LA CONACUL SECUIESC

 

Minivacanta de primavara (I)

 Cat am stat la pensiune nu am putut posta, deoarece conexiunea la internet a fost foarte slaba.

In prima dimineata la conac, ne-am uitat pe telefoane la vreme si am fost putin dezamagiti, avand in vedere ca toata ziua arata ploaie. Numai ca afara era soare si tare frumos. Asa ca, dupa micul dejun am profitat de vremea frumoasa si am pornit la drum cu bicicletele. Sunt zeci de ani de cand nu am mers cu bicicleta si mi-am dorit tare mult. Doamne, imi place la fel de mult ca in tinerete.

Dupa plimbare, am revenit la castel, ne-am schimbat si am plecat la manastirea Rimetea. Nu este departe, la aproximativ 15 km.

Insa, prima oprire a fost in satul Rimetea. Am tot citit despre frumusetea acestuia, asa ca ne-am hotarat sa-l vedem si noi. La intrarea in sat, principala cladire care ne-a atras atentia a fost biserica satului. Frumoasa si ingrijita, asezata parca sa salute si sa binete celor ce trec prin sat.

Am parcat masina langa biserica si am pornit pe ulitele satului. Casele vechi sunt restaurate, pastrand autenticitatea acestora. Ne-a uimit faptul ca toate sunt albe si au ferestele si usile verzi. De ce sunt toate asa, ne-a lamurit doamna de la magazinul de suveniruri. Cu foarte mult timp in urma, satul a fost mistuit de un incediu foarte puternic. Pentru a scapa de negrul taciunilor satenii au hotarat sa faca toate casele albe, iar obloanele sa fie colorate, respectiv verzi. Ne-am plimbat pe ulitele satului, am admirat si am pornit mai departe.

La iesirea din sat, la cativa kilometri se afla manastirea Rimetea, o manastire relativ noua, construita pe terenul donat de preotul Ioan Comanici, paroh in satul Posaga. Manastirea are hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Biserica este pictata de maicile manastirii, indrumate de un pictor bisericesc.

In biserica, la icoana Maicii Domnului se afla o masuta pe care ardeau multe candele (nu de ceara, ci cu ulei). Asa am aflat ca aceasta icoana este facatoare de minuni si permanent ard 40 de candele (in fotografie nu se vad cele 40 de candele. Acestea se afla pe o masa langa strana).

La intoarcere, am mers la Castelul Templul Cavalerilor ca sa mancam. Insa, deocamdata, pana la deschiderea sezonului ce avea loc dupa 15 mai, masa se serveste doar in week-end. Desi castelul este in curs de renovare, sunt functionale si pregatite pentru a primi turisti un numar de 20 de camere, asa cum ne-a informat administratorul acestuia. In camere si nu numai, predomina piatra si lemnul masiv. In unele camere, paturile sunt cu baldachin. Nu am vazut spatii de depozitare. Intrand in Castel, senzatia este de intoarcere in timp, astfel ca chiar te astepti sa dai nas in nas cu cu cavaler 😊).

Castelul este asezat in chiar in mijlocul Cheilor Valisoarei, un peisaj de basm, care iti taie rasuflarea.

Cand am ajuns la conac, a inceput si ploaia, asa ca, dupa ce am servit masa, odihna totala: somn si stat pe prispa. Eu am lucrat la paturica lui Matei, iar Radu a citit.