „Auziti, dregători si judecători ai oamenilor, să nu scoateti drept pe cel vinovat, pentru mită, si să nu vă rusinati de fata celui puternic. Să izbăviti pe cel asuprit, ca si voi să fiti izbăviti în ziua cea înfricosătoare. Deci, la nici o văduvă si sărac să nu faceti rău, ca să nu se mânie cu iutime Domnul, asupra voastră.”

Că, zice, prin Proorocul Isaia: „De vei face rău cu nedreptate săracului sau văduvei si, dacă în amărăciunea sufletului lor, suspinând, vor striga către Mine, degrabă le voi auzi strigarea lor. Si voi slobozi asupra voastră mânia Mea si vă voi pierde năprasnic si vor rămâne femeile voastre văduve, iar fiii vostri săraci si nimeni nu-i va milui pe dânsii.” Deci, cela ce râvneste la averea săracului si a văduvei si pofteste să o ia pe aceea, pedeapsă va lua de la Dumnezeu, pentru că Domnul cel puternic îi răzbună pe ei, zicând: „Eu sunt tatăl săracilor si al văduvelor si îi voi izbăvi pe ei, din mâna celor puternici.” Amar celui ce face nedreptate văduvei, mai bine ar fi fost lui, ca să arunce foc în casa sa, decât, pentru suspinul acestora, să fie aruncat în focul gheenei. Drept aceea fără cercetare, să nu primesti clevetirile împotriva săracilor si a văduvelor si să nu crezi degrabă pe cei ce îi pârăsc, de care să te păzesti, ca de niste laturi ale diavolului.

Iar mai mult să asculti Scriptura, care zice: „Săracului tu să-i fii ajutător si te va binecuvânta gura văduvelor.” Să fii săracilor ca un tată, si, în locul bărbatului, să ai grijă de văduve si rugămintea celui asuprit, degrabă să o asculti, pentru că aceasta, mare faptă bună este înaintea lui Dumnezeu, adică, a împărti averea la săraci si la văduve si a milui si a mângâia pe cei din necazuri. Mai bine este să-si câstige cineva nume bun, cu binecuvântare decât bogătie multă, cu blestem.

Iar de te-a pus pe tine împăratul în dregătorie mare si vin la tine mari si mici, slăviti si neslăviti, aducându-ti tie daruri si cinste, atunci bine este să socotesti că de la Dumnezeu, ti s-a dăruit tie acestea. Dar tare să te feresti, ca să nu aduni cu păcat, că nedreptate este când cineva îti dă plată, vrând să biruiască pe al său pârâs; ia aminte, să nu judeci cu nedreptate pe omul cel făcut după chipul lui Dumnezeu, pentru care Hristos sângele Său Si-a vărsat. Că blestemat este, zice, tot cela ce judecă cu nedreptate si osânda Domnului asupra lui, nevindecată, până în veac, va rămâne. Că focul va mistui casele celor ce iau mită. Si fiii lor vor suferi pentru mita părintilor lor, pe care cu nedreptate au luat-o. Cele ce le-ati adunat de la văduve si de la săraci, acelea ca focul cel nestins vor fi spre arderea sufletelor voastre. Pentru aceea îngrijiti-vă de sufletele voastre si milostivi să fiti spre cei neputinciosi, ca si vouă milostiv să vă fie Dumnezeu. A Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

(Proloage)

Despre pomenire morti

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Victorin si cei impreuna cu el si ale Sfintilor Muceniri Teodul si Agatopod, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre folosul pomenirii mortilor.

Un oarecare om din Cipru a fost robit si, ducându-l pe el în Persia, acolo l-au închis pe el în temnită. Iar, scăpând unii de acolo si venind în Cipru, părintii lui i-au întrebat dacă nu cumva acolo l-au văzut pe dânsul. Si, răspunzând, le-au spus lor că a murit. Si încă noi, au zis ei, cu mâinile noastre l-am îngropat pe el. Dar nu fusese acela de care l-au întrebat ei, ci altul care semăna cu el; încă le spusese lor ziua si luna în care murise el.

Deci, părintii îi făceau lui, ca pentru un mort, pomeniri, trei Liturghii pe an. Iar, după ce au trecut patru ani, omul acela robit, fugind de la persi, a venit în Cipru. Si i-au zis lui părintii săi: „Noi auzisem că ai murit si îti făceam pomenire de trei ori pe an”. Si, auzindu-i pe ei spunând aceasta, i-a întrebat pe ei, în care lună si în care zi făceau aceasta. Iar ei i-au spus: „La Sfânta Nastere a lui Hristos, la Sfintele Pasti si în Sfânta zi a Cincizecimii”. Deci, el le-a zis lor: „întru aceste trei zile ale anului, venea la mine cineva în haine albe ca soarele si mă slobozea pe mine din lant si din temnită si umblam toată ziua si nimeni nu mă cunostea pe mine. Iar a doua zi, iarăsi mă aflam purtând lanturi”.

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Antioh

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon si Zosima, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh, despre pătimirea pentru aproapele.

A pătimi pentru altul, a ajuta si a se osteni, plăcut lucru este lui Dumnezeu. Că aceasta si datori suntem a face, ca niste slugi de aproape si slujitori ai cuvântului lui Dumnezeu, ca să-I plăcem Lui, ca niste ostasi împăratului, de la care luăm si plată; milă adică să avem si îndurare a sufletului. Pentru că cela ce are un izvor ca acesta, din care izvorăsc toate bunătătile, apoi acela, dacă are bogătie, o dă, iar de vede pe cineva în primejdie si nevoie, plânge, iar de vede pe vreun om asuprit, îi dă o mână de ajutor. Deci, să ne nevoim si să ne silim ca dragostea, credinta si răbdarea noastră să nu fie fără de nici un înteles, ci ca un coif si sulită si ca o armă împotriva vrăjmasului. Cu toti, adică, cu dragoste să fim si îndelung-răbdători, întru tărie vietuind. Că si Domnul nostru, Iisus Hristos, grăieste: „Asa se cade să fie slujitorul Domnului”, adică pe săracul care lăcrimează să nu-l treacă cu vederea, ca si rugăciunea noastră si lacrimile să nu se treacă cu vederea. Iar de vom aduce daruri mari lui Dumnezeu, să nu ne mândrim, ci cu gând smerit aceasta să o facem, ca să primim bun dar de la Dumnezeu. Pentru că Iov, cel care mai înainte de toti, împreună-pătimitor a fost si spre toti îndurat, zice: „Eu pentru fiecare neputincios, am plâns si am suspinat, văzând pe om în primejdie, iar de l-am văzut gol, l-am îmbrăcat. Si usile mele deschise au fost pentru tot străinul.”. Tot asa si Tobie zice: „Milostenii multe făceam, iar când am văzut vreun mort lepădat, îngrijindu-mă de el, l-am îngropat.”. Iar Proorocul Osea zice: „Să ne silim a cunoaste pe Domnul, că milă voieste, iar nu jertfă si arderi de tot.” Încă si Miheia Proorocul zice: „Eu îti voi spune tie, omule, ce lucru este mai bine si mai bun, sau ce caută Dumnezeu de la tine. Aceasta, adică, o caută: să faci milostenie cu dragoste.”. Dar s-a zis si la Pilde: „Să izbăvesti pe cei dusi la moarte, iar pe cei ucisi de sabie să-i răscumperi.” Iacob Apostolul zice: „De vor fi fratele tău sau sora ta goi si lipsiti de hrana cea de toate zilele si le-ar zice lor cineva dintre voi: Mergeti cu pace, încălziti-vă si vă săturati si nu le-ar da lor cele de trebuintă trupului, de ce folos le-ar fi?”, încă ne învată si Pavel, zicând: „Îmbrăcati-vă, dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si

iubiti, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, îngăduindu-vă unul pe altul, tinându-vă cu dragoste, ca niste mădulare într-un singur trup. Că de pătimeste un mădular, împreună cu dânsul suferă toate mădularele.” Iar, Petru Apostolul, zice: „Rogu-vă pe voi, iubitilor, să vă feriti de tot răul, cei îndestulati bine să faceti, să fiti cu un gând si darnici, iubitori de frati, îndurati, supusi, nerăsplătind răul cu rău, nici ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, mai vârtos să binecuvântati, stiind că la aceasta ati si fost chemati: să mosteniti binecuvântarea.” Iar înduratul Domn, voind să ne arate că de Părintele Său suntem mântuiti, ne-a zis: „Fiti milostivi, precum si Tatăl vostru Milostiv este!”.

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Nichita Marturisitorul si Ilirie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Efrem, despre cei ce în fiecare zi păcătuiesc si în fiecare zi se pocăiesc.

Până când, o, prietene, fiind stăpânit de vrăjmasul, plăcerea lui o săvârsesti? Până când, o, iubite, slujesti patimilor trupesti, celor aducătoare de moarte? Primeste sfatul meu, că te face pe tine viu si, curătindu-ti sufletul tău împreună si trupul, apropie-te de Mântuitorul, Cel ce te vindecă pe tine, Care primeste pe toti cei ce se pocăiesc. Mare mântuire îti va fi tie dacă, desteptându-te, nu te vei lenevi a veni la Dânsul. Că, dacă în unele zile gresesti, iar în altele, iarăsi zidesti, dacă pierzi, risipesti si iarăsi aduni, apoi asemenea esti cu copiii. Cel ce singur se împiedică de o piatră, se poticneste si cade, si, dacă face, a doua oară asa, acela este orb si fără minte. Deci, aceasta să o ai în inima ta si aleargă la pocăintă cu osârdie si roagă-L pe Cel ce te-a zidit pe tine. Fii smerit si umil, flămând si în suspine pătimind durerea pentru cele trecute, păzindu-te si luând aminte la cele de aici înainte ale vietii tale.

Că asa, oarecând, si Zaheu vamesul s-a mântuit, asa iarăsi si Matei rob al lui Hristos s-a arătat. La fel si desfrânata, căzând la picioarele Mântuitorului, si-a dezlegat împletiturile părului si i-a sters picioarele cu părul capului si, asa, a iesit din groapa patimilor. Asa si tu pleaca-ti grumazul pe genunchi si te arată umil si, cu aceasta, te vei mântui. Vezi cetatea Sodomei si a Gomorei, a neamului celui nesupus si spurcat. Fugi de acel neam necurat, asupra căruia Dumnezeu a plouat cu foc si pucioasă si a ars toată cetatea lor. Vezi limpezirea cetătii Ninive si înflorirea ei cea frumoasă. Că ea fusese plină de păcate si de răutăti, încât poruncise Domnul ca să o piardă, dar, după ce a văzut pe niniviteni în saci si în cenusă umblând, în foame si în sete pedepsindu-se, tremurând si de frică cuprinzându-se, din toate părtile în plângere, unul pe altul tânguindu-se, cei slobozi, cei robiti, cei bogati, săracii, stăpânii si dregătorii, bătrânii si tinerii, împreună cu pruncii, S-a milostivit spre ei, i-a miluit si i-a mântuit. Judecata, pe care o poruncise Domnul ca să o ia ei, a schimbat-o. Si asa, din cei păcătosi, pe cei nesupusi îi munceste, iar pe cei ascultători, nu-I lasă să piară fără de crutare. Sârguieste-te, deci, ca să te pocăiesti si te vei mântui.

Gata este Dumnezeu spre milă si spre vindecare, grabnic spre ajutor, osârdnic spre izbăvire, celor ce cer le dă si celor ce bat le deschide. Celui ce se roagă îi dă iertare, tinde daruri celui ce-i trebuie si nu le crută pentru cela ce caută, nu respinge pe cei căzuti, ci spre mântuire îi trage. Dăruieste dezlegare celor ce cer, ceartă pe cei ce nu ascultă. Poticnitu-te-ai, desteaptă-te; ai căzut, scoală-te; roagă-te si cere; cazi, năzuieste, caută pe Cel ce voieste să te mântuiască, trezeste-te ca să nu cazi iarăsi, iar de vei si cădea, să te scoli din nou. Doborât fiind, îndreptează-te, iar de ai gresit, întoarce-te. Iar, după ce te-ai vindecat, poartă-te sănătos totdeauna, si dacă te-ai mântuit, fereste-te de boala de care ai fost biruit, ca să nu te ardă focul pe care abia l-ai stins. Să nu cazi în spurcăciunea din care te-ai ridicat. Să nu te asemeni porcilor, care se bucură de spurcăciune. Să nu te asemeni câinilor, care îsi mănâncă murdăriile. Că nimeni punându-si mâinile pe plug si căutând înapoi, nu va fi îndreptat în împărătia cerurilor. Nimeni, după ce se spală si iarăsi aleargă la spurcăciune, nu se face curat.

Unul este Hristos, una credinta, unul este darul, una este patima, una moartea, una învierea. Si nu se cade celui ce s-a junghiat, iarăsi să se mai jertfească, nici altă izbăvire să se mai facă pentru tine. Slobozitu-te-ai, apoi nu te mai face rob, prin voia ta. Spălatu-te-ai, nu te mai spurca iarăsi.

Peste fire, în păcate aflându-te, să nu deznădăjduiesti nicidecum, fără numai să te pocăiesti si te vei mântui, întru Iisus Hristos Domnul nostru, a Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

MFC-GICA PETRESCU

 GICA PETRESCU-trubadurul fara pereche

(2 aprilie 1915-18 iunie 2006)

sursa foto: internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre spovedanie

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Tit, facatorul de minuni si ale Sfantului Cuvios Varsanufie de la Optina, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt pentru a mărturisi păcatele la preoti.

Deci, de vei afla un bărbat duhovnicesc si iscusit, care ar putea să te tămăduiască, fără de rusinare să te mărturisesti lui, ca lui Dumnezeu si nu ca omului. Că a zis Scriptura: „Cel întelept nu se rusinează de sufletul său, că este rusine care aduce păcatul si este rusine care mântuieste păcatul.” Să urmezi femeii celei din Samaria, si noi, asemenea cu ea, să nu ne rusinăm a mărturisi păcatele noastre. Că, dacă ne vom rusina de a noastră mântuire, si nu ne vom descoperi la preoti păcatele noastre, apoi, în ziua cea înfricosătoare, nu înaintea unui om sau înaintea a doi, ci a toată lumea se vor vădi păcatele noastre. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

FINAL DE MARTIE

  BUCURIILE LUNII MARTIE

 Iata ca am ajuns si la finalul primei luni a primaverii, o luna cu de toate, pentru care dam Slava lui Dumnezeu!

-        Am participat la hramul Sfintilor 40 de Mucenici, primul din cele cinci hramuri ale bisericii unde slujeste parintele duhovnic;

-        Pentru ca fiica mea a fost plecata in deplasare, am petrecut o saptamana minunata alaturi de nepotei;

-        Primul week-end in care nepoteii au stat la noi fara parinti;

-        Am participat la hramul Bunei Vestiri, la o micuta parohie din oras;

-        Am incercat cu tinerii de la Centrul Educational sa ne desfasuram activitatea pe diferite proiecte si am avut rezultate frumoase;

-        In duminica premergatoare sarbatorii Buna Vestire, copiii si tinerii de la Centrul Educational au sustinut un spectacol de cantec si poezie dedicat Maicii Domnului;

-        Am continuat atelierele de gatit cu cele doua micute domnisoare.

-        Ne-am spovedit si impartasit;

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca si ale Sfantului Cuvios Macarie Marturisitorul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Intru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru cei ce fac răutăti si nu sunt pedepsiti aici.

Cât de îndelung a fost răbdat de Dumnezeu faraon împăratul, căci îl răbda pe el, pe când făcea răutătile lui cele multe. Vedeti însă că, mai pe urmă, pentru toate răutătile lui, a luat răsplătire si cumplită pedeapsă. Nu numai că rău si-a săvârsit viata aceasta, ci si dincolo, cumplit si fără de milă se chinuieste. Drept aceea, se cade nouă, fratilor, ca mult să ne mâhnim si să ne temem si mai mult să ne doară pentru cei ce primesc aici faceri de bine si sănătate, desi petrec în răutăti si nu fac nici un bine si nicidecum nu iau nici o certare de la Dumnezeu, nici necazuri, nici boli. Că, atunci când, pentru faptele noastre cele rele, Dumnezeu aduce pedeapsă asupra noastră si chinuri, prin boli, atunci, mai usoară ne face nouă judecata, pentru unele ca acestea. Iar dacă pentru orice greseală ne rabdă, apoi, mare si rea osândă ne asteaptă pe noi, Că, dacă nimeni din lume n-ar fi luat pedepsiri, nimeni n-ar fi socotit că este un Dumnezeu deasupra noastră. Si, dacă, iarăsi, aici ar fi luat fiecare după faptele sale, nimeni n-ar fi socotit că mai este o înviere a mortilor, că toti îsi iau plata aici, după fapte. Dar nu este asa, ci, pe unii aici, îi pedepseste, iar, pe altii, îi lasă. Si multi drepti, pentru putine greseli sunt pedepsiti aici, iar, pe multi răi îi vedem sănătosi cu trupurile si în zile bune, dar, dincolo, foarte amar le va fi lor.

Deci, acestea stiindu-le, să nu ne tulburăm. Isaia Proorocul a fost fierăstruit, Stefan cu pietre a fost ucis, Petru Apostolul a fost răstignit, Ioan, Mergătorul înainte, a fost tăiat cu sabia si alti multi Sfinti cumplite primejdii si tot felul de moarte au luat. De multe ori, cei binecredinciosi, pentru că au putine greseli, ca si de acelea să se izbăvească, iau multe necazuri si întristări. Că nu este nici un drept, care să nu aibă vreo greseală si nu este nici un păcătos, care să nu aibă ceva lucru bun. Precum si păcătosii mor în cumplite morti, ca si ceilalti, văzându-i pe ei pedepsiti, să se teamă. Însă cei ce mor cumplit îsi iau o parte de usurare din osândă, că, pe acela pe care îl iubeste Domnul, îl ceartă. Iar cei ce petrec întru îndestuIare si în nimic n-au fost încercati, unii ca acestia sunt în primejdie si să ia seamă! Dumnezeului nostru, Slavă!

 (Proloage)

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit mucenic Ipatie, episcopul Gangei si ale Sfantului Mucenic Veniamin diaconul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt pentru cei puternici, care asupresc pe cei mici si despre milostenie.

Anastasie împăratul, căzând în erezia lui Eutihie, a izgonit pe Ilie patriarhul din scaunul Ierusalimului si pe Flavian, arhiepiscopul Antiohiei, după Sinodul din Calcedon. Si l-a surghiunit pe Ilie în Aila, iar pe Flavian la Petra. Deci, într-o zi, amândoi patriarhii au trimis veste unul la altul, zicând: “Iată, Anastasie împăratul a murit; să mergem dar, să ne judecăm cu dânsul înaintea lui Dumnezeu. Pentru că Domnul Însusi a zis: “Eu sunt cel ce judec cu dreptate si nu Mă sfiesc de fata omului”. Si, după două zile, s-au mutat amândoi patriarhii la Dumnezeu.

Deci, acestea stiindu-le voi, puternicilor, să nu faceti nedreptăti celor neputinciosi, ca să nu vă dea pe voi lui Dumnezeu si acolo cumplit să fiti osânditi. Pentru că s-a zis: “Viermele nu va muri si focul nu se va stinge pentru cei ce nu judecă după dreptate si jefuiesc averile străinilor si, cu mândria cea mare înăltându-se, nu-si aduc aminte de ziua mortii”. Că în ceasul acela, omul s-ar lipsi, bucuros, de toată bogătia lumii acesteia, numai să scape si să nu i se despartă sufletul de trup, pentru că moartea păcătosului cumplită este. Iar de vă sculati din pat si din boala mortii, apoi, iară vă apucati, asuprind si mai rău casele săracilor, jefuiti, după nedreptate judecati, vă fătărniciti si cu sila luati, pe săraci nu-i miluiti, pe cei scăpati nu-i ajutati. Oare, ce adunati? Nu stiti că, venind moartea, toate acestea pier? Că a Domnului este stăpânirea si căruia voieste, aceluia o si dă.

Cuviosul Savarie a zis asa: „Dacă postesti, iar milostenie nu faci, aceasta nu se numeste post, ci, mai amar si mai rău esti decât cela ce se prea sătură si se îmbată si se îngrasă. Si încă ce zic, numai de post, că, chiar si fecioria nu-ti vei păzi curată, afară de cămara de mire vei rămâne, neavînd milostenie. Mare este fecioria, si chiar în Legea nouă, la mare cinste a pus-o Domnul, dar însesi fecioarele au rămas afară, de vreme ce milostenie nu au avut. Că nimeni nu va putea câstiga milă fără de milostenie si în lume nimeni nu trăieste fără de ea”. Că si cei ce lucrează cu palmele si ostasii si lucrătorii de pământ si negustorii, toti slujesc aproapelui si aceasta mare facere de bine este. Iar a trăi pentru sine

singur si pe ceilalti a-i trece cu vederea, urât este lucrul acesta si străin de crestinătate. Că dacă voiesti să fii bogat în veacul viitor, apoi fii sărac aici. Risipeste aici, ca să aduni acolo. Că nici semănătorul n-ar aduna, dacă mai întâi n-ar risipi. Pentru ce, dar, nu dai si tu celor ce au trebuintă?

Zici: „O casă de copii îmi stă înainte si voiesc să-i las pe dânsii îndestulati” însă de voiesti să-ti lasi copiii îndestulati, si bogati, lasă-le lor, mai bine, pe Dumnezeu datornic. Că dacă tu, mai înainte de moarte apucând, vei da averea ta lui Dumnezeu împrumut, apoi multă răsplată le va fi copiilor, că prin ea Dumnezeu dator le este ca mai mult să-i iubească.

Deci, dacă voiesti ca să-L ai pe El prieten, mai înainte să-l faci pe El datornic. Că nici un om care dă împrumut, avînd datornic, nu se bucură atâta, pe cât se bucură Dumnezeu, fiind datornicul tău. Deci, pentru ce dai oamenilor averea spre păstrare, când Hristos stă gata a o primi, voind cu si mai multă dobândă să-ti dea împrumutul? Că din mâinile Lui nimeni nu o va răpi. La oameni, adică, de-ti va păzi cineva averea ta, plată cere de la tine. Iar Hristos, pentru păzire, îti dăruieste tie mai multă plată. Pentru aceasta îti porunceste tie Dumnezeu, ca averea ta să o dai celor ce au trebuintă, ca să ti-o păzească. Că până o tii singur, nu fără teamă o păstrezi: te temi, ca să nu o ia cineva de la tine, vecinul clevetitor sau tâlhar, sau moartea să te ajungă. Iar de o vei împărti la săraci, Eu, zice Domnul, ti-o voi păzi cu întemeiere. Pentru că, vrând să ti-o dau, zice Domnul, o iau de la tine. Ca mai multă în veacul viitor, în viata cea neîmbătrânitoare, să ti-o dau tie, spre bucuria cea fără de sfârsit. Amin.

 

 

(Proloage)

Sfantul Ioan Scararul

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ioan Scararul si ale Sfintei Euvula, mama Sfantului Pantelimon, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Scărarul, despre cum se pot mântui crestinii din lume.

Am auzit pe unii care petrec în lume cu nepăsare, zicând către mine: „Cum putem noi, cei ce vietuim împreună cu sotiile (sau cu sotii) noastre, să petrecem viata călugărească?” Acestora le-am răspuns: „Toate lucrurile bune pe care le puteti face, faceti-le: nu defăimati pe nimenea, nu furati de la nimeni, nu mintiti fată de nimeni, nu vă înăltati fată de nimeni, nu urâti pe nimeni, nu vă despărtiti de adunările de la slujbele din biserică, pătimiti împreună cu cei lipsiti, nu pricinuiti nimănui sminteală; de ceea ce e al altuia să nu vă apropiati: îndestulati-vă cu ceea ce vă pregătesc femeile voastre. De ve-ti face asa, nu ve-ti fi departe de Împărătia Cerurilor.”

 

 

(Proloage)

Invatatura din Pateric

Pentru rugaciunile Sfintilor Sfintiti Mucenic Marcu, episcopul Aretuselor, si Chiril diaconul, ale Sfintilor Mucenici Iona si Varahisie si ale Sfantului Ierarh Diadoh, episcopul Foticeei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură din Pateric.

Să stii, o, frate, că începătura mântuirii noastre, a întăririi noastre si începătura întelepciunii, după Proorocul, si întâia treaptă a faptelor bune este frica de Dumnezeu, adică de Judecata Lui. Că orisicine, cu frica Domnului, se abate de la rău. Că printr-însa, si curătirea de păcate si păzirea faptelor bune si calea spre desăvârsire, se fac. Că, dacă intră frica de Dumnezeu în suflet, îl face pe acesta să părăsească toate lucrurile lumii acesteia, iar, din aceasta, se naste smerenia, care este cap si începătură a tuturor faptelor bune. Pentru că din trecerea cu vederea si din părăsirea tuturor lucrurilor celor pământesti se face smerenia.

Deci, mai întâi, trebuie ca cineva să-si omoare voia sa. Apoi, trebuie ca nu numai prin faptele sale, ci si gândurile, să nu-si tăinuiască fată de părintele său. A treia, că nu stiintei sale, ci judecătii si poruncii părintelui său duhovnicesc, să se supună. A patra este, că întru toate să se supună poruncilor lui. A cincea, că nu numai însuti tu să nu îndrăznesti să ocărăsti pe cineva, ci, încă, si ocara, cea care-ti vine tie de la altul, cu bucurie să o primesti. A sasea, că nimic să nu începi a face, afară de aceea ce-ti este poruncit tie de dânsul, chiar dacă ar fi ceva auzit din Sfântele Scripturi. A saptea, când cu putine haine te vei îndestula si cu multumită le primesti pe acestea si nevrednic te socotesti pe tine de acestea. A opta, când ca un mai de pe urmă, decât toti, te socotesti pe tine, cu adevărată inimă. A noua, ca limba să-ti înfrânezi, adică, să nu îndrăznesti a-ti înălta glasul la vorbe. Al zecelea este, ca să nu fii gata, întâiul la rîs. Deci, din aceste semne si din cele asemenea cu acestea, se cunoaste smerenia, care dacă s-ar săvârsi cu adevărat, apoi degrabă, îl ridică spre înăltimile dragostei pe acela ce o câstigă pe ea. Că întru smerenie, frică de osândă nu este si toate nu se mai păzesc de frică, ci din dragostea cea nemăsurată si din dorirea cea bună. Si atunci poti ajunge la vârful care este pe scara bunătătilor.

Iar îndemnuri de urmat să-ti fie tie cuvintele fratilor, celor ce vietuiesc împreună cu tine si evlavia lor. Că, din a urma si a râvni celor sporiti, mare folos se face celor ce voiesc să vie la desăvârsire, încât să poti urma si tu tuturor acestora. Si, întru această rânduială duhovnicească, a vietii celei de obste, să rămâi până la sfârsit. Acestea pe care le-a zis David spre pază să-ti fie tie, ca să poti vietui împreună cu fratii. “Iar eu ca un surd nu auzeam si ca un mut ce nu-si deschide gura sa. Si m-am facut ca un om ce nu aude si nu are în gura lui mustrări” (Ps. 37,13-14). Că atunci când cele ce vezi nu sunt spre zidire si folos, să fii ca un orb fată de ele, asemenea, si spre cele ce auzi, ca un surd, si, ca un mut să fii si să nu ai în gură mustrări. Oricâti credinciosi neascultători si fară de rusine ar fi, ca un mut si surd, sa te întorci spre dânsii. Iar, de ar aduce asupra ta mustrări si defăimări sau ocări, nemiscat să fii si să nu te mânii, ca un surd. Totdeauna la cuvintele psalmului acestuia să te înveti, adică „Zis-am Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea, pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea” (Ps. 38, l-

2). Si, ca să nu-i urăsti pe acestia, sau să-i osândesti, la acestea de-a pururea să te întorci si să păzesti cele mai sus-zise. Încă afară de acestea, ca un fară de minte si nestiutor să te faci pe tine, după cuvântul Apostolului, pentru ca să fii întelept. Si numai pe părintele tău să-l socotesti că este sfânt si drept si că folositoare îti sunt cele poruncite de dânsul. Pentru că acest fel de supunere îti va întări inima si asa vei putea răbda până la sfârsit si vei purta jugul cel bun si sarcina cea usoară a ascultării. Si nu va putea mestesugul cel drăcesc să te despartă pe tine de viata cea de obste.

Însă răbdarea ta să nu fie urmarea faptelor bune ale altora, adică, fiindcă nimeni nu te va mânia, nici nu te va ocărâ, nici nu te va defăima altul. De vreme ce acest lucru nu este atunci al bunătătii tale, nici întru a ta voie se află. Ci, când vei fi, cu adevărat, ocărât, defăimat si clevetit, atunci cu blândete si cu smerenie să rabzi, pcntru ca aceasta este întru a ta învoire. Deci, dar, acestea toate pe care punându-ti-le înainte le-am zis, scurtându-le, vom zice, ceva mai în grabă, spre lesnirea gândului tău, ca să-ti poti aduce aminte de ele. Ascultă, dar, iarăsi, pe rând, cum vei putea să te sui spre săvârsirea faptelor celor bune.

Începătura mântuirii noastre este frica de Dumnezeu, fiindcă din aceasta se naste buna ascultare. Iar, din aceasta, se naste lepădarea de lume si trecerea cu vederea a tuturor lucrurilor celor pământesti. Iar, dintru aceasta, este, mai ales, smerenia. Si din smerenie se naste omorârea voilor noastre. Iar, din omorârea aceasta, se vestejeste rădăcina poftelor. Si din omorârea aceasta, toate patimile sufletesti se sting si pier. Iar acestea, stingându-se, roadele faptelor bune se fac si înfloresc, iar din înmultirea faptelor bune, curătia inimii se naste. Si curătia inimii născându-se, vei ajunge la marginea dragostei si te vei lipi de ea, că ea este Dumnezeu. A Căruia este slava, acum si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului si Stefan facatorul de minuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un ostas, anume Taxiot, care a înviat din morti.

Nu voi ascunde lucrul ce s-a făcut, cu darul lui Dumnezeu, în neamul omenesc, că nemincinos este Cel ce a zis: „Nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă si să fie viu.” În Cartagina, cetatea Africii, a fost un oarecare bărbat, cu numele Taxiot, cu rânduiala ostas, si acela în mari păcate îsi petrecea viata sa. Si, fiindcă multi mureau în Cartagina, a venit si Taxiot în frică si în simtire si s-a pocăit de păcatele sale si, iesind din cetate cu femeia lui, s-au asezat într-un sat, la liniste. Iar, nu după multe zile, după lucrarea diavolească, a căzut în desfrânare cu femeia unui gospodar, din acelasi sat cu dânsul. Si, trecând mai multă vreme, după păcatul acela, l-a muscat un sarpe si a murit. Si era o mănăstire, ca la o stadie departe de satul acela si, alergând acolo, femeia lui Taxiot a rugat pe monahi ca, venind, să ia trupul mortului si să-l îngroape la biserică. Deci, l-au îngropat pe el întru al treilea ceas din zi.

Iar, când a fost ceasul al nouălea, s-a auzit din mormânt strigare, zicând: „Miluiti-mă, miluiti-mă!” Si, apropiindu-se de mormânt si glasul celui îngropat auzindu-l, degrabă l-au dezgropat pe el si, aflând pe mortul acela viu, au înmărmurit de spaimă. Si l-au întrebat pe el, vrând să stie, ce i s-a întâmplat lui si cum a înviat. Iar acela, neputând vorbi de multă plângere si de tânguire, îi ruga pe dânsii, ca să-l ducă pe el la robul lui Dumnezeu, Tarasie Episcopul, si-l duseră la acela. Iar episcopul trei zile la tot silit pe el să-i spună ce a văzut acolo si acela, a patra zi a putut grăi. Deci, cu multe lacrimi a spus aceasta: „Când eram pe moarte, niste arapi am văzut înaintea mea, a căror vedere era foarte înfricosătoare. Si, văzându-i pe ei, sufletul meu se tulbura. Apoi, am văzut doi tineri foarte frumosi si a sărit sufletul meu în mâinile lor. Si îndată, ca zburând, ne suiam de la pământ în văzduh, spre înăltime, si am aflat vămile, cele ce străjuiesc suirile si opresc toate sufletele omenesti. Si, la fiecare vamă, pentru alt păcat, osebit esti întrebat: la una pentru minciună, la alta pentru ceartă, iar la alta pentru mândrie si fiecare păcat are pe ai săi întrebători în văzduh. Si am văzut eu într-un chivot, ce se tinea de îngeri, toate lucrurile mele cele bune si îngerii luau din acelea si cumpăneau lucrurile mele cele rele: si, asa, am trecut vămile. Iar când, apropiindu-ne de portile ceresti, am sosit la vama desfrânatilor, m-au oprit acolo pe mine străjerii si-mi scoteau toate trupestile mele fapte de desfrâu, precum le-am tăcut din tinerete si până acum. Si mi-au zis mie îngerii, cei ce mă duceau pe mine: Pe toate trupestile păcate, pe care le-ai făcut în cetate ti le-a iertat tie Dumnezeu, de vreme ce te-ai pocăit de acelea. Dar, mi-au zis mie potrivnicii mei: După iesirea din cetate, la satul acela, tu te-ai desfrânat cu femeia gospodarului aceluia. Si, auzind aceasta, îngerii n-au aflat nici un lucru bun, ca să mă răscumpere de păcatul acela si, lăsându-mă pe mine, s-au dus.

Deci, apucându-mă pe mine, viclenele duhuri, m-au bătut si, desfăcându-se pământul, m-au pogorât, purtat fiind prin niste intrări înguste si prin oarecare crăpături strâmte si rău-mirositoare, până la cele mai de jos temnite ale iadului, unde sufletele păcătosilor sunt încuiate întru întunericul cel vesnic si unde nu au viată oamenii, ci chin vesnic si plâns nemângîiat si nespusă scrâsnire a dintilor. Acolo, ele strigă totdeauna, cu strigare mare, zicând: „Amar nouă, amar, vai, vai”. Si nu este cu putintă a spune primejdiile celor ce sunt acolo, nici se pot povesti chinurile si durerile acelora, pe care i-am văzut acolo; gem din inimă si nimeni nu se milostiveste de dânsii, plâng si nu este cineva să-i mângâie, se roagă si nu este cine să-i asculte si să-i izbăvească. Si am fost închis cu dânsii si eu în locurile întunecoase si întru strâmtorare m-au pus si plângeam si mă tânguiam cu amar, tinut fiind de la al treilea ceas până la al nouălea.

După aceea, am văzut putină strălucire si doi îngeri ce veniseră acolo si am început a-i ruga pe dânsii, ca să mă scoată pe mine din primejdia aceea, ca să mă pocăiesc lui Dumnezeu. Si mi-au zis mie îngerii: „Fără de vreme te rogi, pentru că nu iese nimeni de aici înainte de învierea tuturor”. Iar eu, mult cerând si rugându-mă si a mă pocăi făgăduindu-mă, a grăit un înger către celălalt: „Te chezăsuiesti, pentru dânsul, că se va pocăi, precum făgăduieste din toată inima?” Si a zis celălalt: „Mă chezăsuiesc.” Si am văzut că i-a dat lui chezasul mâna. Atunci, apucându-mă pe mine, m-au scos de acolo pe pământ, în mormânt, la trupul meu. Si mi-au zis mie: intră de unde te-ai despărtit. Si am văzut cu sufleteasca mea fire strălucind ca un mărgăritar, iar trupul cel mort era ca niste tină rău-mirositoare si neagră si mă îngretosam să intru într-însul. Si mi-au zis mie îngerii: „Nu ti se cade tie să te pocăiesti, fară numai cu trupul, cu care ai gresit”. Iar eu mă rugam, că, doar, n-as mai fi intrat în trup. Deci îngerii mi-au grăit: „Intră, că de nu, iarăsi te vom duce pe tine acolo de unde te-am luat”. Atunci am intrat si am înviat si am început a striga: “Miluiti-mă!” Deci, i-a zis sfintitul Tarasie: “Gustă bucate.”

Si nu voia să guste, ci, de la biserică la biserică, umblând, cădea cu fata la pământ, mărturisindu-se lui Dumnezeu, cu lacrimi si cu suspine. Si grăia către toti: “Vai, celor ce gresesc, că osânda cea vesnică îi asteaptă pe dânsii! Vai, celor ce nu se pocăiesc, până ce au vreme! Vai, celor ce-si spurcă trupul lor!”

Deci, a petrecut Taxiot, după învierea sa patruzeci de zile si, curătindu-se prin pocăintă, si-a cunoscut ceasul sfârsitului său, mai înainte cu trei zile. Si s-a dus către Dumnezeu, Cel preamilostiv si de oameni iubitor, Cel ce pogoară în iad si ridică si tuturor mântuire le dăruieste. Căruia se cuvine slavă în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintei Matrona din Tesalonic si ale Sfantului Mucenic Filit si Lidia, sotia sa, cu cei 4 fii ai lor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre cel ce a ales pe Dumnezeu, mai mult decât averile.

Ne-a spus nouă un părinte: „Mergând eu, zicea, pentru o trebuintă la Constantinopol, sedeam în biserică si a intrat un oarecare iubitor de Hristos si, văzându-mă că sunt străin, mi s-a înclinat, cu multă dragoste si cucernicie, si, îmbrătisîndu-mă, a stat si a început a mă întreba despre mântuirea sufletului. Iar eu i-am zis lui: Celor ce rânduiesc bine cele pământesti, li se dăruiesc cele ceresti. Zis-a acela: Bine ai grăit, părinte, si, cu adevărat, fericit este acela ce-si pune toată nădejdea sa spre Dumnezeu. Si mi-a zis asa: Eu am fost, zicea, fiul unuia, din cei foarte slăviti în lume. Însă era tatăl meu milostiv si mult da la săraci. Iar într-una din zile, m-a chemat si mi-a arătat toate averile sale si mi-a zis: Fiule, ce-ti este tie mai de folos, oare, să-ti las eu tie averile acestea sau pe Hristos? Iar eu, luând aminte la cele ce îmi grăia, i-am zis lui: Mai bine să-mi lasi mie pe Hristos. Că aceste averi, astăzi sunt, iar mâine se duc si trec. Deci, după ce a auzit asa de la mine, îndată a început a împărti neîncetat, încât, când a murit el, putină avere a rămas, si eu am rămas sărac si cu smerenie umblam, avându-mi nădejdea spre Hristos. Căruia mă lăsase pe mine.

Si – a mai zis el – era un oarecare om bogat, iarăsi din cei mari, si avea femeie de Hristos iubitoare si de Dumnezeu temătoare. Aveau ei si o fiică, singură la părinti. Zis-a, către dânsul, femeia lui: „Numai pe această fiică o avem si atâtea bunătăti ne-a dat nouă Domnul; apoi, de ce folos va fi aceasta, dacă vom căuta să o dăm pe ea după cineva, asemenea nouă si care, năravuri rele având, o va necăji pe dânsa? Să căutăm, mai bine, un om temător de Dumnezeu, care, cu frica lui Dumnezeu si cu dragoste, să o primească pe dânsa”. Si i-a zis ei bărbatul său: „Bine ai socotit. Să mergem, dar, la biserică si să ne rugăm lui Dumnezeu si, care mai întâi va intra în biserică, acela este cel trimis nouă de Dumnezeu, bărbat fiicei noastre”. Si au făcut asa. Si, după ce au făcut rugăciune si au stat, am venit eu. Deci, au trimis o slugă de m-au chemat si au început a mă întreba pe mine. De unde esti? Iar eu le-am răspuns lor: Dintru această cetate sunt, fiu al cutăruia. Iar ei au zis: „Oare al aceluia milostiv?” Si mi-au zis iarăsi: „Dar ai sotie?” Si am zis: „Nu am". Si apoi le-am spus lor cele ce mi-a zis mie tatăl meu. Iar ei au proslăvit pe Dumnezeu si au zis: „Iată, Rânduitorul cel bun Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care L-ai ales, ti-a dat tie sotie si avere; primeste-le, deci, pe amândouă, cu frica lui Dumnezeu, adică, pe fiica mea si averea”. Deci, mă rog Domnului Dumnezeu ca să-mi ajute a umbla, pe calea tatălui meu, până la sfârsitul vietii mele.”

 

 

(Proloage)