Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (VIII)

Era Duminica Orbului. Staretul Paisie de la Panaguda, care traia atunci la Chilia Sfintei Cruci care apartine Sfintei Manastiri Stavronichita (unde a vietuit intre anii 1968-1979), era bolnav la pat si istovit pe de o parte din cauza bolii, iar pe de alta parte datorita postului indelungat. S-a ridicat cu multa osteneala si a iesit in curtea chiliei putin mahnit, pentru ca avea nevoie de hrana intaritoare ca sa-si revina, iar el nu avea nimic de mancare.

In acea clipa s-a uitat spre mare si a vazut inaltandu-se spre cer ceva ca o pata, care se indrepta spre chilia sa. Peste putin timp a vazut o pasare mare ca un soim sau ca un vultur care tinea in gheare un peste mare. Cand a ajuns deasupra chiliei, i-a dat drumul pestelui, care a cazut in fata staretului si care inca se zbatea. Odinioara Dumnezeu i-a trimis lui Ilie cel flamand, hrana printr-un corb, iar acum l-a hranit pe Staret printr-un vultur. Acelasi Dumnezeu poarta de grija de copiii sai cei flamanzi, care sunt afierositi Lui si totdeauna Il au in minte pe Datatorul de hrana.

Atunci Staretul s-a indreptat spre bisericuta chiliei sale si dupa ce s-a rugat, deoarece se temea ca nu cumva aceasta intamplare sa fie de la diavol, a slavit si i-a multumit Maicii Domnului pentru grija pe care a avut-o pentru el, nevrednicul si smeritul. Apoi a iesit in curte, a luat pestele, l-a fiert si dupa ce l-a mancat, si-a mai recapatat puterile.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (VII)

In timpul revolutiei grecesti, in Sfantul Munte au ramas putini calugari. Printre ei era si duhovnicul Neofit Karamanlis. In Schitul Kavscocalivia vietuiau atunci cativa monahi batrani pe care ii intarea duhovniceste prezenta staretului Neofit.

Maica Domnului a spus de multe ori unor vietuitori imbunatatiti ai Sfantului Munte ca va purta de grija de cei ce raman in Gradina ei si in fiecare zi Il slavesc pe Fiul ei. In acele vremuri grele Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a intarit sufleteste prin mijlocirea staretului Neofit pe cei care sufereau cu rabdare tirania turcilor si necazurile pe care acestia le faceau tuturor monahilor.

Din pricina jafurilor savarsite de turci si a talhariilor pe care le faceau crestinii din Halkidiki (in acea vreme in Sfantul Munte se aflau cam cincizeci de mii de locuitori in Halkidiki), care mai inainte primisera faceri de bine de la monahi, parintii duceau lipsa chiar si de paine. Spaima tuturor era foametea.

Atunci parintele Neofit, luminat de Maica Domnului, i-a sfatuit pe parinti sa semene putinul grau de care izbutisera sa faca rost de la Karyes. Il cara in spate parintele Dionisie, unul dintre putinii monahi care mai ramasesera.

In fiecare an graul rodea exact atat cat era nevoie pentru paine. Aceasta minune a continuat pana la sfarsitul tulburarilor, cand au inceput sa soseasca vapoare cu grau. Din acel moment graul pe care il semanau parintii n-a mai crescut.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (VI)

Batranul Hariton duhovnicul, pe cand vietuia in pustia Sfantului Vasilie din Sfantul Munte, a tuns in monahism pe un fost talhar din Tesalonic si l-a numit Nichita. Monahul Nichita tinea post aspru, multumindu-se cu orice primea ca milostenie.

Staretul Ioachim de la Kerasia ii ducea in mod regulat mancare. Odata l-a intreabat:

-Cum te descurci, parinte Nichita, fara rucodelie?

-Il slavesc pe Dumnezeu, i-a raspuns el si Ii multumesc din adancul inimii mele. Merg la manastire sa cer o paine si cand ma intorc la coliba mea, gasesc doua-trei trimise de Maica Domnului. Slavesc pe Dumnezeu si pe Maica Domnului care nu ma parasesc niciodata.

Pentru fostul talhar toate erau firesti si simple, si de aceea si harul lui Dumnezeu il cerceta in chip minunat.

Cand s-a imbolnavit grav si si-a pierdut puterile, ii slujeau bunii sai vecini, parintii din obstea staretului Damaschin cel din Creta. La sfarsitul vietii sale s-a umplut de paduchi care il mancau de viu. Parintii il curatau cu cutitul, insa nu apucau bine sa-i curete tot trupul, ca Maica Domnului, intr-un chip minunat, ii trimitea iarasi si mai multi. Se mirau toti cum de se intampla una ca aceasta si de ce. Atunci parintele Nichita le-a spus:

“In lume am fost talhar si am calcat toate poruncile lui Dumnezeu. Am rugat-o pe Maica Domnului sa-mi dea sa platesc pentru tot ceea ce am facut. Am spus :”Maica Domnului, de viu sa ma manance paduchii!”. Si iata ca ma mananca. Vad minunea care se face cu mine in fiecare zi. Domnul si Maica Domnului au ascultat rugaciunea mea, a pacatosului, cel vrednic de iad”.

Acesta care mai inainte a fost talhar, s-a invrednicit sa vada multe minuni si sa-i fie implinite cererile de catre Domnul si Nascatoarea de Dumnezeu. S-a invrednicit inca si sa manance paine trimisa din cer ce Maica Domnului. A adormit in Domnul in anul 1941. Cata dreptate are biserica cand canta:”Pocainta talharului Raiul a dobandit!”

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Seara de film

 “Dincolo de barou”

"Dincolo de barou" este un serial coreean care prezinta, in cele 12 episoade, diverse cazuri rezolvate de tânăra avocata Kang Hyo-Min, o tanara foarte bine pregatita, aflata la începutul carierei.

Kang Hio-min doreste sa se angajeze la firma de avocatura “Yullim” dar, datorita faptului ca a intarziat la interviu, iar aspectul nu era 100% impecabil (mici imperfectiuni), Yoon Seok Hun, unul dintre partenerii firmei nici nu a vrut sa asculte ce are de spus, ci a rugat-o sa paraseasca sala. Inainte de a iesi, Kang Hyo-Min a raspuns ca va astepta pana la finalul interviului, sperand ca reprezentantii firmei se vor razgandi, ceea ce s-a si intamplat. I s-a mai acordat o sansa si, in urma interviului, a fost angajata. Toti cei acceptati la interviu, au avut posibilitatea sa isi aleaga departamentul in care vor lucra, dupa ce fiecare dintre departamente au fost prezentate de sefii lor. Fiecare si-a laudat departamentul cat de bine a putut, doar seful de la Litigii (cel care i-a cerut domnisoarei Kang Hyo-Min sa plece) a spus clar: “daca alegeti departamentul Litigii o sa lucrati pana noaptea tarziu, nu veti avea zile libere si nici compensatii. Ei bine, singura care a ales acest departament a fost tocmai domnisoara Kang Hyo-Min. Alaturi de ea, prin redistribuire, echipa a fost completata cu inca 3 tineri.

Yoon Seok Hun, seful departamentul Litigii, o persoana integra si calma, ce pare foarte dura, un tip care vorbeste putin, le-a fost alaturi tot timpul si i-a invatat ca intotdeauna sa priveasa totul in profunzime, sa ajunga la esenta lucrurilor.

Incet-incet, cei doi au ajuns sa se cunoasca, sa se respecte si sa se sustina reciproc.

Fiecare episod din cele douasprezece prezinta modul in care ei rezolva un anumit caz. Este foarte interesant modul in care Yoon Seok Hun ii provoaca pe tineri, dar si modul lor de gandire. Un serial placut, interesant, dar care, in acelasi timp te tine cu sufletul la gura.

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (V)

Constantin Palama, tatal marelui ierarh Grigorie Palama, avea o dragoste fierbinte pentru Maica Domnului.

Numele ei se afla neincetat pe buzele sale, “vorbea fara incetare si cu multa caldura despre harul si puterea mijlocirilor Maicii Domnului, despre dumnezeiasca si negraita frumusete a virtutilor ei si despre nemarginita sa milostivire fata de lume” (scrie monahul Teoclit Dionisiatul). Atat de mare era increderea lui si purtarea de grija a Maicii Domnului pentru el si pentru copiii lui, incat nu de putine ori a savarsit chiar minuni. La rugamintea sotiei sale, Kali, de a “cere imparatului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) sa poarte de grija si sa ii ocroteasca copiii”, deoarece vedea bunavointa si stransa legatura pe care imparatul o avea cu el, Constantin a raspuns:

“Cuvintele acestea nu se potrivesc cu cugetarea si cu virtutea pe care le aveai inca din copilarie”. Si cu privirea indreptata spre icoana Maicii lui Dumnezeu a continuat:” Eu nu-i incredintez pe copiii mei acestor imparati pamantesti, ci Stapanei tuturor si Maicii Imparatului Cerurilor”.

Si aceasta incredere a sa nu a fost trecuta cu vederea de dumnezeiasca Maica, caci ea a randuit ca imparatii pamantesti sa poarte de grija copiilor sai si sa-i ocroteasca dupa maortea lui.

Cand copiii au crescut si au plecat de la Curte, din nou Maica Domnului le-a fost ocrotitoare si povatuitoare, purtand grija de mantuirea lor. Mai tarziu l-a invatat in chip tainic pe Grigorie teologia si totdeauna ii era fierbinte ocrotitoare.

Cu harul Maicii Domnului, toti membrii familiei Palama au ales calea monahala si poate ca toti s-au sfintit. “Domnul Constantin Palama, tatal, s-a facut monah primind numele Constantie. Sotia lui, Kali, s-a facut si ea monahie cu numele Kaloni. Cei trei fii, Grigorie, Macarie si Teodosie, au devenit de asemenea monahi. Cele doua fiice au primit la tunderea in monahism numele de Epiharia si Teodota. O familie intreaga s-a afierosit Domnului si Preasfintei Maicii Sale, devenind monahi”.

Mai tarziu, cand Cuviosul Grigorie Palama a devenit Arhiepiscop al Tesalonicului, a alcatuit sapte omilii care se refera in mod excluvi la Nascatoarea de Dumnezeu si in care isi exprima multumirea, recunostina si dragostea sa fata de ea.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Un mic spectacol

 “Slava Maicii Domnului”

In luna martie sarbatorim primavara, sarbatorim un nou inceput, insa, cel mai important, o sarbatorim pe Maica Domnului si vestea cea buna primita de la Arhanghelul Gavriil.

Ca in fiecare an, impreuna cu copiii de la Centrul Educational, am adus un omagiu Maicii Domnului, printr-un mic spectacol de poezie si pricesne. Anul acesta momentul de poezie si cantec l-am prezentat in duminica premergatoare marii sarbatori.

 

Slava si cinste Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria!

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (IV)

In pustia Kerasiei traiau doi batranei asceti, parintele Ioan si parintele Teodosie. Acestia aveau intre ei multa dragoste si jertfire de sine, care le umpleau sufletele de “nectarul vietii celei fara de moarte”. Erau ucenici adevarati ai Domnului. Fiecare se daruia pe sine si il ajuta pe celalalt pe calea care duce la mantuire. Dragostea lor era dragostea Sfantului Duh. Cei doi batranei erau “una”.

Rucodelia lor era confectionarea lingurilor de lemn. Au venit insa vremuri grele si nimeni nu le mai cumpara rucodelia. Sufereau, pentru ca erau lipsiti de cele necesare traiului, chiar si de paine. Singura lor bogatie era cea pe care o aveau in inimile lor, si anume dragostea pe care o aveau unul pentru altul si nemasurata evlavie pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care era marea lor mangaiere. Lingurile se inmulteau din ce in ce mai mult, pentru ca nu se vindeau, iar ei rabdau de foame. Stiau insa ca Maica Domnului le punea la incercare increderea pe care o aveau in ea. Din inaltimea cerestii slave ii urmarea pe cei doi ucenici adevarati ai Fiului ei si se bucura cu bucurie duhovniceasca. Ii ocrotea si ii intarea in nevointele lor duhovnicesti.

Maica Domnului vazand rabdarea lor i-a iconomisit pe cei doi batranei astfel: intr-o zi a venit un negustor din Romania si le-a cumparat toate lingurile. Atunci din ochii celor doi batrani au curs ca ploaia lacrimi de recunostinta si de multumire pentru purtarea de grija a Maicii Domnului.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-PRIMAVARA

 In parc

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (III)

Parintele Ioachim, cel care mai inainte fusese talhar, traia intr-o pestera umeda si rece, care nu avea usa. Toata avutia lui era un urcior, o cruce de lemn, pe care o primise de la un monah, si o icoana a Maicii Domnului. Atunci cand cineva venea sa-l cerceteze in pestera sa neprimitoare, unde numai el singur putea sa traiasca, ii arata marea sa iubire de straini. Scotea indata crucea dintr-o cutie de lemn, ca sa se inchine vizitatorul si-l ruga cu mainile incrucisate pe piept, cu simplitatea unui copil mic, sa sarute sfantul chip al Maicii Domnului aflat pe o icoana de hartie. Atunci parintele Ioachim simtea o astfel de bucurie, de parca ar fi daruit vizitatorului sau Raiul.

Cand unii il sfatuiau sa paraseasca acea pestera umeda si rece, spunandu-i ca ii vatama sanatatea, el raspundea:

-De ce sa ma tem de umezeala din pestera si de frig? Caci atunci cand prind mana Sfintei Ana, care cu cealalta mana o tine pe Maica Domnului, stiti cata mangaiere simt? Frica este de la diavolul, pe cand curajul si bucuria vin de la Domnul si de la Preacurata Sa Maica.

Altadata spune iarasi despre pestera sa umeda pe care o iubea atat de mult:

-Slava Tie, Dumnezeul meu! Atatea daruri am primit eu, pacatosul! Am fost talhar, desfranat, calcator al tuturor poruncilor lui Dumnezeu si totusi cate daruri nu am primit de la Mantuitorul si de la Maica Sa! Nu stiu cum sa le multumesc acestor doi binefacatori ai mei pentru aceasta pestera.

Atunci cand ii inghetau mainile si picioarele i se intepeneau din pricina frigului, spunea:

-Spun unii ca in Sfantul Munte vantul este puternic si apa curge pe sub marmura. De aceea se tem. Frica insa este de la diavol. Daca Maica Domnului este Imparateasa tuturor si a Sfantului Munte, care este Gradina ei, este, oare, cu putinta sa uite de lacasul ei? Asadar, de ce sa ma tem?

Credinta fierbinte in purtarea de grija pe care Maica Domnului i-o arata, era urmarea faptului ca primise multe daruri de la ea.

Odata, cand au venit niste monahi sa-l cerceteze, batranul Ioacium a adus doua paini calde ca sa le arate. Apoi le-a spus:

-Vedeti? Cu putin inainte mi le-a trimis Maica Domnului. Ce altceva imi mai trebuie? Slava Tie, Doamne! Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu imi da paine. Ce altceva imi mai trebuie? Maica Domnului imi trimite de toate. Iar voi credeti ca fac vreo nevointa deosebita!

In 1888, dupa ce a auzit “Hristos a Inviat!” de pe patul sau de suferinta, in Joia Saptamanii Luminate, cand “soarele si-a cunoscut apusul sau”, batranul Ioachim a strigat cu o voce tunatoare: “Maica Domnului! Maica Domnului!”.

Cu numele Maicii Domnului pe buze, Staretul si-a dat sufletul in mainile Domnului, pe Care atat de mult L-a iubit, ca sa intalneasca in Cer, in vesnicul Rasarit pe Cel care este este adevaratul si vesnicul “Rasarit al rasariturilor”.

Cu adevarat, batranul Ioachim a avut un sfarsit cuvios, iar astazi mijloceste pentru noi la Domnul si la Maica Lui, Maria, cea care L-a purtat in pantece.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (II)

Este renumit in Sfantul Munte praznicul Sfantului Acoperamant care se savarseste in Manastirea Panteleimon cu multa maretie.

In anul 1861 s-a petrecut la acest praznic, prin harul Maicii Domnului, urmatoarea minune:

Un pustnic, ieromonahul Sava, care locuia intr-o chilie aflata departe de manastire, avea ca lucru de mana prelucrarea crucilor sculptate. Aceste cruci le ducea la manastire, le vindea si astfel isi castiga banii necesari pentru hrana care ii ajungea un an de zile.

In acel an s-a gandit sa-si vanda lucrul de mana la praznicul Sfantului Acoperamant. De la chilia sa, care se gasea destul de departe de manastire, avea sa mearga pe mare cu barca sa, pentru a ajunge mai repede. Dar chiar inainte de a pleca, a venit la el un alt ieromonah, care l-a rugat sa-l ia impreuna cu el. Pe mare s-au gandit sa pescuiasca cativa pesti si sa-i duca la manastire, pentru a-i mangaia pe batraneii si pe monahii bolnavi de acolo. “Apele marii aflate in partea de nord a Sfantului Munte sunt bogate in pesti. Aceasta este o binecuvantare a Maicii Domnului”. Cei doi parinti insa “s-au trudit toata noaptea si nu au prins nimic” (Luca.5.5.). Parintele Sava era mahnit din pricina ostenelii facute in zadar. Atunci i-a spus celuilalt parinte sa arunce inca o data mreaja: “Cu binecuvantarea staretilor de la Manastirea Sfantului Panteleimon, arunca mreaja din nou!”.

Atunci acel ieromonah a facut ascultare si a prins un peste mare. Amandoi s-au minunat de puterea ascultarii. Dar acest peste nu ajungea pentru a satura atatia oameni. Asa ca i-au dat drumul pestelui in mare. Cand au trecut insa cu barca in dreptul Manastirii Simonos Petras au intalnit un banc de pesti si au inceput din nou sa pescuiasca.

Si-au continuat calatoria, iar cand au ajuns aproape de Manastirea Sfantului Panteleimon, Maica Domnului le-a scos in cale din nou acel peste ranit. Cu putina osteneala l-au prins, dar au ramas uimiti cand au vazut pestele fara coada. Atunci si-au dat seama ca era tocmai acel peste pe care il ranisera langa Manastirea Simonos Petras si-i dadusera drumul.

Au slavit si au multumit Maicii Domnului pentru aceasta minune a ei, caci ea alesese acest peste pentru nevoile praznicului.

Cand parintele Sava s-a asezat la masa, dupa privegherea de toata noaptea, ca sa manance cu parintii din acel peste, a fost cuprins de un gand viclean si a inceput sa se indoiasca de faptul ca pescuirea unui peste mare se datora ajutorului minunat al Maicii Domnului si se gandea ca aceasta ar putea fi lucrarea inselatoare a vicleanului vrajmas. Se intreba in sinea sa: “Oare atat de important era acest peste, incat sa intervina insasi Maica Domnului?”. In felul acesta diavloul nu-l lasa sa se bucure de praznic. Ii intina sufletul cu ganduri murdare si il apasa cumplit cu ele. Era acelasi vrajmas care il izgonise pe Adam din Rai, facand-l prin “mancarea din lemn” muritor si stricacios.

Pe cand parintele Sava manca la masa, i-a cazut o bucata de peste din furculita. Cand a infipt din nou furculita in ea si se pregatea sa o manance, i-a venit din nou gandul care-i spunea ca a prins pestele cu ajutorul diavolului. Dar cand a cugetat iarasi acestea, l-au cuprins niste dureri de pantece, incat nu mai putea inghiti. Insa parintele Sava isi aminti acel cuvant dumnezeiesc care spune ca nu poate scapa nimeni de cursele diavolului, daca nu alearga cu credinta la Dumnezeu. Asadar, prin credinta avea sa-l loveasca si sa-l rusineze pe vrajmas.

Atunci a alergat la Dumnezeu, cerand mijlocirea Preacuratei Sale Maici. S-a rugat din adancul inimii sa-l ierte pentru acest gand: “Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cred in minunea ta, cred ca prinderea acestui peste s-a facut cu dumnezeiescul tau ajutor si ma caiesc pentru indoaiala de mai inainte”. Atunci, indata i-au trecut durerile.

Cand s-a terminat masa, a mers la egumen si i-a povestit toate cele intamplate. Atunci egumenul a spus aceasta unor duhovnici, iar acestia au mers cu totii la duhovnicul Ieronim si si-au exprimat uimirea spunand: “Daca Maica Domnului se ingrijeste de aceste lucruri materiale si simple, cu atat mai mult se va ingriji de cele duhovnicesti ale manastirii”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)