Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (X)

Staretul Ilarion duhovnicul (+1864). Unul din marii nevoitori ai secolului al XIX-lea din Sfantul Munte, a primit la chilia sa ca ucenic pe fratele sau dupa trup, pe nume Macarie. Proiestosii Manastirii Iviron, unde parintele Macarie a stat sase luni, incercau sa-l convinga sa ramana in manastirea lor, fagaduindu-i ca il vor trimite la Athoniada. Insa el isi dorea un singur lucru: sa-L slujeasca pe Hristos. Nu punea nimic mai presus de Domnul.

El era un nevoitor iscusit si nu facea nici o nevointa fara binecuvantarea staretului sau. Se predase cu desavarsire ascultarii si nu mai avea voie proprie. Pentru el, ascultarea insemna: “a-si tagadui cineva cu desavarsire sufletul sau, fapt aratat in chip vadit prin trup, […] prin omorarea madularelor, in timp ce cugetarea ramane vie. Ascultare inseamna fapta fara cercetare, moarte de buna voie, viata neiscoditoare, nesocotirea oricarei primejdii, negrija pentru raspunsul inaintea lui Dumnezeu, netemere de moarte, neprimejdioasa plutire pe marea vietii, calatorie pe uscat fara grija, ca si cum ai dormi. Ascultarea este mormant al voii proprii si inviere a smereniei…. Caci cel ce a omorat sufletul acestuia in chip bineplacut lui Dumnezeu, va raspunde pentru toate”.

Parintele Macarie pe toate le lucra cu o neobisnuita jertfire de sine. Din pricina nevointelor sale, dupa opt ani s-a imbolnavit de tuberculoza, boala marilor nevoitori, care au duhul jertfirii de sine.

Asa cum a fost numele parintelului Macarie, tot astfel a fost si sfarsitul sau.

Inainte de sfarsit, fata sa i-a stralucit atat de mult, incat lumina si chilia. Iar acest lucru l-au adeverit toti cei care au venit la inmormantarea sa. La un moment dat, Parintele Macarie, stralucind de bucurie, a spus:

-Au venit Ingerii, Cuviosii, Parintii, Marturisitorii, Proorocii!

Apoi peste putin:

-Iata ca a venit si Maica Domnului!

Fata lui lumina atat de puternic in acea clipa, incat nu o puteai privi. Dupa putin timp, adresandu-se staretului sau, a spus:

-Gheronda, iarta-ma si ma binecuvinteaza, caci ma iau de aici!

Cu aceste cuvinte sufletul sau a zburat la Ceruri, iar lumina care o raspandea trupul sau s-a stins incet. Cu totii s-au minunat si au slavit pe Dumnezeu, Care atat de imbelsugat l-a miluit pe robul Sau pentru dragostea sa nefatarnica si pentru taierea voii sale.

Sfarsitul sau marturisea si adanca intelepciune a staretului Ilarion, care intr-un interval de timp atat de scurt l-a povatuit la masuri duhovnicesti atat de inalte.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Folosul Paraclisului  Maicii Domnului 

Soții Teodor si Sultana Petre din satul Crasani-Ialomita, au fost din tinerețe credincioși buni, milostivi, nelipsiți de la biserica.

Iată însă, cu rânduiala lui Dumnezeu, se îmbolnăvește greu femeia in vara anului 1950. Internata la Bucuresti in spital, supusa la cel mai bun tratament, boala se agrava, incat sfarsitul apropiat era inevitabil.

Avea o infecție grava la abdomen. Doctorii nu știau ce medicament sa-i mai dea.

Vestea aceasta a îndemnat pe sotul ei sa alerge la manastirea Balaciu (Ialomița), unde, de altfel venea regulat.

-Parinte staret,  imi moare soția! spunea sotul plangand. Este aproape in coma. Nu stiu Doctorii ce sa-i mai faca.

-Sa mergem, frate Teodor, in biserica cu totii, sa facem un Paraclis la icoana Maicii Domnului si sa avem credință, ca mult poate rugaciunea Maicii Domnului înaintea Preasfintei Treimi!

Au căzut cu totii in genunchi, au citit paraclisul cu lacrimi, au sărutat sfanta icoana si au cerut mila Maicii Domnului pentru cea bolnava. In acelasi ceas sotul a pornit spre spital, apăsat de durere. Cum intra pe poarta spitalului brâncovenesc, observa pe soția sa plimbandu-se încet, pe sub umbra castanilor. Se simțea mai bine, chiar din ceasul cand au facut Paraclisul Maicii Domnului.

Pe cand parintii se rugau la Manastirea Balaciu, Doctorii au fost inspirați sa-i faca injecții cu penicilina amestecata cu streptomicina. Duoa prima injecție s-a simtit tot mai bine, pana cand s-a vindecat cu totul. 

Femeia este astăzi in viata, cu mila Domnului si ajutorul Maicii Domnului. De atunci Paraclisul se face zilnic in casa lor.

(Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (IX)

Pe tanarul monah P. l-am cunoscut in balconul unei manastiri din Sfantul Munte Athos. Impletea metanii si repeta rugaciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, milueste-ma pe mine, pacatosul!” Rugaciunea nu se auzea, insa miscarea buzelor lui trada faptul ca se ruga neincetat. La fiecare nod isi marturisea pacatosenia, lucrare care te urca la inaltimea smereniei. Fiecare monah cunoaste foarte bine necesitatea si importanta acestei virtuti pentru sporirea lui duhovniceasca. Monahul cel tanar stia ca smerenia este virtutea de temelie pentru desarvasire, pentru ca ea sporeste bogatia duhovniceasca si nimiceste cu desavarsire patimile.

Ne-am hotarat sa-i intrerupem rugaciunea si sa-l intrebam:

-Parinte P., cum ati hotarat sa veniti in Sfantul Munte, fortareata monahismului, si sa traiti impreuna cu minunatii cei cetateni?

Parintele P. ne-a privit putin in tacere, a strabatut apoi trecutul cu privirea, ne-a zambit ingereste, ca un copil, si ne-a spus:

-Era iarna lui 1982, cand s-a petrecut ceva minunat care a schimbat cursul vietii mele, conceptiile si obiceiurile mele.

Pe atunci noi, tinerii, ne lasam parul mare ca sa nu parem inapoiati, iar viata noastra se desfasura intre cafenele si alte localuri de noapte. Nu ne preocupa suferinta omeneasca, nu ne gandeam cat de mult au cazut oamenii din slava si frumusetea vietuirii in Hristos, ci eram robiti de patimi, orbecaiam in intunericul pacatului, ne intovaraeam cu serpii si cu scorpionii cei intelegatori, adica cu diavolii cei vicleni, dupa care otraveam si pe alti prieteni de-ai nostri cu veninul lor cel stricator de suflet. Eram invesmantati in omul cel vechi, in materia cea moarta. Este un lucru cu anevoie si minunat sa-si stapaneasca cineva firea si patimile, insa noi slujeam patimilor, iar pentru aceasta nu este trebuinta de osteneli si jertfe. Noi insine nu aveam nici cea mai mica dorinta de a intoarce spre folosul nostru nimic din cele ce faceam, deoarece preferam cele nefolositoare si vatamatoare in locul celor folositoare de suflet. Noi, tinerii desertaciunii, incercam sa impletim funia de nisip sau sa masuram apa unui fluviu cu un paharel. Incercam sa adunam vantul si fumul in locul luminii adevarului.

In acea zi de ianuarie plecam de la barul unui prieten de-al meu. Era trecut de miezul noptii si nu am mers mai mult de 70 de metri de la bar, cand deodata am vazut pe bulevardul central o Monahie maiestuoasa iesind de pe o straduta laturalnica. Cand am vazut-o, m-am emotionat, imi treceau prin minte mii de ganduri care ma tulburau si ma nedumereau. Pe atunci aveam douazeci si cinci de ani. Ca sa nu o sperii, am incetinit mersul, dandu-i posibilitatea sa iasa in bulevard. Fata ii era descoperita si un zambet plin de bunatate ii impodobea chipul. Nu pasea pe pamant, ci parca aluneca la 30 de centimetri deasupra pamantului. M-au cuprins fiorii si ma gandeam de ce se intampla aceasta cu mine, pacatosul. Preasfanta Fecioara, Maica Domnului se milostivise de mine! Domnul ma chema langa El. Am simtit o mare bucurie si mergeam acum vesel cantand Psalmul:”Ca un dobitoc eram inaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine” si “Fie numele Domnului binecuvantat in veci!”.

Domnul, Care “oile Sale le cheama pe nume”, ma chemase tainic pentru desfatari si nevointe duhovnicesti. Si astfel am venit aici, la locul ascultarii si al smereniei celei urmatoare lui Hristos.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (VIII)

Cuviosul Sava, ctitorul Sfintei Manastiri Hilandar, cand a vizitat Constantinopolul, a stat in vechea si vestita Manastire Everghetida (Binefecatatoarea), care a dat Bisericii multi Sfinti. Aici Cuviosul Sava s-a invrednicit de multe cercetari ale Domnului si ale Maicii Domnului.

Intr-o zi, impreuna cu saracii care veneau la manastire pentru a primi milostenie, a venit si o Femeie evlavioasa si foarte impunatoare, care avea pe chipul ei ceva nobil si maret. Aceea, apropiindu-se de Cuviosul Sava, i-a spus cu blandete si smerenie:

-Sfinte al lui Dumnezeu, Domnul si Maica Lui, Binefacatoarea, mi-au poruncit sa-ti transmit porunca Lor: in Sfantul Munte, in cutare loc, se afla doua sipete cu bani de aur. Cauta-le si le vei gasi. Cu banii vei face ceea ce este placut inaintea lui Dumnezeu.

Cuviosul a ramas uimit cand a auzit cele spuse, dar Femeia a disparut indata.

La parastasul tatalui sau, Cuviosul Sava a impartit atata milostenie saracilor, incat a ramas fara nici un ban. Atunci Cuviosul si-a adus aminte de cuvintele acelei smerite Femei din Constantinopol.

Cand a ajuns la locul aratat, a sapat putin si a aflat indata groapa unde erau puse acele sipete cu bani, “ca si cum pamantul i-ar fi dat cu mainile sale ceea ce pastra”.

Teodosie, biograful Sfantului Sava scrie urmatoarele: “Cred ca fost insasi Maica Domnului cea care i s-a aratat Cuviosului in Manastirea din Constantinopol, insa el, din multa smerenie, nu a vrut sa spuna aceasta”.

Cuviosul a socotit ca nu sunt ai lui banii pe care i-a gasit, si o parte a trimis-o la Constantinopol pentru Manastirea Maicii Domnului Everghetida (Binefacatoarea), a doua a impartit-o la manastirile Sfantului Munte, a treia a dat-o pustnicilor de la chiliile sarace, iar a patra a lasat-o Manastirii Hilandar.

Astfel a impartit Cuviosul Sava comoara aflata, el care niciodata nu a fost ademenit de bogatiile pamantesti, nici macar cand era pe tronul Serbiei. Tocmai din aceasta pricina Maica Domnului, Binefacatoarea, i s-a arata, pentru ca dadea tot ce avea, implinind intru toate cuvantul Evangheliei.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-BERZE

 

Cuibul cu berze

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate.

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (VII)

La Manastirea Grigoriu se savarsea Utrenia. Slujba ajunsese la Cantara a noua, cand parintele G., privind spre Usile Imparatesti, a observat ceva neobisnuit. Din Sfantul Altar au iesit doua femei, una dupa alta. “Cum au ajuns aceste femei aici?” se intreba calugarul. Apoi ele au inceput sa treaca pe la toti calugarii, carora a doua femeie le impartea bani, asa cum poruncea prima.

Dupa ce s-a terminat Sfanta Liturghie si masa de dimineata, parintele G. a alergat la batranul Atanasie.

-Gheronda, cine au au fost femeile care au venit astazi in biserica? l-a intrebat calugarul cu uimire.

Atunci egumenul Atanasie a inteles indata ca ucenicul sau a avut o vedenie cereasca.

-Cum le-ai vazut? Cate erau? Ce infatisare aveau?

-Erau doua. Prima era putin mai inalta si purta un vesmant rosu foarte frumos, care ii acoperea si capul si semana cu o imparateasa. Cealalta era mai tanara, foarte smerita, mica la trup si purta haine gri inchis. Aceasta impartea parintilor monede dupa cum ii poruncea cea dintai.

-Frumoasa vedenie te-a invrednicit Dumnezeu sa vezi, fiule! Prima femeie este Maica Domnului, Stapana Sfantului Munte, iar a doua este Sfanta Anastasia, ocrotitoarea manastirii noastre, ale carei moaste se afla la noi.

-Asa trebuie sa fie, Gheronda, caci asa imi spune si mie sufletul. Insa nu pot intelege de ce imparteau bani. Ce legatura au Sfintii cu banii?

-Prin aceasta voiau sa arate ca sunt multumite de osteneala pe care o fac parintii sculandu-se noaptea si laudand pe Dumnezeu. Pentru aceasta li se cuvine rasplata.

Ascultand cu uimire cuvintele egumenului, parintele G. a inteles ce noima ascundea impartirea banilor. S-a incredintat ca Sfintii sunt vii si supravegheaza cu dragoste ostenelile monahilor.

Din acea zi a inceput sa sarute cu si mai multa evlavie icoanele Maicii Domnului si ale Sfintei Anastasia, precum si sfintele moaste ale celei din urma.

Nu trebuie sa ne miram de aceasta, caci in viata monahului, si mai ales in cea a athonitului, elementul suprafiresc este des intalnit. Monahii sunt obisnuiti cu lucrurile neobisnuite. Numai sa existe, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel, “luminati ochii inimii, ca sa priceapa […] care este bogatia slavei lui Dumnezeu, in cei sfinti”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Jurnal

 “Mama, povesteste-mi despre tine”-Narcisa Suciu

 

Colegele mele au tot povestit despre cartea Narcisei Suciu, “Mama, povesteste-mi despre tine”, asa ca am achizitionat-o, mai mult din curiozitate. Am rasfoit-o si mi-am dat seama ca sunt multe lucruri pe care as dori sa le spun copiiilor mei (unele dintre ele sunt sigura ca le-am spus), astfel ca ideea acestui jurnal mi s-a parut foarte frumoasa. Numai ca amintirile sunt multe, iar fiecare intrebare aduce noi amintiri, astfel ca spatiul necesar pentru completat mi se pare mult prea mic. Am spus aceasta observatie in birou si o colega a venit cu ideea geniala: aceea de a scrie totul in word, de a personaliza si a face pentru fiecare copil cate un jurnal. In acest fel, este si posibilitatea de a completa sau modifica.

Cu emotii, voi porni pe drumul amintirilor. Imi doresc foarte mult sa reusesc sa completez acest jurnal pentru fiecare dintre copiii mei. 

Si daca voi reusi, voi face un astfel de jurnal si pentru nepoti.

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (VI)

Atunci cand Sfantul Maxim Kavsokalivitul a venit din Constantinopol in Sfantul Munte, a stat o vreme in Manastirea Marea Lavra fara chilie. “Noaptea statea pe pridvorul bisericii, inchizandu-si pleoapele numai pentru putina vreme, dar nici atunci nu dormea adanc, ci numai cat sa-si odihneasca mult-chinuitul sau trup si cat sa nu moara”. Mancare lua de la trapeza si se retragea intr-un loc ferit, iar acolo, “in ascuns” manca atat cat ii poruncea infranarea. Era un monah silitor.

Dar asa cum Muntele Sinai l-a chemat pe marele Moise, Carminul pe Ilie si pustia Iordanului pe Ioan Botezatorul, tot astfel si varful Athonului l-a chemat pe Cuviosul Maxim Kavsokalivitul.

Acestui om ceresc si inger pamantesc, Cuviosului Maxim, i s-a aratat in Duminica Sfintilor Parinti Stapana Nascatoare de Dumnezeu tinand in bratele sale pe Fiul ei si spunandu-i:

-Maxime, credinciosule rob, urmeaza-mi si urca sus pe Athon ca sa primesti Harul Duhului Sfant!

Dupa ce dumnezeiescul Maxim a vazut de doua ori si de trei ori aceeasi vedenie si a auzit porunca staruitoare a Maicii Domnului, nu s-a putut impotrivi. Dupa sapte zile a parasit Manastirea Marea Lavra si a pornit spre varful Athonului, unde a ajuns in sambata de dinaintea Duminicii Pogorarii Sfantului Duh. Acolo a petrecut toata noaptea priveghind impreuna cu alti monahi. Dupa terminarea Sfintei Liturghii ceilalti monahi au plecat, iar el a ramas singur cu Dumnezeu si cu Maica Domnului si cu tot Cerul care se pogorase pe pamant. Aici s-a invrednicit de cercetarea Maicii Domnului.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Jurnal de bunica

 

Jurnal de bunica

 

Saptamana care tocmai s-a incheiat a fost o saptamana dedicata nepotilor: concediu la mare, doar bunici si nepoti. Au fost zile minunate in intregime: vreme frumoasa, numai buna de stat pe malul marii si jucat in nisip, apa calda, limpede si linistita ca un lac, numai buna pentru ca piciulinii mici, usor speriati, sa se obisnuiasc cu ea.

Desi initial am spus ca ne vom plimba, am renuntat si ne-am bucurat de soare.

Alex si Matei, in prima zi, nu au vrut sa intre in apa, insa, incet-incet au intrat si s-au balacit fericiti, iar in ultima zi au plecat de la plaja “tale supalati ca melg acasa si nu mai stau la male" sau ”la apa maie". Desi am cumparat pentru amandoi colac, Alex nu l-a folosit, dar Matei s-a “indragostit” de el, asa ca mi-a spus:”bunica, colacul il iau cu mine, ca imi tlebuie sa ma duca mami si tati la inot”. Pe Alex am reusit sa il obisnuim, “ascunzand” o mica mingiuta in apa. A fost atat de incantat, incat a uitat de teama:”Nica, migea, nu e”.

Seara a fost pentru povesti si putina lectura.

Timp de cateva zile, am fost si noi copii alaturi de ei, construind castele de nisip si balacindu-ne.

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului îşi apără biserica şi icoana Sa de profanatorii cruciaţi

Pe vremea când cruciaţii au cucerit cetatea Târnovei, din Bulgaria, prădând-o şi arzând-o, o ceată dintre ei a intrat şi într-o biserică care era închinată Maicii Domnului. Aici, pe un loc mai înalt se afla icoana Maicii Preacurate, având pe cap cunună împărătească. Unul dintre cruciaţi întinzându-şi arcul său, a vrut să arunce săgeata în chipul Maicii Domnului de pe icoană. Dar mai înainte de a slobozi el săgeata, arcul lui sa frânt în mai multe bucăţele, care au lovit pe mai mulţi dintre ei. Văzând ei lucrul acesta, s-au căit de fapta lor, aducându-şi aminte că şi ei sunt creştini, dar care au făcut o faptă pe care şi păgânii se tem să o facă. Speriaţi de aceasta, au lăsat biserica Precistei în pace neluând nimic, ba încă au dat şi de la sine multe daruri. (Reamintire de la acţiunea cruciaţilor în lupta cu Ioaniţiu, împăratul româno-bulgar) (239, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)