Maica Domnului scapă de moarte pe Episcopul Teodor otrăvit de vrăjmaşi

Nişte oameni răi, vrând a-l omorî pe Sfântul Teodor, Episcopul cetăţii Anastasi, i-au dat otravă. Îndată după ce a băut otrava, s-a îmbolnăvit greu. Era gata, gata să moară. El avea în mare cinste pe Maica Precista, care îi era: ctitoră şi bună ocrotitoare.

Văzându-l în acea mare primejdie, pe cel ce se ruga ei în toată vremea, Maica Precista i s-a arătat şi l-a izbăvit din acea primejdie de moarte (162, Minunile Maicii Domnului 400,de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Pentru un păcat al neascultării, Preacurata nu a luat pe preot la cer

În cetatea Paterbona, din ţara Coloniei, era un preot anume Petru. Acest preot avea în foarte mare evlavie pe Maica Domnului. Odinioară s-a îmbolnăvit greu. Era aproape gata să moară. Atunci i s-a arătat Maica Preacurată şi i-a zis: „Ai să mai rămâi încă în trup şi să vieţuieşti pe pământ”. Maica Preasfântă nu l-a luat cu sine la cer, după cum dorea el, pentru că avea în sine un păcat al neascultării (164, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (VI)

Batranul Leontie (+1876) urcaineanul, care a trait in Schitul Sfantului Dimitrie-Lacu din Sfantul Munte treizeci si cinci de ani, atunci cand era nevoit sa iasa din schit pentru diferite treburi, simtea in sufletul sau dorinta de a face multe metanii in fata icoanei Maicii Domnului pentru a se incredinta pe sine ocrotirii ei. El se ruga ca sa poata indura fara tulburare tot ceea ce i s-ar putea intampla, caci asa cum spunea, monahul nu trebuie sa iasa din chilia sa fara pregatirea necesara.

Odata batranul Leontie a mers la Karyes, la un monah bulgar, cunoscut de-al sau, care l-a primit cu multa dragoste. Insa acesta nu avea timp sa stea cu el, caci nu-i ingaduia ascultarea pe care o avea. Astfel, i-a aratat parintelui Leontie arhondaricul unde se putea odihni, pana cand el avea sa-si termine treburile, dupa care ii putea vorbi. Staretul Leontie, rugandu-se neincetat, a intrat in camera de primire, s-a inclinat pentru a-i saluta pe cei aflati acolo si a spus:

-Binecuvantati, parintilor!

In acea clipa se gasea acolo un monah care dintr-odata, de parca l-ar fi stapanit diavolul, a inceput sa-l ocarasca cu niste cuvinte lumesti ce nu se puteau rosti. Un oarecare monah roman, care semana cu batranul Leontie foarte bine, ii facuse rau, iar el credea ca este aceeasi persoana. Parintele Leontie, care avea alaturi de el sprijinitoare si aparatoare pe Maica Domnului, care il ocrotea ca un inger pazitor, repeta cu seninatate: “Asa este, parinte, asa este. Spui adevarul”.

Celalalt a inceput sa caute o bucata de lemn ca sa-l loveasca, dar fiindca in tot arhondaricul nu gasea unul potrivit, a iesit afara ca sa gaseasca vreunul.

Staretul, fiind intarit de Maica Domnului, a ramas la locul sau si dupa ce a suspinat catre Nascatoarea de Dumnezeu, si-a zis in sine: “Vezi, Leontie, dovedeste acum pentru ce lucruri te-ai pregatit!”. Credinta lui in Nascatoarea de Dumnezeu nu il parasise. Nadajduia ca ea il va intari atat de mult, incat rabdarea lui nu se va sfarsi pana cand necunoscutul monah nu va inceta sa-l loveasca.

Cand ocaratorul s-a intors, Steretul se astepta ca acela sa se napusteasca asupra lui, dar monahul a cazut la picioarele lui si-l ruga sa-l ierte. Ce se intamplase? Ocaratorul, cautand un bat, s-a intalnit cu staretul chiliei, care l-a intrebat cum petrece duhovnicul Leontie la arhondaric. Abia atunci si-a dat seama de marea lui greseala. Insa Maica Domnului isi savarsise minunea si astfel staretul nu a fost vatamat. Fiind fara de rautate, dar vazand si smerenia si pocainta monahului, duhovnicul Leontie i-a spus:

-Dumnezeu sa te ierte! Iti dau numai acest mic canon: sa faci o suta de metanii la Maica Domnului!

Acela a inceput indata sa le faca si atunci marinimosul staret si-a dat seama de pocainta lui sincera. De aceea i-a si spus: “Ajunge! Sunt destule….”.

Maica Domnului a randuit astfel lucrurile, incat sa-l intareasca in rabdare pe parintele Leontie si sa-l aduca la pocainta pe monahul ocarator.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (V)

Cel intru fericita adormire, ieromonahul Ioachim Spetieris, de mic copil a avut o mare dorinta de a se inchinovia intr-una din sfintele manastiri pentru a invata “arta artelor si stiinta stiintelor”, potrivit spuselor Sfantului Grigorie Teologul, si a pune cu bucurie faptuirea drept temelie contemplatiei. Si astfel “ranindu-i-se sufletul de dor dumnezeiesc” si “intraripandu-se cu dragostea cea sfanta”, l-a iubit pe Domnul din tot sufletul sau.

Dar cei din familia lui s-au impotrivit foarte tare atunci cand le-a spus despre dumnezeiasca lui dorinta si despre sfintele lui simtaminte. Rudele lui voiau ca el sa sporeasca in cele lumesti, insa el cauta urcusuri dumnezeiesti. Aceia voiau sa-l insoteasca cu o mireasa a veacului acestuia, dar el cauta si-L dorea pe Mirele ceresc si logodna Duhului. Fusese ales pentru petrecerea ingereasca, iar cuvintele “Mai buna decat toate este fecioria” i se inradacinasera in inima. Intr-o zi l-au ocarat cu atata salbaticie, de parca ar fi facut o crima foarte grea. Despre aceasta scrie insusi parintele Ioachim: “Eu am tacut atunci cand am auzit toate acestea, desi in inima mea m-am mahnit foarte mult. Tatal meu a rostit in mania lui si cuvinte grele impotriva cinului monahal, care atat de mult mi-au ranit inima, incat imi spuneam in sinea mea: “Moartea este pentru mine mai degraba o binefacere!”.

In acea seara am ramas singur si am plans toata noaptea, chemand-o in ajutor pe Maica Domnului. Si asa cum stateam acolo in genunchi si plangeam, am auzit o voce in adancul inimii mele, care-mi spunea: “Sfantul Munte”. Indata dupa aceasta mi-a venit o dorinta sa plec in Sfantul Munte si sa imbrac acolo schima monahala”.

Maica Domnului auzise suspinul inimii micutului Ioachim si incuviintase dorinta lui launtrica. Minunea se savarsise in inima lui, iar toate injosirile si defaimarile pe care le suferise, disparusera.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului, arătându-se în slavă cerească, izbăveşte de nebunie şi converteşte pe un tătar

Un tătar era cuprins de lingoare şi avea crize foarte mari. Odată adormind toţi cei ce erau cu dânsul, el a fugit în pustii şi a umblat nebun trei zile. A patra zi şi-a venit în fire şi a văzut o lumină mare, sus pe munte. Suind el pe muntele acela, a văzut un Împărat minunat şezând într-un scaun de aur, iar de-a dreapta lui a văzut-o pe Precista, inconjurată de lumină nespusă, şezând în scaun tot de aur. Şi era locul acela plin de ingeri, iar feţele lor străluceau ca stelele. Îndată a trimis Împăratul o slugă de l-a îmbrăcat cu o haină (căci era gol) şi l-a dus la Împăratul, care i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul creştinesc, Împăratul şi Dumnezeul cel de veci”. După aceea un ostaş, călare pe un cal alb, l-a luat pe dânsul şi l-a dus în oastea tătarilor. Acolo l-a însoţit trei zile, apoi nu l-a mai văzut. Tătarul acela a căutat între poporul său doi preoţi creştineşti, şi după porunca lui Hristos, învăţând de la dânşii credinţa creştinească, s-a botezat dimpreună cu mai mulţi tătari şi aşa au petrecut viaţă sfântă (200, Minunile Maicii Domnului 400, deprofesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita).

Tuesday 4

 Tuesday 4

Vizionare la TV

Daca este marti, atunci răspundem la intrebarile puse de Toni Taddeo.

1. Dețineți un televizor sau aveți mai multe? Este demodat sau unul dintre noile ecrane late?

Dețin un singur televizor, destul de demodat.

2. Ce programe îți place să urmărești?

Urmaresc programe cu specific culinar, desene animate (cand sunt nepotii la noi),filme si seriale, insa cel mai mult ma atrag programele despre renovari.

3. Ai fost vreodată fan al telenovelelor sau serialelor și, dacă da, ce seriale sau telenovele au fost preferatele tale?

Oooo, da. Este modul in care ma relaxez: privesc la un serial sau la o telenovela si tricotez sau crosetez. Fiecare serial/telenovela este frumos/frumoasa. In perioada pandemiei am vizionat cu multa placere Vis de iubire.

Despre marea majoritate a filmelor si serialelor vizionate am scris aici.

4. Există un personaj TV care îți iese în evidență și, dacă da, ce îl face special sau demn de remarcat.

Nu exista un personaj pe care sa il urmaresc in mod special.

Mi-au placut intrebarile de azi. Mi-au amintit ca, de ceva vreme nu am mai vizionat nici un film, din lipsa de timp. Lucrul de mana "l-am mutat" in masina.

Minunile Maicii Domnului

 Un orb, chemând numele Maicii Domnului, îşi recapătă vederea şi ruşinează pe evrei

În vremea lui Bonifatie, papa Romei, care a cerut de la Foca împăratul, o capişte păgânească ce se chema Panteon şi au închinat-o în cinstea Precistei, a fost în Roma o mare ceartă între creştini şi între evrei, despre întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Evreii ziceau că nu poate fi un lucru ca acesta, ca o fecioară să nască, iar creştinii stăruiau în credinţa lor.

Era în vremea aceea un orb din naştere, care cu multă înţelepciune combătea pe evrei, susţinând întruparea lui Hristos din Preacurata şi pururea Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Evreii neputând să-i stea împotrivă, au început a râde de orb, zicându-i: „Dacă Hristosul tău ar fi Dumnezeu, ţi-ar da şi ţie vederea, orbule!”. La care orbul le-a răspuns: „Aşteptaţi până în trei zile, şi veţi vedea prin mine, puterea lui Dumnezeu”.

Peste trei zile, la praznicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-au adunat în biserică soborul bisericesc în frunte cu papa Bonifatie, drept-credincioşii creştini din Roma, deasemeni şi un număr mare de evrei, cu care urma să se discute despre întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Din porunca lui Bonifatie, în biserică era prezent şi orbul acela. După ce a început Sfânta Liturghie, orbul acela s-a rugat cu credinţă Maicii Domnului, după care a încheiat cu cuvintele: „Bucură-te Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Marie!”. În acel moment i s-au deschis ochii orbului şi vedea. Creştinii văzând această mare minune, au început a striga cu glas mare: „Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie”, iar evreii au crezut şi ei în Hristos. Puţini dintre ei, care au rămas în necredinţă, îngrozindu-se au fugit din Roma (202, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Cu ajutorul Maicii Domnului s-au izbăvit de ciumă

Odinioară, pe timpul Sfântului Grigorie cel Mare, în Roma a bântuit ciuma. De ziua Sfintelor Paşti, Sfântul a poruncit să se scoată icoana Maicii Domnului şi să se facă litanie pe uliţele cetăţii. Făcându-se lucrul acesta, pe unde se purta icoana Precistei, de acolo ieşea ciuma, pentru care oamenii s-au bucurat şi au lăudat pe Dumnezeu mulţumind lui Hristos şi Preacuratei sale Maici. În acel timp s-a auzit din cer un cor ingeresc, cântând cântări de laudă Preacuratei Fecioare, Împărăteasa cerului, astfel: „Veseleşte-te, Aliluia! Căci acela pe care l-ai purtat, Aliluia, Aliluia, a înviat precum a zis, Aliluia” (265, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925)

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Nizor tâlharul atras la pocăinţă printr-o minune făcută în biserica Maicii Domnului 

Într-un ostrov care se chema Paros, un arap, tâlhar de mare, care se chema Nizor, a vrut să ia dintr-o biserică a Precistei, ce se afla în acel ostrov, o piatră frumoasă si s-o ducă la Crit, să o închine idolilor.  Cu voia lui Dumnezeu, aceea piatră a crescut aşa de mare, încât, nu încăpea să iasă pe uşi. Iar acel arap mâniindu-se, a poruncit de au tăiat-o în bucăţi şi au dus-o în corabie. Pietrele după ce au fost duse în corabie s-au făcut aşa de grele, încât au cufundat corabia şi s-au înecat cu toţii în mare (274, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

Prin rugăciune către Maica Domnului, şi-a scăpat soţul de boală

Un morar care se chema Ioan, din satul Glidina, era cuprins de o boală foarte grea. Era în agonia morţii. Trăgea sărmanul să moară. Femeia sa, Ana, neştiind ce să-i mai facă, a alergat înaintea icoanei Maicii Precistei. Acolo, căzând cu faţa la pământ, s-a rugat Maicii Preacurate, să-i dea sănătate bărbatului ei. Ea a făgăduit că, de se va însănătoşi soţul ei, va merge cu el la mănăstirea cea mare - Lavra Pecersca - vor citi Paraclisul şi vor da milostenii la săraci, numai să se însănătoşească. În acel chip rugându-se femeia aceea, bolnavul s-a tămăduit şi s-a făcut sănătos (317, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Un creştin din Roma vede pe Maica Domnului stând lângă tronul Fiului său

Odinioară, paznicul bisericii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din Roma s-a rugat lui Dumnezeu şi tuturor Sfinţilor Lui pentru ajutor. Atunci, fiind treaz, s-a aflat întru răpire şi a văzut pe Hristos, Împăratul Slavei, şezând pe scaun înalt; iar împrejurul Lui se afla mulţime de îngeri. După aceea venind Împărăteasa Cerului, Maica lui Hristos, având pe cap cunună strălucitoare, fiind însoţită de multe fecioare, a aşezat-o Împăratul Hristos lângă Sine. Apoi a venit Sfântul Ioan Botezătorul cu Patriarhii şi Proorocii; după aceea au venit Apostolii; apoi mucenicii şi drepţii care, căzând, s-au închinat lui Hristos. Atunci un înger a zis către paznic: „Aceştia toţi pentru aceea au venit la Hristos, ca să-I mulţumească pentru cinstea ce li s-a dat lor într-această zi şi să-L roage pentru toată lumea” (357, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Când în biserici oamenii se lenevesc a slăvi pe Dumnezeu, atunci îngerii le iau locul

În vremea lui Eliseu Pletenschi, arhimandritul Pecerscăi, fiind ger foarte mare, Părinţii din această mănăstire s-au hotărât să facă sfintele slujbe în biserica Sfinţilor Apostoli, care era mai mică şi mai călduroasă; iar biserica cea mare, care era închinată Maicii Domnului, au lăsat-o fără slujbă. În vremea aceea, Părinţii fiind adunaţi cu toţii în biserica cea mică, în acelaş timp şi în biserica cea mare a început a se face slujbă, cu toate că dintre Părinţi nimeni nu era aici, fiind încuiată. S-au văzut şi lumini aprinse şi se auzeau cântări frumoase, lăudând pe Dumnezeu şi pe Preacurata Lui Maică. Şi toţi Părinţii minunându-se, se întrebau: Cine sunt cei ce cântă? Şi răspunsul l-au găsit singuri: ori erau Sfinţii, ale căror moaşte se aflau în biserică, sau erau îngerii lui Dumnezeu? Arhimandritul şi fraţii auzind şi văzând acest lucru, au început de acum înainte a face slujbă în biserica cea mare şi aşa o fac până în ziua de astăzi, nemaibăgând în seamă frigul iernii (333, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-DINOZAURI

 La Dino Park 

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate"

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului îndeamnă la pocăinţă pe călugărul care a făcut mult bine bisericii Sale

Sfântul Ierasm, călugărul de la Pecersca, a avut multe comori moştenite de la părinţii săi, pe care le-a dat bisericii Maicii Domnului. După aceea, cu îndemnarea vrăjmaşului sufletesc, a început a petrece viaţă necuvioasă, lenevindu-se la rugăciune, la post şi la alte bunătăţi sufleteşti. În acea vreme îmbolnăvindu-se, era aproape să moară. Atunci i s-a arătat lui Maica Precista, ţinând în braţe pe Hristos ca Prunc şi i-a zis lui: „Ierasme, fiindcă tu ai împodobit biserica mea cu icoane, eu încă voi cere Fiului meu ca să te primească şi să vieţuieşti în Împărăţia Lui, numai scoală-te din starea în care te afli şi te pocăieşte de păcatele tale, făcându-te schimnic, căci peste trei zile te voi lua la mine”. Auzind acestea, Ierasm şi-a mărturisit păcatele sale în faţa tuturor fraţilor călugări, părându-i rău de tot ce a făcut. A treia zi, după făgăduinţa Maicii lui Dumnezeu, a plecat din această viaţă, urcându-se la cer, pentru a intra în locaşul cel de veci (314, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Tuesday 4

 Tuesday 4

Lucruri despre tine

Azi este marti, deci zi de provocare Tuesday 4. Intrebarile de azi sunt:

1. Ce este ceva de care ești mândru și despre care noi nu știm?

Sunt mandra de ceea ce am realizat in 7 ani de lucrat ca voluntar cu copiii. Sunt minunati si impreuna am realizat lucruri la care nici nu as fi visat. 

2. Ce subiect sau lucruri sunt supraevaluate sau despre care se vorbește prea mult, în opinia ta?

Politica. Multa, prea multa gălăgie si rezultate zero.

Știrile care se axează numai pe lucruri triste, demoralizatoare. Asta ne face sa vedem totul in culori inchise, in negru, cand, de fapt, in jurul nostru mereu se întâmplă lucuri frumoase, dar nu le mai vedem, le ignoram. Viata este un dar de la Dumnezeu si este frumoasa. De noi depinde dacă vedem sau nu frumusetea ei.

3. Ce lucruri și subiecte ar trebui discutate mai des sau sunt subestimate, în opinia ta?

Cred ca ar trebui discutat mai des despre realizările din diferite domenii: arta, cultura, educație, medicina si multe altele. Si, mai ales despre realizările copiiilor și tinerilor. 

4. Există lucruri în legătură cu care ți-ai schimbat părerea în ultimii ani?

Da. Mi-am schimbat părerea despre "nu pot". Daca inainte il foloseam foarte des, in ultimii ani mi-am dat seama ca, expresia este doar o forma care ne menține in starea de confort creata de noi. Insa, cand am renunțat la el, mi-am dat seama ca pot face foarte multe.

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (III)

Maica Domnului, dupa ce a slavit sfanta ei icoana “Portarita” prin aparitia pe mare si venirea ei pe tarmul Manastirii Iviru, nu a incetat sa-si arate mila sa catre monahi si inchinatori prin harul care se revarsa din aceasta icoana.

Dupa un oarecare timp de la venirea “Portaritei” la Iviru, persii au navalit pe tarmurile Sfantului Munte cu cincisprezece corabii sub conducerea unui emir. Infricosati, monahii au luat sfintele odoare ale manastirii impreuna cu sfanta icoana a Maicii Domnului “Portarita” cea izvoratoare de har si s-au zavorat in turnul manastirii. Vrajmasii au gasit manastirea nepazita si au intrat in ea nestingheriti de nimeni. Dupa ce au jefuit-o de orice obiect de valoare, au inceput barbariile. Cei mai indrazneti au avut ideea satanica de a darama bisericile, intre care si pe cea a “Portaritei” care se sprijina pe patru coloane. Au legat deci coloanele cu franghii si au inceput cu totii sa traga, ca sa le scoata din temelie.

Toate acestea le urmarea Maica Domnului din cerescul tron al slavei ei si i se ranea de durere dumnezeiasca inima ei. Impreuna cu dumnezeiasca ei cercetare, Maica Domnului pregatea si pedeapsa lor. Cu toate incercarile lor, barbarii, credinciosi unui proroc barbar, Mohamed, nu au reusit sa darame biserica. Greutatile pe care Maica Domnului le trimitea persilor, i-au impiedicat sa-si indeplineasca scopurile lor ucigase. Monahii, cu ochii plini de lacrimi si cu “suspinuri din adancul inimii”, o rugau sa le ajute in clipele grele prin care treceau. Atunci Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu nu a trecut cu vederea rugaciunea lor. La porunca ei s-a ridicat o furtuna pe mare care a scufundat toata flota persilor, incecandu-se astfel toti cei care se aflau in corabii.

Prin voia Maicii Domnului a scapat numai emirul, care il acele clipe se afla in manastire si a vazut cum sunt nimiciti oamenii sai. A fost lasat in viata ca sa se smereasca si sa cunoasca puterea adevaratului Dumnezeu.

Cand a vazut distrugerea corabiilor si a armatelor sale, s-a cait si i-a parut rau pentru toate nelegiurile pe care le facuse in manastire. Si-a presarat cenusa pe cap, ca sa-si arate durerea sufleteasca, si ii implora pe monahi sa-L roage pe adevaratul Dumnezeu sa-l izbaveasca de la moarte. Ba inca le-a dat monahilor mult aur si argint pentru a construi ziduri si mai inalte, care sa-i apere de viitoarele invazii ale barbarilor, ceea ce monahii au facut intr-adevar mai tarziu.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

 

Micii creatori

 Am dat startul...

A si trecut prima luna din acest an, iar martie se apropie cu pași repezi. Asa ca, la Centrul Parohial, impreuna cu micuții creatori am inceput confecționarea mărțișoarelor. 

O colega de serviciu si-a dorit sa vina si sa le arate copiiilor cum se fac mărțișoare frumoase din mărgeluțe si fire. Numai ca, micuțul ei a racit, asa ca azi am trecut la alt gen de martisoare: fundițe si scoici pictate din paste făinoase. Ca de fiecare data, cu bucurie si voioșie.

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (II)

O mare personalitate duhovniceasca a Sfantului Munte, care a continuat traditia Parintilor din vechime si care s-a invrednicit sa devina vazator al semnelor minunate pe care le savarsea Maica Domnului, a fost ieromonahul Gavriil. A trait o viata ascetica, iar smerenia sa era ca cea a unui copil. Nevointa sa savarsita cu cuget barbatesc il facea sa nu se deosebeasca intru nimic de nevointele marilor Parinti din vechime.

Parintele Gavriil se tragea din satul Vosinico-Arcadia si locuia in chilia numita “Ianakopole”, cu hramul “Buna-Vestire”.

Odata parintele Gavriil a povestit o intamplare pe care a trait-o cand statea la staretul Ioachim.

Intr-o dimineata, in ajunul “Bunei-Vestiri”, batranii lui l-au trimis la Karyes pe jos, sa faca rost de lucruile necesare pentru hram. Atunci cand a plecat era un timp minunat. Mersul pe jos prin acele locuri frumoase si inverzite ii pricinuia o astfel de incantare duhovniceasca, incat nu obosea sa cante laude Maicii Domnului, ocrotitoarea Sfantului Munte.

La intoarcere, insa, timpul s-a stricat. Tuna si fulgera atat de tare, incat ai fi spus ca este a Doua Venira. Pe drum l-a prins o ploaie torentiala, asa cum se intampla adesea in Sfantul Munte. Nu vedea nimic, in fata, ci mergea orbecaind. Parca se repeta potopul lui Noe. Cand ajunse la torentul lui Vela, vazu ca era cu neputinta sa treaca de cealalta parte. Apa curgea navalnic si vuia precum o fiara salbatica, tarand cu ea tot ce intalnea in cale. Atunci s-a asezat sub un copac si a inceput sa se roage fierbinte Maicii Dopmnului. A inceput sa cugete in sinea sa ca atunci cand vin greutati de netrecut, crestinul trebuie sa rabde, pentru ca va veni si timpul mangaierii si va rasari iarasi soarele luminos.

Cei doi parinti care ramasesera la chilie, au mers in biserica si au cantat “Paraclisul Maicii Domnului”, pentru ca aceasta sa-l ajute pe parintele Gavriil in clipele grele prin care trecea.

Deodata staretul a vazut ca in toiul acelei ploi torentiale un mirean ii trimite un animal de povara cu care sa treaca torentul. Atunci staretul Gavriil s-a gandit: “Ce face acest om binecuvantat aici, pe asa potop? De unde a venit? Oare Dumnezeu l-a trimis ca sa ma ajute in aceasta situatie grea?”.

Apoi staretul s-a urcat pe animal, pe care ai fi spus ca cineva nevazut il conducea, si a trecut raul, dupa care a multumit necunoscutului caraus si l-a binecuvantat cu mii de binecuvantari.

Fiindca incepuse deja sa se intunece, staretul a alergat ca sa ajunga la chilia lui, caci trebuia sa fi inceput privegherea pentru sarbatoarea Bunei-Vestiri. Atunci cand a ajuns, i-a gasit pe parinti adunati in biserica, cantand “Paraclisul Maicii Domnului” pentru izbavirea lui. Cand le-a povestit ce i s-a intamplat la Vela, cu totii s-au incredintat ca Maica Domnului il trimisese pe Arhanghelul Gavriil ca sa-l ajute pe robul ei cel credincios, ce purta acelasi nume ca arhanghelul.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (I)

Parintele nostru Nifon, episcopul Constantianei din Alexandria, care a trait in sec al IV-lea, pe timpul marelui Atanasie, se silea pe sine insusi inca din frageda varsta spre invatarea Sfintelor Scripturi. Acest copil binecuvantat avea multa evlavie catre cele dumnezeiesti si alerga intotdeauna la slujbele din biserici, unde auzea citindu-se despre nevointele mucenicilor, si se minuna de marimea de suflet pe care acestia o aratau si culegea astfel mult folos. O deosebita dragoste arata fata de linistire, de tacere, de blandete si de semerenie, incat toti se minunau de el, “vazandu-l ca inca de la varsta copilariei savarsea faptele batranilor”. Atunci cand a auzit de la un barabat duhovnicesc ca trebuie sa-si pastreze fecioria, si-a spus in sinea sa: “Oare pot sa dobandesc aceasta virtute?”. Caci pentru a fugi cineva de infierbantarea trupului, trebuie sa se sileasca mult. Dupa catva timp a inceput sa se intalneasca des in orasul in care studia, in cetatea Constantinopolului, cu tinerii desfranati si mergea cu ei la diferite petreceri, chefuri si distractii – caci tineretea inclina usor spre acestea – si dupa ce si-a intunecat mintea cu betii si desfranari, “cel ce mai inainte fusese tacut si linistit, bland si smerit, acum devenise vorbaret, hulitor, batjocoritor, zeflemitor si petrecaret”.

Un oarecare crestin evlavios, care vedea viata lui nepasatoare, ii spunea de multe ori:

-Vai tie, Nifone! Cum ai cazut in aceste lucruri cumplite? De ce nu iti vii intru sine, ca sa te indrepti?

Atunci cand auzea acestea, Nifon adeseori suspina si plangea, gandindu-se la faptele urate pe care le facea, dar nu putea sa le paraseasca, caci il biruiau placerile vietii. Odata il vizita pe prietenul sau Nicodim, care de indata ce il vazu, ramase uluit. Atunci Nifon ii spuse:

-De ce ma privesti astfel? Nu ma cunosti?

-Crede-ma, frate, ca nu stiu ce sa-ti spun, deoarece chipul tau este atat de urat si de intunecat, precum al unui arap, ii spuse Nicodim.

Rusinat, Nifon isi acoperi fata cu mainile, cugetand la starea in care ajunsese si ce ar putea sa faca ca Dumnezeu sa-i primeasca pocainta. Seara se intinse pe pat, fara sa manance nimic, si se cai pentru pacatele sale.

Dimineata, ticalosindu-se pe sine insusi, merse in biserica si dupa ce se aseza intr-un colt, ca oarecand vamesul din evanghelie, isi ridica ochii in sus si, vazand icoana Maicii Domnului, suspina din adancul sufletului si spuse:

“Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, Maica milei si a milostivirii, miluieste-ma pe mine pacatosul si ajuta-ma pentru mare mila ta!”.

Dupa ce a spus cu lacrimi fierbinti acestea si alte cuvinte in rugaciunea sa, Maica Domnului din icoana se intoarse catre el si-l privi cu ochi veseli si blanzi.

Atunci cand Nifon a vazut aceasta minune, a ramas uluit si privea cu uimire dulcele chip al Maicii Domnului. Acesta ii dadea multa ususrare si mangaiere in suflet, iar el incerca sa sarute acea sfanta icoana “si daca ar fi fost cu putinta sa o bage in inima sa”, caci se aprinsesera cele dinlauntru ale sale de flacara dragostei ce o simtea pentru ea. Apoi dupa ce s-a rugat cu lacrimi mult timp, a iesit din biserica, spunandu-si in sinea sa: “Vezi, ticaloase suflete, cat de mult ne iubeste Dumnezeu si cum ne priveste, dorind mantuirea noastra, iar noi Il parasim? Cugeta, sarmane om, cum ne-a ajutat numaidecat Nascatoarea de Dumnezeu, Grabnica-Ajutatoare a tuturor crestinilor”. Si astfel mangaindu-se sufletul sau, slavea pe Dumnezeu.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Final de ianuarie

 Bucuriile lunii ianuarie 

Doamne, ce repede trece timpul. S-a si incheiat prima luna din acest an.  Insa a fost o luna cu plimbari si cu veselie. 

-primele zile ale lunii le-am petrecut la Toplița, alaturi de Nadia, Daniel și prietenii lor. Doua zile in care ne-am bucurat din plin de zăpadă. Am facut si o mica drumeție prin jur.

- imediat ce am revenit in Ploiești, ne-am întâlnit cu tinerii la "un cico", pentru a sărbători realizările lor din anul ce s-a încheiat. 

-Ziua onomastica am petrecut-o,  impreuna cu sotul meu la "Cafe Milano". Imi ace aceasta cafenea, este cocheta si drăguță

- La cateva zile, am pornit iar la drum.  De data aceasta, spre frumosul Maramures, care ne-a oferit, timp de 3 zile, un peisaj de basm: ninsoare ca in povesti, zăpadă cu scârt. Au fost zile pline de bucurie.

- O alta bucurie a fost întâlnirea tinerilor de la Centrul Parohial cu domnii si doamnele care sunt alaturi de noi si ne sustin mereu. In cadrul acesteia am mulțumit pentru ajutorul primit si am prezentat proiectele acestui an.

- Si pentru ca este iarna si, Slava lui Dumnezeu, sunt locuri unde a nins, am pornit iar la munte.  De data aceasta am plecat impreuna cu nepotii la Moeciu

- Spre finalul lunii, am început activitățile cu copiii de la Centrul Parohial. Si, bineînțeles ca am început cu jocul. Copiii au fost foarte încântați sa joace "Mikado" (sau Marocco, cum era cunoscut de noi) si "101 Dalmațieni "

- Finalul lunii l-am petrecut alături de prietenii noștri, Șerban cei 20 de ani de casatorie pe care i-au implinit.

- Azi, in ultima zi, am fost la control si eu (pentru alergie) si sotul (colesterol), iar rezultatele sunt bune. Am primit si tratamentele pentru următoarele doua luni.

-Am reusit sa termin de citit si cartea "Povestiri din muntele Athos" de Părintele Pimen Vlad.

-Am lucrat la vesta si sper ca, in prima săptămâna din februarie sa o termin.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!.

Minunile maicii Domnului

 Prin porunca Maicii Domnului, stâlpii unei biserici au fost ridicaţi de copii

Sfântul împărat Constantin cel Mare a zidit o biserică în cinstea Preacuratei Fecioare Maria. El a adus la acea biserică nişte stâlpi foarte mari şi grei, pe care mai mulţi oameni împreună nu puteau nici măcar să-i mişte, dar să-i mai şi aşeze unde trebuia! În acea vreme, Maica Precista s-a arătat unui zidar şi i-a zis: „Ia pruncii din şcoală ca să ridici stâlpii cu ei”. Zidarul, ascultând de cuvântul Maicii Domnului, a chemat copiii de la şcoală. Astfel, copiii venind şi încercând să ridice, stâlpii s-au făcut uşori şi apucându-i i-au aşezat pe fiecare la locul unde trebuia (370, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

O seara cu prietenii

 La o cafea....

Este aproape miezul noptii, insa, cat aștept sa se facă plăcinta din cuptor, vin alaturi de voi sa va povestesc cum am petrecut in zi de sărbătoare.

Prietenii noștri, Cici si Horia, au implinit azi 20 de ani de la căsătorie, adica au ajuns impreuna la nunta de porțelan.

Se spune ca după 20 de ani petrecuți impreuna, la bine si la rău, dragostea dintre sot si soție se manifesta prin încredere unul fata de celalalt, prin respect si prietenie, astfel încât totul devine fin la fel ca portelanul.

Am aflat de acest frumos eveniment din viata lor in excursia din Maramures si, impreuna cu sotul, am stabilit sa le facem o mica surpriza.

I-am invitat la "Cafe Milano", una din puținele locații din Ploiești, cocheta si frumoasa, unde poți sa te relaxezi alaturi de prieteni. Le-am dăruit un set de cești din portelan, alaturi de o mica icoana.

La o cafea, o un pahar de vin si o gustare din partea casei, am petrecut impreuna cateva ore care ne-au mers la toți la suflet.

La mulți ani dragii noștri, cu sanatate si bucurii.

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului – cinstitoare a fecioriei (III)

Un monah din Sfantul Munte a povestit o experienta tragica de-a sa si care este totodata si o intamplare minunata, care s-a savarsit in zilele noastre prin interventia minunata a Maicii Domnului.

Odata acest monah s-a dus la hramul unei manastiri mari din Sfantul Munte, cu dorinta de a primi dumnezeiasca binecuvantare a Sfantului praznuit.

Pe la jumatatea privegherii, monahul a simtit nevoia sa iasa afara din biserica. La acel hram se afla si un mirean, vlastar al iadului si unealta a diavolului, care insa nu mersese cu un scop bun si sfant, ci voia sa indeplineasca planurile viclene ale diavolului, sa profite de faptul ca acolo se gasea multa lume si atunci va gasi ocazia potrivita, sa-si satisfaca instinctele animalice. Acest mirean, ascuns in intunreic, afara din biserica, l-a urmarit pe chipesul monah si, fiind inrmat, s-a aruncat asupra lui, cu scopul de a-I spurca tanarului curatia si de a-si satisface dorinta sa animalica.

Tanarul monah, surprins si infricosat de pornirea mireanului, a inteles indata viclenele intentii ale ciudatului si imoralului inchinator, precum si situatia grea in care se afka. Caci se afla singur in intuneric cu o fiara ce avea chip de om si care avea trupul infierbantat de flacarile iadului.

Atunci monahul, avand credinta nezdruncinata in atotputernicia Maicii Domnului si in ascultarea fata de staretul sau, a strigat cu toata puterea sufletului sau: “Maica Domnului, pentru rugaciunile parintelui meu, mantuieste-ma!”.

Chiar in acea clipa, fara sa-si dea seama in ce chip s-a petrecut, tanarul monah s-a aflat in fata chiliei staretului sau, care se afla la o distanta de manastire de o ora si jumatate.

Fiind inca infircosat, monahul a povestit staretului sau acea intamplare. Atunci staretul si ucenicul sau au dat slava si multumire lui Dumnezeu si Nascatoarei de Dumnezeu pentru ocrotirea Lor.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Am citit....

 “Invataturi de la Muntele Athos” de parintele Pimen Vlad

 

 

Imi place foarte mult sa citesc, visez la ziua (sau zilele) in care sa stau si sa citesc in tihna. Insa, pana atunci, citesc printre picaturi, cand am putin timp sau seara, inainte de somn. Zilele acestea am reusit sa termin de citit cartea “Invataturi de la Muntele Athos” scrisa de parintele Pimen Vlad.

Cine nu il cunoaste pe parintele Pimen Vlad care, cu chipul lui senin si vorba dulce moldoveneasca vine cu sfaturi care ajung pana la inimile noastre. Ei bine, citind cartea, am avut senzatia ca parintele este cel mai bun prieten al meu cu care m-am intalnit, intr-un loc placut, si discutam deschis despre cele mai diferite aspecte ale vietii. Am gasit in carte raspunsuri la unele intrebari, am gasit sfaturi la care nici nu ma gandeam. De cateva ori am luat-o in mana sa citesc, in momente de tristete si de acel “simt ca nu mai pot”, iar cand am inchis-o deja am simtit ca totul se va rezolva. S-a asezat in suflet pacea si linistea.

Va las si cateva citate:

 “Maica Domnului, ce sa fac in situatia asta? Vezi tu, fa tu cumva, pana maine trebuie sa rezolv!’. Eram exact ca un copil care de-abia merge in picioare, ii ceream mereu ceva: “Mama, vreau cutare lucru! Mama, da-mi aia! Mi-e foame!” Nu exista sa ma lase neajutat sub o forma sau alta. Poate altfel, nu cum ceream eu, dar totul se rezolva”.

 “Intotdeauna sa incercam a primi doar gandurile bune, doar pe acestea sa le punem in aplicare, pe cele rele sa le dam deoparte. De la un moment dat, iti intra in fire. Daca ai vazut un om sarac, nu mai stai pe ganduri sa analizezi daca e bun sau rau, ci te duci repede sa-l ajuti. Cand vezi pe cineva ca are nevoie de un cuvant bun, te duci repede si i-l dai, pentru ca deja face parte din firea ta”.

 “Punem toate la picioarele lui Dumnezeu prin gandirea buna, pozitiva, prin lucruri bune, prin slavirea lui Dumnezeu, prin bucurie. Atunci cand plecam dincolo, plecam in bucurie, iar nu in stare de stres!”

“Dumnezeu nu ramane dator. Cine este mai bogat decat Dumnezeu? Dumnezeu rasplateste insutit si inmiit. Una dai, zece iti da Dumnezeu. Zece dai, o suta iti da Dumnezeu. Totdeauna sa dam mai departe din ce ne-a dat El! Sa nu asteptam sa avem mult, ci din putinul nostru sa dam cu dorinta sincera de a ajuta. Cat avem? Doi lei? Nu-i nimic, cumpar o paine, tai o bucata si dau si amaratului de pe strada!”

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului – cinstitoare a fecioriei (I)

 In timpul imparatilor Onoriu si Arcadie, dupa moartea fericitului Alexie, Omul lui Dumnezeu, multi crestini, indemnati fiind de pilda lui, s-au mutat in Roma si isi pazeau intreaga-intelepciune si feciorie, chiar daca multi dintre ei traiau casatoriti.

Printre acesti crestini se afla si o fecioara nobila si frumoasa, care se fagaduise Maicii Domnului sa ramana pentru totdeauna, mireasa a Imparatului Ceresc. Insa parintii ei au silit-o sa se casatoreasca cu un boier, savarsind nunta lor cu cantece si jocuri lumesti. In prima noapte fecioara a cazut la rugaciune in fata icoanei Maicii Domnului, cerandu-i sa gaseasca ea o cale prin care sa-i pazeasca curatia si dorinta ei de a ramane fecioara. In timp ce se ruga, uda cu lacrimi pardoseala camarii de nunta.

Cand sotul ei a vazut-o intristata si avand durerea zugravita pe chipul ei, a inceput un dialog tragic si o lupta, o lupta intre Cer si pamant, intre trup si duh, intre desfatarile pamantesti si cele ceresti. Asadar, sotul ei a intrebat-o uimit:

-De ce, draga mea, vad atata durere pe fata ta si atatea lacrimi in ochii tai?

-Pentru ca am fagaduit Nascatoarei de Dumnezeu sa nu cunosc alt mire, decat numai pe Cel ceresc. Altfel, voi amari pe Stapana noastra si pe Stapanul ceresc cu aceasta nunta silita si nedorita.

-Dar nunta cinstita, spuse tanarul, este binecuvantata de Domnul si de Apostolii Sai. Multi crestini casatoriti au bineplacut Domnului si s-au sfintit intr-o astfel de viata.

-Dar avem chiar pe Domnul, cea mai minunata pilda de feciorie, si pe marele Pavel. Insusi Domnul pentru a lauda fecioria, s-a nascut din Pururea Fecioara Maria, iar Apostolul Pavel ne sfatuieste sa ramanem curati, precum era el.

Atunci tanarul, luminat fiind de Harul lui Dumnezeu, a incuviintat sa petreaca amandoi in intreaga-intelepciune, fara prihana, prefacandu-se ca sunt sot si sotie. Viata lor aveau sa si-o inchine faptelor de milostenie, postului si altor virtuti, traind in dragoste frateasca, ca niste prieteni iubiti in Hristos. Si atat de mult au bineplacut lui Dumnezeu, incat toti din cetate ii cinsteau, vazand minunata lor petrecere si ca erau nelipsiti de la adunarile duhovnicesti si de la privegheri.

Intr-o buna zi Domnul Si-a chemat mireasa in Cetatea cea cereasca, pentru a se desfata de rasplata bunelor ei nevointe. Atunci cand au ingropat-o, barbatul ei s-a apropiat si a sarutat-o cu lacrimi in ochi. Apoi si-a ridicat ochii si mainile la Cer si cu glas mare a strigat:

“Iti multumesc, Doamne, pentru buna si inteleapta sotie pe care mi-ai dat-o, sau mai bine spus, pe mireasa cea nestricata si comoara cea nejefuita, pe care astazi Ti-o incredintez neprihanita si neintinata, asa cum mi-ai dat-o!”.

Toti au ramas uimiti de aceste cuvinte ale sotului si au slavit pe Dumnezeu, “Cel ce face lucruri mari si minunate in popor”.

Atunci cand dupa cateva zile a murit si sotul, l-au ingropat in locul stramosilor lui, departe de mormantul sotiei. Insa dupa catva timp, cand rudele au vrut sa-i mute osemintele, nu l-au mai gasit in locul unde il ingropasera. S-au mirat mult de acest lucru, dar dupa ce au deschis mormantul sotiei lui, l-au gasit acolo. Cei doi au vrut ca, precum pe pamant au fost uniti prin dragostea frateasca si intreaga-intelepciune, tot astfel si osemintele lor sa ramana nedespartite, asa cum si sufletele lor sunt unite in Imparatia cea Cereasca si se desfateaza acum de bunatatile cele nestricacioase si vesnice ale Raiului, bucurandu-se cu bucurie nespusa.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)