MFC-BERZE

 

Cuibul cu berze

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate.

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (VII)

La Manastirea Grigoriu se savarsea Utrenia. Slujba ajunsese la Cantara a noua, cand parintele G., privind spre Usile Imparatesti, a observat ceva neobisnuit. Din Sfantul Altar au iesit doua femei, una dupa alta. “Cum au ajuns aceste femei aici?” se intreba calugarul. Apoi ele au inceput sa treaca pe la toti calugarii, carora a doua femeie le impartea bani, asa cum poruncea prima.

Dupa ce s-a terminat Sfanta Liturghie si masa de dimineata, parintele G. a alergat la batranul Atanasie.

-Gheronda, cine au au fost femeile care au venit astazi in biserica? l-a intrebat calugarul cu uimire.

Atunci egumenul Atanasie a inteles indata ca ucenicul sau a avut o vedenie cereasca.

-Cum le-ai vazut? Cate erau? Ce infatisare aveau?

-Erau doua. Prima era putin mai inalta si purta un vesmant rosu foarte frumos, care ii acoperea si capul si semana cu o imparateasa. Cealalta era mai tanara, foarte smerita, mica la trup si purta haine gri inchis. Aceasta impartea parintilor monede dupa cum ii poruncea cea dintai.

-Frumoasa vedenie te-a invrednicit Dumnezeu sa vezi, fiule! Prima femeie este Maica Domnului, Stapana Sfantului Munte, iar a doua este Sfanta Anastasia, ocrotitoarea manastirii noastre, ale carei moaste se afla la noi.

-Asa trebuie sa fie, Gheronda, caci asa imi spune si mie sufletul. Insa nu pot intelege de ce imparteau bani. Ce legatura au Sfintii cu banii?

-Prin aceasta voiau sa arate ca sunt multumite de osteneala pe care o fac parintii sculandu-se noaptea si laudand pe Dumnezeu. Pentru aceasta li se cuvine rasplata.

Ascultand cu uimire cuvintele egumenului, parintele G. a inteles ce noima ascundea impartirea banilor. S-a incredintat ca Sfintii sunt vii si supravegheaza cu dragoste ostenelile monahilor.

Din acea zi a inceput sa sarute cu si mai multa evlavie icoanele Maicii Domnului si ale Sfintei Anastasia, precum si sfintele moaste ale celei din urma.

Nu trebuie sa ne miram de aceasta, caci in viata monahului, si mai ales in cea a athonitului, elementul suprafiresc este des intalnit. Monahii sunt obisnuiti cu lucrurile neobisnuite. Numai sa existe, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel, “luminati ochii inimii, ca sa priceapa […] care este bogatia slavei lui Dumnezeu, in cei sfinti”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Jurnal

 “Mama, povesteste-mi despre tine”-Narcisa Suciu

 

Colegele mele au tot povestit despre cartea Narcisei Suciu, “Mama, povesteste-mi despre tine”, asa ca am achizitionat-o, mai mult din curiozitate. Am rasfoit-o si mi-am dat seama ca sunt multe lucruri pe care as dori sa le spun copiiilor mei (unele dintre ele sunt sigura ca le-am spus), astfel ca ideea acestui jurnal mi s-a parut foarte frumoasa. Numai ca amintirile sunt multe, iar fiecare intrebare aduce noi amintiri, astfel ca spatiul necesar pentru completat mi se pare mult prea mic. Am spus aceasta observatie in birou si o colega a venit cu ideea geniala: aceea de a scrie totul in word, de a personaliza si a face pentru fiecare copil cate un jurnal. In acest fel, este si posibilitatea de a completa sau modifica.

Cu emotii, voi porni pe drumul amintirilor. Imi doresc foarte mult sa reusesc sa completez acest jurnal pentru fiecare dintre copiii mei. 

Si daca voi reusi, voi face un astfel de jurnal si pentru nepoti.

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (VI)

Atunci cand Sfantul Maxim Kavsokalivitul a venit din Constantinopol in Sfantul Munte, a stat o vreme in Manastirea Marea Lavra fara chilie. “Noaptea statea pe pridvorul bisericii, inchizandu-si pleoapele numai pentru putina vreme, dar nici atunci nu dormea adanc, ci numai cat sa-si odihneasca mult-chinuitul sau trup si cat sa nu moara”. Mancare lua de la trapeza si se retragea intr-un loc ferit, iar acolo, “in ascuns” manca atat cat ii poruncea infranarea. Era un monah silitor.

Dar asa cum Muntele Sinai l-a chemat pe marele Moise, Carminul pe Ilie si pustia Iordanului pe Ioan Botezatorul, tot astfel si varful Athonului l-a chemat pe Cuviosul Maxim Kavsokalivitul.

Acestui om ceresc si inger pamantesc, Cuviosului Maxim, i s-a aratat in Duminica Sfintilor Parinti Stapana Nascatoare de Dumnezeu tinand in bratele sale pe Fiul ei si spunandu-i:

-Maxime, credinciosule rob, urmeaza-mi si urca sus pe Athon ca sa primesti Harul Duhului Sfant!

Dupa ce dumnezeiescul Maxim a vazut de doua ori si de trei ori aceeasi vedenie si a auzit porunca staruitoare a Maicii Domnului, nu s-a putut impotrivi. Dupa sapte zile a parasit Manastirea Marea Lavra si a pornit spre varful Athonului, unde a ajuns in sambata de dinaintea Duminicii Pogorarii Sfantului Duh. Acolo a petrecut toata noaptea priveghind impreuna cu alti monahi. Dupa terminarea Sfintei Liturghii ceilalti monahi au plecat, iar el a ramas singur cu Dumnezeu si cu Maica Domnului si cu tot Cerul care se pogorase pe pamant. Aici s-a invrednicit de cercetarea Maicii Domnului.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Jurnal de bunica

 

Jurnal de bunica

 

Saptamana care tocmai s-a incheiat a fost o saptamana dedicata nepotilor: concediu la mare, doar bunici si nepoti. Au fost zile minunate in intregime: vreme frumoasa, numai buna de stat pe malul marii si jucat in nisip, apa calda, limpede si linistita ca un lac, numai buna pentru ca piciulinii mici, usor speriati, sa se obisnuiasc cu ea.

Desi initial am spus ca ne vom plimba, am renuntat si ne-am bucurat de soare.

Alex si Matei, in prima zi, nu au vrut sa intre in apa, insa, incet-incet au intrat si s-au balacit fericiti, iar in ultima zi au plecat de la plaja “tale supalati ca melg acasa si nu mai stau la male" sau ”la apa maie". Desi am cumparat pentru amandoi colac, Alex nu l-a folosit, dar Matei s-a “indragostit” de el, asa ca mi-a spus:”bunica, colacul il iau cu mine, ca imi tlebuie sa ma duca mami si tati la inot”. Pe Alex am reusit sa il obisnuim, “ascunzand” o mica mingiuta in apa. A fost atat de incantat, incat a uitat de teama:”Nica, migea, nu e”.

Seara a fost pentru povesti si putina lectura.

Timp de cateva zile, am fost si noi copii alaturi de ei, construind castele de nisip si balacindu-ne.

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului îşi apără biserica şi icoana Sa de profanatorii cruciaţi

Pe vremea când cruciaţii au cucerit cetatea Târnovei, din Bulgaria, prădând-o şi arzând-o, o ceată dintre ei a intrat şi într-o biserică care era închinată Maicii Domnului. Aici, pe un loc mai înalt se afla icoana Maicii Preacurate, având pe cap cunună împărătească. Unul dintre cruciaţi întinzându-şi arcul său, a vrut să arunce săgeata în chipul Maicii Domnului de pe icoană. Dar mai înainte de a slobozi el săgeata, arcul lui sa frânt în mai multe bucăţele, care au lovit pe mai mulţi dintre ei. Văzând ei lucrul acesta, s-au căit de fapta lor, aducându-şi aminte că şi ei sunt creştini, dar care au făcut o faptă pe care şi păgânii se tem să o facă. Speriaţi de aceasta, au lăsat biserica Precistei în pace neluând nimic, ba încă au dat şi de la sine multe daruri. (Reamintire de la acţiunea cruciaţilor în lupta cu Ioaniţiu, împăratul româno-bulgar) (239, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului vindecă pe un creştin care avea dureri de cap şi de picioare 

Un om care se numea Timotei Nelepcovici, din Gorodişte, era foarte bolnav de cap, având dureri şi la picioare. Având mare evlavie şi dragoste către Maica Domnului, s-a rugat ei pentru vindecarea de boală, postind zece vineri. În cea din urmă vinere de post, având mare durere de cap, a adormit puţin. Atunci i s-a arătat în vis Maica Precista care, atingându-se de capul lui, i-a poruncit să meargă la mănăstirea Cupiatici, unde se afla o icoană a Ei, făcătoare de minuni, şi să se spovedească. Deşteptându-se din somn, n-a mai simţit nici o durere. A doua zi, plin de bucurie, a mers la mănăstirea Cupiatici, s-a spovedit şi a povestit cu mare căldură sufletească, tuturor oamenilor şi călugărilor, despre minunata vindecare dăruită de Maica Milostivirii, după care fericit s-a întors la casa lui (347, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor DumiDumitrunescu, 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr. Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (V)

Odata, in timp ce parintele Paisie se ruga dupa obiceiul sau cu Rugaciunea lui Iisus, a avut o cercetare dumnezeiasca. Era in chilia sa, cand deodata a auzit pe hol niste pasi. Cand a deschis usa, a vazut-o pe Maica Domnului, “care mergea ca o imparateasa”, asa cum spunea Staretul, “si toate fiinta sa era invaluita de o nespusa noblete imparateasca”. Cand ea a ajuns in dreptul bisericutei, s-a intors si a intrat inauntru. In urma ei mergea Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Dupa ce au intrat amandoi in bisericuta lasand inauntru o lumina alb-albastruie, care a ramas pentru putina vreme si apoi a disparut. Sufletul Staretului s-a umplut atunci de recunostinta si de smerenie. Plangea de bucurie ca Maica Domnului l-a cercetat, desi el insusi se simtea si spunea ca este cel mai pacatos om din lume.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (IV)

Cu vreo saizeci si cinci de ani in urma (prin anii 1930-1935) in Manastirea Vatoped era paracliser monahul Teodul. Din toata purtarea sa se vedea ca este nebun pentru Hristos. Isi alesese aceasta cale grea a nebuniei pentru Hristos, care nu este pentru toti, si isi pusese pe umeri crucea propriei mucenicii. Cu ajutorul Maicii Domnului, a suferit fara murmur mucenicia.

Nebunia pentru Hristos este o sarcina mare si are trebuinta de un Har deosebit al Duhului Sfant. Ea se da foarte putinor oameni, si anume celor alesi, care au puterea sufleteasca sa sufere tot felul de injosiri si necinstiri. Si Sfantul Apostol Pavel si-a luat asupra sa, intr-un fel, crucea nebuniei, pentru ca a urmat calea “nebuniei Crucii”. Iar aceasta se arata si din cele pe care le scrie Corintelor:

“Noi, apostolii […] ne-am facut priveliste lumii […]nebuniei pentru Hristos […], slabi […], necinstiti […] flamanzim si insetam; si suntem goi si suntem palmuiti si pribegim […]. Ocarati […] Prigoniti […] Huliti […] Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi”.

Este un lucru foarte greu ca, fiind un om normal, sa o faci pe nebunul si sa suporti consecintele nebuniei adevarate. Insa acesti nebuni pentru Hristos fac “acrobatiile lor sfinte dintr-un abis de smerenie si din zdrobirea inimii”. Ei doresc sa ajunga la inaltimea sfinteniei dispretuind orice cinste si lauda in aceasta lume. Cei mai alesi fii ai lui Dumnezeu dintre Sfinti sunt nebunii. Ei se deosebesc de ceilalti nu atat prin postirile peste firea omeneasca si prin ostenelile nenumarate, prin privegherile de multe ore si lacrimile neincetate, prin nemasurata lor patimire si nevointa, ci pentru ca au ajuns la adevarata smerenie, care il ridica pe om pana la Dumnezeu. In concluzie, putem spune ca nebunia pentru Hristos nu este pentru toti, ci pentru cei chemati de Dumnezeu si care au fost cuprinsi de dragostea dumnezeiasca in masura in care o descrie Sfantul Ion Scararul: ”Fericit cel ce are fata de Dumnezeu un dor asemanator celui pe care il are indragostitul nebun fata de iubita lui”.

Ca paracliser, parintele Teodul se scula cu o ora mai devreme decat ceilalti monahi pentru a putea aprinde cele saizeci-saizeci si cinci de candele din biserica. In linistea noptii afla prilejul sa se roage Domnului si Maicii Domnului, al carei preacurat nume il rostea zilnic. A fost cu adevarat un rob al lui Dumnezeu.

Maica Domnului vedea mucenicia de buna voie a lui Teodul si de aceea a vrut sa-l cinsteasca si sa-i arate si ea cat il iubea si il ocrotea. Intr-o dimineata, foarte devreme, pe cand toti monahii manastirii dormeau, Teodul a iesit din chilie si s-a dus la ascultarea sa. Atunci Maica Domnului a iesit din Sfantul Altar pe usa diaconeasca de miazanoapte ca o femeie simpla, imbracata in negru, urmata de un copil mic descult. O scena de familie, asa cum ar fi intalnit-o pe Maica Domnului in casa ei din Nazaret. Femeia s-a uitat cu atentie prin toata biserica apoi a intrat din nou in Sfantul Altar prin Usile Imparatesti. Arata multumita de slujirea constiincioasa a robului ei, Teodul, si de dragostea lui fata de ea.

Parintele Teodul, vazand acea femeie in biserica si stiind ca nu se ingaduie intrarea femeilor nu numai in biserica, dar nicaieri in Sfantul Munte, s-a mirat de aceasta.

Dupa putina vreme si-a da seama ca fusese Maica Domnului si lasand aprinsul candelelor, a cazut la pamant si ca Moise si Iacov s-a inchinat la locul unde pasisera picioarele Domnului si ale Prea Curatei Stapanei Nascatoare de Dumnezeu.

Aceasta taina a pastrat-o adanc inlauntrul sau multa vreme, fara sa spuna nimanui nimic. Desigur, aceasta este o dovada a smereniei sale. Odata, luminat fiind de Maica Domnului, a descoperit vedenia arhondarului manastirii, parintele Stefan, care a slujit in aceasta ascultare patruzeci de ani.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (III)

Monahul Ambrozie de la Manastirea ruseasca Sfantul Panteleimon din Sfantul Munte a avut o viata duhovniceasca minunata. Cu toata dragostea si-a predat voia sa lui Hristos si a luat asupra sa jugul cel bun al Sau. Ii era necunoscuta vorbirea impotriva, era neobosit in ascultarile incredintate, treaz in toate si intotdeauna vesel. Chipul sau stralucea de bucurie duhovniceasca.

Odata monahul Ambrozie, pe cand se afla in biserica manastirii, a vazut-o deodata pe Maica Domnului in Altar, de-a dreapta Sfintei mese, inspre Proscomidiar. Era plina de maretie si de o slava nespusa. Coborase din Cer pe pamant aducand cu ea toata slava pe care o are in Ceruri de-a dreapta tronului Fiului si Dumnezeului ei. Era imbracata intr-o lumina dumnezeieasca si imprastia in jur raze ceresti de o stralucrie nespusa. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu stralucea ca Soarele Dreptatii cel neapus. Parintele Ambrozie a fost cuprins de nespusa bucurie. iesise din spatiu si timp si se desfata de acea priveliste cereasca. Se ruga ca acest Rai pamantesc sa ramana vesnic si dorea sa faca doua colibe, una pentru Maica Domnului, iar cealalta pentru el.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)