Cuvant din Limonar

 Pentru Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul si Aducerea moastelor Sfantului mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre tâlharii care au prădat un staret.

Grăia ava Zosima: „Fiind eu, zicea, în mănăstirea cea din Tir, a venit la mine un staret oarecare, îmbunătătit, si citeam noi la Pateric cuvintele părintilor, că iubea fericitul totdeauna a le citi pe acestea, că dintru aceasta se umpluse el, de toată fapta bună. Iar citind noi, am ajuns la staretul acela, la care au venit tâlharii si i-au zis lui: “Toate cele ce sunt în chilia ta, am venit să le luăm”. Si acela a zis: “Toate câte veti voi, fiilor, să le luati”. Deci, luând toate si ducându-se, au uitat o haină spânzurată acolo. Iar staretul, luând-o si pe aceasta, a alergat în urma lor, si striga, zicându-le: “Fiilor, luati pe aceasta, pe care ati uitat-o în chilia mea”. Iar ei, minunându-se de nerăutatea staretului, toate, iarăsi, le-au întors în chilia lui si, pocăindu-se, au zis unul către altul: „Cu adevărat om al lui Dumnezeu este acesta”.

Deci după ce am citit acestea, mi-a grăit mie staretul: “Oare, stii, părinte, că lucrul acesta mult mi-a folosit mie? Si eu am zis către dânsul: „Cum, părinte?” Si mi-a grăit mie: „Odinioară, vietuind eu în părtile lordanului, am citit despre lucrul acesta si m-am minunat de staretul si am zis: Doamne, învredniceste-mă a umbla după pasii staretului acesta, precum m-ai învrednicit a primi chipul monahicesc. Si, precum aveam dorirea aceasta, după două zile, iată, si tâlharii au venit. Si, cum au bătut în usă, am înteles că tâlharii sunt si am zis întru sinea mea: Multumită lui Dumnezeu, iată, a venit vremea, ca să-mi arăt roadele doririi mele. Si, deschizând, i-am primit pe ei cu liniste. Si, aprinzând lumânare, am început a le arăta cele ce aveam în chilia mea, zicând lor: Nu vă tulburati, fiii mei, cred lui Dumnezeu si nu voi ascunde nimic de voi. Si mi-au zis mie: Ai aur? Si am zis lor: Adevărat, am trei galbeni; si am desehis vasul înaintea lor iar ei, luându-i s-au dus cu pace.”

Iar eu, zicea fericitul Zosima, glumind, am zis către dânsul: Si nu ti i-au întors si tie, precum staretului aceluia? Si mi-a zis mie: Nu. Să nu o facă Domnul aceasta, că n-am voit ca să-mi întoarcă. Si zicea: Iată, vezi dorinta staretului si ce i-a mijlocit lui? Că nu numai nu s-a necăjit, dar s-a bucurat, ca de o bună dăruire, că s-a învrednicit de aceasta.

Spunea si de staretul acela, care odinioară a mers la tîrg să-si cumpere lui o haină si si-a cumpărat. Deci, luând-o pe ea, a pus-o sub el si sta peste ea. Si dând un galben, voia să mai dea si alti bani. Si cum a început să numere banii, iată un oarecare a venit pe la spate si încet, trăgea haina, vrând s-o fure. Iar staretul milostiv fiind, dacă a simtit, a început a se ridica încetisor, ca si cum s-ar fi întins după depărtarea banilor, până ce acela a luat haina si s-a dus. Si nu l-a văzut pe el staretul. Si grăia fericitul: Nu a avea ceva este vătămător, ci, cu împătimire a avea, este rău. Că unul ca acesta, chiar de-ar avea si visteria a toată lumea, asa petrece, ca si cum n-ar avea nimic. Si într-acest fel, petrecea fără tulburare.

Grăia iarăsi: O osteneală fierbinte, vreme de un ceas, poate să aducă lui Dumnezeu mai multă faptă bună, decât poate să-i aducă în cincizeci de ani, o osteneală cu lenevire. Si, dacă ar vedea dracii, că a fost ocărât cineva, sau asuprire a luat de la cineva, sau a fost păgubit si se necăjeste nu pentru că a pătimit rău, ci, pentru că s-a împotrivit si n-a răbdat vitejeste, atunci, de o voire ca aceasta, se tem dracii, că văd că au început oamenii a călători pe calea cea dreaptă, voind a alerga pe calea cea dumnezeiască si a urma Precuviosilor Părinti.”

 

(Proloage)