POSTAREA DE DIMINEATA

 

Acatistul zilei – 05 ianuarie

 Pentru rugaciunile Sfantilor Mucenici Teopempt si Teonas si ale SfinteiCuvioase Sinclitichia, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.

ACATISTUL CUVIOASEI SINCLITICHIA

 

 

(sursa: doxologia)

Tropar

 Cu mireasma sfinţeniei ţi-ai împodobit sufletul tău cel smerit,

Şi în râurile lacrimilor ai înecat toată deşertăciunea vrăjmaşului gândit,

Pentru aceasta, te-ai sălăşluit în corturile dumnezeieşti,

De acolo roagă-te să ne facem şi noi părtaşi nunţii cereşti.

 CONDACUL 1

Minte umbrită de înşelăciune având eu şi fiind cu totul străin de podoaba smeritei cugetări în strălucirea căreia Se înfăţişează Chipul lui Hristos, cum voi îndrăzni a aduce cîntări celei ce cu toiagul înţelepciunii dumnezeieşti a sfărâmat capul şarpelui ? Ci, te rog pe tine, cuvioasă Sinclitichia, prin rugăciunile tale, să mă faci vrednic cântării de: Aliluia!

 ICOSUL 1

În inima ta ascultând cu înţelepciune adierile line ale Duhului şi glasul Mirelui dumnezeiesc, ai urmat cărările voinţei Tatălui şi depărtându-te de toată înşelăciunea lumii, ţi-ai împodobit sufletul cu cununile nevoinţelor sihăstreşti, pentru care noi, smeriţii, te fericim:

Bucură-te, plinitoare a voinţei dumnezeieşti ;
Bucură-te, podoaba cea strălucită a sihăstriei ;
Bucură-te, izvorul pururea curgător al înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, lepădarea jugului lumii ;
Bucură-te, căutarea frumuseţilor dumnezeieşti ;
Bucură-te, vas cinstit al cugetărilor înţelepciunii ;
Bucură-te, odihnirea la limanul mântuirii ;
Bucură-te, tăierea legăturilor patimilor cu sabia rugăciunii ;
Bucură-te, împodobirea sufletului cu străluciri îngereşti ;
Bucură-te, călătorie pe muntele desăvârşirii ;
Bucură-te, curăţirea vasului inimii ;
Bucură-te, sălaş al virtuţilor mântuitoare ;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !

CONDACUL al 2-lea

Deşi părinţii te sileau spre nunta cea legiuită şi mulţi tineri priveau spre darul frumuseţii tale fireşti şi spre avuţia cea multă, nu te-ai învoit cu sfaturile lor, ci cu gândul înaintai în cămările cele mai tainice ale inimii şi râvnind nunta cea cerească, cu osârdie cântai Mirelui Hristos: Aliluia !

 ICOSUL al 2-lea

Toate frumuseţile acestei lumi nu ţi-au clintit privirea inimii de la icoana Celui Ce este Frumuseţea Cea negrăită a serafimilor, ci, întraripându-te cu dumnezeiescul dor înaintea Celui Ce şade pe scaunul heruvimilor aduceai curgerile gândurilor smerite, ca să afli odihna mântuirii; iar noi cugetând la înţelepciunea ta, îţi cântăm în taina inimii unele ca acestea:

Bucură-te, lepădarea îndulcirilor înşelătoare ale lumii ;
Bucură-te, vas de taină al insuflărilor Treimii ;
Bucură-te, înaintare spre Cel Neapropiat cu aripile rugăciunii ;
Bucură-te, trecerea gândurilor cereşti prin porţile inimii ;
Bucură-te, intrare grabnică prin uşa Împărăţiei ;
Bucură-te, chimval chemător la dorul veşniciei ;
Bucură-te, cuget neînfricoşat de valurile lumii ;
Bucură-te, călătoare pe căile desăvârşirii ;
Bucură-te, râvnitoarea bunătăţilor cereşti ;
Bucură-te, icoană a vieţuirii sihăstreşti ;
Bucură-te, întăritoare pe calea nevoinţelor ;
Bucură-te, cunună a cuvioaselor femei ;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !

CONDACUL al 3-lea

După moartea părinţilor tăi trupeşti, fiind cu totul ocrotită de mâna părintească a Ziditorului tuturor, ai urmat şoaptelor Duhului ce veseleau inima ta. Împărţind averea săracilor, te-ai dus să dobândeşti comoara cerească întru sărăcia ce împodobeşte viaţa călugărească, în cântarea neîncetată de: Aliluia !

 ICOSUL al 3-lea

Floarea trupului s-a veştejit, petrecând tu în arşiţa nevoinţelor postului, dar sufletul şi mai mult s-a înălţat întru curăţie, împodobindu-se cu miresmele tainice ale nepătimirii. Cu pietrele rugăciunilor sfinţite de Piatra vieţii ţi-ai întărit casa sufletului, depărtându-te de rudenii, iar noi grăind unele ca acestea:

Bucură-te, încununarea cu nevoinţele sihăstreşti;
Bucură-te, înfrumuseţarea sufletului prin osteneala rugăciunii;
Bucură-te, stâncă a credinţei netulburată de valurile ispitelor;
Bucură-te, nimicitoarea cugetelor deşarte;
Bucură-te, veselia fecioarelor înţelepte;
Bucură-te, împodobirea cămării inimii cu gânduri curate;
Bucură-te, depărtarea de legăturile lumii;
Bucură-te, ruşinarea vrăjmaşului neîmpăcat;
Bucură-te, petrecere neîncetată pe căile rugăciunii;
Bucură-te, smerenie ce pecetluieşte faptele bune;
Bucură-te, îndulcirea de mireasma Vieţii;
Bucură-te, zbor deasupra deşertăciunilor lumii;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !

CONDACUL 4

Cu nevoinţe mai presus de fire potolind săltările trupului, te-ai învrednicit a-ţi veseli sufletul cu săltările îngereşti ale bucuriei, având întăritoare pe cărarea nevoinţei cetele puterilor cereşti, care uimite de curăţia şi strălucirea sufletului tău, te învăţau cum să aduci Stăpânului tuturor cântarea îngerească : Aliluia !

 ICOSUL al 4-lea

Cu acoperământul rugăciunii împodobindu-ţi sufletul, ţi-ai întărit mintea cu coiful credinţei pornit din nădejde şi dragoste, şi neslăbind în luptă, cu puterea numelui lui Hristos ai zdrobit capetele gândurilor deşarte, pentru care te rugăm a da mână de ajutor în războiul duhovnicesc şi nouă celor ce-ţi cântăm:

Bucură-te, surpătoarea vrăjmaşului nevăzut;
Bucură-te, stâncă nebiruită a înţelepciunii;
Bucură-te, vas lucrat spre slava Treimii;
Bucură-te, izvor al rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, ruşinarea asupritorilor cu tăria cugetului smerit;
Bucură-te, povăţuitoare spre limanurile nepătimirii;
Bucură-te, scoaterea din mijlocul deşertăciunilor lumii;
Bucură-te, chemarea celor aleşi la nevoinţa sihăstriei;
Bucură-te, înger în trup împodobit cu cununa veşniciei;
Bucură-te, hrănirea sufletului cu pâinea rugăciunii;
Bucură-te, adăparea din Izvorul vieţii nesfârşite;
Bucură-te, împodobirea minţii cu smerite cuvinte;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !

CONDACUL al 5-lea

Cu întreagă înţelepciune ocârmuindu-ţi corabia sufletului şi având într-ajutor adierile line ale Duhului, ai ajuns la limanul mântuirii, de unde te rogi cu stăruinţă pentru întărirea Corabiei lui Hristos, având sprijintoare ceata îngerilor ce aduc neîncetat cântarea de: Aliluia !

 ICOSUL al 5-lea

Asemenea lui Iov te-ai arătat în răbdarea bolilor trupeşti pe care vrăjmaşul neamului omenesc le-a adus asupra ta ca să-ţi încerce credinţa. Fiind încinsă cu puterea Cuvântului, tăria sufletului nu ţi-a slăbit, ci cu smerenie ai purtat povara durerilor de plămâni şi de măsea, răpirea glasului şi tăierea somnului, pentru care te lăudăm aşa:

Bucură-te, floare strălucită a sihăstriei;

Bucură-te, comoară bine tăinuită a înţelepciunii;
Bucură-te, chemarea tuturor la mântuire cu trâmbiţa Duhului;
Bucură-te, îndemnătoare spre dobândirea smeritei cugetări ;
Bucură-te, carte a insuflărilor Duhului;
Bucură-te, împodobirea inimii cu slovele Cuvântului ;
Bucură-te, stâlpul cel neclintit al sihăstriei;
Bucură-te, podoaba cea cinstită a fecioriei;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor pe căile înţelepciunii;
Bucură-te, desprinderea gândului de deşertăciunile lumii;
Bucură-te, înălţarea minţii spre vederi cereşti;
Bucură-te, nimicirea cugetelor trupeşti;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !

CONDACUL al 6-lea

Cu rugăminţi stăruitoare fecioarele împreună nevoitoare cereau de la tine a le face părtaşe darului cuvântului dăruit ţie de Însuşi Cuvântul vieţii, dar cu izvoare de lacrimi pornite din adâncul inimii smerite pecetluiai tăcerea ta, prin acestea acoperind curgerile de : Aliluia !

 ICOSUL al 6-lea

Nemairăbdând întristarea sufletelor necăjite de lipsa “apei cuvintelor înţelepciunii”, ţi-ai plecat gândul inimii spre milostivire şi ai început a-ţi deschide gura ta spre slava lui Dumnezeu. În acest chip, ai dăruit din destul tuturor “picăturile Duhului” cele ce vindecau rănile inimilor şi le făceau mai osârduitoare spre virtute, pentru care primeşti de la noi mulţumiri ca acestea:

Bucură-te, vas din care ne adăpăm cu apa înţelepciunii;
Bucură-te, iubire alergătoare înaintea smereniei;
Bucură-te, sălaş al cuvintelor Luminii;
Bucură-te, zidirea cetăţilor sufletelor prin cuvânt;
Bucură-te, povăţuitoare pe cărările mântuirii;
Bucură-te, tămăduirea neputinţelor sufleteşti ;
Bucură-te, maică duhovnicească hrănindu-ne cu pâinea înţelepciunii;
Bucură-te, pildă de biruinţă împotriva patimilor firii;
Bucură-te, alungarea norului întristărilor sufletului;
Bucură-te, mijlocitoare spre punerea începutului pocăinţei;
Bucură-te, întărirea inimii pe piatra credinţei;
Bucură-te, îndemnătoare spre cumpătare;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !

 CONDACUL al 7-lea

Fecioarele cele căutătoare ale mărgăritarelor înţelepciunii luând aminte la cuvintele tale pornitu-s-au cu lacrimi şi osteneală, după sfatul tău, ca să aprindă în inimi făclia dumnezeieştii iubiri şi îngrădindu-se cu lepădarea de sine şi cugetarea la moarte cântau Domnului: Aliluia !

 ICOSUL al 7-lea

,,Comoara arătându-se, se împuţinează, aşa şi fapta cea bună, făcându-se cunoscută şi vădită, se pierde.” Cu astfel de cuvinte îndemnând pe căutătorii comorii mântuirii să se păzească de mândrie, i-ai îndemnat a primi ocările cele pricinuitoare de cununile bucuriei, iar noi, neputincioşii, cerându-ţi darul gândurilor smerite îţi cântăm aşa:

Bucură-te, ascunderea câştigului faptelor bune;
Bucură-te, înmulţirea darurilor mântuirii;
Bucură-te, urmarea Celui cu inimă smerită;
Bucură-te, pildă neîncetată spre pocăinţă;
Bucură-te, suirea scării faptelor bune;
Bucură-te, sprijinitoare pe cărările mântuirii ;
Bucură-te, aur ascuns în pământul gândurilor smerite;
Bucură-te, îndreptarea celor greşiţi;
Bucură-te, vistierie a înţelepciunii duhovniceşti;
Bucură-te, izgonitoare gândurilor mândriei;
Bucură-te, călăuzitoarea celor lipsiţi de pricepere;
Bucură-te, milostivire neîmpuţinată dăruită celor neştiutori;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !

CONDACUL al 8-lea

Privegherea cu rugăciunea minţii o ai arătat drept lucrare neîncetată prin care rămâne nedărâmată casa sufletului. Luând aminte la învăţăturile tale, te rugăm a ne ajuta a pune temelia rugăciunii, a ne întări acoperământul credinţei şi a păzi ferestrele simţurilor de viforul ispitelor vrăjmaşului, ca netulburaţi să aducem Stăpânului lauda: Aliluia !

 ICOSUL al 8-lea

Ascultarea o ai arătat mai presus de jertfă şi cale a mântuirii tuturor, iar pentru cei cu mintea stricată de gândurile mândriei doctorie ai arătat, pe lângă ascultare, smerita cugetare, certarea şi luarea aminte la vieţile Sfinţilor. Noi, cei înconjuraţi din toate părţile de fiarele gândurilor slavei deşarte, plecăm genunchii inimii înaintea ta, ca să ne ajuţi în nesuferitul război, liniştind potopul gândurilor noastre, ca să-ţi cântăm cu pace:

Bucură-te, mângâierea celor răniţi de slava deşartă;

Bucură-te, tămăduirea celor nepricepuţi în lupta duhovnicească;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în deznădăjduire;
Bucură-te, surpătoarea gândurilor deşarte;
Bucură-te, îndemnătoare spre ascultare desăvârşită;
Bucură-te, culegătoare roadelor pustiniciei acoperite de smerenie ;
Bucură-te, neîncetată amintire a neputinţelor, spre mântuire;
Bucură-te, doctorie pentru ridicarea celor amorţiţi de mândrie;
Bucură-te, tăierea gândurilor rele cu ascuţişul cugetului smerit;
Bucură-te, arătarea înţelepciunii duhovniceşti;
Bucură-te, zdrobirea vrăjmaşului cu tăria gândului umilit;
Bucură-te, liniştea sufletelor prigonite de viforul ispitelor;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !

CONDACUL al 9-lea

Pe cei din viaţa de obşte i-ai îndrumat spre ascultarea ce făgăduieşte smerita cugetare, iar pe cei ce pot trece cu vederea toate deşertăciunile lumii i-ai îndreptat spre pustinica cea dumnezeiască, cea de dreaptă socoteală îngrădită, ca toţi într-un glas al inimii să cânte Mântuitorului şi Îndreptătorului tuturor: Aliluia !

 ICOSUL al 9-lea

Smerita cugetare o ai arătat necesară mântuirii tuturor, zid nesurpat înaintea tuturor faptelor bune, acoperământ tainic al sufletului şi al cuvântului înţelept, cu care S-a îmbrăcat Însuşi Cel Ce a zis: Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima. Cunoscând această virtute cetate nebiruită de săgeţile vrăjmaşului, dobândită prin răbdarea defăimărilor, cu piatra rugăciunii tale aşează şi în inima noastră deprinderea gândului smerit, ca să-ţi dăruim în schimb flori versuritoare:

Bucură-te, pildă neîncetată către smerita cugetare;
Bucură-te, cheie ce ne descuie vistieriile înţelepciunii;
Bucură-te, gură deschisă spre propovăduirea Celui smerit;
Bucură-te, ajutătoare la zidirea temeliei faptelor bune;
Bucură-te, lăcaş întărit prin legătura Duhului;
Bucură-te, cer însufleţit de stelele gândurilor smerite ;
Bucură-te, lumină povăţuitoare la tainele Împărăţiei;
Bucură-te, lucrătoare faptelor bune întru umilinţa inimii;
Bucură-te, surpătoarea gândurilor mândriei;
Bucură-te, oglindă a frumuseţilor veşniciei;
Bucură-te, pildă de lucrare duhovnicească;
Bucură-te, descoperitoarea tainelor credinţei;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !

CONDACUL al 10-lea

Calea întreitei naşteri o ai arătat ca pricinuitoare a mântuirii sufletelor, pe lângă naşterea trupească descoperind şi pe cele ce ne suie de la pământ la cer - naşterea prin dumnezeiasca baie a Botezului şi cea întru lacrimile pocăinţei. De cea din urmă te rugăm a ne face şi pe noi părtaşi, prin mijlocirea rugăciunii tale, ca să cântăm Domnului: Aliluia !

 ICOSUL al 10-lea

Povăţuit-ai pe miresele lui Hristos să-şi lumineze sufletele cu faptele bune, să poarte pe cap cununa făurită din împletiturile virtuţilor, să pună împrejurul grumazului podoaba smeritei cugetări şi să se încingă cu întreaga înţelepciune spre a sluji la masa duhovnicească, aducând ca hrană rugăciuni şi cântări de psalmi; străini fiind noi de vieţuirea cea îngerească din cuptorul inimii scoatem smerite cântări ca acestea:

Bucură-te, mireasă a Mirelui înţelepciunii ;
Bucură-te, curăţie a minţii strălucite de raza Duhului;
Bucură-te, deschizătoarea uşilor pocăinţei;
Bucură-te, purtătoare a cheii înţelepciunii;
Bucură-te, pridvor al tainelor Luminii;
Bucură-te, râvnă aprinsă spre toată fapta cea bună ;
Bucură-te, cămară luminată de Soarele dreptăţii;
Bucură-te, moştenitoare a cununilor Vieţii;
Bucură-te, grijă neîncetată pentru curăţia inimii;
Bucură-te, surparea vrăjmaşului prin osteneala rugăciunii;
Bucură-te, stea călăuzitoare la pământul înţelepciunii;
Bucură-te, omorârea patimilor cu arma Crucii;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !

 CONDACUL al 11-lea

Privind la chipul nunţii lumeşti sfătuit-ai pe cele împreună lucrătoare în pământul mântuirii să caute a fi plăcute Mirelui ceresc, spălându-şi întinăciunea păcatelor cu pustnicia ostenitoare şi îmbrăcându-se cu hainele cele duhovniceşti, spre a putea cânta cu îngerii: Aliluia !

 ICOSUL al 11-lea

Ca un crin al înţelepciunii lui Hristos răsărind în pământul sihăstriei şi fiind luminată de raza Duhului, te-ai făcut odihnitoare a gândului Tatălui şi prin mireasma faptelor tale bune te-ai făcut mireasă a Mirelui nenuntit Hristos, atrăgând la limanul mântuirii pe fiii cei rătăciţi, te-ai învrednici a primi de la noi cântări ca acestea:

Bucură-te, răbdarea suferinţelor lui Iov;
Bucură-te, diamant strălucit al înţelepciunii;
Bucură-te, vindecarea celor răniţi de patimi;
Bucură-te, păzitoarea tuturor de căderea în păcat;
Bucură-te, răbdarea focului mădularelor dinlăuntru;
Bucură-te, pildă de smerenie prin pătimirea bolilor ;
Bucură-te, vindecarea sufletelor rănite prin vederea rănilor tale trupeşti ;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în dureri cumplite;
Bucură-te, luminarea minţii cu gânduri smerite;
Bucură-te, ruşinarea vrăjmaşului neîmpăcat;
Bucură-te, mângâierea sufletului cu raza rugăciunii;
Bucură-te, povăţuitoare spre înălţimea nepătimirii;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !

CONDACUL al 12-lea

Arătând dragostea ca cea mai mare între bunătăţile vrednice de împodobirea sufletului, te-ai depărtat de căile mâniei ce întunecă sufletul şi arătând vorbirea de rău ca cea mai osânditoare patimă, ai învăţat pe cele împreună slujitoare Cuvântului să cânte neîncetat cu glasul inimii lui Dumnezeu: Aliluia !

 ICOSUL al 12-lea

Când se apropia încununarea biruinţelor tale văzut-ai mulţime de îngeri, în strălucirea unei lumini negrăite, aproape de uşile raiului, şi cunoscând că peste trei zile aveai să părăseşti această lume şi să te înfăţişezi Sfintei Treimi, ai vestit celor ce te îngrijeau de apropierea sfârşitului tău pe acest pământ. Noi însă, punându-ne nădejdea în mijlocirile tale pentru noi, către Cel Preaînalt, din adâncul inimii îţi grăim:

Bucură-te, floare ce împodobeşte priveliştea sihăstriei ;
Bucură-te, mireasmă tainică a înţelepciunii;
Bucură-te, risipitoarea vrăjmaşilor netrupeşti;
Bucură-te, nor al rugăciunii ce picură gânduri dumnezeieşti;
Bucură-te, întărirea inimilor neputincioase;
Bucură-te, sălaş sfinţit al gândurilor îngereşti;
Bucură-te, împreună nevoitoare cu îngerii pe scara slavoslovirii;
Bucură-te, mijlocitoare neînfruntată a noastră spre dobândirea mântuirii;
Bucură-te, podoabă scumpă în vistieria lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea hotarelor înţelepciunii;
Bucură-te, armă nebiruită împotriva vrăjmaşilor nevăzuţi;
Bucură-te, nume preadulce înrourat de Numele dumnezeiesc;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !

CONDACUL al 13-lea

O, cuvioasă maică Sinclitichia, podoaba pustiei cea sălăşluită acum în cămările îngereşti, care până la marginile lumii ai strălucit prin faptele şi cuvintele tale de Duhul însuflate, împodobeşte şi inima mea sărăcită de viforul gândurilor rele cu stâlpii smeritei cugetări; fii mie totdeauna ocrotitoare nevăzută în lupta cea duhovnicească, acoperindu-mă cu veşmântul rugăciunilor tale, ca fără de ruşine să stau înaintea lui Dumnezeu şi primind iertare prin mijlocirea ta, să-i cântăm împreună: Aliluia ! ( de trei ori apoi din nou Icosul 1 si Condacul 1)

 (sursa: parohia varful campului)

POSTARE DE DIMINEATA

 

Acatistul zilei – 04 ianuarie

 

Pentru rugaciunile Soborului Sintilor 70 de Apostoli, ale Sfantului Cuvios Teoctist din Sicilia, Sfintei Cuvioase Apolinaria si ale Sfantului Cuvios Nichifor cel Lepros, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.

Acatistul Sfântului Nichifor Leprosul, Făcătorul de minuni 

 

 Condac 1

Bineplăcut lui Dumnezeu te-ai făcut de copil sfinte, robit fiind de bucuria creaţiei dumnezeieşti a Cretei, în peisajul satului tău muntos şi a cântărilor de praznic ale Născătoarei de Dumnezeu în pădurea de castani, pe care le-ai purtat cu tine întreaga viaţă. Când deschizând larg uşa sufletului tău, te-a pătruns mireasma cea nepieritoare, covârşindu-te, pe care cu dragoste sfântă o împarţi acum tuturor. Pentru aceasta cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi

Icos 1

Ţi-ai însuşit întrutotul credinţa părinţilor tăi, simpli în ale lumii, dar bogaţi în cele înalte, căci mama ta se învrednicise a se ruga şi la Locurile Sfinte. Apoi rămânând orfan, ai dus cu tine modelul credinţei ca pe o mare comoară în casa bunicului tău, care te-a luat spre îngrijire. Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, că Sfântul Nicolae ţi-a fost ocrotitor prin botez;

Bucură-te, că Maica Domnului te-a binecuvântat la praznicele sale;

Bucură-te, că Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ocroteau satul tău;

Bucură-te, că Sfântul Efrem se ruga pentru oamenii locului;

Bucură-te, că satul avea douăsprezece biserici;

Bucură-te, de marele dar al naşterii tale;

Bucură-te, c-ai dobândit mare ocrotire vieţii tale;

Bucură-te, că aceasta a fost temelia jertfelniciei tale;

Bucură-te, că sfinţii nu te-au părăsit niciodată;

Bucură-te, că dragostea lor ţi-a fost şi mamă şi tată;

Bucură-te, că dragostea aceasta o împarţi acum cu lumea toată;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

 Condac 2

La treisprezece ani a trebuit să pleci de lângă cei dragi rămaşi ţie, în Hania, să-nveţi meseria de bărbier. Şi ţi-era scris ţie să nu te mai întorci şi nici să-i mai vezi vreodată. Credem că numai rugăciunea şi dragostea sfinţilor tăi ţi-au alinat dorul şi durerea. Pentru aceasta cântăm Celor de Sus: Aliluia!

 Icos 2

Tot cu dragostea prietenilor tăi de Sus ai învins singurătatea şi grijile care apăsau gingaşul tău suflet de copil modest de ţară, nevoit să intre şi să supraviţuiască haosului unui oraş mare. Pentru nevoinţa aceasta, cântăm ţie:

Bucură-te, că drumul tău era rânduit de Sus;

Bucură-te, că Domnului nimic nu-i era ascuns;

Bucură-te, că se pregătea ţie dar  nespus;

Bucură-te, că mic de ani fiind, toate temerile le-ai învins;

Bucură-te, că drumul tău ducea Sus;

Bucură-te, că isteţ fiind, cele bune ai deprins;

Bucură-te, că ascultător fiind ai surprins;

Bucură-te, că prietenos fiind prieteni ţi-ai făcut;

Bucură-te, că chipeş fiind te-ai făcut plăcut;

Bucură-te, că sufletul tău frumos s-a văzut;

Bucură-te, că egoismul nu l-ai cunoscut;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condac 3

Dar marea încercare a vieţii tale abia acum începea sfinte, căci lepra a pus pecetea muceniciei tale nesângeroase pentru întreaga-ţi viaţă. Pentru aceasta Celui ce pe toate mai înainte le cunoaşte şi le rânduieşte, îi cântăm cu smerenie: Aliluia!

 Icos 3

Cunoscând tu semnele bolii, urmările ei şi soarta celor bolnavi, respinşi, dispreţuiţi şi izolaţi de societate, ţi-ai purtat în taină durerea. Şi pentru a evita alungarea ta în ”mormântul morţilor vii”, la şaisprezece ani ai plecat în ascuns în Egipt, şi acoperit de sfinţii tăi ţi-ai practicat meseria de bărbier în Alexandria. Pentru puterea şi durerea aceasta, cântăm ţie:

Bucură-te, că durerea sufletească te- a călit pentru ce-aveai de răbdat;

Bucură-te, că tot timpul te-ai rugat;

Bucură-te, că rugăciunea ta, tărie ţi-a dat;

Bucură-te, că fără timp copilăria ţi-ai lepădat;

Bucură-te, că boala asta cruntă te-a maturizat;

Bucură-te, că Sfinţii tăi nu te-au uitat;

Bucură-te, că în voia Domnului cu totul te-ai lăsat;

Bucură-te, căci, ca din mâna Domnului toate le-ai purtat;

Bucură-te, că în vâltoarea vieţii smerit ai stat;

Bucură-te, că drumul vieţii tale este de neconfundat;

Bucură-te, că doar pe sfinţi având lor te-ai confesat;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

 Condac 4

N-ai putut rămâne prea mult sfinte nici aici, căci semnele bolii tale erau de-acum la vedere şi ne deznădăjduind ţi-ai încredinţat taina unui arhiereu venit din Hios, care te-a îmbărbătat şi te-a primit ca un adevărat părinte, mult ajutându-te. Pentru aceasta, Celui pe toate le rânduieşte sau le îngăduieşte, dar Care dăruieşte şi puterea de a le duce, Îi cântăm: Aliluia!

Icos 4

Descoperind în tine un tânăr mai puţin obişnuit, peste care odihnea Harul Duhului Sfânt, acesta te-a trimis să-ţi foloseşti puterea pilduitoare alături de Cuvios Antim, la leprozelia din Hios, patronată de Maica Domnului „Ascultătoarea” , cu ajutorul Sfântului Lazăr cel înviat din morţi. Pentru care, mulţumind Maicii Sfinte, cântăm ţie:

Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a părăsit;

Bucură-te, că Aceasta întreg drumul vieţii ţi-a însoţit;

Bucură-te, că binecuvântarea Sa, la intrarea în leprozerie ai primit;

Bucură-te, că prin grija Sa viaţa ţi-ai chivernisit;

Bucură-te, că de Dânsa niciodată nu te-ai despărţit;

Bucură-te, că orfan fiind de Dânsa te-ai lipit;

Bucură-te, că de Mamă Sfânta pe Dânsa O ai primit;

Bucură-te, că runduiala sfântă acum ţi s-a desluşit;

Bucură-te, că în braţele-i sfinte aici ai fost primit;

Bucură-te, că bolnav fiind, tu sănătos  te-ai privit;

Bucură-te, că Maicii Sfinte toate darurile i-ai atribuit;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

 Condac 5

Maica Domnului a grăit din icoană Cuviosului Antim: „Ia icoana mea şi îngrijeşte-o cum se cuvine şi într-o zi vei vedea ce se va petrece în jurul ei.” Şi aşa s-a şi întâmplat, căci nenumărate minuni au avut loc zi de zi cu leproşii. Pentru aceasta cântăm Maicii lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icos 5

Sub binecuvântarea Maicii Domnului, ascultătorule şi pătimitorule Nicolae, roada cea bună a satului Sirikari, ai primit schima cea monahicească cu numele Nichifor şi te-ai avântat în nevoinţele cele monahiceşti, sub povăţuirea sfântului Cuvios Antim, ignorând boala care te rodea. Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, că ţi-ai închinat viaţa lui Dumnezeu;

Bucură-te, că te-ai dedicat slujirii semenilor;

Bucură-te, că ai întărit pe cei de-o suferinţă cu tine;

Bucură-te, că în Dumnezeu ţi-ai găsit pacea;

Bucură-te, lucrătorule al faptelor bune;

Bucură-te, alinătorule al sufletelor îndurerate;

Bucură-te, slujitorule al bolnavilor;

Bucură-te, că roadă sfântă aici ai cules;

Bucură-te, că rugăciunea mai mult ai lărgit;

Bucură-te, că prin nevoinţă, biruinţa s-a plămădit;

Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu;

Bucură-te,  Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

 Condac 6

Cu fiecare zi mai mult te împlineai, atâta râvnă în ascultare aveai faţă de părintele tău duhovnicesc Antim, încât nici apă nu beai fără binecuvântare, iar hrana ta era una strict monahicească. Trăiai şi-l respirai pe Dumnezeu, devenind  om purtător de Dumnezeu şi de Hristos, încât duhurile necurate se temeau de tine, neputând răbda prezenţa ta. Pentru aceasta cântăm Celui ce dă tuturor asemenea puteri: Aliluia!

 Icos 6

În leprozerie ţi-ai luat ucenic sfinte pe micul Teodor din Hios, care molipsindu-se de lepră, a fost adus de părinţii săi aici. Şi amintindu-ţi cât ai tânjit  după dragostea părintească în viaţa ta, l-ai luat sub îngrijirea şi mângâierea ta părintească, căci Duhul lui Dumnezeu era cu tine. Pentru aceasta îţi cântăm ţie:

Bucură-te, că micul Teodor ţi-a fost ca un fiu;

Bucură-te, că şi el te ţinea ca pe părintele lui;

Bucură-te, că toţi te simţeau ca pe omul lui Dumnezeu;

Bucură-te, că tuturor le erai ajutător;

Bucură-te, că nevoinţa monahicească ţi-ai lărgit;

Bucură-te, că păreai mereu neobosit;

Bucură-te, căci, cu cât te jertfeai, cu atât ieşeai mai întărit;

Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a părăsit;

Bucură-te, că de sfinţii copilăriei tale nicicând nu te-ai despărţit;

Bucură-te, că mai aproape de cer zi de zi ai suit;

Bucură-te, că durerile bolii cu rugăciunea ai biruit;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

 Condac 7

Cum nici uleiul nu iese de nu zdrobeşti măslinele şi nici vinul nu curge de nu striveşti strugurii, aşa şi la tine, sfinte, ca să dai roadă aleasă, Domnul a îngăduit să te înţepe mai tare ghimpele bolii, care atingându-ţi ochii, te-a orbit. Şi tu noule Iov, te-ai smerit zicând ca şi celălalt Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!”. Iar noi, Celui care cu rânduială îngăduie toate, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!

 Icos 7

Această nouă încercare, Sfinte Nichifor, ai purtat-o cu pace sfântă. Şi nemaiputând să îngrijeşti micuţa ta grădină, l-ai luat pe Teodor „asociat” la culturile tale. Căci mâinile voastre schilodite, de martiri fără sânge, cultivau legume şi flori în cutiuţe mici, care se vindeau la piaţă. Încă aduceaţi şi prinosul muncii voastre, legume pentru muncitorii şi maicile ce se îngrijeau de ridicarea Mănăstirii Maicii Domnului „Ajutătoarea”. Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, că stricăciunea trupului, sufletul nu ţi-a atins

Bucură-te, că timpul tău în permanente lupte s-a scurs;

Bucură-te, că drumul tău tot mai sus te-a dus;

Bucură-te, că locurile natale în suflet le-ai ascuns;

Bucură-te, că la ai tăi în viaţă niciodată n-ai mai ajuns;

Bucură-te, că ale lumii toate au rămas în apus;

Bucură-te, că pronia, pe calea vieţii, suflete mari ţi-a adus;   

Bucură-te, că micului Teodor i-ai fost bucurie şi ajutor nespus;

Bucură-te, că şi Cuviosul Antim nădejdea în tine şi-a pus;

Bucură-te, că râvna ta sfântă pe mulţi i-a prins;

Bucură-te, că faptele minunate ale Maicii Domnului le-ai scris;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

 Condac 8

A îngăduit Domnul ca nevoinţele tale să nu rămână necunoscute, Sfinte. Ca Teodor să vadă cum ceasuri întregi te rugai noaptea pentru pătimitorii leprozeliei şi pentru lume, bătând nenumărate metanii, înainte ca boala să-ţi schilodească şi mâinile şi picioarele. Pentru aceasta, Celui ce ţi-a dat ţie putere, cu dragoste sfântă Îi cântăm: Aliluia!

 Icos 8

Nevoinţele tale monahiceşti, jertfirea şi dragostea pentru semeni, cinstirea Maicii Domnului şi a Sfinţilor, grija şi râvna pentru cele sfinte, răbdarea cu care ţi-ai purtat boala, cum te-ai predat întru totul voii sfinte a lui Dumnezeu, au făcut din tine un om desăvârşit, care nu s-a certat niciodată cu vreun om şi n-a rănit niciodată inima cuiva. Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, că nevoinţele tale erau aducătoare de daruri sfinte;

Bucură-te, că ai fost un model de vieţuire pentru Teodor;

Bucură-te, că prin tine a dobândit şi el putere;

Bucură-te, că a fost martor jertfelor tale;

Bucură-te, că prin mărturiile lui te cunoaştem şi noi;

Bucură-te, că mucenicia ta se vădeşte;

Bucură-te, că jertfele tale ne întăresc duhovniceşte;

Bucură-te, că râvna ta în noi înfloreşte;

Bucură-te, că puterea ta ne întăreşte;

Bucură-te, că viaţa ta model de martiraj ne este;

Bucură-te, că cinstirea ta ne îmbogăţeşte;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

 Condac 9

Deşi ţi-ai pierdut vederea trupească şi trupul ţi-era de boală mâncat, trăiai cu desăvârşire mult mai înalt şi mai frumos. Cântai ca un înger, precum Pantelimon- mitropolitul din Hios a spus, ştiind pe de rost troparele şi Apostolul, căci ţi-era foarte dragă ascultarea de protopsalt. Şi seară de seară erai în Paraclisul Sfântul Lazăr al leprozeriei, unde se adunau bolnavii pentru Pavecerniţa cu Canonul Maicii Domnului, Mama îndureraţilor. Pentru aceasta îi cântăm cu dragoste sfântă: Aliluia!

 Icos 9

Cei ce te auzeau cântând Axionul rămâneau uimiţi şi se întrebau: „Ce glas îngeresc este acesta?” Harul lui Dumnezeu te înveşmântase sfinte, căci cu cât trupul ajungea mai schilodit, cu atât sufletul se înălţa mai mult, căci deşi nu spuneai, vedeai şi simţeai îngereşte. Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, că ai dobândit viaţă îngerească;

Bucură-te, că nu mai aveai vreo dorinţă trupească;

Bucură-te, că te-ai depărtat de orice dorinţă lumească;

Bucură-te, că sufletul l-ai ajutat să se întărească;

Bucură-te, că viaţa ta întreaga lume o s-o cunoască;

Bucură-te, că mângâiere eşti celor ce vor să te cinstească;

Bucură-te, c- ai învăţat lumea să nu cârtească;

Bucură-te, că ai încântat lumea cu cântarea ta îngerească;

Bucură-te, că ai luminat suflete cu dăruirea ta monahicească;

Bucură-te, că ne învălui cu mireasma ta cerească;

Bucură-te, că toţi te cinstim şi de praznic la tine gândim;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

 Icos 10

Dar Dumnzeu care are rânduielile Sale ascunse nouă, a pus capăt acestei boli crunte, împlinindu-se poate numărul martirilor fără de sânge. Şi descoperindu-se tratamentul, Sfântul Antim, părintele tău, cel împodobit cu multe daruri, te-a trimis la spital la Atena, încredinţându-te la cei 67 de ani ai tăi spre îngrijire unui alt monah lepros, Evmenie. „Ai mare grijă de comoara pe care ţi-a trimis-o PreaSfânta, îi scria părintele tău, căci ai să te foloseşti mult în viaţa ta de viaţa lui. Acesta este monah desăvârşit. Şi vei fi şi tu desăvârşit, dacă îi vei sluji până la sfârşitul vieţii.” Pentru grija pe care Cei de Sus permanent ţi-au purtat-o, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icos 10

Toată viaţa ta te-ai lăsat întru toate  în voia lui Dumnezeu sfinte, drept care ai simţit mereu pronia Lui în viaţa ta. Şi permanent Dumnezeu a trimis ţie cele de trebuinţă. Deşi orb şi cu picioarele schilodite şi trupul ros de boală, provocându-ţi multă durere fizică, ai rămas blând, smerit, lipsit de orice pretenţie, cu multă supunere să nu împovărezi pe cineva. Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, că 43 de ani rugăciunea ta s-a înălţat în leprozelia din Hios;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a adus la Atena ca să nu stea lumina sub obroc;

Bucură-te, că tot timpul ai fost blând şi smerit;

Bucură-te, că n-ai cerut niciodată nimic să nu superi pe nimeni;

Bucură-te, că de tânăr te-ai ridicat deasupra nevoilor omeneşti;

Bucură-te, că ai primit şi practicat rugăciunea inimii;

Bucură-te, că mintea ta era în cer;

Bucură-te, că tuturor radiai pace şi blândeţe;

Bucură-te, că luminai pe cei ce te întâlneau;

Bucură-te, că întăreai pe cei bolnavi;

Bucură-te, că te rugai pentru cei întristaţi şi încercaţi;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

 Condac 11

S-a dus vestea că în Spitalul de boli infecţioase din Atena este un părinte harismatic şi mulţi oameni te-au cercetat părinte, necunoscuţi împovăraţi de nevoi sau desnădăjduiţi. Încă şi ierarhii veneau la tine pentru binecuvântare şi poveţe. Pentru aceasta slăvim pe Cel ce răsplăteşte tuturor răbdarea, şi Îi cântăm: Aliluia!

 Icos 11

S-a întors roata Sfinte Nichifor, tu cel schilodit de boală şi orb, aduceai mângâiere celor bolnavi cu sufletul şi cu trupul. Bolnavii spitalului şi nenumăraţi străini umpleau mica şi sărăcăcioasa ta chilie din spital. Şi toţi plecau cu pace şi nădejde, căci dobândeau sănătate sufletească din preaplinul lumii tale duhovniceşti. Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, că ai dobândit trezvia şi isihia;

Bucură-te, că tu cu rugăciunea neîncetată te învredniceai;

Bucură-te, că aceasta ai primit de la părintele tău, Sfântul Antim;

Bucură-te, că şi el o avea de la Cuviosul Pahomie din Hios;

Bucură-te, că şi Sfântul Nectarie de la Eghina tot de la el o avea;

Bucură-te, că şi tu ai predat-o fiului tău duhovnicesc Părintele Evmenie;

Bucură-te, că după mulţi ani de cereri Dumnezeu te-a dăruit lui îndrumător;

Bucură-te, că toţi se hrăneau din dulceaţa ta duhovnicească;

Bucură-te, că lucrarea ta sfântă ai lărgit;

Bucură-te, că pe tineri i-ai învăţat cum să se roage;

Bucură-te, că tu însuţi te rugai pentru toţi;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

 Condac 12

Călătoria ta s-a încheiat sfinte la Atena, în plină desăvârşire, la 74 de ani, când ai plecat la Cei de Sus, înfăţişându-te Domnului cu toate roadele nevoinţelor tale. Te-au petrecut bolnavii, prietenii, vizitatorii, din Biserica spitalului „Sfinţii Doctori fără de arginţi” până la mormânt, cu convingerea că te vei ruga pentru ei şi în Cer. Pentru aceasta, slăvind pe Cel Care dă cinstire celor ce-L slăvesc, cântăm cu bucurie: Aliluia!  

 Icos 12

Sfinţenia ta s-a făcut cunoscută tuturor încă de atunci Sfinte Nichifor, când s-a scris despre tine:” <...> A fost un monah neagonisitor, lepros, orb şi aproape paralizat. Cu toate acestea, privirea sa stinsă era pătrunsă de lumina sfinţeniei, buzele sale tremurânde păstrându-şi surâsul ceresc până la ultima suflare <...>  În pofida anonimatului său < ...> a fost o făclie luminoasă a Bisericii lui Hristos.” Şi aceasta s-a şi adeverit, sfintele tale moaşte răspândind o bună mireasmă, dăruiesc acum noian de vindecări şi binecuvântări, nouă tuturor celor care te cinstim, indiferent unde ne-am afla. Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, că moaştele tale izvorăsc neîncetat o bună mireasmă;

Bucură-te, că vii în trup şi-i ajuţi pe cei bolnavi;

Bucură-te, că vii aievea la slujbe şi intri în Sfântul Altar;

Bucură-te, că învălui cu mireasma ta pe toţi cei care te cinstesc;

Bucură-te, că faci noian de tămăduiri celor ce-ţi cer ajutorul;

Bucură-te, că vii în vis aducând mângâieri şi încurajări;

Bucură-te, că alungi duhurile de la cei încercaţi;

Bucură-te, că transmiţi în vis cele de folos semenilor;

Bucură-te, că tămăduieşti şi pe cei cu boli incurabile;

Bucură-te, că aduci pacea în familii;

Bucură-te, că răspunzi pe loc chemării, ca şi Sfântul Mina;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

 Condac 13

O, Sfinte al lui Dumnezeu Nichifor, prietenul nostru al tuturor, vino degrabă şi ajută nouă, celor ce cu drag te chemăm în ajutor, roagă pe milostivul Dumnezeu să ridice povara încercărilor şi neputinţelor noastre şi să ne dea credinţă mărturisitoare, ca împreună cu toţi Sfinţii să Îi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Apoi se citeşte Icosul1 si Condacul 1:

 Rugăciune 

Doamne, Care prin rânduiala Ta cea sfântă, Ţi-ai ales prieteni dintre oameni, ca să mijlocească nouă cererile, te rugăm, primeşte rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului Nichifor Leprosul multpătimitorul, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, pentru ca tot omul cel încercat sufleteşte şi trupeşte să primească mila Ta a toate vindecătoare, iertarea păcatelor şi sfântă şi nefăţarnică credinţă.

Apără ţara aceasta şi poporul ei, păstrând vie până la a doua venirea Ta, dragostea ce Ţi-o poartă, cintind pe PreaCurată Maica Ta şi pe toţi Sfinţii, cu care slăvindu-Te, să ne mântuim. Amin!

Rugăciune a celui copleșit de îngrijorare și teamă

Sfinte Părinte Nichifor, iată că spaima, panica și cumplita frică de moarte mă încolțesc, tulburându-mi sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu mai are putere să-mi aducă liniște și să facă să înceteze învolburarea și vacarmul lăuntric, de aceea vin înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor și izbăvitor în vremea acestei boli. Miluiește și tămăduiește neputința mea lăuntrică și slobozește-mă din puterea noianului de gânduri și îngrijorări, căci am înălțat prin frică Babilonul lor, socotind că Dumnezeu nu mai poartă grijă de lume și de fiecare om în parte. Învață-mă a aduce înaintea Domnului tot ce trăiesc lăuntric, ca astfel să nu mă mai ascund în cotloanele cele întunecate ale depărtării de Dumnezeu. Și fie ca, făcând astfel, să mi se lumineze cu lumina cunoștinței și sufletul, și trupul spre însănătoșire deplină, dar și spre încredințare că Domnul Hristos veșnic mă iubește, nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată. Amin.

Rugăciune de încredințare în mâinile lui Dumnezeu

Cuvioase Părinte Nichifor, tu ai trecut prin cumplita boală a leprei, iar prin răbdarea și mulțumirea ta către Domnul, te-ai umplut de lumină dumnezeiască și te-ai făcut asemenea sfinților mucenici. Curățește-mă și pe mine de lepra împătimirilor după cele pământești ca, izbăvindu-se sufletul din îndulcirea cea rea, să se izbăvească de duhoarea stricăciunii și a deznădejdii pe care am lucrat-o în fiecare zi a mea, socotindu-L pe Dumnezeu a fi undeva departe și indiferent. Ajută-mă ca măcar acum să-L văd, înțelegându-I cuvintele, ca astfel să mă găsesc pe mine însumi, cel care n-am încetat să mă risipesc în mulțime de deșertăciuni și lucruri de nimic. Pune în mine putere, ca să izbândesc în adâncirea lăuntrică și schimbarea cea bună a minții și astfel, cu dragoste și recunoștință, să îmi încredințez deplin viața în mâinile Domnului, săvârșind aceasta în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Rugăciune obștească pentru toți ce în suferință, pentru toate cadrele medicale și pentru toți cei care îi slujesc, în felurite chipuri, pe cei suferinzi

Sfinte Părinte Nichifor, cu privirea ta cea milostivă cuprinzându-ne, acoperă-ne pe toți cu darul Preasfântului Duh și sădește în sufletele noastre sămânța cea sfântă a dragostei jertfelnice pentru aproapele nostru. Risipește urâciunea răcelii sufletești celei pline de egoism, ca luminându-ne cu binecuvântata mărinimie sufletească, să-i purtăm pe toți în îmbrățișarea noastră lăuntrică și cu rugăciune să primim suspinele și durerile tuturor celor care se află în boală ori în grea mâhnire. Ajută-ne ca nu cumva, cu molima fricii și a patimilor noastre întunecate să-i îmbolnăvim pe cei care, din dragoste pentru aproapele, îl slujesc cu jertfelnicie, iar lor tuturor dăruiește-le putere și înțelepciune ca, prin tot ceea ce vor săvârși, să le strălucească în inimi dragostea lui Dumnezeu pentru om. Încă te rugăm, Sfinte Nichifor, primește-i și mijlocește pentru toți cei care prin această boală se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, trecând în veacul cel neclătinat și nepieritor. Amin.

(sursa: doxologia)