LA MARE

Prietena mea… marea

Stiti vorba aceea: ”vrei, nu vrei, bea aghiazma Andrei”? Ei, cam asa a fost si cu noi la inceput de iulie, cand, fara nici un plan, am ajuns cateva zile la mare.

            Asa cum v-am mai spus, imi place marea extrem de mult, insa nu in perioada aglomerata, cand plaja este intesata cu turisti, cand din toate partile se aude doar muzica, in detrimentul ”muzicii” valurilor. Pe de alta parte, sunt prietena cu apa, insa nu si cu soarele (nu-mi place caldura puternica).

            Ei bine, anul acesta, totul a fost perfect: turisti putini, muzica aproape deloc, ceea ce a facut sa ma pot delecta cu susurul valurilor, iar vremea a fost numai buna de stat toata ziua pe sezlong. Apa putin cam rece, asa ca doar sotul meu s-a aventurat la balaceala.

            In toata aceasta perioada, exceptie a facut doar o zi, cand a plouat si a fost frig. Nu ne-am suparat pe o astfel de vreme, pentru ca ne-a dat posibilitatea de a ne plimba prin Constanta.

Prima oprire a fost pe faleza, in apropierea Cazinoului, o perla a litoralului romanesc, aflata intr-o paragina de te doare sufletul. Desi este intr-o stare jalnica, arhitectura extraordinara arata ce bijuterie a fost candva. Privindu-l, parca simti agitatia si veselia ce domneau in interior in perioada lui de glorie.

Un alt obiectiv turistic pe care ne-am propus sa-l revedem a fost Acvariul, insa timpul nefavorabil pentru plaja a facut ca multa lume sa-si doreasca acelasi lucru, motiv pentru care am renuntat si, in bataia vantului, am admirat marea in toata ”supararea” si agitatia ei.

            Dupa ce am considerat ca vantul ne-a batut destul, am pornit spre Piata Ovidiu ce se afla in centrul vechi al orasului, nu inainte de a face cateva fotografii parcului din apropierea falezei, precum si Farului Genovez, monument istoric care, de de cele mai multe ori, trece neobservat. Farul este cel mai vechi far din orasul Constanta si a fost construit de catre maiorul armean Artin Aslan, acesta functionand pana in anul 1913.

            Inainte de a ajunge in Piata Ovidiu, am facut o mica escala la Muzeul Marinei Romane insa, muzeul este inchis in zilele de luni si marti. Cu regret, am plecat mai departe.

            Odata ajunsi in piata, ne-am plimbat si am admirat arhitectura cladirilor vechi. Unele cladiri sunt refacute si este o placere sa le privesti, altele destul de paraginite, ceea ce ne-a dus cu gandul la vestitul proverb romanesc:”Omul sfinteste locul”.

            In mijlocul pietei poate fi admirata statuia poetului Ovidiu, realizata in anul 1887 de catre sculptorul italian Ettore Ferrie.

            In centrul pietei se afla si Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie, pe care noi nu l-am vizitat. Insa, am vizitat Edificiul Roman cu mozaic, aflat in apropiere.

            De la Edificiu, am pornit sa vizitam Moscheea Carol I, aflat tot in piata Ovidiu.

.

       Plimbarea noastra nu se putea termina, fara a vizita si biserica ortodoxa de la Mitropolia Constanta. Am vizitat, ne-am inchinat, ne-am rugat si ne-am recules in Sfanta Biserica.

POIANA MARULUI BRASOV

UN ALT WEEK-END LA MUNTE

La inceputul lunii iunie, am participat la un curs pe teme de management. Cursul s-a desfasurat la Poiana Marului-Brasov, in cadrul unei vile situate la o distanta de 6 km de localitate – Vila Poiana Florilor.

Desi cei 6 km sunt destul de greu de parcurs (pentru noi o alta provocare), pe un drum forestier, cu multe pante si curbe, peisajul si linistea care ne-a inconjurat la sosire au facut sa uitam de drumul greu accesibil.

Cele trei zile cat a fost cursul, pot spune ca am fost departe de civilizatie, intr-un peisaj de basm, in care chiar si zilele ploioase au fost minunate. O placere sa te trezesti in triluri de pasarele, cantec de cocosi si latrat de caini venit din departare.

Pensiunea va las pe voi sa o descoperiti, cei care doriti sa va aventurati pana acolo.

La plecare am hotarat sa mergem pe Dragoslavele-Targoviste, un traseu pe care am fost cu ani in urma. Peisajele frumoase, drumul bun, vremea minunata au facut ca drumul sa fie placut si odihnitor.

PENSIUNEA CASA ALBA BUSTENI

Minivacanta de Rusalii

            Ultima perioada a fost extrem de aglomerata, astfel ca, de Rusalii, initial am zis ca stam acasa sa ne odihnim. Numai ca, ne-am dat seama ca solutia nu este buna si ca, daca dorim cu adevarat odihna trebuie sa plecam. Intrebarea care se punea era: unde sa plecam astfel incat sa ne odihnim si nu sa ne plimbam de colo-acolo, asa cum obisnuim noi sa facem. Raspunsul a fost unul extrem de simplu: o zona in care am fost destul de des si pe care sa o cunoastem bine. Aici s-a incadrat Valea Prahovei, iar ca statiune am optat pentru Busteni.

            Odata hotarata statiunea, am inceput sa cautam o pensiune destul de aproape de centrul orasului, insa intr-o zona linistita. Dupa mai multe variante gasite, in final am optat pentru pensiunea ”Casa Alba”.

            Nu pot sa spun decat ca totul a fost minunat, a fost o minivacanta de vis. Pensiunea este situata pe o straduta linistita, la 5 minute de mers pe jos de centrul orasului. Camerele mari, aerisite, curate si luminoase, fiecare avand si balcon. Nimic nu-i mai placut decat sa stai pe balcon, sa admiri panorama sau sa citesti.

            Rezervarea am facut-o doar pentru camera, stabilind impreuna cu sotul ca sunt suficient de multe pizerii si restaurante unde sa putem servi masa. Ei bine, masa am servit-o tot la pensiune, unde ne-am delectat cu preparate proaspete si delicioase, la preturi mai mult decat acceptabile. Si cand mai esti servit si de un personal extrem de amabil si sociabil, totul nu poate fi decat excelent.

            Daca, in drumurile voastre, va opriti la pensiune pentru a servi masa, nu cumva sa ratati platoul cu sunculita si ceapa. Sunculita este delicioasa si am inteles ca este productie proprie, asa cum, de altfel, sunt si muraturile (ce vreti, am si eu poftele mele) si dulceturile.

            In ultimii ani (noi nu am mai fost in Busteni de aproxiamtiv 5-6 ani), orasul s-a schimbat mult si este extrem de frumos. Multitudinea de flori ii dau un aer de sarbatoare si inspira bucurie.

            

Primavara bogata

Primavara bogata

            Desi aceasta primavara a fost ploioasa si capricioasa, totusi, ne-a oferit o multitudine de plante: papadie, soc, salcam, menta, cimbrisor si multe, multe alte plante.

            Si pentru ca ne-am gandit sa nu le lasam sa treaca neobservate, ci sa ne bucuram de ele si la iarna, in aceasta perioada ne-am ocupat cu culesul si uscarea lor sau transformarea in siropuri.

la cules de flori de soc

la cules de flori de salcam

flori de macese

             Siropurile pregatite pentru a fi puse "la iernat'.

sirop de menta

sirop de soc (asteapta sa fie etichetat)

sirop de flori de salcam (la fel, isi asteapta randul la etichetat)

sirop de muguri de brad

SPECTACOL MINUNAT

SPECTACOL MINUNAT

            Inca din adolescenta, un loc aparte in sufletul meu il ocupa spectacolele de opereta, astfel ca, in momentul in care la Casa de Cultura a Sindicatelor din Ploiesti s-a anuntat spectacolul ″Gala de Opereta si Musical″ sustinut de Teatrul de Opereta ″Ion Dacian″, sotul meu nu a stat pe ganduri si a cumparat bilete.

            Si uite asa, in Duminica Floriilor,  zi de sarbatoare si de bucurie, am petrecut-o cum nu se poate mai frumos: in acordurile unei muzici minunate.

            Teatrul de Opereta, a prezentat, ca de fiecare data, un spectacol exceptional, cu un repertoriu bogat si variat, interpretat de solisti talentati, dintre care amintesc: Bianca Ionescu cu o frumoasa interpretare a ariei ″Voci de primavara″ din opereta ″Sange vienez″¸Bogdan Rupea ce a interpretat ″Te voi rapi la noapte″-opereta ″Marco Polo″; Claudia Maru-Hangiuc ce a intrepretat aria doicii din musicalul ″Romeo si Julieta″; Gabriela Daha si Valentino Tiron ce au interpretat un spumos fragment din musicalul ″South Pacific″ si multi altii.

Seara de teatru

Seara de teatru

            Tot in acest week-end prelungit, am mers la teatru. La Casa de Cultura a Sindicatelor din Ploiesti, sambata seara, teatrul „Elisabeta” din Bucuresti a prezentat comedia „Dezbraca-te, vreau sa-ti vorbesc!”, o comedie spumoasa, jucata de actori talentati care au facut ca cele doua ore de spectacol sa fie extraordinare.

            Actori talentati, precum Monica Davidescu, Aurelian Temisan, Tania Filip si altii au facut ca intreaga sala sa fie un hohot de ras.

            La sfarsit, actorii au promis ca vor reveni la Ploiesti si cu alte piese, la fel de savuroase, dintre care am retinut „Boeing, Boeing”, recomandata cu multa caldura de prietenii nostri.

            Daca doriti, pentru cateva ore, sa va „rupeti” de cotidian si sa va relaxati, sa radeti cu pofta, va recomand cu caldura comedia „Dezbraca-te, vreau sa-ti vorbesc!”.

"Bijuterii" – Danielle Steel

"Bijuterii" – Danielle Steel

Danielle Steel este, din punctul meu de vedere, o scriitoare apreciata de regizori, dovada numeroasele filme realizate avand la baza cartile scrise de ea. Filmele vizionate mi-au placut, insa, cand a fost vorba de a citi cartile, de fiecare data am evitat cautand altceva. Nu as putea spune motivul, pur si simplu, nu m-au atras.

In week-endul prelungit ce tocmai a trecut, a fost o perioada de relaxare fortata (o pardalnica de gripa a facut ca „motoarele” mele sa functioneze la capacitate redusa) si, stand in camera la fiica mea, am vazut pe noptiera ei cartea „Bijuterii”. Am inceput sa o rasfoiesc, ceva-ceva m-a atras, asa ca m-am hotarat sa o citesc. Si chiar mi-a placut.

Cartea reprezinta, de fapt, viata eroinei Sarah, ducesa de Whitfield, prezentata atat de realist incat chiar pot spune ca viata fiecaruia dintre noi poate fi un roman, cu bune si cu rele.

De-a lungul vietii ei, Sarah, a avut momente de suferinta ca urmare a unei casatorii facute doar pe iluzia de existenta a dragostei, momente de regret pentru pasul facut. In toate aceste perioade parintii si sora i-au fost alaturi si au sustinut-o. Dar, asa cum de fiecare data, dupa ploaie apare soarele, si viata eroinei s-a schimbat. L-a cunoscut pe ducele de Whitfield, s-au indragostit unul de celalalt si, bineinteles, s-au casatorit. Dragostea lor a fost o dragoste frumoasa si profunda in acelasi timp, sentiment ce i-a insotit de-a lungul casniciei si care i-a ajutat sa treaca prin alte momente grele ale vietii: razboiul, nasterea copiiilor, pierderea unuia dintre copii, dar sa se si bucure impreuna de realizarile lor. Sentimentul atat de puternic dintre ei doi au facut ca intotdeauna sa se completeze unul pe celalalt si sa se sustina reciproc.

Toata aceasta dragoste s-a rasfrant si asupra copiiilor, astfel ca, cei doi parinti au incercat, din urmbra, sa ii calauzeasca pe drumul vietii. La fel ca si in viata, nu iese totul cum te astepti, astfel ca atunci cand copiii au luat-o pe cai considerate gresite, i-au lasat sa mearga pe drumul lor, insa atunci cand acestia si-au dat seama de greseala lor si au avut nevoie de ajutor, parintii le-au fost aproape imediat si i-au sustinut.

Mesajul pe care cartea ar vrea sa-l transmita este acela ca totul se face mai usor in doi, ca totul este mai frumos cand la baza unei casnicii sta nimic altceva decat DRAGOSTEA.

Poate o sa spuneti ca totul este doar fictiune, ca intotdeauna in romane lucrurile sunt frumoase. In general as inclina sa fiu de acord cu voi, insa de data aceasta, chiar mi s-a parut ca povestea eroinei poate fi un crampei din povestirea oricaruia dintre noi.

Si tot gandindu-ma, chiar mi-am dat seama ca in jurul meu sunt oameni care si-au intemeiat casnicia pe acest sentiment frumos (pe care, din pacate, multi l-au uitat in ultima vreme), pe dragoste, iar casniciile lor emana bucurie si fericire. Sunt oameni frumosi si luminosi, pentru care unele momente mai dificile sunt „sare si piper” in casnicie si care dau puterea de a merge mai departe impreuna.

Va recomand cu tot sufletul sa cititi aceasta carte.