Despre Maica Domnului

Cercetari ale Maicii Domnului (XVI)

In timpul imparatiei evalviosului imparat al Bizantului, Constantin, Sfantul de mai tarziu si cel intocmai cu Apostolii, era un oarecare Arie din partile Libiei.

Acesta era un mare matematician si mai intai s-a stabilit in Alexandria. In acea vreme, patriarh al Alexandriei era Sfantul Petru. Acesta, fiind inselat de falsa lui evlavie, l-a hirotonit diacon. Dupa aceasta Arie a inceput sa propovaduiasca blasfemii impotriva Domnului, spunand ca Hristos nu este Dumnezeu adevarat, ci este una din creaturile lui Dumnezeu asa cum sunt toti oamenii; ca El nu este nascut mai inainte de veci, ci S-a nascut candva pe pamant. Aceste hule le raspandea in lume sub forma unor cantari care se tineau minte usor.

Atunci cand Sfantul Petru a fost instiintat de hulele lui Arie, l-a caterisit. Insa Arie nu era oricine, ci era foarte cultivat, avea o minte agera, iscusinta si dibacie ritoriceasca.

Urmasul Sfantului Petru, patriarhul Ahila l-a intors pe Arie la Ortodoxie si l-a hirotonit preot. Cata vreme a trait Ahila a ramas ortodox. Insa diavolul ereziei nu poate fi rapus usor. Dupa ce a murit patriarhul Ahila, la urmat Sfantul Alexandru. Atunci Arie a inceput iarasi sa propovaduiasca hulele sale. Ca urmare patriarhul l-a caterisit, l-a anatemizat si l-a despartit de Biserica. Arie, prin dibacia lui ritoriceasca, a reusit sa-i faca partasi la hulele lui eratice pe Eusebiu al Nicomidiei, pe Pavel al Tirului, pe Eusebie al Cezareii si pe alti arhierei si clerici.

Imparatul Constantin, vazand confuzia si tulburarea din Biserica, a convocat la Niceea Bitiniei, in 325, primul Sinod Ecumenic. Aici s-au adunat doua sute treizeci si doi de episcopi si optzeci si sase de preoti, diaconi si monahi, in total trei sute optsprezece parinti, care reprezentau intreaga Biserica Ortodoxa, toata Crestinatatea.

La acest Sinod au luat parte Silvestru, Papa Romei, Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului, Alexandru, Patriarhul Alexandriei cu diaconul Astanasie, Macarie, Patriarhul Ierusalimului, Sfantul Pafnutie Marturisitorul, Spiridon, Episcopul Trimitundei si Sfantul Nicolae facatorul de minuni, Episcopul Mirelor.

Atunci cand discutiile au ajuns la culme si Sfintii Parinti i-au dovedit lui Arie netemeinicia hulelor si a ereziilor sale, acesta, povatuit de diavolul, nu se lasa convins de nici un argument si de nici o marturie din Sfanta Scriptura. El incerca cu gura lui cea spurcata sa-i biruiasca pe Sfintii Parinti.

Atunci Sfantul Nicolae, miscat de ravna dumnezeiasca, s-a ridicat de la locul sau si a mers langa Arie si i-a dat o palma. Palma a fost atat de puternica, incat Arie s-a cutremurat cu totul. Acesta insa a profitat de aceasta sitatie, si intorcandu-se catre imparat, i-a spus:

-Imparate prea drepte, se cade ca inaintea Luminatiei Tale sa loveasca cineva pe altul? Daca are argumente, sa vorbeasca ca si ceilalti parinti, iar daca nu are, sa nu vorbeasca ca si cei asemenea lui. De ce sa ma palmuiasca inaintea Luminatiei Tale?

Cand imparatul a auzit plangerea lui Arie, s-a mahnit si s-a simtit jignit de necuviinta Sfantului Nicolae. Apoi a spus celor de fata:

-Prea cinstitilor arhierei, legea porunceste ca sa se taie mana celui care a indraznit inaintea imparatului sa loveasca pe cineva. Insa las aceasta la judecata Prea Sfintiilor Voastre.

Atunci arhiereii au raspuns:

-Maiestate, marturisim ca arhiereul nu a procedat bine. Dar te rugam sa fie scos acum din Sinod si pus in temnita, iar dupa ce se vor incheia lucrarile lui, il vom judecata.

Dupa ce Parintii l-au mustrat pe Sfantul Nicolae, l-au bagat in temnita. In noaptea aceea insa i s-au aratat Domnul nostru Iisus Hristos, Care Insusi, a fost intemnitat pe nedrept, si Maica Domnului si l-au intrebat: “Nicolae, de ce esti intemnitat?” Sfantul, plin de bucurie, a raspuns: “Pentru dragostea Voastra”. Atunci Domnul i-a spus: “Ia aceasta!” si i-a dat Sfanta Evanghelie. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu l-a privit dulce si i-a daruit un omofor.

A doua zi cativa clerici, cunoscuti de-ai sai, au venit la temnita si i-au adus putina hrana. Dar au ramas uimiti cand l-au vazut pe Sfantul dezlegat de legaturi si citind din Sfanta Evanghelie cu omoforul pe umeri. Cand aceia l-au intrebat de unde le are, el le-a spus tot adevarul despre acea cercetare cereasca.

Dupa ce imparatul a fost instiintat de cele petrecute in temnita, a poruncit sa-l elibereze pe Sfantul Nicolae si i-a cerut iertare. La fel au facut si ceilalti Parinti. Atunci cu totii au marit pe Dumnezeu si pe Preacurata Sa Maica, Care au preaslavit pe cel care i-a preaslavit pe Ei, si s-au bucurat ca Biserica lui Hristos are astfel de arhierei.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XV)

Potrivit celor scrise de Simeon Metafrast, Sfantul Roman Metodul era originar din Edesa Siriei. A plecat din patria sa si a mers in Constantinopol, unde s-a calugarit intr-o manastire a Maicii Domnului. Mergea adeseori la Biserica Maicii Domnului din Vlaherne ca sa se inchine si sa se roage la privegherile de toata noaptea care se faceau acolo.

Pentru evlavia sa, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu l-a invrednicit de o harisma deosebita. In timpul privegherii pentru Nasterea Domnului, care se savarsea la biserica din Vlaherne, Sfantul a atipit putin si a vazut-o pe Maica Domnului tinand in mana un manuscris spunandu-i:

-Deschide gura si mananca darul pe care ti-l dau!

Atunci i s-a parut ca a deschis gura si a inghitit acel manuscris. Apoi unii, care il invidiau, l-au suit cu sila in amvon ca sa cante ceva. Atunci Sfantul si-a deschis gura si a inceput sa cante cu multa evlavie Condacul Nasterii Domnului: “Fecioara astazi….”.

A cantat acest condac cu o melodie atat de frumoasa si de dulce, incat toti si-au dat seama ca nu este ceva omenesc, ci pogorat din Cer. Acest condac cuprinde in putine cuvinte toata istoria Iconomiei dumnezeiesti de mantuire a lumii savarsita de Dumnezeu cel intrupat, asa cum spun Sfintele Evanghelii. Sfantul Romano, cu harul Maicii Domnului, a compus si alte condace la praznicele imparatesti, ale Maicii Domnului si ale diferitilor Sfinti. Aceste condace sunt in jur de o suta si se canta tot timpul anului bisericesc.

Asadar de acest har s-a invrednicit Sfantul Romano de la Maica Domnului, deoarece a cinstit-o in toata viata sa.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XIV)

 Cuviosul Cosma bulgarul, dupa ce s-a imbracat in schima monahala in Manastirea Zografu din Sfantul Munte Athos, a fost randuit de egumen sa slujeasca in biserica manastirii.

Odata, intr-un an, la sarbatoarea Bunei-Vestiri, a luat binecuvantare de la egumen sa mearga la Manastirea Vatoped pentru a lua parte la slujba hramului manastirii si a se inchina si la Braul Maicii Domnului, care se pastreaza aici.

Cand a ajuns acolo si a intrat in biserica, a ramas uimit caci a vazut inauntru o Femeie ingrijind de biserica si de trapeza. Cuviosul nu si-a dat seama ca Aceasta Femeie este Maica Domnului si de aceea s-a mahnit foarte mult ca monahii din Manastirea Vatoped primesc femei in manastire pentu a sluji la hram.

Atunci cand s-a intors la manastire, egumenul l-a vazut pe parintele Cosma mahnit si posomorat si si-a dat seama ca se intamplase ceva in Manastirea Vatoped. Cand egumenul l-a intrebat ce s-a intamplat, acela i-a povestit toate cele petrecute si despre acea Femeie care slujea in manastire.

Egumenul s-a bucurat ca un monah din manastirea sa s-a invrednicit de o astfel de vedenie. Apoi i-a spus:

-Fiule, sa stii ca acea Femeie pe care ai vazut-o a fost Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ocrotitoarea Manastirii Vatoped si a intreg Sfantului Munte.

Atunci cand Cuviosul Cosma a auzit acestea, a multumit Maicii Domnului, care a binevoit sa se arate lui, cel pacatos si nevrednic.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XIII)

Cel mai mare intre inteleptii dascali ai Bisericii lui Hristos, Sfantul Chiril, patriarhul Alexandriei, cel incercat in filosofie si virtute, cel bogat in intelepciunea omeneasca, dar si in cea duhovniceasca, a fost crinul cel binemirositor care a bine-inmiresmat pe toti credinciosii cu mireasma dumnezeiestii lui intelepciuni.

El a fost un mare nevoitor si un ortodox adevarat, de aceea si credinta lui a fost adevarata si curata. S-a luptat mult impotriva ereticilor si cu cuvantul si cu scrierile sale. A fost amarat mult de nestorieni si de novateni, care incercau sa innegreasca fata Domnului si a Maicii Domnului cu invataturile lor strambe si demonice.

A suferit multa amaraciune si de la neamul evreiesc cel iubitor de tulburare, care intotdeauna urzeste planuri in ascuns si la aratare, de multe ori pricinuind chiar si varsare de sange.

De numele Sfantului Chiril este legat Sinodul al III-lea Ecumenic (431) din Efes, care a dogmatizat ca Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu desavasit si Om desavarsit dupa ipostas si ca Prea Curata Fecioara este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca nascut pe Domnul.

Sfantul Chiril a stat pe scaunul Alexandriei treizeci si doi de ani, a scris multe carti ortodoxe folositoare de suflet si dupa ce a curatat Biserica lui Hristos de erezii, si-a dat sfantul sau suflet in mainile lui Dumnezeu, in ziua de 9 iulie.

Prezenta Pururea Fecioarei la moartea sa dovedeste ca Sfantul Chiril a fost un mare ierarh, ca s-a nevoit mult pentru Ortodoxie si ca cinstit-o pe Maica Domnului ca Nascatoare de Dumnezeu. Despre aceasta scrie Sfantul Nicodim Aghioritul: “Insasi Stapana noastra Nascatoarea de Dumnezeu a fost de fata la moartea Sfantului Chiril, cinstindu-l pe robul ei, care la randul sau a slujit-o cu credinta toata viata si s-a nevoit mult pentru cinstirea ei, de trei ori fericitul. Iar acum se afla in Ceruri si se bucura cu cetele Ingerilor, Patriarhilor, Proorocilor, Apostolilor si cu toti Sfintii ….. si mijloceste inaintea lui Hristos Dumnezeu si a Prea Curatei Sale Maici, pentru Care s-a luptat si a patimit…”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-MIREILLE MATHIEU

MIREILLE MATHIEU

(22 IULIE 1946)

 

sursa foto: Internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei  "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XII)

Sfantul Bisericii noastre, Cuviosul Mucenic Constantin cel din agareni, dupa ce s-a botezat, a venit la Manastirea Iviru sa se inchine icoanei pline de har a Maicii Domnului “Portarita”.

Dupa ce inima Sfantului s-a aprins prin luminare dumnezeiasca de dragoste pentru Dumnezeu si pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, singura lui dorinta era sa moara Mucenic pentru Hristos, Care mai intai Si-a varsat Sangele sau cel dumnezeisc pentru toti.

Astfel Domnul a inceput sa-i pregateasca incet drumul muceniciei sale prin judecatile Sale cele negraite, atunci cand la o slujba a auzit cuvantul Proorocului Ieremia: “Cel care va scoate vrednic din nevrednic, ca gura Mea va fi”, Dumnezeu i-a pus in minte gandul sa o faca crestina pe sora lui. Si astfel, cu binecuvantarea staretului sau, a plecat spre Aivali (Kidonies). Acolo a fost recunoscut de un turc, a fost prins si dat judecatorului.

Maica Domnului urmarea indeaproapte cu multa bucurie calea muceniceasca a Sfantului. L-a cercertat in temnita “nerusinandu-se de […] cel pus in lanturi” pentru Fiul ei, Iisus Hristos. In temnita unde era legat, i s-a aratat Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu in toata stralucirea cereasca si i-a spus:

-Bucura-te Constantine, credinciosule, slujitor al Fiului meu si al meu! Deoarece ma chemi mereu, iata am venit la tine. Sa stii ca voia Fiului meu este sa suferi mucenicia in imparateasa cetatilor care poarta numele tau; si acolo iti vei incheia calatoria nevointei. Si sa spui poporului acelei cetati din partea mea sa nu se mai roage pentru tine facand procesiuni,

In Constantinopol, la judecata, dupa multe fagaduinta si amenintari, judecatorul l-a lovit cu palma peste obraz, asa cum a fost lovit si Domnul pentru el, dupa care a semnat condamnarea sa la moarte prin spanzuratoare. Sfantul Constantin s-a savarsit la 2 iunie 1819 in Constantinopol, asa cum ii spusese Maica Domnului.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Zambet de copil

 Zambet de copil- editia a treia

 Este vara, este vacanta si toata lumea se relaxeaza. Insa, tinerii de la Centrul Educational al Parohiei Sfantul Gheorghe Nou s-au mobilizat si au pregatit o noua actiune “Zambet de copil” pentru a aduce bucurie in sufletul micutilor ce provin din familii necajite.

De data aceasta, am ales sa ducem tot ceea ce am primit ca donatii, la “Centrul de zi Sfantul Stelian” care este filiala de la Urlati a Fundatiei “Bucuria Ajutorului”.

Ajunsi acolo, am fost intampinati de dna preoteasa Radu Ligia, care se ocupa de centru cu multa dragoste si daruire. Am gasit un loc foarte frumos si primitor unde copiii se simt foarte bine. Ne-a povestit despre intreaga activitate de la Centru, ne-a multumit pentru toate darurile pe care le-a primit si am stabilit ca impreuna sa desfasuram si alte activitati, care sa vina in sprijinul copiiilor.

Ajunsi la sediul nostru, am discutat despre aceasta actiune, iar tinerii au venit cu diverse idei de colaborare, idei care se transforma in proiecte.

Felicitari dragii mei!

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XI)

Cuviosul Mucenic Constantin s-a nascut in Mitilini din parinti turci mahomedani. Din pantecele maicii sale a fost randuit sa slaveasca Numele Domnului nostru Iisus Hristos. In Smirna, unde locuia de mic copil, ii placea sa vorbeasca cu crestinii si sa mearga la mitropolia de acolo. Aici vorbea mai ales cu un duhovnic, pe care adeseori il ruga spunandu-i:

-Parinte, te rog sa-mi citesti ceva folositor de suflet, pentru ca nu stiu carte!

Tot ce auzea despre Sfinti si Mucenici le intiparea pe lespezile duhovnicesti ale inimii sale. Incet-incet a fost cuprins de dragostea dumnezeiasca si inima sa s-a incalzit de ravna cereasca.

Intr-o zi a mers la mare si a aflat un vapor care mergea spre Sfantul Munte. Dar corabierii, afland ca este turc, nu au vrut sa-l ia, temandu-se de mania turcilor in cazul in care acestia ar fi aflat despre copil. Musulmanii pot ierta lepadarea de rai, de parinti si de averi, insa in nici un caz schimbarea credintei, fapt pe care il pedepsesc cu moartea.

In cele din urma a ajuns la Sfantul Munte si a mers la Schitul Nou. Cand parintii l-au auzit ca cere botezul, nu au acceptat, ci l-au alungat. La fel a patit si la Sfanta Ana, la Kavsokalivia si la Manastirea Marea Lavra. Vazandu-se izgonit de peste tot, s-a mahnit foarte mult, insa nu si-a credinta in Hristos. Radacinile crestinismului i s-au infipt adanc in ogorul duhonvicesc al sufletului sau, iar copacul credintei sale cel cu umbra deasa si roditor se marea din ce in ce mai mult cu ocrotirea Maicii Domnului.

Plecand de la Manastirea Marea Lavra, s-a indreptat spre Manastirea Iviron. Se apropia de manastire plangand, cand deodata a vazut o Femeie foarte frumoasa si nobila, impodobita cu maretie cereasca si cu stralucire dumnezeiasca, care parca il astepta. Aceea, care era Maica Domnului, i-a spus cu o voce dulce:

-Nu te mahni, fiul meu! Eu sunt intotdeauna cu tine. Vad dragostea ta fierbinte pentru Fiul meu. Intoarce-te la Kavsokalivia si toate se vor savarsi dupa voia lui Dumnezeu si dupa buna ta dorinta!

La Kavsokalivia a auzit mult doritul glas: “Se boteaza robul lui Dumnezeu, Constantin….”. Atunci s-au deschis Cerurile, iar fata lui a stralucit mai mult decat soarele.

Aici s-a sfarsit prima lui moarte, prima lui mucenicie, cea a dragostei sale pentru Hristos, asa cum spune Sfantul Clement al Alexandriei: “Sfarsit al muceniciei numim nu sfarsitul vietii omului si a celorlalti oameni, ci aratatea lucrarii desavarsite a dragostei”.

Cele suferite de Cuviosul inainte de botezul sau, arata mucenicia constiintei lui si participarea sa la Patimile si Jertfa lui Iisus Hristos. In vremurile de pace fiecare crestin sufera in fiecare zi la fel de dureroasa “mucenicie a constiintei”.

Sfantul Vasile spune referitor la acestea: “Faceti-va mucenici cu vointa, fara prigoane, fara biciuire si veti avea aceeasi cinste ca si Mucenicii!”

Iar Sfantul Ioan Gura de Aur adauga:

“Am spus de multe ori […] pe om nu-l face Mucenic numai moartea, ci si intentia; caci cununa muceniciei se impleteste nu numai din rezultate, ci si din vointa”.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (X)

Staretul Ilarion duhovnicul (+1864). Unul din marii nevoitori ai secolului al XIX-lea din Sfantul Munte, a primit la chilia sa ca ucenic pe fratele sau dupa trup, pe nume Macarie. Proiestosii Manastirii Iviron, unde parintele Macarie a stat sase luni, incercau sa-l convinga sa ramana in manastirea lor, fagaduindu-i ca il vor trimite la Athoniada. Insa el isi dorea un singur lucru: sa-L slujeasca pe Hristos. Nu punea nimic mai presus de Domnul.

El era un nevoitor iscusit si nu facea nici o nevointa fara binecuvantarea staretului sau. Se predase cu desavarsire ascultarii si nu mai avea voie proprie. Pentru el, ascultarea insemna: “a-si tagadui cineva cu desavarsire sufletul sau, fapt aratat in chip vadit prin trup, […] prin omorarea madularelor, in timp ce cugetarea ramane vie. Ascultare inseamna fapta fara cercetare, moarte de buna voie, viata neiscoditoare, nesocotirea oricarei primejdii, negrija pentru raspunsul inaintea lui Dumnezeu, netemere de moarte, neprimejdioasa plutire pe marea vietii, calatorie pe uscat fara grija, ca si cum ai dormi. Ascultarea este mormant al voii proprii si inviere a smereniei…. Caci cel ce a omorat sufletul acestuia in chip bineplacut lui Dumnezeu, va raspunde pentru toate”.

Parintele Macarie pe toate le lucra cu o neobisnuita jertfire de sine. Din pricina nevointelor sale, dupa opt ani s-a imbolnavit de tuberculoza, boala marilor nevoitori, care au duhul jertfirii de sine.

Asa cum a fost numele parintelului Macarie, tot astfel a fost si sfarsitul sau.

Inainte de sfarsit, fata sa i-a stralucit atat de mult, incat lumina si chilia. Iar acest lucru l-au adeverit toti cei care au venit la inmormantarea sa. La un moment dat, Parintele Macarie, stralucind de bucurie, a spus:

-Au venit Ingerii, Cuviosii, Parintii, Marturisitorii, Proorocii!

Apoi peste putin:

-Iata ca a venit si Maica Domnului!

Fata lui lumina atat de puternic in acea clipa, incat nu o puteai privi. Dupa putin timp, adresandu-se staretului sau, a spus:

-Gheronda, iarta-ma si ma binecuvinteaza, caci ma iau de aici!

Cu aceste cuvinte sufletul sau a zburat la Ceruri, iar lumina care o raspandea trupul sau s-a stins incet. Cu totii s-au minunat si au slavit pe Dumnezeu, Care atat de imbelsugat l-a miluit pe robul Sau pentru dragostea sa nefatarnica si pentru taierea voii sale.

Sfarsitul sau marturisea si adanca intelepciune a staretului Ilarion, care intr-un interval de timp atat de scurt l-a povatuit la masuri duhovnicesti atat de inalte.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Folosul Paraclisului  Maicii Domnului 

Soții Teodor si Sultana Petre din satul Crasani-Ialomita, au fost din tinerețe credincioși buni, milostivi, nelipsiți de la biserica.

Iată însă, cu rânduiala lui Dumnezeu, se îmbolnăvește greu femeia in vara anului 1950. Internata la Bucuresti in spital, supusa la cel mai bun tratament, boala se agrava, incat sfarsitul apropiat era inevitabil.

Avea o infecție grava la abdomen. Doctorii nu știau ce medicament sa-i mai dea.

Vestea aceasta a îndemnat pe sotul ei sa alerge la manastirea Balaciu (Ialomița), unde, de altfel venea regulat.

-Parinte staret,  imi moare soția! spunea sotul plangand. Este aproape in coma. Nu stiu Doctorii ce sa-i mai faca.

-Sa mergem, frate Teodor, in biserica cu totii, sa facem un Paraclis la icoana Maicii Domnului si sa avem credință, ca mult poate rugaciunea Maicii Domnului înaintea Preasfintei Treimi!

Au căzut cu totii in genunchi, au citit paraclisul cu lacrimi, au sărutat sfanta icoana si au cerut mila Maicii Domnului pentru cea bolnava. In acelasi ceas sotul a pornit spre spital, apăsat de durere. Cum intra pe poarta spitalului brâncovenesc, observa pe soția sa plimbandu-se încet, pe sub umbra castanilor. Se simțea mai bine, chiar din ceasul cand au facut Paraclisul Maicii Domnului.

Pe cand parintii se rugau la Manastirea Balaciu, Doctorii au fost inspirați sa-i faca injecții cu penicilina amestecata cu streptomicina. Duoa prima injecție s-a simtit tot mai bine, pana cand s-a vindecat cu totul. 

Femeia este astăzi in viata, cu mila Domnului si ajutorul Maicii Domnului. De atunci Paraclisul se face zilnic in casa lor.

(Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre)