Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei

Cel simplu, cu mintea rostind rugăciunea „Bucură-te Marie”, proslăvit după moarte

În cetatea Romei era un om cu numele Ioan, foarte evlavios şi bogat, dar avea mintea lui atât de greoaie, că nu putea să înveţe carte nicidecum şi nici măcar o rugăciune pe care să o zică după rânduiala creştinilor. Pentru aceasta s-a dus într-o mănăstire şi, dăruind acolo toate câte erau ale lui, s-a făcut monah pentru ca să-l înveţe fraţii carte. Pentru dragostea şi pentru bogăţia pe care o avea, l-au primit cu dragoste şi toţi îi spuneau Psalmi şi rugăciuni, însa el nu putea să înveţe nimic.

Atunci un frate iscusit şi cu fapte bune, citindu-i lui toate rugăciunile, una câte una, l-a întrebat care din toate i s-a părut mai frumoasă, ca să-l înveţe, el a zis că aceea: „Bucură-te Marie” i-a plăcut mai mult. Punând multă osteneală, după multă vreme a învăţat închinăciunea îngerească, adică aceasta: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre”.

Şi s-a umplut de multă bucurie şi veselie că a învăţat această închinăciune îngerească, încât se părea că a găsit o comoară de mult preţ. Şi în toată vremea alt cuvânt nu zicea, decât numai acesta: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie”. Pentru aceasta toţi fraţii i-au scos poreclă, zicându-i: „Bucură-te Marie”, de care el însă mult se veselea şi totdeauna se ruga către pururea Fecioara, zicând această închinăciune îngerească cu bucurie şi veselie neasemănată. Şi aceasta a zis-o pururea pomenitul, până în ceasul în care i-a ieşit fericitul lui suflet.

Iar după ce i-au cântat prohodul după rânduială, l-au îngropat într-un loc deosebit, pentru că sfinţitele lui moaşte au răspândit bună mireasmă, care nu s-a împuţinat după ce l-au acoperit, ci încă mai mult creştea în fiecare zi. Şi simţeau fraţii un miros de negrăită bună mireasmă. Când i-au făcut pomenirea cea de nouă zile, au văzut o minune preaslăvită şi s-au înspăimântat. Şi anume: a răsărit din mormântul lui un crin preafrumos, şi pe fiecare frunză erau scrise aceste cuvinte cu slove de aur: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie”. Şi buna mireasmă a crinului aceluia nu se asemăna cu nici o floare pământească.

Iar egumenul a zis fraţilor: „Iubiţii mei! Din lucrul acesta minunat putem cunoaşte ce mare sfinţenie a avut fericitul acesta şi cât de multă dragoste către Doamna noastră! Cu cuviinţă este să vedem şi rădăcina acestui crin, pentru ca să înţelegem cu ce daruri se răsplăteşte acel care iubeşte din toată inima pe pururea Fecioara Maria”. Şi săpând mormântul, au văzut cum că crinul a crecut din gura Cuvinciosului şi s-au înspăimântat. Iar poruncind egumenul ca să se desfacă sfintele moaşte, au văzut cum pe inima lui era icoana Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi mult s-au înspăimântat. Luând cu litanie şi cu tămâieri acel sfinţit crin, l-au aşezat la loc de cinste, împreună cu sfintele moaşte. Şi toţi îl cinsteau şi se cucerniceau de el, pentru dragostea Maicii lui Dumnezeu. Pentru ale cărei rugăciuni, să dea Dumnezeu să ne învrednicim şi noi de fericirea cea cerească. Amin (29, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Seara de hram

 Hramul "Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop"

Aseară și azi, biserica parohiei noastre a îmbrăcat din nou haine de sărbătoare pentru cel mai nou hram, cel al "Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop". 

Slujba de seara, la care s-au citit Acatistul Sfântului și Litia, a fost oficiată de un sobor format din 11 preoți, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru mulțimea de enoriași care au venit să mulțumească Sfântului Arsenie pentru toate și să se roage fiecare pentru ajutor.

Și, pentru că Sfinții sunt prietenii noștri, ai tuturor, cu mic, cu mare, copiii și tinerii de la Centrul Educațional, susținuți și ajutați de părinți, bunici și oameni de suflet, au pregătit bunătăți pentru cei care au participat la slujba.

Ploaia și vremea de toamna bacoviana de aseară nu i-a oprit pe copii și tineri sa ofere cu drag participanților la slujba, un mic pachet cu bunatati, un pachetel cu artos, o tartina cu icre și un pahar de vin fiert sau suc.

Felicitări tuturor pentru efortul și dragostea voastră. Sfântul Arsenie să vă ocrotească și să vă dăruiască ajutor.

Slava lui Dumnezeu întru Sfinții Săi!

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei

Maica Precista a încredințat pe îndoielnic care-I adevărata credinţă

În Bononia era un copilandru, care se chema Raneff. Acela fiind creştin, a început a se îndoi în credinţa sa. El se tot frământa mereu cu mintea, zicând în sine: „Oare care-i adevărata credinţă? Cea evreiască, cea păgânească, ori cea creştinească?”. Şi, mai, mai, voia să lase legea creştinească şi să se ducă la cea evreiască!

Atunci i s-a arătat Maica Precista şi l-a încredinţat pe copilandru, că: credinţa creştinească este adevărata credinţă, care foloseşte şi mântuieşte pe cei care o ţin cum se cade. Celelalte credinţe: evreiască şi păgânească, sunt păgubitoare şi primejdioase mântuirii sufletelor (148, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

  

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei

Maica Precista ajuta pe Sfântul Grigore al Neocezareei, să cunoască adâncul credinţei

Într-o noapte, pe când Sfântul Grigore cugeta adânc asupra tainelor credinţei creştineşti, a venit deodată o strălucire dumnezeiască şi s-a luminat toată casa, mai mult decât dacă ar fi luminat soarele. Atunci a văzut o femeie preaîncuviinţată, frumoasă şi minunată, şi aproape de ea un bătrân preacinstit şi cucernic. Se minuna Grigore şi socotea în mintea lui, cum că această femeie preacinstită ar fi Împărăteasa îngerilor, dar pe bătrân n-a putut să-l cunoască cine este, până când Preasfânta nu i-a zis lui: „Ioane, ucenicule al Fiului şi Stăpânului meu şi cela ce eşti numit cu numele preamăririi, arată taina adevăratei credinţe lui Grigore acesta, iubitul rob al învăţătorului tău, ca să înţeleagă adâncul cuvântării de Dumnezeu, pentru ca să nu-l biruiască vreun eretic cândva”.

Acestea auzindu-le Sfântul, a cunoscut cum că a fost Ioan Evanghelistul, care a venit cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ca să-l înveţe mărturisirea cea dreptslăvitoare a credinţei, pentru că în vremea aceea erau mulţi eretici şi cu cuvintele lor cele amăgitoare înşelau pe mulţi şi îi trăgeau la dogmele lor cele răzvrătite. Sfântul Grigore a făcut, din acea învăţătură, regula cuvântărilor sale. Simbolul acesta l-a lăsat bisericii sale, care l-a păstrat cu mare sfinţenie, contra ereziei arienilor şi semiarienilor. În simbolul acesta, Taina Preasfintei Treimi era explicată foarte lămurit (9, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-TOAMNA

 Roadele toamnei 

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei

Maica Precista dăruieşte călugărului bolnav,înţelepciunea cerută

Odinioară, Gherman Călugărul fiind bolnav, i s-a arătat Maica Precista, spre care avea mare evlavie şi i-a zis: „Ce doreşti? Sănătate sau înţelepciune?”. Gherman socotind bine, s-a rugat să-i dea înţelepciune. Şi înţelepciune i-a dat.

Prin acea înţelepciune dăruită de sus, el a învăţat şi ştia bine: eleneşte, latineşte şi evreieşte, încât nu se afla nimeni în acea vreme care să ştie aşa de bine ca el (145, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

  

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Vine Sfântul Andrei

 Ne pregătim de Sfântul Andrei 

In fiecare an, de Sfântul Andrei punem graul la încolțit. Tradiția spune că, de Anul Nou, daca graul este verde și frumos, atunci Noul An va fi bogat, plin de realizări.

Bineînțeles că o așa tradiție frumoasa nu era de trecut cu vederea, astfel că toți copiii au pornit la treabă. Doamna Viorica, o doamna din parohie, tare draga sufletului meu a fost alaturi de copii și i-a învățat să realizeze căpșoare din grau și talaș.

Imaginația a fost prietena tuturor și micuții omuleți au ieșit foarte haioși.

I-am fotografiat pe copii în timpul lucrului, însă am uitat sa fac poze la "produsul final"🤣.

Însă mâine voi actualiza postarea și vă voi arăta minunățiile create.

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei

Maica Domnului dăruieşte înţelepciune unui copil nepriceput, care ajunge Episcop

În ţara Saxoniei, într-o cetate care se numea Magdenburg, era un copilandru cu numele Odon, care învăţa la şcoală. Dascălii lui totdeauna îl pedepseau, căci era nechibzuit şi nepriceput din fire. Odată, dascălul său l-a bătut foarte tare. Odon ieşind de la şcoală, a mers cu alţi copii la biserică, unde şezând cu faţa la pământ s-a rugat Maicii Domnului, ca să-i ajute la învăţătură. Seara adormind el, i s-a arătat Maica Precista în vis şi i-a zis: „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut supărarea ta, iată îţi dau nu numai darul ştiinţei, ci încă, după moartea Episcopului, care este acum la biserica slugii Mele, Sfântul Mavrichie, îţi dau ţie locul, care rânduială de nu o vei chibzui şi chivernisi bine, vei pieri”. Şi zicând aceste cuvinte, Maica Precista s-a făcut nevăzută. A doua zi, Odon mergând la şcoală, s-a arătat atât de ager la minte, încât a întrecut pe toţi ceilalţi copii la învăţătură, spre uimirea şi nedumerirea dascălului său. Apoi, învăţând mai departe, a devenit un om foarte înţelept şi cu comportări alese, atrăgând respectul şi preţuirea cetăţenilor din oraşul său. De aceea mai târziu, repauzând Episcopul Magdenburgului, clerul şi poporul cetăţii au ales în locul lui pe Odon, ca să le fie Episcop, la biserica-catedrală a Sfântului Mavrichie.

După ce Odon a luat vrednicia de Episcop, n-a mai petrecut cuviincios, după plăcerea lui Dumnezeu, ca mai înainte. Uitând de darul cel mare pe care l-a primit de la Dumnezeu, nemulţumitorul nu păzea rânduiala şi canonul bisericesc; ci îşi făcea toate voile trupului. Şi ce era mai rău, că îndrăznea a sluji fără mustrare de conştiinţă şi hirotonisea pe alţii, fiind desfrânat şi necurat.

Dumnezeu însă, aştepta întoarcerea şi îndreptarea lui. Îi punea la îndemână felurite mijloace, pentru a se îndrepta şi mântui. Într-o noapte, după o petrecere păcătoasă, a auzit de sus un glas straşnic, zicându-i: „Odoane, Odoane, conteneşte de a mai cădea în păcate”, dar el a socotit aceasta a fi o nălucire. Acelaşi glas cu aceleaşi cuvinte i-au fost adresate lui a doua noapte şi a treia noapte, însă el n-a vrut să ia aminte şi să se pocăiască.

Dumnezeiasca judecată însă nu a mai răbdat acea neruşinare; ci l-a pedepsit aspru, spre îngrozirea celor asemenea lui, pentru a nu mai cuteza a se mai atinge de cele Sfinte, sau a le nesocoti.

Peste vreo trei luni de la această înştiinţare, un Preot s-a închis în biserica Sfântului Mavrichie, pentru a se pregăti (făcându-şi pravila) ca să slujească a doua zi. Pe când sta el noaptea la rugăciune în biserică, a venit un vânt vijelios, pe la miezul nopţii, care a stins toate candelele din biserică. Atunci au venit doi tineri străluciţi, care ţineau în mâini două felinare cu lumini. Ei stătură înaintea Altarului: unul de o parte şi altul de cealaltă parte. După aceea veniră alţi tineri străluciţi, unii aşternură două covoare mari înaintea Altarului. Ceilalţi puse pe covoare două Tronuri strălucite, de aur. Acolo a venit Hristos Dumnezeu-Omul, îmbrăcat în haine arhiereşti, cu coroană împărătească pe cap, însoţit de mulţi îngeri şi de cei 12 Apostoli. Hristos a şezut pe tronul cel preaînalt, iar Apostolii stătură pe 12 scaune de domnie. După aceea a venit şi Maica Domnului cu o mulţime de fecioare. Hristos a poftit-o pe celălalt tron de aur, unde a şezut.

Hristos - Dreptul Judecător - stând pe Tronul slavei Sale, a poruncit îngerilor Săi ca să aducă pe Episcopul Odon, legat la mâini şi de picioare, ca pe un osândit. Când a fost adus înaintea Dreptului Judecător, Sfântul Mavrichie, patronul acelui Sfânt lăcaş şi cei împreună ostenitori, venind, se închinară Domnului, zicând: „Judecătorule, preadrepte, Te rugăm, pedepseşte pe acest rău-credincios şi călcător de lege, care nu este păstor ci lup răpitor. Iată, venitul bisericii mele îl cheltuieşte în petrecerile şi voile sale trupeşti”. Acestea zicând Sfântul Mavrichie, osânditul cerea vreme ca să se pocăiască. Domnul atunci i-a zis: „Acum când a sosit sfârşitul tău, cauţi vreme să te pocăieşti? Ce ai făcut înainte? Ai avut timp destul pentru îndreptare şi mântuire. De ce l-ai întrebuinţat rău?”. În acel timp Maica Precista, sculându-se de pe tronul Său, a zis Fiului Ei iubit: „Rogu-mă, Ţie, Dreptule Judecător şi Fiul Meu preadulce, nu milui pe acest nemulţumitor; ci pedepseşte-l după păcatele lui”.

Atunci Împăratul Slavei, Dreptul Judecător, a poruncit unui înger să-i taie capul. Îndată după acestea, tot Soborul acela ceresc dimpreună cu Împăratul Slavei, s-a făcut nevăzut. Biserica a rămas în întuneric, ca mai-nainte de vedenie.

Preotul încremenit de frică, a căzut la pământ şi zăcea ca un mort. A doua zi după ce s-a luminat de ziuă, l-au găsit încă zăcând pe jos la pământ şi nu putea să se scoale. Mai târziu, venindu-şi în fire, a spus toate câte le văzuse. Clerul şi poporul adunat în biserică, plini de uimire şi groază, ascultară toate acestea. Unii dintre dânşii se duseră în casa arhiereului. Acolo, într-adevăr îl găsiră cu capul tăiat, zăcând într-un lac de sânge şi toţi s-au înspăimântat groaznic.

Nefericitul Ierarh a căzut în pedeapsa Domnului care zice: „De va zice sluga aceea rea, în inima sa: Stăpânul meu va întârzia a veni, şi va începe a bate pe tovarăşi şi va mânca şi bea cu beţivii, veni-va Stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu se gândeşte. El o va tăia din dregătorie şi o va face părtaşă cu făţarnicii: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 24, 48-51). De aici să ia învăţătură, pe lângă Păstorii sufleteşti şi părinţii, naşii de botez şi călugării, care-s răspunzători în ziua judecăţii, de fii lor sufleteşti şi trupeşti.

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului s-a aratat celor care se rugau ei cu credinta

Maica Domnului a poruncit să pună Episcop în cetate pe binecredinciosul Ieronim

În cetatea Romei era un om care se numea Ieronim. Acesta avea mare evlavie către Maica Domnului. Dacă a murit Episcopul locului aceluia, poporul dimpreună cu soborul bisericesc postea şi se ruga lui Dumnezeu ca să le arate cine ar putea să le fie Episcop. Atunci Preacurata s-a arătat unui om şi i-a zis: „Mergi şi zi oamenilor să aleagă şi să pună Episcop, în cetatea aceasta, pe Ieronim, sluga mea”. Oamenii au făcut aşa după cum le-a poruncit Maica Domnului (130, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Maica Domnului îi dă un veşmânt preţios Episcopului Bonit

Bonit, Episcopul Vserinului, era un om cu foarte multă evlavie către Maica Precista. Odinioară, mergând la biserica Sfântului Mihail, după ce au ieşit toţi ceilalţi oameni din biserică, el încă a mai rămas rugându-se Maicii Preacurate. Atunci Preasfânta Fecioară Maria a venit cu o ceată mare de îngeri luminaţi, din înălţimi, şi i-a dat lui un veşmânt foarte scump, care s-a păstrat în acea biserică. Nici un om nu putea să cunoască materia şi cum este făcută ţesătura lui (131, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

 

CONCERT

 CONCERT ANDRE RIEU

Concertul a avut loc in data de 14 noiembrie, la ora 19.308, insa intrarea in sala a inceput cu ora 18. Totul organizat excelent pana in cele mai mici detalii. BT Arena, probabil multi dintre voi o stiti, este o sala imensa si frumoasa. Biletele noastre au fost la parter, insa cred ca de la etaj totul s-ar fi vazut atlfel. Bine si asa. La ora 19.30 a inceput spectacolul. Un spectacol ca o poveste, un spectacol ce si-a dorit sa fie o intalnire minunata cu muzica, sa ne “bucuram impreuna de ea”, asa cum a afirmat Rieu. Inainte de fiecare melodie Andre Rieu a spus o mica poveste, ori despre cantecul ce urma sa fie prezentat, ori despre interpret. Fiecare moment a avut o frumoasa introducere. Voi mentiona doar cateva dintre ele:

Polca a fost prezentata printr-un moment inedit. Rieu a spus urmatoarea poveste: intr-o zi, Jozeph Strauss mergea, pe calul sau, spre fierar, pentru ca avea nevoie sa ii fie potcovit calul. La fierar este foarte mult zgomot pentru ca se loveste la nicovala si sar foarte multe scantei, iar in acest mediu, compozitorul a gasit inspiratie pentru a compune o polca. Pentru interpretarea melodiei, a fost adusa pe scena o nicovala. Melodia minunata, a fost completata de jocul comic al “fierarului” din Venezuela si al unui menbru din orchestra.

Un alt moment emotionant a fost prezentarea piesei din desenul animat Frozen, dar si interpreta. Povestea spune ca o fetita descopera ca poate face orice doreste, atata timp cat isi doreste acest lucru cu toata puterea ei. Emma Kok, tanara care a interpretat melodia este o tanara ce are o boala foarte grava-paralizia stomacului-care o impiedica sa manance, intreaga mancare fiind introdusa in stomac printr-un tub. Insa, la fel ca eroina din desenul animat, si ea are un mare vis: acela de a canta. O fata frumoasa, cu chip si voce de inger.

O alta poveste, un alt moment frumos: La nai a cantat Michelle, un domn ce s-a nascut la Elvetia intr-o familie de muzicieni, parintii fiind cantareti la opera din Geneva, intreaga familie fiind o familie de muzicieni. El este mezinul familiei si s-a nascut cu brate scurte si fara maini, fiind singurul care nu putea sa cante. Tot timpul, tatal s-a gandit cum sa isi ajute copilul si, la varsta de 7 ani, i-a cumparat acestuia un nai. Cand i l-a daruit, Michelle a luat naiul, s-a incuiat in camera si a exersat toata ziua. Seara, fericit, le-a spus tuturor: voi fi un naist. In prezent Michelle este profesor de nai la Conservatorul din Geneva si sustine multe concerte in intreaga lume.

Au urmat alti interpreti cu voci frumoase si povesti interesante, insa cele mai multe emotii au fost atunci cand a fost prezentat Gheorghe Zamfir. In momentul in care Andre Rieu a inceput povestea, intreaga sala si-a dat seama despre cine este vorba si cu totii ne-am ridicat in picioare si l-am aplaudat pe cel care "a facut naiul vestit in intreaga lume". In momentul in care Gheorghe Zamfir a inceput sa cante, linistea a fost deplina. Am avut senzatia ca toti ne tinem respiratia pentru a nu deranja. In timpul cantecului, pe chipul maestrului se vedea cum traieste muzica, pentru el era doar naiul si muzica. Impresionant.

Și, ca orice spectacol de muzică clasică ce se respecta, nu a lipsit valsul.

Finalul concertului a fost incendiar si cred ca a durat mai mult de o jumatate de ora.

Braul Maicii Domnului

 Istoricul Sfantului Brau al Maicii Domnului

Cinstitul Brau al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, impartit astazi in trei bucati, este singura relicva,singurul odor ramas din viata ei pamanteasca si se pastreaza in Sfanta si Marea Manastire Vatoped. Potrivit traditiei, Braul a fost tesut din par de camila chiar de mainile Maicii Domnului, iar dupa adormirea sa, pe cand se inalta la cer, ea i l-a daruit Apostolului Toma. De praznicul asezarii in racla al Cinstitului Brau al Maicii Domnului, Biserica psalmodiaza troparul sarbatorii: “Prea Sfanta Curata si Neintinata Fecioara, urcandu-te la ceruri, cu mana ta ai daruit Apostolului Toma, Preasfantul tau Brau”.

Doua femei sarace, dar evlavioase, din Ierusalim, au fagaduit sa pastreze Cinstitul Brau. Cu putin timp inainte de adormirea sa, Precurata Maica ii ceruse Sfantului Evanghelist Ioan sa le imparta acelor femei cele doua vesminte ale sale. Pastrarea Braului din generatie in generatie a fost continuata de fecioare credincioase provenind din familia celor doua femei.

In timpul domniei imparatului bizantin Arcadie, fiul lui Teodosie cel mare, Braul a fost mutat la Constantinopol, slavita capitala a Imperiului Bizantin. Arcadie a asezat odorul intr-o racla frumoasa, numita “racla sfanta”, la data de 31 august. Cinstitul Brau fusese adus pentru a ocroti capitala imperiului si pe locuitorii acesteia de atacurile dusmanilor, de nenorociri si de uneltirile diavolesti.

Cativa ani mai tarziu, fiica lui Acradei, imparateasa Pulheria, a ridicat o minunata biserica inchinata Maicii Domnului in Halcopratie, unde a asezat Sfsntul Brau. Ea insasi a brodat braul cu fir de aur, asa cum se poate vedea pana in ziua de astazi in Sfanta si Marea Manastire Vatoped.

In secolul urmator – nu se stie cand si cum – Braul a fost mutat la Zila, la sud de Amasia, in Capadocia. A fost apoi readus la Constantinopol in zilele imparatului Iustinian I (527-565), ctitorul Bisericii Sfintei Intelepciuni (Sfanta Sofia). Succesorul sau, Iustinian al II-lea, si sotia sa, Sofia, au renovat Biserica Maicii Domnului din Halcopratie si au ridicat un paraclis afierosit sfantului chivot. Cinstitul Brau a fost asezat pe Altar.

Braul a savarsit multe minun la Constantinopol. A tamaduit-o pe Zoe Zaoutzaina, sotia imparatului Leon al VI-lea cel Intelept (886-912), care era chinuita de un duh necurat. Cand patriarhul a pus Braul peste ea, a fost grabnic izbavita de suferinta. Ca semn de recunostinta, imparateasa Zoe a fagaduit sa pastreze cu grija Cinstitul Brau, impodobindu-l cu fir de aur.

Gherman I, Patriarhul Constantinopolului (715-730), descrie in versuri dumnezeiasca si vesnic-pastrata mireasma a minunilor infapuite de Brau, care aduce bucurie celor ce se ating de el cu credinta si cu evlavie. Iar Iosif Imnograul (cca 816-866) lauda sfantul odor, care, prin harul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ii sfinteste pe cei care vin sa o cinsteasca cu credinciosie, ridicandu-i din stricaciune si izbavindu-i de boli si dureri.in jurul anului 1150, Safantul Brau se afla in Palatul cel mare al Constantinopolului, in biserica Sfantul Mihail. Probabil ca fusese deja impartit in bucati, iar acelea daruite si altor biserici.

In secolul al XII-lea, in special in timpul domniei lui Manuel I Comnenul (1143-1180), ziua de praznuire a Sfantului Brau a fost stabilita oficial pe 31 august, desi anterior fusese sarbatorit odata cu asezarea Vesmantului Maicii Domnului in racla, pe 2 iulie.

In timpul celei de-a patra cruciade din 1204, unele bucati au fost luate de cetele invadatoare si mutate in Apus. Din fericire, nu toate s-au pierdut. Cert este ca o parte din Sfantul Brau a ramas in Constantinopol, iar dupa recuperarea orasului de catre Mihail al VIII-lea Paleologul in 1261, el a fost pastrat in biserica din Vlaherne.

Cea mai mare parte a Sfantului Brau ramasa pana in ziua de astazi este formata din cele trei bucati care se pastreaza in manastirea noastra. Doua bucati au fost daruite manastirii, a treia bucata, mai mica, a rezultat cand una dintre primele doua bucati a fost taiata in jumatate cand Braul se afla in orasul Ainos (Enez) in secolul al XVIII-lea.

Daruitorul primei bucati a Braului a fost imparatul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1341-1354), el daruind aceasta – cea mai mare – bucata din Sfantul Brau Manastirii Vatoped laolalta cu multe alte odoare nepretuite, pentru care este si considerat unul dintre cei mai mari binefacatori ai manastirii. Mai tarziu, Cantacuzino a abdicat de la tronul imperial si a fost tuns monah cu numele Ioasaf. Cel mai probabil, a vietuit la Manastirea Vatoped. Exista o ilustratie realizata in 1818 la Moscova, infatisandu-l pe imparatul Ioan Cantacuzino daruind Manastirii Vatoped Brauk Maicii Domnului intr-o racla mare.

Donatorul celei de-a doua bucati din Brau a fost marele mucenic, cneazul (printul) Lazar I al Serbiei (1372-1389), care a daruit Braul dupa cum urmeaza:

Constantin cel Mare a facut o cruce pe care o lua in campaniile militare spre apararea lui si a trupelor sale. In centrul ei se afla op bucatica din lemnul Sfintei Cruci si alte castute cu sfinte moaste de la cei mai mari mucenici, precum si o bucata din Cinstitul Brau al Maicii Domnului. Toti imparatii luau crucea cu ei in campaniile militare. Spre sfarsitul secolului al XII-lea, intr-o lupta impotriva bulgarilor, imparatul Isaac al II-lea Anghelos (1185-1195) a fost invins de tarul Asan. Un preot a aruncat crucea imparateasca intr-un rau, ca sa nu fie pangarita de dusmani, dar aceia au gasit-o si au predat-o tarului Asan al bulgarilor. Bulgarii erau in relatii rele cu sarbii, iar relatiile s-au inrautatit si mai mult. In jurul anului 1330, armata bulgara a fost invinsa in lupta de printul lazar, Marele Mucenic al Serbiei, iar crucea imparateasca a trecut in mainile sarbilor. Patruzeci de ani mai tarziu, Lazar a daruit Manastirii Vatoped crucea imparateasca a lui Constantin cel Mare. Pe spatele Cinstitie Cruci se afla scris in limba sarba urmatorul text: “Eu, Lazr, Cneaz al Serbiei si Imparat al Greciei, daruiesc aceasta arma puternica, impreuna cu Preacinstitul Brau al Maicii Domnului, Manastirii Vatopedi din Imparatia mea”.

De atunci, Sfantul Brau se pastreaza in sfantul altar din biserica centrala a manastirii.

In timpul stapanirii otomane, calugarii din manastire au facut procesiuni cu Braul in Creta, Macedonia, Tracia, Constantinopol si Asia Mica intru sfintirea si sprijinul poporului grec inrobit si spre tamaduirea bolilor primejdioase.

De-a lungul istoriei, Sfanta Maica, prin Cinstitul ei Brau, a savarsit nenumarate minuni pentru intreaga omenire. Experierea personala a prezentei lui Dumnezeu in viata oamenilor este confirmata de toti cei care au primit ajutorul ei binefacator. Cele mai lamurite efecte ale minunilor ei au fost cel al pocaintei si al revenirii la credinta si, mai presus de toate, dovada lui Dumnezeu in viata noastra.

Sfantul Brau strabate Grecia si alte tari si este o sursa neimputinata de minuni pana in ziua de astazi. In 2011, cand a calatorit in Rusia, unde a infaptuit multe minuni, Cinstitul Brau a fost intampinat de cea mai mare adunare de oameni din istorie.

 

(Minunile Sfantului Brau al Maicii Domnului-Sfanta Mare Manastire Vatoped, Sfantul Munte)

Despre Maica Domnului

 La sanul adevaratei Mame (III)

Sfantul Siluan Athonitul spune: “Sufletul meu se umple de frica si de cutremur, cand ma gandesc la Slava Maicii Domnului, mintea mea este slaba si neputincioasa si nu indraznesc sa scriu despre ea, fie si putin. Sufletul meu se bucura, dar in acelasi timp se si teme si nu indrazneste sa vorbeasca, dar dragostea ma sileste sa nu ascund binefacerile milostivirii Maicii Domnului”.

In Sfanta Scriptura nu s-a scris nimic despre gandurile Maicii Domnului, nici despre dragostea pentru Fiul ei si nici intristarile pe care sufletul ei le-a simtit in vremea Rastignirii, caci nici atunci nu am fi putut sa le intelegem.

Dragostea ei pentru Dumnezeu era mai puternica si mai inflacarata decat cea a Heruvimilor si a Serafimilor si toate puterile Ingerilor si ale Arhanghelilor se mirau de aceasta”.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-TRANDAFIR

 Sus pe munte la final de noiembrie 

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Adevarata Mama

 La sanul adevaratei Mame (II)

La 23 februarie 1995, domnul Stelian Malamis, cunoscut pentru evlavia lui deosebita fata de monahi si fata de Sfantul Munte, calatorea iarasi spre doritul loc al renasterii lui duhovnicesti si al suisurilor in virtute, care este Muntele Athos. Ca un cerb insetat, “iute la picior” se grabea spre “izvoarele apelor”, adica spre chipurile imateriale si ascetice ale pustnicilor, spre cei care mor in fiecare zi si prin moartea lor cunosc viata cea adevarata. Sufletul sau nu putea sa se multumeasca cu desertaciunile acestei vieti si cauta sa auda vocea Duhului.

De aceasta data era si invitat al parintelui Leontie, ce locuia de multi ani in Chilia Sfantului Haralambie. Acesta sarbatorea hramul chiliei si avea multi invitati, acolo se afla si duhovnicul sau, batranul Antim.

Dupa privegherea cea de toata noaptea, domnul Malamis avea in gand sa-l viziteze pe parintele Antim pentru a primi raspuns la problemele lui duhovnicesti.

Fara sa astepte, parintele Antim, fiind luminat si trimis de Maica Domnului, s-a apropiat de domnul Malamis, ce se afla in curtea chiliei si i-a spus:

-Iubitul meu Stelian! Stiu ca vrei sa ma vizitezi la smerita mea chilie, dar tot ce avem de spus, o vom spune si aici, in picioare. Afla, deci, ceea ce doresti sa stii: Maica Domnului a cautat spre tine cu milostivire si copilul care se va naste va fi baiat.

Acestea le-a spus batranul Antim, fara sa mai dea si alta explicatie.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Adevarata Mama

 La sanul adevaratei Mame (I)

Sfantul Nifon, episcopul Constantianei din Alexandria, a iubit-o foarte mult pe Nascatoarea de Dumnezeu. Cand se ruga, intotdeauna isi aducea aminte sa pomeneasca si cinstitul nume al Maicii Domnului. Obisnuia sa spuna in rugaciunea lui si aceasta: “Doamne Dumnezeul meu, pentru rugaciunile Preacuratei Tale Maici, iarta-mi toate pacatele si alunga de la mine toata viclenia, invidia, vorbirea impotriva, mania, acedia, mandria, iubirea de arginti, nemilostivirea, impietrirea, iubirea de stapanire, vrajmasia, lacomia pantecelui, betia, infierbantarea, desfraul si slava desarta a oamenilor! Asa, Dumnezeul meu, acestea toate le alunga de la mine!”

Cand se afla pe patul de moarte, fata lui a stralucit atat de mult, incat “s-au infricosat toti” cei de fata.

Ultimele sale cuvinte erau adresate Maicii Domnului: “Bucura-te, Cea plina de Har, Nascatoare de Dumnezeu Marie, lumina mea, acoperamantul meu si sprijinirea mea. Iti multumesc pentru multele binefaceri pe care mi le-ai facut!”

  

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

 

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (IX)

Cuviosul parintele nostru Teodor Sicheotul, un om al lui Dumnezeu si facator de minuni, era incercat de multe boli trupesti, potrivit cu cele spuse de marele Apostol Pavel. Boala sa o considera ca pe o binecuvantare a lui Dumnezeu si ca un dar al Proniei Sale. Stia ca Dumnezeu “fagaduieste sufletelor o mare rasplata pentru patimirile lor trupesti”. Astfel vorbeste Dumnezeu, atunci cand nu este de acord cu dreptii care se roaga sa se indeparteze boala de la trupul lor: “Iti este de ajuns Harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune”.

Odata acest Cuvios s-a imbolnavit de o boala de ochi. Aceasta boala il cerceta in fiecare an, timp de o luna si jumatate, in perioada verii. Insa el multumea foarte mult lui Dumnezeu pentru ea. Prin aceasta boala se desavarsea si mai mult puterea lui Dumnezeu in nevoitorul lui Hristos. Pentru alinarea acestei suferinte a fost indemnat de Dumnezeu sa iasa din insingurarea si din manastirea lui si sa mearga la biserica Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea, care se gasea la Sozopolis. Cuviosul dorea de mult timp sa vada darul cel dumnezeiesc ce izvora acolo”.

Caci, cu adevarat, trebuia ca si acesta sa se impartaseasca de puterea dumnezieasca ce izvora de acolo, ca sa scape astfel de unele primejdii ce l-ar fi asteptat.

Cand a ajuns la Sozopolis, a intrat in cinstita biserica a Preasfintei Fecioare Maria, de unde iese mirul cel dumnezeiesc. Acolo si-a intins mainile sale in chipul crucii si a inceput sa se roage in fata icoanei celei minunate care izvora mir. Prin dumnezeiasca lucrare, mirul s-a strans ca intr-un balon de sapun, iar cuviosul s-a uns apoi cu el, pe fata si pe ochi. Toti cei care au vazut aceasta spuneau ca “intr-adevar acesta este o sluga vrednica a lui Dumnezeu”. Astfel, prin harul Maicii Domnului, Cuviosul si-a recapatat in chip minunat sanatatea si a scapat de suferinta de ochi.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Blog de noiembrie -ziua 14

La Cluj

Este târziu, a fost o zi luuunga, ce a început înainte de răsăritul soarelui, cu pregătirile pentru deplasarea la Cluj alaturi de prietenii noștri și s-a terminat cu un extraordinar concert Andre Rieu.

Sunt recunoscătoare pentru aceasta zi minunata și mulțumesc soțului meu pentru acest cadou extraordinar.

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (VIII)

Cuviosul Eftimie cel Nou, care se tragea din Georgia, inca de la o varsta foarte tanara a imbracat schima monahala. La fel si tatal sau, fericitul Ioan, s-a lepadat de cele trecatoare si stricacioase si de slava lumii si a ales “saracia in Hristos, cea care imbogateste”, imbracandu-se in schima ingereasca a monahilor.

Micul Eftimie a fost dat la niste dascali pentru a invata, iar el, avand pe langa agerimea mintii si ravna multa si sarguinta, a invatat in scurt timp si filozofia cea lumeasca si pe cea a lui Dumnezeu, aratandu-se astfel un izvor de invatatura a Duhului Sfant.

Dupa aceasta s-a imbolnavit de o boala grea, dar cu ocrotirea si cu ajutorul Maicii Domnului s-a izbavit de ea si a sporit in virtute si in intelepciune.

S-a nevoit cu nevointa cea buna si bineplacuta lui Dumnezeu in secolul al X-lea in Manastirea Marea Lavra din Sfantul Munte.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Blog de noiembrie-ziua 13

 Zi cu bucurie

Azi s-a lăsat sec, de mâine începe postul Crăciunului, o perioada in care ne pregătim pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului.

 Și, pentru că tot nu am reușit să sărbătorim nunta de coral azi, de la serviciu, am făcut o pauză de la numeroasele probleme de rezolvat și ne-am oprit la KFC. Nu am mai fost acolo, de muuuulti ani, de când erau copiii mici. Atunci, regula era ca in ziua de salariu să mergem toți la KFC sau McDonald's.

Sunt ani de zile de când nu m-am mai plimbat prin centrul orașului, așa că l-am admirat cu nostalgie.

Aceasta este clădirea Consiliului județean pe care noi ploieștenii o numim "Casa albă".

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (VII)

Batranul Iosif Isihastul a locuit in ultima parte a vietii sale la Schitul Sfanta Ana Mica. Fiul sau duhovnicesc, povesteste urmatoarele despre staretul sau:

“Abia la sfarsitul vietii lui, staretul a primit sa-i aducem o oarecare slujire, pentru ca era foarte aspru cu sine insusi. Odata, fiindca transpirase mult, a primit sa-i sterg spatele cu un prosop. Atunci am vazut pe trupul lui semnele unor rani vindecate si, deoarece stiam ca nu avusese vreodata vreo boala sau vreo lovitura, l-am intrebat cu curiozitate ce erau acele semne rotunde ca ventuzele de la tentaculele octopodelor. Atunci el ne-a povestit ca pe cand se afla la “Sfantul Vasile” (schit aflat in pustia Sfantului Munte) si se silea spre iubirea de osteneala, nu isi schimba niciodata flaneaua de corp. Si fiindca trupul sau nu era obisnuit cu transpiratia si cu reaua-patimire, tot spatele sau s-a umplut de bube, care s-au iritat”.

Batranul inca mai spunea si acestea:

“Eu insa nu dadeam importanta, iar cand ma necajeau prea mult, le presam, sprijinindu-ma cu spatele de un perete. Dar acestea s-au salbaticit si s-au umplut de puroi. Atunci am luat o traista plina cu posmag de la Manastirea Iviru, pe care ne-o dadusera parintii de binecuvantare si am pornit spre chilia noastra. Se vede treaba ca pe drum buboaiele s-au spart, pentru ca simteam ca mi se lipise flaneaua de corp, dar iarasi nu le-am dat nici o importanta. Le-am lasat pe toate in seama lui Dumnezeu si a Maicii Domnului si, incet-incet, s-au vindecat, dupa ce flaneaua s-a rupt si a cazut si aceasta”.

Cat de mare si de minunata era increderea Staretului Iosif in Maica Domnului, Tamaduitoarea sufletelor si a trupurilor!

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-NORI

 Vata de.....nori

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (VI)

O comoara rara, unica, dar si nepretuita este Cinstitul Brau al Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea, care se afla la vechea si cinstita Manastire Vatoped. In anul 458, dupa decretul imparatesc al lui Leon I, Braul a fost asezat in faimoasa, stravechea si imparateasca biserica din Vlaherna, iar in secolul al XII-lea a fost randuita de imparatul Manuil I Comneanul o sarbatoare deosebita la 31 august in cinstea Braului.

Minunile pe care le-a savarsit si pe care le savarseste Braul sunt nenumarate si cunoscute de toti ortodocsii. De aceea si faima lui este cunoscuta pretutindeni. Redam aici una din minunile petrecute cu Cinstitul Brau.

In anul 1871 a cazut peste Constantinopol infricosatoarea boala a holerei. Victimele ei erau mii de copii mici, tineri, batrani si oameni de orice varsta si credinta.

Sultanul de atunci se mahnea pentru pierdea slujitorilor sai si se temea pentru viata sa. De aceea cauta orice mijloc pe care l-ar fi putut folosi pentru inlaturarea acestui blestem, care navalise asupra imparatiei lui.

Cand Patriarhul Antim al VI-lea l-a sfatuit sa aduca din Sfantul Munte Cinstitul Brau al Maicii Domnului, sultanul a uitat de Coran si de Mahomed. A trimis atunci o corabie la limanul Vatopedului, a luat Cinstitul Brau, l-a adus in imparateasca cetate si au inceput litaniile. A ramas acolo timp de trei luni. In fiecare zi savarseau panahide, liturghii si paraclise.

Astfel a fost indepartata acea boala aducatoare de moarte. Atunci “locuitorii cetatii au inconjurat Cinstitul Brau cu multa cinste, iar sultanul a daruit pentru el mult aur.”

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)