MFC-Caluti

 Caluti

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Micii bucatari

 Am facut sarmale……

De mult timp copiii de la Centrul Parohial ma roaga sa facem sarmale. Ei bine, la finalul saptamanii am facut cu totii sarmale. Si nu numai sarmale, pentru ca ne-am gandit sa facem o masa calda pentru bunici si bunicute, pe care sa o oferim la pachet dupa Sfanta Liturghie. Pe langa sarmale, propunerea a fost de ciorbita de pui si orez cu lapte.

Vineri, toata lumea a infasurat la sarmale

Sambata, doua fetite au facut echipa si au pus la foc ciorbita si orezul, insa de cele doua preparate au avut grija toti (bineinteles, pe rand). Sarmalele au fost puse si ele la cuptor.

Ceilalti au pregatit preparatul pe care il punem in fiecare duminica pe masa de prinoase. De obicei facem o prajiturica, insa am am hotarat sa facem pateuri cu carne. Alegerea mea a dus la distractie cu faina, la rasete si veselie.

 

Dupa atata munca, bucatarul “foame” a fost cel mai tare. Toti au savurat sarmalele aburinde, abia scoase din cuptor, dar si orezul cu lapte pregatit pentru bunici😂😂.

Orezul cu lapte a fost servit afara, in curtea bisericii. 

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (II)

Domnul nostru Iisus Hristos, prin mijlocirile Maicii Sale, a daruit Staretului Chiril de la Iezerul Alb harisma facerii de minuni.

Odata trebuia sa savarseaca neaparat Sfanta Liturghie in manastire, dar nu aveau vin pentru slujba. Atat de saraca era manastirea! Preotul care avea sa slujeasca a spus aceastea Cuviosului, care a inceput indata sa se roage in taina Maicii Domnului. Apoi a cerut paraclisierului Nifon sa cerceteze daca intr-adevar nu exista vin pentru slujba. Desi Nifon il asigura ca nu exista nici o picatura, caci se incredintase de aceasta cu ochii sai. Staretul insa se indoia de spusele paraclisierului si a cerut sa-i aduca vasul in care tineau vinul. Nifon a facut ascultare, dar cand a ajuns la vas, a vazut cu uimire ca el era atat de plin cu vin, incat se revarsa pe jos. Pentru multa vreme vasul acesta nu s-a golit de vin, asa cum s-a petrecut si cu untdelemnul din vasul vaduvei care nu se imputina pentru rugaciunile Proorocului Ilie.

Altadata a fost foamete in tinutul in care locuia Staretul Chiril. Manastirea Cuviosului nu avea terenuri pe care sa cultive cele trebuincioase vietii. Cu toate acestea, chiar si acele lucruri putine pe care le avea le impartea cu darnicie tuturor. Singurul venit al manastirii era din lucrarea monahilor, deoarece tot ce aduceau mirenii in manastire drept milostenie era atat de putin, incat abia ajungea pentru ei. In ciuda saraciei lor, cu cat imparteau mai mult, cu atat se inmulteau in manastire binecuvantarile Domnului si ale Maicii Sale. Monahii care imparteau alimentele vedeau zilnic minunea si spuneau:

Asa cum Cuviosul Chiril a inmultit vinul pentru Sfanta Liturghie, tot astfel si acum, ca sa potoleasca foamea, inmulteste paine cu ajutorul Maicii Domnului ca sa-i mangaie pe fii sai duhovnicesti.

Cuviosul Chiril a aratat de multe ori marimea credintei sale in Domnul si in Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, precum si statornicia sa in ea. Iubirea de oameni si instrainarea sa desavarsita de cugetarile si dorintele pamantesti erau cunoscute tuturor. Rasplata pentru biruinta a primit-o de la Domnul si de la Maica Domnului, Stapana Noastra Nascatoarea de Dumnezeu, prin icoana ei “Odighitria” (Povatuitoarea), pe care Cuviosul o avea in chilia sa si la care se ruga, intotdeauna ii asculta rugaciunea, plinind orice lipsa din manastirea sa.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (I)

Cuviosul Chiril de la Iezerul Alb a fost descendentul unei familii evlavioase. Dorind viata linistita, a impartit toate saracilor si s-a facut monah. Ardea de ravna dumnezeieasca si se nevoia sa traiasca o viata aspra in ascultare desavarsita. Nemilostiv cu sine insusi, si-a smerit trupul, dar si-a intarit duhul. Slujind la bucatarie, focul vremelnic de la vatra ii amintea de focul vesnic si nestins al iadului.

Odata, Cuviosul Chiril a hotarat sa ceara de la egumen sa-l slobozeasca de ascultarea de la bucatarie si sa-l lase sa se nevoiasca la chilie, nu pentru a se odihni, ci pentru mai multa liniste. De aceea s-a rugat fierbinte Maicii Domnului sa randuiasca ea aceasta spre folosul sau. Duhovnicul lui, arhimandritul Teodor, voia sa transcrie o oarecare carte si a randuit ca monahul Chiril sa faca aceasta. Atunci el a observat ca noaptea, in vremea rugaciunilor, nu avea atata trezvie cum avea in bucatarie, desi erau multi calugari acolo.

De aceea a inceput iarasi cu lacrimi si cu rugaminti fierbinti sa o roage pe Maica Domnului sa-l ajute sa afle iarasi caldura de mai inainte in rugaciune. Atunci egumenul, inspirat fiind de Maica Domnului, i-a poruncit sa-I ia din nou ascultarea la bucatarie. Cuviosul a pus metanie egumenului si vreme de cinci ani a ramas in aceasta ascultare grea. Ziua il dogorea focul, iar noaptea era chinuit de frig, dar nu-si ingaduia sa se imbrace cu o haina mai calduroasa. Totdeauna insa se ruga Maicii Domnului, care il acoperea cu harul ei, racorindu-l ziua si incalzindu-l noaptea.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Rugaciunea lui Iisus (IV)

Atunci cand Sfantul Siluan era frate incepator in Manastirea Sfantul Panteleimon din Sfantul Munte Athos, era razboit foarte tare de gandul care ii spunea:

-Mergi in pustie, imbraca-te in sac si mantuieste-te acolo!

-Bine, voi merge la egumen ca sa cer binecuvantare pentru aceasta.

-Nu te duce la egumen, deoarece el nu-ti va da binecuvantare! ii spunea iarasi gandul.

-Putin a lipsit cu catava vreme mai inainte sa nu ma scoti din manastire si sa ma duci in lume (avusese o ispita pe care o biruise cu ajutorul Maicii Domnului), iar acum vrei sa ma duci in pustie…. Daca egumenul nu binecuvinteaza, inseamna ca nu ma indemni la bine.

Apoi imbarbatandu-se, a spus din adancul sufletului:

-Pentru pacatele mele voi muri aici.

De atunci Sfantul Siluan a inceput lupta duhovniceasca si nevointa supunerii gandurilor viclene care, potrivit traditiei de veacuri a monahismului athonit, se savarseste prin neincetata pomenire a lui Dumnezeu:

“Rugaciune de unul singur in chilie, slujbe lungi in biserica, postiri si privegheri, deasa spovedanie si impartasire, studiu duhovnicesc, osteneala, ascultare….:.

Sfaturile egumenului, ale duhovnicilor si ale batranilor erau, in general, scurte si aratau cum trebuie sa se nevoiasca.

Chemarea neincetata a dumnezeiescului Nume a lui Iisus indulcea sufletul fratelui Simeon. Se bucura atunci cand auzea ca ne putem ruga in orice loc si neincetat cu aceasta rugaciune. De aceea el se ruga mult si cu ravna, deoarece sufletul sau era profund indurerat si cauta cu staruinta pe Cel puternic ca sa-l mantuiasca. Traia propriul sau iad si durerea lui Adam. Inima sa era cuprinsa de o durere nemangaiata si de aceea pocainta sa era nemarginita, staruitoare si plina de lacrimi.

Dupa vreo trei saptamani, intr-o dupa-amiaza, in timp ce se ruga inaintea icoanei Maicii Domnului, s-a savarsit urmatoarea minune: Rugaciunea i-a intrat in inima si a inceput sa se savarseasca in ea zi si noapte. Atunci nu a inteles inca maretia darului pe care il primise de la Maica lui Dumnezeu. Rugaciunea lui Iisus devenise una cu vointa si cu toata existenta sa. Buzele sale rosteau neincetat Rugaciunea.

Minunea aceasta a savarsit schimbari profunde in sufletul si in constiinta sa.

Atunci au disparut flacarile gheenei care il inconjurau, au incetat chinurile iadului pe care le traise timp de o jumatate de an. Acum i s-a dat sa traiasca o bucurie deosebita si sa simta multa odihna sufleteasca. Si-a vazut propria inviere si traia bucuria pascala.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului, arătându-se prin tabloul judecăţii, atrage la pocăinţă pe un tânăr

Fericitul Dositei şi-a petrecut primii ani ai vieţii sale într-un chip cu totul lumesc şi într-o ignoranţă profundă de adevărurile creştinismului. Fiindcă auzise vorbindu-se mult despre Ierusalim, a călătorit acolo numai de plăcere. Dar milostivirea lui Dumnezeu îl aştepta acolo. Ea (milostivirea) s-a servit spre a-l îndupleca la pocăinţă, de un tablou ce reprezenta judecata şi muncile iadului, zugrăvit pe un perete al unei biserici din Ghetsimani. În timp ce el privea şi se mira de cele văzute, deodată a apărut o Femeie îmbrăcată în veşminte scumpe care, stând lângă dânsul, a început a-l învăţa, cu blândeţe, ce muncă primesc oamenii, pentru fiecare păcat pe care îl fac. Dositei a zis către Dânsa: „Scumpă Doamnă, dar cine ar vrea să se izbăvească de aceste munci, ce să facă?”. La care Dânsa i-a răspuns: „Posteşte, roagă-te, fă binele cât poţi şi te vei izbăvi de munci”, şi acestea zicând, s-a făcut nevăzută. Această Doamnă a fost Preabinecuvântata Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu. Dositei luând aceste cuvinte în inima lui, şi-a îndreptat viaţa, a intrat în monahism, urcând cu mare nevoinţă pe treptele sfinţeniei, izbăvindu-şi sufletul de muncile iadului, aşa cum l-a îndemnat Preasfânta Maică (380, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Bunatati

 Bunatati pentru o zi speciala

Zilele acestea, o colega de serviciu si-a serbat ziua de nastere si m-a rugat sa ii fac prajituri si aperitive. Pentru ca de ceva timp gatesc mai mult fara gluten, rugamintea colegei a venit la fix. Chiar imi era dor de gatitul clasic, de un maraton de gatit.

Minitarte cu crema de mango fara zahar

 

Prajitura egipteana

 

Minitriunghiuri cu aluat de casa si carne, dar si Minipateuri cu aluat de casa si ciuperci

 

Minipateuri cu branza in foi de placinta.

 

La aceste bunatati se adauga si prajitura Tosca, pe care insa, nu am reusit sa o fotografiez.

Bucuria a fost mare cand le-am preparat, insa si mai mare cand am primit aprecierile de la colegele care le-au servit, dar si de la sotul sarbatoritei.

despre Maica Domnului

 Rugându-se Maicii Domnului, au dobândit fiu binecuvântat care a pătimit pentru credinţă

Sfântul mucenic Ştefan, numit cel tânăr (764), care a pătimit pentru cinstirea Sfintelor icoane, sub împăratul iconoclast Constantin Copronim, s-a născut la anul 714 în cetatea Constantinopolului, din părinţi drept-credincioşi, bogaţi în averi, dar mai bogaţi în virtuţi. Mai înainte de a se naşte el, părinţii lui erau foarte întristaţi pentru că nu năşteau fii. Pentru aceasta, ei s-au rugat foarte mult Maicii Domnului, în biserica din Vlaherne, să le dăruiască lor odraslă. Ei au făgăduit că orice vor avea, fiu sau fiică, îl vor închina slujirii lui Dumnezeu.

Odinioară rugându-se lui Dumnezeu şi Maicii Sale, noaptea, i s-a arătat în vis Maica Precista înconjurată de multă lumină, care i-a zis: „Mergi cu pace căci vei naşte fiu, după rugăciunea ta”. Aflându-se în acel timp în biserica din Vlaherne, deşteptându-se din acea uşoară aţipire, s-a dus fericită la casa sa, şi în scurt timp a zămislit în pântece fiu, care la timpul cuvenit născându-se, din Sfântul Botez i-au pus numele Ştefan. Acesta făcându-se mare, după făgăduinţa părinţilor, şi-a închinat viaţă lui Dumnezeu întru petrecere călugărească şi la timpul cuvenit şi-a vărsat şi sângele pentru apărarea drepteicredinţe şi a sfintelor icoane (379Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

La Sezatoare

 La multi ani dna Aurelia!

(sursa: internet)

Sarbatorile pascale si ulterior, vremea rece au facut ca, o perioada de timp sa nu ne mai intalnim la “Sezatoarea cu zambete”, mai ales ca spatiul disponibil nu este foarte confortabil.

Aseara ne-am intalnit, insa nu pentru a lucra, ci pentru a o sarbatori pe dna Aurelia, o doamna tare draguta si delicata, care ieri a implinit frumoasa varsta de 77 de ani. Noi ne-am dorit sa ii facem doamnei o surpriza, insa si doamna ne-a facut noua. Ne-a dus clatite cu flori de salcam, un deliciu al copilariei.

Impreuna, savurand clatite cu salcam si un pahar de sampanie, am petrecut doua ore minunate.

La multi ani doamna Aurelia, cu sanatate si multe bucurii alaturi de familia dumneavoastra frumoasa, dar si alaturi de noi!

(sursa:internet)

Despre Maica Domnului

 Dăruind Maicii Domnului bogăţia trecătoare, Maica Domnului le-a dăruit bogăţie veşnică

Un cetăţean din Roma, pe nume Ioan Patrichie, neavând copii cu femeia sa, a dăruit toate avuţiile sale Preacuratei Fecioare Maria, zidind o biserică în numele Preasfinţiei Sale. Trăind în continuare o viaţă cucernică şi plină de fapte bune, mai înainte de moartea lor li s-a arătat Maica Precista şi le-a zis: „Voi m-aţi făcut pe mine moştenitoare peste avuţiile voastre cele pământeşti. Eu, mai bune şi veşnice bogăţii voi cere pentru voi de la Fiul meu. Acum mergeţi, căci mâine vă vor duce pe voi îngerii, la mai bune şi frumoase case” (372, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Maica Domnului trimite semn, zăpadă în timpul verii, pe locul viitoarei sale biserici

Acelaşi Ioan Patrichie cu femeia sa, pe când se aflau în viaţă, s-au rugat Maicii Precistei ca să le arate ce să facă cu avuţia lor. După îndelungate şi calde rugăciuni adresate către Maica Preacurată, într-o vreme foarte călduroasă, peste Muntele Exevinelui care se afla în interiorul zidurilor cetăţii, a început a cădea zăpadă atât de abundent, încât s-a acoperit cu troiene. În noaptea următoare, lui Ioan Patrichie şi femeii lui, s-a arătat Maica Precista care i-a îndemnat, pentru rugăciunea şi dragostea lor, să zidească o biserică în cinstea Sfinţiei Sale, în acel loc în care vor afla zăpada, adică în munte.

Mergând, ei au spus această vedenie lui Liberiu, papa Romei (352-366), de la care primind binecuvântare, au zidit în acel loc, o minunată biserică închinată Preasfintei şi pururea Fecioarei Maria, Maica lui Dumnezeu (373, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Maica Domnului descoperă şi lui Liberiu, papa Romei, voia şi dorinţa Sa

În acea noapte în care Maica Domnului s-a arătat lui Ioan Patrichie şi soţiei sale, în acelaşi timp i s-a arătat şi lui Liberiu, papa Romei, spunându-i că acolo unde a căzut zăpada este locul dorit şi ales de Dânsa unde să i se zidească o biserică. Auzind acestea de la Maica Domnului, Liberiu, însoţit de sobor mare de preoţi şi de mulţime de oameni, a mers la locul arătat şi făcând litanie, a sfinţit locul unde s-a ridicat apoi acea biserică dorită de Dânsa. Pentru zidirea acestei biserici, Ioan Patrichie şi-a cheltuit toată averea sa, care, isprăvindu-se, a fost sfinţită punându-i-se hramul Sfânta Maria cea Mare (374, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)