O ALTA PLIMBARE
Pentru ca si ieri a fost o zi cu
soare, am zis sa ne bucuram cat mai mult de aceste zile de toamna, asa ca am
pornit spre Cheia, pentru a evita aglomeratia de pe Valea Prahovei. Ideea ne-a venit
de la povestea Irinei de pe Dulce casa, care a fost in zona cu o saptamana
inainte.
Daca pana la Valeni s-a circulat in
coloana, pe masura ce ne-am apropiat de micuta statiune masinile s-au rarit
atat de mult incat, la un moment dat, eram singuri pe sosea.
Statiunea linistita, insa, din pacate,
cam trista. Turisti ioc, multe vile inchise. Am vrut sa servim o cafea fara
cofeina si am tot cautat prin Cheia o terasa deschisa. Am gasit doar una
singura, dar nu avea ceea ce am dorit noi.
Cu gandul ca vom savura cafeluta
acasa, am pornit in cautare de conuri de brad pentru a incepe confectionarea decoratiunilor
de craciun. Asa, pasii ne-au purtat prin poieni, dincolo de limita caselor. Doamne,
ce bine este sa te bucuri de liniste, sa auzi, in loc de sirene, claxoane si
scartait de roti, cum latra un caine, cum se cearta cateva rate, cum un cocos
isi face simtita prezenta.
Dupa ce am terminat de cautat conuri
si de gasit cateva, am zis ca nu e cazul sa plecam din statiune fara a intra si
in manastirea Cheia. Am intrat, ne-am rugat, am multumit pentru toate si am
pornit spre casa.
La intrarea in Ploiesti, soarele se pregatea
sa ne spuna „Noapte buna”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu