O SURPRIZA PLACUTA

O SURPRIZA PLACUTA

Saptamana trecuta am anuntat fetele sa vina la cursul de gatit sambata dupa-amiaza, pentru ca dimineata trebuia sa fac trei platouri prajituri pentru hramul bisericii de care apartinem (Sfantul Ierarh Atanasie).

Numai ca fetele au vrut sa imi faca surpriza, asa ca m-au sunat ca nu pot veni decat de la ora 12,00. Fiindu-mi tare dragi, am acceptat.

Fiecare dintre ele a venit cu un platou de prajituri pe care sa il dariuesc la biserica. Prajiturile au fost alese de ele.

Platoul Stefaniei: prajitura cu fructe si scortisoara:

Reteta este:

Prajitura de sezon

Ingrediente: 2 oua intregi, 1 pahar de zahar, ½ pahar ulei, ½ litru lapte 2 pahare cu faina (daca este mult prea subtire aluatul se mai pun 2-3 linguri), zahar vanilat, rom, zeama de lamaie, 1 lingurita bicarbonat, 1 kg visine sau cirese

Mod de preparare: Se freaca ouale intregi cu zaharul, se adauga treptat uleiul, laptele, aromele, bicarbonatul stins cu zeama de lamaie si faina. Se omogenizeaza compozitia si se toarna in tava unsa si tapetata cu faina. Deasupra aluatului, care este moale, se aseaza visinile sau ciresele curatate de samburi (sau din conserva) si scurse. Deasupra lor se mai pune o mana de zahar si scortisoara si, optional, o mana de nuca, migdale sau alune (aprox 100 gr) maruntite. Se coace la foc potrivit aprox 40 minute, iar cand e gata se pudreaza cu zahar.

 Platoul Loredanei: Prajitura mozaic

Reteta este:

 Prajitura mozaic

Ingrediente:

-          Aluat: 300 gr faina, 200 gr zahar, 150 gr nuca macinata, 150 gr visine (pastrate la borcan cu aspirina), 100 gr rahat, 100 gr stafide, 200 ml bors, 100 ml sirop de visine, 100 ml ulei, ½ borcan gem de visine, ½ fiola esenta rom, 1 lingurita bicarbonat stins cu zeama de lamaie, 1 plic zahar vanilat, coaja rasa de lamaie.

-          Glazura: ½ pachet margarina, 10 linguri zahar, 6 linguri apa, 3 linguri cacao.

Mod de preparare:

-          Aluat: se amesteca toate ingredientele si se face un aluat moale ca pentru chec. Se unge tava de la aragaz cu ulei si se toarna aluatul in ea. Se coace la foc potrivit.

-          Glazura: se fierb toate ingredientele timp de 5 minute. Se amesteca continuu sa nu se prinda.

Cand prajitura este coapta se toarna glazura deasupra, se niveleaza cu un cutit si se mai lasa tava la cuptor 5 minute. Se scoate tava din cuptor, se lasa prajitura sa raceasca, se portioneaza si se presara cu nuca de cocs sau nuca macinata.

ATELIER DE GATIT-FURSECURI

PRIMA LECTIE A ATELIERULUI DE GATIT: FURSECURI

Sambata, dupa ce m-am intors de la socrii mei, unde am facut parastasul de 5 ani al bunicii sotului meu, au venit amicele lui Mihai, Loredana si Stefania, pentru a gati.

Stiindu-le dornice sa inceapa, le-am trimis inca de joi o selectie cu retete usoare de aperitive, ciorbe, mancaruri si prajituri, pentru a-si alege de acolo o reteta.

Asa cum ma asteptam, au ales o reteta de dulciuri si anume: fursecuri.

Cu ochii pe reteta, am facut primul pas si anume: pregatirea ustensilellor si a ingredientelor.

I.              Ca ustensile avem nevoie de:

-       Un castron de inox sau plastic, ceva mai incapator;

-       Un castronel micut pentru oua;

-       Mixer;

-       Lingurita;

-       Tava pentru copt;

-       Cutit pentru scos fursecurile din tava;

-       Platou;

-       Craticioara pentru baine-marie

-       Castron inox sau o alta craticioara pentru topit ciocolata

Ingredientele folosite sunt:

-       4 oua, pe care,in prealabil, le-am spalat cu un burete;

-       250 gr zahar;

-       400 gr faina;

-       250 ml ulei;

-       Esente (fiecare dupa gustul ei: Loredana a folosit menta, iar Stefania rom);

-       Un praf sare.

-       Optional: gem; ciocolata topita; nuca; nuca de cocos sau nuca macinata; glazura cu cacao

Dupa ce am pregatit tot ceea ce este necesar, am trecut la pasul doi: pregatirea propriu-zisa.

II: Modul de preparare:

-       Se pregateste cuptorul, incalzindu-l la o temperatura de 100 grade.

-       Se cantaresc toate ingredientele;

-       Se sparg ouale se sparg intr-un castronel si se verifica daca sunt bune. Dupa aceasta verificare, se rastoarna in castronul pregatit pentru fursecuri. Cojile de ou nu se arunca, intrucat uscate si pisate reprezinta un foarte bun ingrasamant pentru plantele si legumele iubitoare de calciu (trandafiri; rosii, etc);

-       Se adauga un praf sare si esentele si se amesteca putin;

-       Se adauga zaharul si se amesteca foarte bine pana cand acesta se topeste, iar compozitia capata consistenta unei creme galben deschis;

-       Se adauga uleiul putin cate putin, amestecandu-se continuu;

-       La sfarsit se adauga faina cernuta. In orice preparat faina se cerne din doua motive:

o   In primul rand, eventualele impuritati nu ajung in preparat;

o   In al doilea rand aceasta se aereaza, astfel ca permite preparatului sa creasca mai usor.

-       Se amesteca compozitia foarte bine.

-       Din compozitia astfel pregatita se ia cu lingurita de pe marginea castronului (lingurita se umple doar pe jumatate) si se pune in tava neunsa, la distanta, pentru ca ele vor creste. Inainte de a le pune la copt, se poate pune deasupra putin rahat sau o bucata de miez de nuca, sau pot fi lasate simple.

-       Se introduc in cuptorul incalzit si se coc la o temperatura de 150-160 grade, timp de 5-6 minute, pana cand devin usor aurii pe margine (depinde de fiecare cuptor).

-       Intre timp, se pregateste urmatoarea tava cu fursecuri.

-       Cand fursecurile din cuptor sunt gata, se scot imediat, trecand usor cu un cutit pe sub ele si se pun pe un platou mai mare (nu se pun unele peste altele);

-       Dupa ce fursecurile s-au racit, ele se pot servi in numeroase feluri:

o   Se unesc doua cate doua, lipindu-se cu gem;

o   Se glazureaza cu ciocolata topita la baine-marie;

o   Se glazureaza pe jumatate cu glazura si se tavalesc prin nuca macinata sau nuca de cocos.

Fetele le-au glazurat cu ciocolata alba si neagra, topita la baine-marie.

Pentru topirea ciocolatei la baine-marie se procedeaza in felul urmator:

-       se ia o cratita, se pune apa un sfert si se pune pe foc.

-       Intr-o alta craticioara ce trebuie sa astupe perfect gura cratitei cu apa, se pune ciocolata razuita sau maruntita foarte bine amestecata cu 2-3 linguri ulei. Daca ciocolata se pune intreaga exista riscul ca, pana se topeste toata, o parte din ea sa se branzeasca.

-       Cand apa clocoteste, se stinge focul si se aseaza craticioara cu ciocolata maruntita deasupra. Se amesteca continuu, pentru a se topi cat mai repede.

-       Fursecurile se aseaza pe un gratar (este foarte bun cel de la cuptor) si, cand ciocolata s-a topit, se glazureaza desenand diverse jocuri de linii.

-       Dupa ce glazura s-a intarit, fursecurile se pot aseza pe platoul de servire, chiar si unele peste altele.

Poze nu am, pentru ca principalul scop al acestui atelier este ca fetele sa invete sa gateasca, insa va pun o poza mai veche pe care o am cu aceste fursecuri.

Fursecurile astfel preparate pot fi puse la pachetelul de scoala, pot fi luate la serviciu, inlocuind cu succes numeroase alte variante mai mult sau mai putin sanatoase.

Pentru data viitoare, le-am rugat pe fete sa aleaga o reteta de mancarica.

Va astept si pe voi sa incercati reteta si sa imi spuneti parerea voastra.

Catehism Ortodox

MOARTEA SI INVIEREA

Articolul 11 din Simbolul Credintei este: „Astept invierea mortilor” cuprinde invatatura despre invierea trupurilor celor morti.

Moartea este incetarea vietii de aici in trup, adica despartirea sufletului de trup. La moarte, sufletul se intoarce la Dumnezeu care l-a facut, ca sa-si primeasca rasplata faptelor sale; iar trupul se risipeste in pamant, din care a fost luat (Eclesiastul 12, 7).

            Afara de aceasta moarte mai sunt doua feluri de morti:

-       Moartea sufleteasca- este vietuirea in stare de pacat greu, pentru ca este viata in intuneric duhovnicesc si in despartire de Dumnezeu, care este izvorul adevaratei vieti si fericiri a sufletului;

-       Moartea vesnica – se numeste osanda vesnica in care se gasesc diavolii si in care vor intra si cei rai dupa judecata de apoi; ea este vesnica despartire de Dumnezeu.

Daca moartea este despartirea sufletului de trup, invierea este unirea din nou a sufletului cu trupul in care a vietuit pe pamant. Invierea se face prin atotputernicia lui Dumnezeu, care face trupurile iarasi vii, impreunandu-le cu sufletele lor.

Dar trupurile inviate nu vor mai fi din carne si oase cum sunt cele de pe pamant, ci vor fi transfigurate, duhovnicesti si nemuritoare, asemanatoare trupului Domnului de dupa Invierea Sa.

Toti cei care au murit vor invia, iar aceia care in vremea invierii obstesti se vor gasi in aceasta viata vor fi schimbati intr-o clipa, ca si cum ar fi trecut prin moarte, incat trupurile lor se vor face duhovnicesti si nemuritoare, ca ale celor inviati.

Dumnezeu nu ne-a facut cunoscut ceasul mortii, pentru ca sa fim totdeauna pregatiti cu vrednicie de moarte, sa fim totdeauna impacati cu Dumnezeu, sa nu ne lenevim la gandul ca moartea este departe si nici sa nu ne ingrozim la gandul ca ea este aproape.

Indata dupa despartirea lor de trupuri, sufletele primesc, prin judecata particulara, fericire sau osanda, dupa faptele lor din viata aceasta. Dar nici fericirea si nici osanda nu sunt depline si vesnice, ci nedepline si vremelnice, pana la judecata cea de apoi, cand vor fi iarasi unite cu trupurile.

Pana la judecata de apoi, adica atata timp cat sufletele sunt fara trupuri, ele nu mai pot face nimic pentru a-si schimba starea in mai bine. Numai cei ramasi in viata aceasta pot – prin rugaciune si milostenie intru pomenirea mortilor si, mai ales, prin aducerea jertfei celei nesangeroase a Domnului – sa dobandeasca de la Dumnezeu usurarea osandei sufletelor celor morti. Locul in care sunt randuite sufletele celor drepti se numeste rai, iar locul in care sunt randuite sufletele celor nedrepti se cheama iad.

Trupurile vor invia pentru ca si ele sa ia parte, impreuna cu sufletele, in rai, la fericirea vesnica sau, in iad, la osanda vesnica, deoarece in viata pamanteasca sufletul impreuna cu trupul, adica omul intreg, a savarsit si cele bune si cele rele.

SFANTUL ION

O seara de Sfantul Ion minunata

Aseara, am serbat ziua in familie: eu, sotul si copiii. Spre deosebire de alti ani, cand se anuntau musafiri, anul acesta a fost............. liniste. Am primit doar vizita fulger a unei colege de serviciu, tare draga sufletului meu. Draga mea colega si-ar fi dorit sa stea mai mult, insa era asteptata la nora dansei. Oricum, chiar si scurta si pe fuga, vizita ei m-a bucurat tare, tare mult.

Inainte de a ajunge acasa, am trecut pe la supermarket si am luat peste pe care l-am pus repejor la cuptor. Intre timp, asa cum ne este obiceiul in zilele de sarbatoare (si nu numai J) ), copiii au asezat masa in sufragerie.

Cand am facut curat de sarbatori, am dat in cutia de amintiri de scrisorile pe care ei le scriau lui Mos Nicolae si mos Craciun. Atunci nu am avut timp sa le citim, insa aseara ne-am adus aminte de ele. Citindu-le, ne-am amuzat cu totii teribil, dupa care Andreea a scos de la „naftalina” toate fotografiile facute de-a lungul anilor.

            Si uite asa mi-am adus aminte de perioada cand eram eleva. De atunci parca au trecut secole. Amuzamentul cel mai mare a fost cand copiii s-au uitat la fotografii si se chinuiau sa ma „identifice”.

Ne-am adus aminte de nunta noastra, de momentele in care am fost nasi, de botezul copiilor si multe, multe altele.

Cele mai amuzante au fost amintirile din concedii, cand fiecare fotografie avea „povestea” ei. Tot spunandu-le si amintindu-le, am retrait cu totii franturi din concedii, franturi de clipe frumoase. Nu ca acestea ar fi fost singurele, insa de ele ne-am amintit.

            Am glumit, am ras, au fost si mici emotii, una peste alta, a fost o seara minunata pe care am petrecut-o cu cei mai dragi sufletului meu.

Catehism Ortodox

Sfanta Taina a Preotiei

Preotia sau Hirotonia este Sfanta Taina prin care unor persoane anume pregatite si chemate de Dumnezeu li se da, prin sfintirea de catre epscop, puterea si dreptul sa invete adevarul dumnezeiesc, sa savarseasca Sfintele Taine si slujbe bisericesti si sa conduca pe credinciosi pe calea mantuirii, a zidirii lor sub toate laturile.

            Preotia este lucrarea de temelie in Biserica, pentru ca preotia Bisericii prelungeste pana la sfarsitul veacurilor insasi preotia Mantuitorului. Astfel, fara preotie nu sunt Sfinte taine, fara Sfinte Taine nu este har dumnezeiesc si fara har dumnezeiesc nu este mantuire.

            Mantuitorul a asezat Sfanta Taina a Preotiei (Hirotoniei) atunci cand, dupa Inviere, a dat Sfintilor Apostoli puterea de a ierta pacatele (Iacob 20, 22-23) si cand le-a dat deplina putere sa invete, sa boteze si sa conduca pe credinciosi, asa ca acestia sa pazeasca toate cate a poruncit El.

            Hirotonia are trei trepte:

-       De episcop; Episcopul poate savarsi toate Sfintele Taine; el aseaza preoti in parohii si conduce Biserica dintr-o eparhie.

-       De preot; Preotul poate savarsi Sfintele Taine, afara de hirotonie si slujeste obisnuit intr-o biserica parohaiala;

-       De diacon; Diaconul ajuta pe episcop si pe preot in slujbele lor, fara a savarsi Sfinte Taine.

Cunoscand credinciosii insemnatatea mare a preotiei pentru viata lor, in drumul spre mantuire, ei sunt datori sa respecte dupa cuviinta pe preot si sa asculte de indemnurile si povatuirile lui, cinstindu-i ca pe parintele lor sufletesc.

Sfanta Taina a Nuntii

Nunta (Cununia sau Casatoria) este Sfanta Taina prin care un barbat si o femeie, care s-au hotarat de bunavoie sa traiasca impreuna toata viata si declara aceasta in fata preotului, primesc de la Dumnezeu, prin binecuvantarea Bisericii, harul care sfinteste legatura dintrei ei si le da puterea duhovniceasca de a intemeia o familie crestineasca.

Mantuitorul a randuit casatoria numai intre un singur barbat si o singura femeie, neangaduind despartirea lor, divortul, decat pentru motive foarte grele.

Nunta, fiind unire sfanta, inchipuieste unirea dintre Hristos si Biserica. Despre nunta zice Sf. Apostol Pavel: „Taina aceasta este mare.” (Efeseni 5, 32).

Cei care voiesc sa se casatoreasca trebuie sa stie indeosebi ca urmeaza sa incheie de buna voie o legatura sfanta si pentru toata viata, ca sunt datori unul fata de altul cu credinta si dragoste, dupa pilda dragostei dintre Hristos si Biserica (Efeseni 5, 25) si ca sunt datori sa faca din copiii lorbuni credinciosi ai Bisericii lui Hristos. Apoi, inainte de nunta, mirii trebuie sa se si spovedeasca si sa se cuminece, ca sa primeasca in curatie deplina Sfanta Taina a Nuntii.

Sfanta Taina a Maslului

Maslul este Sfanta Taina in care, prin ungere cu untdelemn sfintit si prin rugaciunea preotilor, credinciosul bolnav primeste harul vindecarii trupesti si sufletesti.

Aceasta Sfanta Taina a fost asezata de Mantuitorul odata cu celelalte Taine.

Dupa randuiala Bisericii, la savarsirea slujbei Sfantului Maslu trebuie sa fie sapte preoti; iar daca nu se gasesc sapte pot sa fie si mai putini si, in caz de mare nevoie, chiar numai doi, savarsind ei insa toata randuiala.

In nici un caz Sfantul Maslu nu poate fi savarsit numai de un singur preot.

Cel ce primeste Sfanta Taina a Maslului trebuie sa aiba credinta tare si nadejde arzatoare in bunatatea si mila lui Dumnezeu; iar inainte de slujba Sfantului Maslu trebuie sa se si spovedeasca, pentru ca sa fie curat sufleteste pentru primirea Tainei.

LA MULTI ANI ION, IOANA!

LA MULTI ANI ION, IOANA!

La multi ani tuturor celor ce poarta numele Sfantului Ioan Botezatorul, cu sanatate, bucurii, indeplinrea tuturor dorintelor.

Si pentru ca si eu port aces frumos nume, va invit la o felie de tort

Si un pahar de sampanie.

O noua provocare

O noua provocare

Aseara am primit o vizita......mai deosebita si anume doua amice ale fiului meu Mihai. Initial am crezut ca au venit la el, insa am ramas uimita spunandu-mi ca pe mine ma cauta.

            Dar sa va spun si motivul acestei vizite: cele doua domnisoare dragute si delicate vor sa le invat........sa gateasca. Initial, am crezut ca este o gluma, asa ca am inceput sa le pun cateva intrebari:

-De ce?

-Pentru ca, la fiecare gratar, la fiecare petrecere, le-a placut cum se descurca in bucatarie atat Andreea, cat si Mihai, pentru ca le-a placut de fiecare data ceea ce au gatit si pentru ca sunt convinse ca nu poate fi foarte greu.

-De ce eu si nu mamicile voastre?

-Pentru ca mamicile lor au un serviciu solicitant si nu au timp.

-Dar mamicile lor stiu de ideea care le-a venit/ Sunt de acord?

-Bineinteles ca stiau de aceasta idee nastrusica si sunt curioase sa vada cat le tine pe fiicele lor aceasta dorinta.

 Am acceptat, desi cu inima stransa, pentru ca nu stiu cat de mult am sa reusesc sa le transmit din putintul pe care si eu il stiu.

Asa ca.............de sambata incep „atelierul de gatit”. Cu emotii, bineinteles J)

O scurta plimbare

 O scurta plimbare

Asa cum scriam ieri in jurnal, dupa orele de serviciu ne-am oprit pentru o scurta plimbare la „Sala Sporturilor”, cel mai frumos parc pe care il are orasul. Speram ca in curand sa se finalizeze lucrarile la noul parc ce se afla chiar la intrarea in Ploiesti dinspre DN1, insa acesta este o alta poveste.

La Sala Sporturilor, cladirea unde se joaca meciurile de baschet ale echipei Asesoft si unde au loc tot felul de spectacole, este inconjurata de numeroase alei, ce duc spre terenurile de tenis si de fotbal, spre pista de alergari sau spre cea speciala pentru role, spre bazinul de apa alaturi de care se afla locul de joaca pentru copii si, bineinteles spre patinoar.

            Afara aerul placut, soarele care incepea sa isi ia ramas bun, ne-au indemnat la o mica plimbare. Desi parcul era aproape pustiu, ne-a incantat privirea un tatic ce-si plimba puiul mic cu sania. Un altul, la bazin, isi invata fetita sa se dea pe derdelus, iar un pic mai departe, la un alt derdelus, un grup vesel de copii se lau la intrecere cu saniutele. Rasete, glasuri cristaline de copii, bucurie.

            Gheata care se formase in bazin, mi-a adus aminte de anii copilariei, cand parintii imi dadeau bani pentru a merge la patinoarul din parc, iar eu, ca sa strang banutii, patinam in acest bazin. Plus ca mai aveam un avantaj: la patinoar seria dura o ora si jumatate. Aici puteam patina in voie mai mult.

            Plimbandu-ne de mana pe aleile pustii, acoperite, pe anumite portiuni de gheata (ce m-as fi dat si eu, insa nu eram incaltata adecvat pentru alunecus, decat poate pentru rupt picioare J) ), am facut planuri de concediu, ne-am gandit ce surprize sa le facem copiilor anul acesta, avand in vedere ca Andreea va absolvi facultatea, iar Mihai va fi major, asa cum se spune: am pus tara la cale.

            Am petrecut o jumatate de ora in mod placut, spre disperarea copiiilor care nu stiau ce-i cu noi de nu mai ajungem acasa.

JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – PRIMA FILA DE JURNAL

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Luni, orele 16.00

Afara:

Este o vreme friguroasa, cu soare sfiios si cu ceva nori.

Mă gândesc:

La cat de repede a trecut prima zi de serviciu si ce as putea face cand ajung acasa.

Am invatat:

Ce inseamna sa-ti duci crucea cu smerenie.

Sunt recunoscătoare pentru:

Pentru tot ceea ce Dumnezeu ne daruieste intregii familii.

 Din bucătărie:

Cand ajung acasa, va mirosi a cozonac (de post) cu merisoare si coacaze.

Ce mai mesteresc:

Continui sa lucrez la patura de tip patchwork din revista “Usor de crosetat”. Sper sa o termin cat mai repede pentru ca am inceput sa ma plictisesc de ea.

Intentionez sa:

Merg putin prin parc, in drumul spre casa.

Ceea ce astept (sper):

Sa reusesc sa fiu mai ordonata si sa realizez anul acesta cateva proiecte la care ma tot gandesc de ceva timp.

 Citesc:

“Armance” de Stendhal.

Ascult:

Andre Rieu in surdina, pentru a nu-mi deranja colegii.

În casa:

Sunt sigura ca e liniste, copiii invatand fiecare in camera lui.

In gradina:

Pana cand primavara isi va face aparitia, in gradina este liniste.

Ce-mi place:

Sa savurez o cafeluta impreuna cu sotul meu, cand ajung acasa, dupa care sa citesc.

Ce planuri am:

Saptamana care tocmai a inceput este o saptamana plina. Miercuri este ziua mea, iar sambata este parastasul de 5 ani al bunicii sotului meu, o persoana tare draga sufletului meu.

Un citat preferat:.

Oamenii stau pe faptele lor şi se vor duce la locurile lor. – Ganduri- par. Arsenie Boca

O fotografie preferata:

Drama unei vieti

Drama unei vieti

Este inceput de an, in jurul nostru pluteste inca un aer de veselie, insa sunt si oameni ce-si poarta suferinta in tacere.

De cand m-am implicat, impreuna cu sotul meu, in diferite activitati de voluntariat, mi-a fost dat sa intalnesc multi oameni necajiti, bolnavi, copii parasiti si am vazut indeaproape suferinta. Insa, azi am fost coplesita de ceea ce am intalnit.

Impreuna cu o doamna de la parohia noastra am mers la o batranica de peste 70 de ani, ce sta cu chirie intr-o camera in care ferestrele nu se inchid bine, pe jos este ciment peste care a pus dansa un covor, toaleta este in curte. In camera curat, ordine, usor impodobita cu ramurele de brad, insa frig ca intr-un frigider. Bunicuta nu aprindea focul in soba pentru ca stia ca este mare consumul de gaze si nu are cu ce sa plateasca partea ei de factura (pentru luna decembrie a platit 400 lei).

Ce m-a impresionat cel mai tare este povestea vietii ei, povestita cu lacrimi in ochi si cu pauze dese in care se simtea ca retraieste acele zile. Cadru didactic, pasionat de meseria ei, cu dragoste multa pentru copii, sotie si mama a doi copii. O familie obisnuita, la care nimeni nu se gandea la durerile ce se vor abate asupra ei. Cand alti copii la 18 ani isi serbeaza majoratul, cei doi copii ai doamnei (am inteles ca diferenta de varsta intre ei era de 1 an) si-au ingropat tatal. Au ramas doar ei si mama lor, aducand bucurie in sufletul acesteia, vazandu-i cuminti si silitori la invatatura. Si-au bucurat mama intrand la facultate, insa bucuria acesteia nu a durat mult, pentru ca la 6 ani de la moartea tatalui, intr-un tragic accident de masina (erau in drum spre Bucuresti, mergeau la facultate), amandoi si-au pierdut viata, lasand in urma o mama disperata si indurerata, care nu a putut suporta o astfel de durere, astfel ca a facut comotie cerebrala. Bunica copiilor (mama doamnei), si-a ingrijit fiica cu daruire totala, astfel ca usor, usor aceasta a inceput sa isi revina. Inima bunicii insa a cedat, astfel ca la un 1 an de la moartea tragica a copiilor i-a urmat si bunica, iar doamna a ramas doar cu o ruda indepartata care a ingrijit-o pana cand si-a revenit.

Numai ca acea ruda, atunci cand doamna inca nu era complet restabilita, avand datorii foarte mari, a lamurit-o sa vanda apartamentul. Si astfel, batranica noastra a ajuns sa stea cu chirie.

Impresionant este faptul ca, desi ruda respectiva a lasat-o pe batranica fara un acoperis deasupra capului, totusi dansa se roaga mereu pentru sanatatea ei, pentru ca dupa moartea mamei a ingrijit-o si a ajutat-o sa isi revina.