MFC-ROSII

 Delicioasele roșii

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Dimineti cu Dumnezeu

 Cum ne purtam cu crestinii care nu-s ortodocsi?

Sfantul Siluan Athonitul calatorea odata cu trenul impreuna cu un parinte arhimandrit care se grabea sa-i corecteze mereu pe altii in legatura cu credinta adevarata. Suindu-se in compartiment un grup de credinciosi romano-catolici, arhimandritul a si inceput sa le explice ca trebuie sa treaca la Ortodoxie, intrucat credinta romano-catolica e lipsita de har. Sfantul Siluan l-a intrebat daca e sigur ca romano-catolicii cred ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat si ca El e prezent in Sfanta Euharistie. L-a intrebat, de asemenea, daca roamno-catolicii cred intr-adevar in Sfanta Treime, daca o venereaza pe Sfanta Fecioara si cinstesc moastele sfintilor. Parintele arhimandrit i-a raspuns afirmativ; atunci Sfantul Siluan i-a spus ca, din moment ce stie ca asa este, trebuie sa se bucure din adancul inimii.

Aceasta inseamna ca nu avem voie sa gandim ca suntem indreptatiti sa corecatm credinta cuiva sau sa-i invatam noi pe altii ceva legat de acest subiect. Se cuvine sa respectam convingerile religioase ale celorlalti oameni. Adevarurile care se gasesc in ortodoxie trebuie sa fie impartasite prin felul in care traim noi credinta prin iubire, nu judecandu-i si corectandu-i pe ceilalti. Adevarul, oriunde va fi el descoperit, este un adevar de sorginte ortodoxa, iar daca alte religii au imbratisat unul dintre adevarurile ortodoxe, noi ne bucuram si dam multumita lui Dumnezeu pentru aceasta.

Se cuvine sa-i respectam pe cei care-L iubesc pe Dumnezeu, se straduiesc sa traiasca in sfintenie si duc vieti bineplacute Domnului, potrivit invataturilor si poruncilor dumnezeiesti. S-ar putea sa nu detina deplinatatea adevarurilor apostolice, dar daca cred in Dumnezeu si incearca sa-I fie bineplacuti Lui, inseamna ca atat ei, cat si noi, avem acelasi Parinte ceresc. Daca vor realiza ce comori ar aduce Ortodoxia in viata lor, vor avea si ei Biserica Ortodoxa drept maica ocrotitoare.

Daca acel parinte arhimandrit arogant i-ar fi imbratisat pe romano-catolicii intalniti in tren drept frati-ucenici intru Hristos Domnul, ar fi putut sa le impartaseasca frumusetile Ortodoxiei – iar ei L-ar fi vazut in el pe Iisus si ar fi aflat ca Ortodoxia este o credinta al carei nucleu este iubire.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Micii bucatari

Suntem gospodari

Ieri mămica micuței Teodora ne-a daruit mai multe prune, aproape 25 kg, pe care am decis sa le facem impreuna gem. 

Asa ca astăzi, cu mic cu mare, am pornit la lucru: prunele au fost spălate

si tăiate.

Cand totul a fost gata, am pus cratita cu gem la foc si am facut cu rândul la amestecat.

Cei care nu amestecau, s-au ocupat de pregatirea borcanelor sau a popcornului pe care l-au savurat așteptând sa fiarbă gemul și povestind întâmplări hazlii. Au pornit de la diverse întâmplări si au ajuns pana la vise dintre cele mai ciudate. A fost o explozie de rasete, toata curtea bisericii rasunand de veselia lor.

Eu m-am simtit din nou copil, amintindu-mi de magiunul facut de bunica impreuna cu vecinele ei. Numai ca, de data aceasta, nu priveam la bunicute care crosetau si "puneau tara la cale", ci ascultam cum este sa visezi ca esti impreuna cu mama si bunica pe taramul "crosetatului magic" si intalnesti copii, dar si monștri.... si sa razi cu o pofta atat de mare, încât sa nu mai poti continua.  Bineinteles ca "visul" s-a transformat intr-o adevărată poveste magica, continuata, de fiecare data de cel sau cea care reusea sa isi tragă sufletul dupa o portie zdravănă de ras.

A fost o seara magica si cu spor. 

Dimineti cu Dumnezeu

 Incet-incet, a sosit intai septembrie, a inceput un nou an bisericesc. Ca la fiecare inceput de an, va doresc ca si anul acesta sa fie plin de sanatate si cu multe bucurii duhovnicesti.

Impreuna, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, imi doresc sa citim, aici pe blog, cartea “Dimineti cu Dumnezeu” scrisa de Parintele Trifon

Copiii invata dragostea de Dumneeu de la parintii lor

Cei mai multi parinti crestini ortodocsi isi cresc copiii in duhul credintei in Dumnezeu, merg cu ei la Sfintele Liturghii duminicale si-i indeamna sa participe la viata Bisericii in mod activ de-a lungul intregii vieti. Cu toate acestea, putini sunt aceia care le demonstreaza prin fapte concrete copiilor lor importanta de a avea o relatie personala cu Dumnezeu. Daca prezenta lui Dumnezeu nu e cu adevarat o realitate concreta in viata parintilor, nici in viata copiiilor nu va fi altfel. Copiii au calitatea de a detecta ipocrizia in atitudinea parintilor lor si-si vor da seama imediat daca acestia nu vor pune in aplicare invataturile Bisericii zi de zi, sau daca vor lua numele Domnului in desert: ei vor observa daca parintii lor se roaga doar in diminetile de duminica, atunci cand merg la Sfanta Liturghie, fara sa mai vorbeasca cu Dumnezeu in timpul saptamanii, fara ca rugaciunea sa faca parte din activitatile lor zilnice.

A ne face semnul crucii, a aprinde candela, a arde tamaia numai duminica sunt lucruri care vor compartimenta, vor diviza credinta copiiilor, lasandu-i lipsiti de aparare intr-o lume plina de ispite, ambiguitati, nedumeriri de tot felul si indepartandu-i de taramul vietii duhovnicesti. Daca parintii nu vor arata copilului, prin puterea exemplului, cat de importanta este rugaciunea in viata de zi cu zi, il vor trimite pe copilul lor nepregatit sufleteste intr-o lume care-L uraste pe Hristos. Copiii vostri au nevoie sa se roage cu dumneavoastra, sa citeasca Sfanta Scriptura cu dumneavoastra, sa invete sa practice credinta in Dumnezeu alaturi de dumneavoastra.

Daca atmosfera din casa nu va fi cea a unei biserici domestice, copiii dumneavoastra nu-L vor avea pe Hristos in suflet, iar Ortodoxia nu va dainui in inimile si in faptele urmasilor dumneavoastra si ai lor, dupa ce veti pleca din viata aceasta.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Final de august

 BUCURIILE LUNII AUGUST

Luna august a fost o luna in care s-au impletit zile de concediu, cu zile de mers la serviciu, au fost zile multe petrecute cu nepotii, dar si parintii, zile cu activitati la Centru, etc. A fost o luna plina de bucurii:

-Si cum totul se face cu rugaciune si slava adusa Sfintilor, am inceput luna cu participarea la hramului Sfantului Ioan Iacob Hozevitul;

-Primul weekend din luna l-am petrecut alaturi de nepoti, facand plimbari scurte in jurul orasului, dar si prin oras. Astfel, ne-am bucurat de peisajele de pe Valea Doftanei, insa ne-am jucat cu bucurie pe Bulevardul cu castani si ne-am plimbat cu hidrobicicleta pe lacul din parcul de la Sala Sporturilor;

-Am participat la Hramul Adormirea Maicii Domnului;

-De Adormirea Maicii Domnului, am sarbatorit atat ziua de nastere, cat si ziua onomastica a sotului, impreuna cu nepotii, fiica si ginerele, petrecand impreuna un week-end de poveste.

-Am slavit-o pe Maica Domnului impreuna cu copiii si tinerii de la Centru, organizand expozitia “Bunatati de vara”.

-Al treilea week-end din aceasta luna, l-am petrecut tot impreuna cu nepotii. De data aceasta, pentru a scapa de caldura sufocanta din oras, dar si pentru o intalnire cu sora mea si frumoasa ei familie, am fost la Prejmer.

-Ultima saptamana din luna a fost o saptamana de relaxare si bucurie pe malul marii, impreuna cu sotul. Ne-am bucurat de soare, de apa calda si de valuri si ne-am odihnit.

-ultimul week-end l-am petrecut impreuna cu copiii si tinerii, organizand o mica actiune: “Slava Sfintilor Romani”. In cinstea lor am pregatit coliva si un mic pachetel, dar copiii au spus si cateva cuvinte despre viata lor.

-In cursul lunii august, am reusit sa ajungem la parinti si socrii, astfel incat ne-am bucurat unii de altii.

-Am reusit sa schimbam o parte din mobila foarte veche din apartament, dar si sa il reorganizam putin;

-Ne-am spovedit si sa ne impartasit, dar am sfintit si casa.

-Am reusit sa termin doua proiecte putin mai vechi:

-al doilea sal tricotat din fir alizee, degrade;

-o vestuta pentru copii, care va fi dăruită copiiilor de la Iasi. 

 

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre Maica Domnului

 Mesajul ceresc

Sfintii Sava si Simeon (fiu si tata), dupa ce au lasat tronurile lor regale din Serbie, au trait mai multi ani in Manastirea Vatoped. Amandoi au fost raniti de dragostea lui Hristos, au lasat slava lumii si au mers in pamant strain, urmand pe Domnul cu tot sufletul lor. Si nu numai atat, ci, asa cum spune biograful lor, Dometian, “amandoi si-au daruit sufletele lor Maicii Domnului”, zi si noapte mergand pe calea cea neratacita si “slujind cu trupurile lor de lut pe cei fara de trup”. Lucru minunat este ca atunci cand tatal a cerut sa fie imbracat in schima ingereasca dupa “obisnuita incercare, fiul l-a imbracat pe tatal sau in ingereasca schima si Sava, fiul dupa trup, a devenit tata dupa duh al lui Simeon, care era tatat dupa trup al aceluia.

Deoarece faima virturii lor i-a indemnat si pe multi alti sarbi sa vina si sa se faca calugari in Sfantul Munte, au fost nevoiti sa construiasca o manastire a lor. Si postind destule zile, priveghind si rugand-o cu caldura pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ca sa le arate unde este voia ei cea sfanta sa zideasca manastirea, fiind insuflati prin descoperire de la Dumnezeu, au zidit din temelie cu cheltuiala lor mareata Manastire a Intrarii in Biserica a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, numita Hilandar” (Sfantul Nicodim Aghioritul)

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Prin rugăciuni fierbinţi către Maica Domnului, o mamă a dobândit un fiu binecuvântat

Pe la anul 714 vieţuia în Constantinopol un bărbat pe nume Grigore, împreună cu soţia sa, Ana. Ei petreceau în frică de Dumnezeu, fiind bogaţi în fapte bune şi trăind cu cinste din lucrul mâinilor lor, din care şi pe cei lipsiţi îi împărtăşeau cu îndestulare. Trăind în bună înţelegere şi pace, li s-au născut lor două fiice, pe care s-au străduit să le crească în dreapta credinţă şi fapte bineplăcute lui Dumnezeu. Dar vremea trecând şi ei văzând că copil de parte bărbătească nu au, s-au aprins de această dorire. Pentru aceasta ei făceau rugăciuni stăruitoare către Dumnezeu. Cu deosebire soţia, care se numea Ana, avea mare dorinţă de a avea un prunc de parte bărbătească, şi care asemenea cu Ana cea de odinioară, cerceta sfintele biserici şi se ruga în ele cu credinţă. Având mare evlavie către Maica Domnului, cerceta bisericile închinate Ei, şi mai cu seamă bisericile din Vlaherna. Aici mergând în fiecare zi, era nelipsită de la privegherea cea de toată noaptea spre Vineri, înălţând rugăciuni de cerere şi stând aproape la Sfânta icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care era închipuită purtând în braţe pe Fiul şi Dumnezeul nostru, vărsând lacrimi şi grăind unele ca acestea: „Acoperământul celor ce aleargă la tine, de Dumnezeu Născătoare, ancora şi părtinitoarea celor ce te caută pe tine în vremea întristării. Limanul cel mântuitor al celor afundaţi în mâhnirile noianului vieţii, şi ajutătoare grabnică, celor ce întru deznădăjduire fiind, pe tine din inimă te cheamă în ajutor. Slava maicilor şi podoaba fecioarelor, ceea ce ai prefăcut osânda strămoaşei Eva, pentru toată partea femeiască, întru îndrăzneală înveselitoare, prin naşterea ta cea Dumnezeiască; miluieşte-mă pe mine şi mă auzi, şi rupe legătura ce este întru mine - precum a maicii tale, adică a dreptei Ana când te-a născut pe tine - şi cu solirea ta cea de Maică, arată-mă şi pe mine vrednică a naşte copil de parte bărbătească, pe care din pântecele meu, să-l închin Fiului Tău şi Dumnezeului nostru”.

Această rugăciune rostind-o de două şi de trei ori, făcând şi nenumărate plecări de genunchi, obosind, a fost furată puţin de somn. În acel timp, Ajutătoarea cea grabnică a neamului omenesc, ca o Maică Preadulce, a atras mila Fiului său spre femeia aceea, prefăcând mâhnirea ei cea mare, în veselie de maică, cu un chip ca acesta: Preacurata Maică, purtând înfăţişarea chipului de pe icoană, s-a aflat în ceasul acela lângă femeie, pe care lovind-o uşor în coastă a trezit-o, zicându-i: „Du-te, femeie, bucurândute, că vei avea fiu, precum ai cerut”. Iar ea deşteptându-se, s-a tulburat în sine de vestea ce-a primit, şi sfârşindu-se privegherea, s-a întors acasă cu cântări de laudă, după care la scurt timp a zămislit în pântece.

În vremea aceea, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales ca Patriarh al Constantinopolului, Gherman Părintele nostru, îndreptătorul dogmelor Bisericii, om cu viaţă sfântă şi plin de Duh Dumnezeiesc. În ziua în care s-a făcut înscăunarea lui, în biserica Sfintei Sofii, a luat parte mulţime nenumărată de oameni; bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni. Printre aceştia se aflau şi robii lui Dumnezeu Grigore cu soţia sa Ana, cea care i se apropiase vremea să nască. Văzând acea mare mulţime de oameni, şi temându-se ca nu cumva din cauza îmbulzelii să lepede pruncul, s-a gândit să se întoarcă acasă, dar ajutată şi protejată de soţul ei, a reuşit să pătrundă în sfânta biserică şi să se aşeze aproape de locul pe unde trebuia să treacă Sfântul Gherman. În momentul în care ei l-au văzut, Sfântul Gherman strălucea ca o văpaie de foc, către care Ana cu frică a strigat: „Binecuvântează preasfinte, pe fiul meu cel din pântece”. Sfântul privind spre ea cu ochi prooroceşti, a zis: „Rodul pântecelui tău, după credinţa ta, femeie, să-l binecuvânteze Domnul, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale lui Ştefan, întâiul Mucenic”. La puţine zile după acest cuvânt proorocesc, Ana a născut prunc de parte bărbătească, pe care la opt zile i-au pus numele Sfântului Mucenic Ştefan, după mai-nainte vestirea Sfântului Gherman. Împlinindu-se 40 de zile de la naşterea pruncului, părinţii, luându-l pe el, au mers la Biserica din Vlaherne, pentru a înălţa rugăciuni de mulţumire către Maica Domnului şi de a-i închina Ei darul primit. Ajungând aici, au mers înaintea aceleiaşi icoane a Maicii Domnului, în faţa căreia Ana a primit darul cerut şi căzând în genunchi, cu lacrimi a rostit următoarele: „Bucură-te Preacurată, care mi-ai dezlegat sterpiciunea naşterii de copii, de parte bărbătească. Bucură-te Preacurată, care ai întors mâhnirea mea în bucurie. Bucură-te, grabnică mântuire a celor ce te caută pe tine, pentru că eu ticăloasa căutându-te, te-am aflat pe tine, şi am primit nu numai fiu, ci şi numele lui, prin slujitorul tău şi păstorul nostru”. Apoi ridicând mâinile şi lipind pruncul de partea de jos a icoanei Preasfântei Născătoarei de Dumnezeu, a zis: „Primeşte, o! Stăpână, odrasla mijlocirii tale celei de maică, primeşte pe fiul care s-a rânduit mie mainainte de zămislire; primeşte, împrumutătoarea noastră, datoria ce ţi se cuvine”. Iar bărbatul ei cel iubitor de Dumnezeu, a rămas fără de glas, fiind uimit şi minunându-se, pentru zăbovirea în rugăciune şi pentru vărsarea mulţimii lacrimilor femeii sale. Apoi, Ana arătând către sfânta icoană, a zis către soţul ei: „O, iubitul meu bărbat, aceasta îmi este mie chezăşuitoare, părtinitoare şi ajutătoarea naşterii lui Ştefan”. Închinându-se până la pământ în faţa sfintei icoane şi mulţumind ajutătoarei tuturor creştinilor, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, s-au dus la casa lor. Cu adevărat pruncul acesta vestit de Maica Domnului, şi prooroceşte primind numele Sfântului Mucenic Ştefan, mai târziu a devenit un mare mărturisitor şi apărător al cinstirii sfintelor icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos, ale Preacuratei Sale Maici şi ale plăcuţilor lui Dumnezeu, pentru care a pătimit chinuri cumplite, sfârşindu-se muceniceşte la vârsta de 53 de ani, în luna lui noiembrie, în 28 de zile (Viețile Sfinților 28 noiembrie.)

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-DELICII

 Delicii de vara

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

Maica Domnului se arată şi dăruieşte rodnicie părinţilor sterpi care o rugau

Maica Cuviosului Mihail Malein, a fost mulţi ani stearpă, de aceea amândoi părinţii erau în întristare, căci le trece tinereţea şi n-au născut nici un copil, care să lemoştenească bogăţia lor. Ei de multe ori mergeau pe la biserici şi se rugau lui Dumnezeu, să le dea fiu; dar Dumnezeu nu le-a ascultat rugăciunea lor. Mai pe urmă însă s-au dus la o biserică a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care este în locul numit Cuna, şi la a cărei icoană, locuitorii aveau mare evlavie. Anastasia şi Evdochim, se rugau să le dea moştenire după dorul şi dragostea lor. Preasfânta Născătoare a ascultat rugăciunea lor, căci s-a arătat Preotului celui de rând al bisericii, cu numele Metodie, ţinând omofor, iar în dreapta sa avea trei mahrame. Ea a poruncit să le dea Anastasiei, cu învoiala ca o basma dintre cele trei, să i se întoarcă Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu înapoi. Îndată ce Preotul a descoperit Anastasiei vedenia pe care a avut-o, i s-a dezlegat sterpiciunea şi a născut trei fii, după numărul celor trei mahrame pe care i le-a oferit Maica Domnului. Iar mahrama pe care a cerut-o înapoi Maica Domnului, a preînchipuit pe fiul cel întâi născut, căruia părinţii i-au pus din Sfântul Botez numele de Manoil, şi care, prin darul şi dragostea Ei, a îmbrăţişat viaţa monahicească, ajungând vas ales al lui Dumnezeu (Viețile Sfinților 12 iulie).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Tricotaje

 Vesta cu bucluc

 Am gasit pe Youtube un model de vesta ce mi s-a parut foarte interesant, dar si usor de lucrat, un proiect potrivit pentru a lucra in masina.

Proiectul l-am inceput la final de decembrie, cand am plecat la Revelion. Sa tot lucrezi cand drumul dureaza aproximativ 3-4 ore. L-am terminat cam la sfarsitul lunii ianuarie (am lucrat doar atunci cand eram plecata).

Am facut schema conform explicatiilor doamnei, bineinteles cu masurile potrivite pentru mine.

Numai ca, la final, dupa ce am incheiat mi-am dat seama ca nu o pot purta. Partea de guler, pe graficul doamnei era de 15 ochiuri si am dedus ca este valabila pentru toate masurile (pentru ca nu au fost altele explicații), dar gulerul a fost foarte ingust, iar rascroitura manecii foarte sus, astfel ca o parte din umeri ramaneau dezgoliti si vesta nu se aseza deloc.

M-am bucurat ca totusi a fost buna de fiica mea si astfel cineva se poate bucura de ea, iar munca nu a fost in zadar.

Si totusi, cand am sa ma lamuresc cat trebuie sa fie partea de guler si cat de mare rascroitura (nici aici nu am inteles foarte bine explicatiile doamnei, iar cum am incercat eu nu a fost bine), imi voi lucra o astfel de vesta, pentru ca imi place mult.

Astept o idee de la doamnele experte in arta tricotajului si care viziteaza blogul meu.