Dimineti cu Dumnezeu

 A trai in asteptarea minunilor

Cand eram copil si mergeam la Biserica Luterana, l-am intrebat odata pe pastor de ce nu vedem si noi minuni la biserica, asa cum erau minunile relatate in Sfanta Scriptura. El mi-a raspuns ca minunile erau de folos in vremurile acelea pentru a declansa intemeierea Bisericii, iar acum, in vremurile noastre, nu mai sunt necesare. Imi amintesc ca m-am simtit pacalit, fiindca eu voiam sa vad minuni si simteam ca mai avem nevoie de ele.

In timp ce un crestin ortodox din Irvine, California, se ruga Sfantului Gheorghe, cerandu-i ajutorul, i-a aparut dintr-o data sfantul si i-a dat o cruce de lemn. Dupa putin timp, din cruce a inceput sa curga mir sfant care-i vindeca pe toti cei ce se ungeau cu el.

Icona izvoratoare de mir a Maicii Domnului din Hawaii este si ea facatoare de minuni, vindecand atat bolile trupesti, cat si pe cele sufletesti. Inainte de operatia de baypass coronarian pentru care eram programat, m-am uns si eu de cateva ori cu mir de la aceasta icoana, iar chirurgul cardiolog a anulat operatia chiar atunci cand ma aflam in blocul operator, pentru ca, a spus el dupa ce m-a consultat, nu mai era necesara.

Desi Sfanta Scriptura ne spune ca, daca vom avea credinta cat un graunte de mustar, vom putea muta si muntii din loc, multi oameni nu se asteapta sa vada minuni, chiar daca se roaga pentru ele. Banuiesc ca asta se intampla pentru ca oamenii nu considera ca au o credinta suficient de puternica. Trecem prin viata ca si cum Dumnezeu exista, poate, cu adevarat, undeva in ceruri, dar nu Se preocupa de noi absolut deloc.

Daca vom incepe sa traim fiecare zi cu nadejdea ca Dumnezeu nu e undeva, departe de noi, ci se afla intr-o interactiune reala cu noi, nu va trece mult timp si vom simti acest adevar in mod concret. Vom incepe sa vedem cu ochi noi si sa auzim cu urechi noi cat de aproape e Dumnezeu de noi in fiecare clipa a vietii noastre.

Credinta trebuie construita putin cate putin, asa cum asaza pictorul straturile de vopsea pe panza, unul cate unul, pana cand, intr-o buna zi, un tablou absolut minunat se va infatisa ochilor nostri. Credinta noastra se va compune din straturi de incredere asimilate launtric, strat dupa strat, pana cand, intr-o buna zi, vom intelege toate minunile care s-au intamplat cu noi si in jurul nostru de-a lungul anilor.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Esarfa tricotata

 Esarfa tricotata

Anul acesta mi-am propus sa lucrez cat mai mult, astfel incat sa reduc din multimea de gheme pe care le am si sa pot achizitiona altele noi. Cel mai mult lucrez, asa cum stiti, in masina. De cate ori plec la drum, incep un nou proiect. De ceva timp am terminat de tricotat esarfa degrade, inceputa in aprilie, cand am plecat cu nepotii la Sinaia si am terminat-o in august, cand am fost in concediu la mare.

Poate fi un cadou frumos de sarbatori. Din pacate, in fotografie nu se vad foarte bine culorile.

Modelul este unul foarte simplu, insa de efect:

R1 (fata lucru):* doua ochiuri pe dos, jeteu, doua ochiuri lucrate impreuna* - se repeta de la *la* pana la capătul randului;

R2 (spate lucru): se tricoteaza toate ochiurile asa cum apar (jeteul se lucrează pe dos)

R3 (fata lucru): *doua ochiuri pe dos, doua ochiuri lucrate impreuna, jeteu* - se repeta de la *la*.

R4 (spate lucru): se tricotata toate ochiurile asa cum apar (jeteul se lucrează pe dos).

Se repeta de la R1 la R4, pana cand se obține lungimea dorita.

Materialul folosit a fost Alize Angora Gold-Ombre Batist cod de culoare 7247 si am lucrat cu andrele nr. 4,5.

Pot spune ca este a doua oara cand lucrez cu fir subtire si andrele groase si chiar imi place esarfa obținută. Este moale si pufoasa.

Dimineti cu Dumnezeu

 Pilda zilei este aici

Maica Domnului vindecă pe un ostaş căzut de la optsprezece stânjeni

În cetatea Cretei este o icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în Mitropolia Sfântului Apostol Tit. Prin acea Sfântă icoană s-au făcut mari minuni, nu numai în vremea cea de demult, ci şi în toate zilele, până în ziua de astăzi. Multe minuni însă se săvârşesc după credinţa fiecăruia. Pe mulţi care zăceau de multă vreme în boli i-a vindecat, pe slăbănogi i-a ridicat, pe ologi i-a făcut să umble şi alte multe feluri de boli a tămăduit. Foarte multe minuni s-au făcut cu acea Sfântă icoană, căreia i se zice: „Doamna cea din mijlocul bisericii lui Tit”. Pe acea Sfântă icoană o scot cu litanie (procesiune) în ziua a treia a fiecărei săptămâni, adică marţea, urnind-o Protopopul şi Protopsaltul cetăţii, cum şi toţi preoţii, cu tot poporul şi mai ales mulţime mare de femei. Ducându-se la biserica Sfântului Marcu, fac slujbă cu multă evlavie, după care se duc şi slujesc la mai multe biserici, după cum este orânduit după cel mai mare. Din aceasta poate să înţeleagă fiecare câte minuni săvârşeşte Dumnezeu cel Atotputernic prin această Sfântă icoană, cu ocazia acestor procesiuni! Din cele multe, să spunem o minune care s-a făcut acum de curând, în vremurile mai apropiate.

În anul 1599, în luna lui aprilie, într-o noapte a căzut un ostaş de pe zidurile bisericii Sfântului Petru, unde făcea de pază, după rânduiala stabilită în toate cetăţile Cretei. Ostaşul acela (pe care îl chema Ioan) avea mare evlavie către Preasfânta şi se ducea de multe ori de se închina în biserica mai sus zisă, a Sfântului Tit, după ce scăpa de la slujba cea împărătească.

Într-o noapte, umblând după obicei, de-a lungul zidurilor, a căzut de la înălţime de 18 stânjeni (circa 20 de metri). Jos, unde a căzut, fiind numai pietre aspre şi colţuroase, i s-au zdrobit toate oasele, încât era o jalnică privelişte pentru cei cel vedeau, căci nu putea să vorbească şi să se mişte. Dimineaţa, ridicându-l pe el, l-au dus la bolniţa acelei biserici, pentru ca să-l îngroape, când îşi va da sufletul. Nimeni nu credea că va mai trăi măcar un ceas. Pentru aceea, nici doctor n-au adus.

A doua zi, începând să vorbească puţin, a zis unui prieten al lui, ca să ia dintr-o pungă a lui în care se aflau câţiva bani şi să-i dea unui Preot, să slujească la icoana Preasfintei Fecioare Maria, care se afla în biserica Sfântului Tit. După Liturghie, l-au dus şi pe el în acea biserică, unde l-au lăsat toată ziua, zăcând înaintea Sfintei icoane. După aceea, făcându-se seară şi venind Eclesiarhul să încuie uşile bisericii, după obicei (ca să nu intre cineva să fure Sfintele vase), l-au ridicat pe el şi l-au scos, lăsându-l afară. Acolo, afară de biserică, a zăcut el toată noaptea, rugându-se Preasfintei cu lacrimi şi cu credinţă, ca să-l facă sănătos. Pe la miezul nopţii, adormind puţin, a văzut în vedenie pe Preasfânta Fecioară, care i-a zis: „Slăveşte pe Dumnezeu căci, iată, te-ai făcut sănătos”. Atunci, deşteptându-se, îndată s-a ridicat desăvârşit sănătos şi umbla, ca şi cum n-ar fi avut niciodată vreo boală. Până dimineaţa într-una s-a rugat, slăvind pe Dumnezeu, şi mulţumind Preamilostivei Maicii Lui. Dimineaţa, văzându-l Eclesiarhul s-a spăimântat şi a vestit această minune Mitropolitului. Ierarhul, auzind acestea, a chemat pe cei care l-au dus pe ostaş în biserică, abia viu, ca să mărturisească pricina.

Încredinţându-se de cele auzite de la dânşii, despre tot adevărul, a scris aceasă minune, ca să rămână spre aducere aminte, pentru generaţiile viitoare. Apoi, a poruncit să scoată Sfânta icoană, făcând procesiune în jurul cetăţii. Atunci s-a adunat popor mult, urmând de aproape pe cel vindecat, care propovăduia cu mare glas, minunea

pururea Fecioarei Maria. Atunci s-a slujit Litie, care a durat trei zile.

Dar nu numai minunea aceasta a săvârşit cea pururea Fericită, ci şi altele nenumărate, pe care le ştiu toate satele şi oraşele Handacului. Și nu numai cu cei dinăuntrul cetății face minuni, ci şi cu cei dinafară, pentru ca oricare bolnav ar merge la Sfânta icoană şi, rugându-se cu credinţă înaintea ei, ar chema în ajutor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, se vindecă de orice boală ar fi cuprins, mergând acasă sănătos.

Pentru ale cărei rugăciuni, să dea Domnul să ne învrednicim şi noi de fericirea cea

cerească. Amin (67, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului- pr. Nicodim Mandita)

MFC-SCOICI

 PLAJA DE SCOICI

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Dimineti cu Dumnezeu

      Pilda zilei se regaseste aici.

Cerându-i ajutorul, Maica Domnului se arată şi vorbeşte Cuviosului Serghie

Cuviosul Serghie s-a născut în cetatea Rostovului, din părinţi dreptcredincioşi, pe nume Kiril şi Maria. El a fost ales de Dumnezeu, din pântecele maicii sale. Odată, pe când maica lui se afla la Sfânta Liturghie, avându-l pe el în pântece, în timp ce se citea Sfânta Evanghelie, pruncul a vorbit din pântece, fiind auzit de toţi cei din jur. În timpul Heruvicului a vorbit a doua oară, iar când preotul a rostit „Sfintele Sfinţilor”, a vorbit a treia oară. Lucrul acesta a umplut de uimire pe mamă şi pe cei din jur. După ce s-a născut, Miercurea şi Vinerea nu sugea niciodată şi nici altfel de hrană nu primea, însemnând mai înainte că va ajunge un mare postitor şi om plăcut lui Dumnezeu. Din Sfântul Botez i s-a pus numele Vartolomeu. Încă tânăr fiind, i-au murit amândoi părinţii, după care el, împărţind averea la săraci, s-a retras într-un loc singuratic în părţile Radonejscului. Aici, după mai mulţi ani de nevoinţă, a atras un număr foarte mare de fraţi, întemeind o mănăstire pe care a închinat-o Maicii Domnului. Despre viaţa lui îmbunătăţită şi despre minunile pe care Dumnezeu le făcea prin el, a ajuns vestea până la Constantinopol, la patriarhul Filoteiu, care i-a scris o frumoasă epistolie. Printre altele, el îl îndemna pe Cuviosul Serghie să pună în mănăstirea lui aşezământul vieţii de obşte, lucru pe care îl face cu toată supunerea.

Fiind conştient de sarcina pe care o avea, de a purta grijă de mântuirea celor ce i s-au încredinţat lui spre povăţuire, adeseori el se ruga Maicii Domnului, pentru sine şi pentru dânşii. Astfel, stând fericitul Părinte noaptea la obişnuita lui pravilă înaintea icoanei Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, şi adeseori la dânsa căutând, zicea: „Preacurată, Maica Hristosului meu, apărătoare şi tare ajutătoare a neamului omenesc, fii mijlocitoare nouă nevrednicilor, pururea rugându-te Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, ca să caute spre locul acesta sfânt, care este întemeiat spre lauda şi cinstea Preasfântului Său nume, în veci. Pe Tine, Maica Dulcelui meu Hristos, ca pe ceea ce ai câştigat multă îndrăzneala către Dânsul, înainte-rugătoare Te punem noi robii Tăi; căci Tu eşti adăpostire şi nădejde de mântuire tuturor celor ce Ţi se roagă cu credinţă”. Astfel se ruga, şi după ce a rostit Acatistul Preacuratei Maici, a şezut puţin să se odihnească; iar ucenicului său Mihail, i-a zis: „Fiule! Fii treaz şi priveghează, de vreme ce o cercetare minunată şi de spaimă o să ni se facă nouă în ceasul acesta”. Acestea grăindu-le Cuviosul, îndată s-a auzit un glas, zicând: „Iată, vine Preacurata!”. Iar Sfântul auzindu-l, degrab a ieşit din chilie în pridvor, şi iată o lumină mare, strălucind mai mult decât soarele, a luminat pe Sfântul, şi îndată a văzut pe Preacurata cu doi Apostoli, cu Petru şi cu Ioan, care străluceau, înconjuraţi de o negrăită lumină. Când a văzut-o Sfântul, a căzut cu faţa la pământ, neputând suferi acea lumină strălucitoare. Atunci, Preacurata cu ale sale mâini s-a atins de Sfântul, zicându-i: „Nu te spăimânta, alesul Meu! Iată am venit să te cercetez; căci s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi, pentru care tu te rogi. Şi pentru locaşul tău să nu te mai mâhneşti, căci de acum înainte de toate va fi îndestulat, nu numai în timpul vieții tale, ci şi după ducerea ta către Domnul, nedepărtată voi fi de locaşul tău, dându-i toate cele trebuincioase cu îndestulare, păzindu-l şi acoperindu-l”. Acestea zicând, s-a făcut nevăzută. Iar Sfântul, de frică şi de cutremur mare fiind cuprins, se afla într-o stare de uimire a minţii, dar după puţin timp venindu-şi în fire, a aflat pe ucenicul său, de frică zăcând ca un mort, şi l-a ridicat; după care el a început a se arunca la picioarele stareţului, zicând: „Te rog, pentru Domnul, Părinte! Spune-mi, cine s-a arătat în această minunată vedenie? Căci puţin a lipsit de nu s-a despărţit duhul meu de trupeasca-mi legătură, din cauza acelei vedenii strălucite?”. Iar Sfântul se bucura cu sufletul şi strălucea faţa lui de acea negrăită bucurie, neputând să grăiască mai mult, fără numai atât: „Fiule! Chemă la mine pe Isaac şi pe Simeon”. Şi venind ei, le-a spus toate pe rând, cum a văzut pe Preacurata, Născătoarea de Dumnezeu, însoţită de cei doi Apostoli, şi ce i-a zis lui. Acestea auzindu-le ei, se umplură de bucurie şi de veselie, şi toţi împreună au cântat Paraclisul Maicii Domnului; iar Sfântul Serghie, toată noaptea aceea a petrecut-o afară, socotind cu mintea, pentru milostiva cercetare a Stăpânei celei Preacurate.

După puţin timp, Cuviosul Serghie a trecut la cele veşnice, fiind proslăvit de Dumnezeu, prin nestricăciunea trupului, ce izvora bună mireasmă şi prin nenumărate faceri de minuni, spre mângâierea celor cuprinşi de suferinţe şi spre slava lui Dumnezeu (Viețile Sfinților 25 septembrie).

 

(Minunile Maicii Domnului- pr. Nicodim Mandita)

Moastele Sfintei Ana

 O noua bucurie duhovniceasca

 La biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti au fost aduse, spre inchinare, moastele Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Acestea se afla la Manastirea Cutlumus din Muntele Athos si este pentru prima data cand sunt aduse in Romania. Un astfel de eveniment duhovnicesc nu este de ratat asa ca ieri, profitand de faptul ca am fost liberi, ne-am trezit cu mult inainte de rasaritul soarelui si am pornit spre capitala, stiind ca mai tarziu drumul se va aglomera, dar si ca asteptarea va fi mai lunga. Si bine am facut ca am luat aceasta decizie, pentru ca la ora 5.30 cand am ajuns noi, deja erau la rand in jur de 20-25 persoane, iar la ora 7, cand s-au deschis portile bisericii erau aproximativ 200 persoane. 

In aceste perioade de asteptare nu simti cand trece timpul, pentru ca nimeni nu este nerabdator: unii citesc rugaciunii, altii Acatisul Sfantului/Sfintei la care urmeaza sa se inchine, iar altii discuta incet intre ei.

De data aceasta, eu am urmarit cum noaptea face loc zilei si cum se trezeste la viata un oras extrem de aglomerat. E minunata aceasta priveliste.

Dupa ce ne-am inchinat si am multumit pentru tot si pentru toate, am pornit spre casa.

Slava Sfintei Ana, pentru ajutorul dat!.

Dimineti cu Dumnezeu

Pilda zilei este aici.

Maica Domnului vindecă pe un boier bolnav, prin apa sfinţită dată de Cuviosul Chiril

Un boier, pe nume Roman Alexandrovici, trăind departe de mănăstirea Cuviosului Chiril, nu l-a văzut niciodată, ci numai a auzit de el. Fiind cuprins de o boală foarte grea, avea frică cumplită de moarte, însă avea mare credinţă şi evlavie către Maica lui Dumnezeu. Într-o zi, pe când se ruga el ca să-i uşureze boala, i s-a arătat Preacurata Fecioară însoţită de Cuviosul Chiril, şi s-a adresat bolnavului, zicându-i: „Trimite la acest stareţ, ca să-ţi dea apă sfinţită, şi gustând din ea te vei face sănătos”.

Îndată după vedenia aceea, bolnavul a trimis pe cineva la Cuviosul Chiril cu rugămintea ca să-i dea apă sfinţită. Aducându-i apa sfinţită, şi gustând din ea, în ceasul acela s-a făcut sănătos. După aceea, sculându-se din pat, s-a dus grabnic la acea mănăstire unde, văzând pe Cuviosul, l-a cunoscut cum că el este cel ce s-a arătat în vedenie împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu. Căzând la picioarele lui, i-a dat mulţumire (Viețile Sfinților 9 iulie).

(Minunile Maicii Domnului- pr. Nicodim Mandita)

Dimineti cu Dumnezeu

 Pilda zilei este aici

 Chemând pe Maica Domnului în ajutor, o femeie naşte fără nici o durere

O femeie care se numea Maria Mihailova, fiind însărcinată, îşi aştepta ziua când trebuia să nască. Sosind clipa aceea, avea dureri atât de mari, încât neputând să nască, îşi aştepta moartea. Dar alergând la ajutorul Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, şi rugându-se Ei cu credinţă, i s-a făgăduit că de-i va ajuta să nască, i se va dărui slujirii Ei, într-o mănăstire, punând chezaş pentru aceasta icoana cea făcătoare de minuni a Preasfintei, din mănăstirea Cupiatici. După această rugăciune şi făgăduinţă, ea a născut fără dureri. După aceea, ridicându-se din slăbiciunea cea firească, luând pruncul în braţe, a mers la mănăstirea Cupiaticilor, închinându-se icoanei Maicii Domnului, şi slujind în toată viaţa ei acelei mănăstiri (348, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului- pr. Nicodim Mandita)

Pelerinaj in Delta (III)

 Pelerinaj în Delta-drumul spre casa

Azi pelerinajul s-a terminat.  După micul dejun ne-am luat La revedere de la gazde si am pornit spre casa, vizitand insa cateva manastiri si participand la Sfanta Liturghie.

Fotografii de la pensiune

Mănăstirea la care ne-am oprit pentru Sfanta slujba a fost Mănăstirea Sfantul Ioan Casian. I manastire mare, frumoasa si foarte îngrijită.

Grupul a mers direct in biserica la slujba, insa eu am mers la pangar sa admir putin icoanele si cartile (asa am evitat aglomeratia de final). Nu am zăbovit mult si am plecat spre biserica. Fiind grăbită, am văzut doua doamne ca deschid o usa si intra. Le-am urmat si asa m-am trezit in micul Paraclis de la demisol. Aici fiind racoare, liber si liniste (doar o familie cu multi copii cuminti) am decis sa rămânem pana la finalul slujbei.

O parte din drum a fost pe Cheile Dobrogei, chei pe care le-am admirat si fotografiat din viteza autocarului.

Urmatoarea oprire a fost la manastirea Văcărești Noi, o manastire ce încearcă sa reconstituie Manastirea Vacaresti, demolata in anul 1986, din ordinul lui Ceaușescu. Este o manastire mare si frumoasa.

In jur de ora 16 am oprit la Drajna pentru un pranz tarziu, iar dupa vizitarea Mănăstirii din Slobozia ne-am continuat drumul spre casa.

Biserica este plina de schele pentru ca se pictează si nu am reusit sa fac fotografii doar la doua icoane.

Au fost trei zile minunate,  zile de relaxare si voie buna, dar si de incarcatura duhovnicească si sufletească.

Dimineti cu Dumnezeu

 Pilda zilei de azi este aici

Un îndrăcit vindecat la Pecersca, de către Maica Domnului

Un om, care se chema Ioan, din satul Zornovicetz, era cuprins de duhul cel rău. În ziua de Adormirea Maicii Domnului a fost adus la mănăstirea Pecersca şi, stând acolo, asculta Sfânta Liturghie. Dar în momentul când preotul a zis: „Mai ales pentru Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria”, iar satana a răspuns: „Vrednică eşti cu adevărat să te fericim” şi celelalte, în acel ceas, duhul cel rău a aruncat jos pe Ioan şi a început a striga prin gura lui, în toată biserica: „Preasfântă Fecioară nu mă mai munci, căci eu voi ieşi din el, şi mai mult nu-l voi mai supăra de acum înainte”. Duhul cel rău plecând din el, Ioan a rămas zăcând jos, ca un mort. După puţin timp s-a sculat singur, fiind deplin sănătos, dând mulţumire din toată inima şi lăudând pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a făcut această mare milă cu el. După aceea a mai trăit mulţi ani, în sănătate trupească şi mulţumire sufletească, având neţărmuită dragoste către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (338, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului- pr. Nicodim Mandita)