Adevarata Mama

 La sanul adevaratei Mame (I)

Sfantul Nifon, episcopul Constantianei din Alexandria, a iubit-o foarte mult pe Nascatoarea de Dumnezeu. Cand se ruga, intotdeauna isi aducea aminte sa pomeneasca si cinstitul nume al Maicii Domnului. Obisnuia sa spuna in rugaciunea lui si aceasta: “Doamne Dumnezeul meu, pentru rugaciunile Preacuratei Tale Maici, iarta-mi toate pacatele si alunga de la mine toata viclenia, invidia, vorbirea impotriva, mania, acedia, mandria, iubirea de arginti, nemilostivirea, impietrirea, iubirea de stapanire, vrajmasia, lacomia pantecelui, betia, infierbantarea, desfraul si slava desarta a oamenilor! Asa, Dumnezeul meu, acestea toate le alunga de la mine!”

Cand se afla pe patul de moarte, fata lui a stralucit atat de mult, incat “s-au infricosat toti” cei de fata.

Ultimele sale cuvinte erau adresate Maicii Domnului: “Bucura-te, Cea plina de Har, Nascatoare de Dumnezeu Marie, lumina mea, acoperamantul meu si sprijinirea mea. Iti multumesc pentru multele binefaceri pe care mi le-ai facut!”

  

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

 

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (IX)

Cuviosul parintele nostru Teodor Sicheotul, un om al lui Dumnezeu si facator de minuni, era incercat de multe boli trupesti, potrivit cu cele spuse de marele Apostol Pavel. Boala sa o considera ca pe o binecuvantare a lui Dumnezeu si ca un dar al Proniei Sale. Stia ca Dumnezeu “fagaduieste sufletelor o mare rasplata pentru patimirile lor trupesti”. Astfel vorbeste Dumnezeu, atunci cand nu este de acord cu dreptii care se roaga sa se indeparteze boala de la trupul lor: “Iti este de ajuns Harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune”.

Odata acest Cuvios s-a imbolnavit de o boala de ochi. Aceasta boala il cerceta in fiecare an, timp de o luna si jumatate, in perioada verii. Insa el multumea foarte mult lui Dumnezeu pentru ea. Prin aceasta boala se desavarsea si mai mult puterea lui Dumnezeu in nevoitorul lui Hristos. Pentru alinarea acestei suferinte a fost indemnat de Dumnezeu sa iasa din insingurarea si din manastirea lui si sa mearga la biserica Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea, care se gasea la Sozopolis. Cuviosul dorea de mult timp sa vada darul cel dumnezeiesc ce izvora acolo”.

Caci, cu adevarat, trebuia ca si acesta sa se impartaseasca de puterea dumnezieasca ce izvora de acolo, ca sa scape astfel de unele primejdii ce l-ar fi asteptat.

Cand a ajuns la Sozopolis, a intrat in cinstita biserica a Preasfintei Fecioare Maria, de unde iese mirul cel dumnezeiesc. Acolo si-a intins mainile sale in chipul crucii si a inceput sa se roage in fata icoanei celei minunate care izvora mir. Prin dumnezeiasca lucrare, mirul s-a strans ca intr-un balon de sapun, iar cuviosul s-a uns apoi cu el, pe fata si pe ochi. Toti cei care au vazut aceasta spuneau ca “intr-adevar acesta este o sluga vrednica a lui Dumnezeu”. Astfel, prin harul Maicii Domnului, Cuviosul si-a recapatat in chip minunat sanatatea si a scapat de suferinta de ochi.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Blog de noiembrie -ziua 14

La Cluj

Este târziu, a fost o zi luuunga, ce a început înainte de răsăritul soarelui, cu pregătirile pentru deplasarea la Cluj alaturi de prietenii noștri și s-a terminat cu un extraordinar concert Andre Rieu.

Sunt recunoscătoare pentru aceasta zi minunata și mulțumesc soțului meu pentru acest cadou extraordinar.

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (VIII)

Cuviosul Eftimie cel Nou, care se tragea din Georgia, inca de la o varsta foarte tanara a imbracat schima monahala. La fel si tatal sau, fericitul Ioan, s-a lepadat de cele trecatoare si stricacioase si de slava lumii si a ales “saracia in Hristos, cea care imbogateste”, imbracandu-se in schima ingereasca a monahilor.

Micul Eftimie a fost dat la niste dascali pentru a invata, iar el, avand pe langa agerimea mintii si ravna multa si sarguinta, a invatat in scurt timp si filozofia cea lumeasca si pe cea a lui Dumnezeu, aratandu-se astfel un izvor de invatatura a Duhului Sfant.

Dupa aceasta s-a imbolnavit de o boala grea, dar cu ocrotirea si cu ajutorul Maicii Domnului s-a izbavit de ea si a sporit in virtute si in intelepciune.

S-a nevoit cu nevointa cea buna si bineplacuta lui Dumnezeu in secolul al X-lea in Manastirea Marea Lavra din Sfantul Munte.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Blog de noiembrie-ziua 13

 Zi cu bucurie

Azi s-a lăsat sec, de mâine începe postul Crăciunului, o perioada in care ne pregătim pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului.

 Și, pentru că tot nu am reușit să sărbătorim nunta de coral azi, de la serviciu, am făcut o pauză de la numeroasele probleme de rezolvat și ne-am oprit la KFC. Nu am mai fost acolo, de muuuulti ani, de când erau copiii mici. Atunci, regula era ca in ziua de salariu să mergem toți la KFC sau McDonald's.

Sunt ani de zile de când nu m-am mai plimbat prin centrul orașului, așa că l-am admirat cu nostalgie.

Aceasta este clădirea Consiliului județean pe care noi ploieștenii o numim "Casa albă".

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (VII)

Batranul Iosif Isihastul a locuit in ultima parte a vietii sale la Schitul Sfanta Ana Mica. Fiul sau duhovnicesc, povesteste urmatoarele despre staretul sau:

“Abia la sfarsitul vietii lui, staretul a primit sa-i aducem o oarecare slujire, pentru ca era foarte aspru cu sine insusi. Odata, fiindca transpirase mult, a primit sa-i sterg spatele cu un prosop. Atunci am vazut pe trupul lui semnele unor rani vindecate si, deoarece stiam ca nu avusese vreodata vreo boala sau vreo lovitura, l-am intrebat cu curiozitate ce erau acele semne rotunde ca ventuzele de la tentaculele octopodelor. Atunci el ne-a povestit ca pe cand se afla la “Sfantul Vasile” (schit aflat in pustia Sfantului Munte) si se silea spre iubirea de osteneala, nu isi schimba niciodata flaneaua de corp. Si fiindca trupul sau nu era obisnuit cu transpiratia si cu reaua-patimire, tot spatele sau s-a umplut de bube, care s-au iritat”.

Batranul inca mai spunea si acestea:

“Eu insa nu dadeam importanta, iar cand ma necajeau prea mult, le presam, sprijinindu-ma cu spatele de un perete. Dar acestea s-au salbaticit si s-au umplut de puroi. Atunci am luat o traista plina cu posmag de la Manastirea Iviru, pe care ne-o dadusera parintii de binecuvantare si am pornit spre chilia noastra. Se vede treaba ca pe drum buboaiele s-au spart, pentru ca simteam ca mi se lipise flaneaua de corp, dar iarasi nu le-am dat nici o importanta. Le-am lasat pe toate in seama lui Dumnezeu si a Maicii Domnului si, incet-incet, s-au vindecat, dupa ce flaneaua s-a rupt si a cazut si aceasta”.

Cat de mare si de minunata era increderea Staretului Iosif in Maica Domnului, Tamaduitoarea sufletelor si a trupurilor!

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-NORI

 Vata de.....nori

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (VI)

O comoara rara, unica, dar si nepretuita este Cinstitul Brau al Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea, care se afla la vechea si cinstita Manastire Vatoped. In anul 458, dupa decretul imparatesc al lui Leon I, Braul a fost asezat in faimoasa, stravechea si imparateasca biserica din Vlaherna, iar in secolul al XII-lea a fost randuita de imparatul Manuil I Comneanul o sarbatoare deosebita la 31 august in cinstea Braului.

Minunile pe care le-a savarsit si pe care le savarseste Braul sunt nenumarate si cunoscute de toti ortodocsii. De aceea si faima lui este cunoscuta pretutindeni. Redam aici una din minunile petrecute cu Cinstitul Brau.

In anul 1871 a cazut peste Constantinopol infricosatoarea boala a holerei. Victimele ei erau mii de copii mici, tineri, batrani si oameni de orice varsta si credinta.

Sultanul de atunci se mahnea pentru pierdea slujitorilor sai si se temea pentru viata sa. De aceea cauta orice mijloc pe care l-ar fi putut folosi pentru inlaturarea acestui blestem, care navalise asupra imparatiei lui.

Cand Patriarhul Antim al VI-lea l-a sfatuit sa aduca din Sfantul Munte Cinstitul Brau al Maicii Domnului, sultanul a uitat de Coran si de Mahomed. A trimis atunci o corabie la limanul Vatopedului, a luat Cinstitul Brau, l-a adus in imparateasca cetate si au inceput litaniile. A ramas acolo timp de trei luni. In fiecare zi savarseau panahide, liturghii si paraclise.

Astfel a fost indepartata acea boala aducatoare de moarte. Atunci “locuitorii cetatii au inconjurat Cinstitul Brau cu multa cinste, iar sultanul a daruit pentru el mult aur.”

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

O viață impreuna

 Nunta de coral – 35 de ani

(sursa foto: internet)

La 35 de ani de casatorie se aniverseaza nunta de coral, deoarece coralul este “un simbol al rezistentei in fata provocarilor”, insa, in acelasi timp, incanta privirea cu frumusetea lui. Asa a fost si este si viata noastra impreuna: plina de bucurii, emotii, relalizari, insa si cu perioade mai grele, pe care le-am trecut impreuna sustinandu-ne unul pe celalalt.

Cand ne-am unit destinele, eram doi tineri de 20 de ani, indragostiti unul de celalalt, cu fluturi in stomac si care ne pregateam sa luam viata in piept, cu emotie, dar si cu teama.

Azi, suntem parintii a doi copii minunati, dar si bunici fericiti de doua mogaldete dulci si dragi, insa mai suntem inca si copiii parintilor nostri.

Dar, ceea ce este mai important, amandoi suntem la fel de indragostiti, fluturii sunt tot acolo unde erau si la prima intalnire cand, sotul meu, m-a asteptat, timid, cu un trandafir. Amandoi avem sufletul plin de dragoste si ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara.

Ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne daruiasca multi ani impreuna.

 

Vindecatoare cereasca

 Vindecatoare cereasca (V)

Un crestin, care se numea Didim, s-a nascut orb. Acesta era un om cinstitor de Dumnezeu si virtuos si atat de mult iubea biserica, incat niciodata nu lipsea de la slujbe si de la predicile ce se faceau in ea. Dobandise atat de multa cunostinta dumnezeiasca, incat de multe ori ii infrunta pe eretici si pe iudei si ii rusina.

Intr-o zi, dupa ce a spus o frumoasa cuvantare si a adus multe laude Maicii Domnului, necredinciosii iudei erau rusinati. Atunci ei i-au spus:

-Nu te rusinezi, orbule, sa vorbesti in apararea Maicii Domnului, asa cum o numesti tu? Nu intelegi ca nu poate sa dea lumina ochilor tai, ca sa vezi si tu ca ceilalti oameni? Si mai ai si atata evlavie pentru ea!

-Va voi raspunde dupa trei zile, le-a spus el.

Dupa ce a plecat la casa lui, a inceput sa se roage fierbinte si cu lacrimi Maicii Domnului trei zile si trei nopti, fara sa manance nimic, ca sa-i dea lumina ochilor, pentru a-i rusina pe rau-slavitorii eretici si pe necredinciosii iudei.

Atunci a primit instiintare de la Maica Domnului ca sa-i cheme pe toti ereticii si iudeii intr-o biserica. S-a oprit in fata unei icoane a Maicii Domnului si cu voce tare a spus aceasta rugaciune:

“Pururea-Fecioara, asa cum te-ai invrednicit sa nasti fara de stricaciune pe Dumnezeul tuturor, incat niciodata nu s-a mai auzit un lucru mai minunat ca acesta, asa si acum fa minunea ta cu mine, pacatosul, si daruieste-mi lumina ochilor mei, nu spre a mea multumire, ci pentru ca toti cei din jurul meu sa creada ca tu esti Nascatoare de Dumnezeu si ca intr-adevar Dumnezeu S-a nascut din tine si din Duhul Sfant in chip negrait. Si astfel sa vina si acestia la Credinta Ortodoxa”. Si indata Maica lui Dumnezeu a daruit lumina ochilor sai.

Atunci multi iudei si eretici, care au fost martori ai acestei intamplari minunate, au crezut in Hristos si s-au botezat in acea zi. Pe acestia, cel ce mai inainte fusese orb, i-a luat in casa sa impreuna cu multi saraci si straini si le-a o ferit o “masa a dragostei”, pentru ca toti sa-I multumeasca Domnului, “Care pentru rugaciunile Preanevinovatei Sale Maici, a facut aceste lucruri marete”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)