Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios David din Tesalonic si ale Sfantului Ierarh Ioan, episcopul Gotiei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru
această zi, cuvânt al Sfântului Vasilie, ca nimeni să nu se deznădăjduiască de
mântuire, căzând în multe păcate, ci să se pocăiască.
Nimeni, umblând în
răutatea păcatului, să nu deznădăjduiască, stiind că, pentru boala sufletului,
leacul sufletesc este pocăinta. Pentru că, prin ea, se poate tămădui toată
neputinta si, chiar stâlpul cel de întărire de ar cădea, poate, prin pocăintă,
să se îndrepteze. Frate, să nu fie hulite de tine ierburile cele de leac, nici
să ti se închidă cetatea mărturisirii, nici să te lasi pe tine în adâncul răutătilor
si nici să te dai singur ucigasului de oameni, pentru că Domnul stie a scula pe
cei căzuti. Dacă nădejdea mântuirii te-a părăsit pe tine, frate, sau pomenirea
lui Dumnezeu sau cugetarea bunătătilor, ce vor să fie, sau frica chinurilor,
care sunt gătite celor care nu s-au pocăit, nu sunt în mintea ta, apoi,
trezeste-te degrabă, ridică-ti ochii la cer si vino-ti în simtire, încetează cu
răutătile tale, scutură de la tine betia ce te-a cuprins si adu-ti aminte de
îndurările lui Dumnezeu, că tămăduieste cu untdelemn si cu vin. Să nu
deznădăjduiesti de mântuire, ci să-ti aduce aminte de cele scrise: „Cel ce
cade, oare nu se va ridica? Si cel ce se abate, au nu se va întoarce? Cel
sfărâmat de fiară neîmblânzită, oare, nu va birui? Iar cel ce se mărturiseste,
nu este lepădat, pentru că Dumnezeu nu voieste moartea păcătosului, ci să se întoarcă
si să se mântuiască.”
Chiar si în adâncul
răutătilor, dacă ai căzut, să nu deznădăjduiesti. Este vreme de înfrânare, este
vreme si de vindecare, este vreme si de îndreptare. Ai alunecat? Scoală-te! Ai
gresit, părăseste greseala; să nu stai în calea păcatelor, ci să fugi. Că,
dacă, întorcându-te, te vei scula, atunci sculându-te, te vei mântui. Că, după
boală, este sănătate si, din pocăintă, vine mântuire. Îndrăzneste, nu
deznădăjdui. Că nu este legea lui Dumnezeu, ca legea stăpânitorilor, celor ce
judecă, care osândesc la moarte, fără milă. Căci trăind sub har, harul
depărtează osânda, asteptând îndreptarea, până când este încă deschisă usa,
iar, după ce se va închide usa, atunci, Mirele nu va mai auzi pe cei rămasi
afară. A Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu