MFC-OLT

 Oltul la Căciulata 

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (VIII)

Sfantul Serafim de Sarov prin nevointa sa duhovniceasca a devenit un locas ales al virtutilor, luminandu-si inima si cugetarea cu lumina Harului Sfantului Duh. Avea multa indrazneala catre Dumnezeu si de aceea a primit darul facerii de minuni.

In anul 1823 Staretul Serafim l-a vindecat pe boierul M.V. Mantorov de o boala incurabila. Boala era atat de grava, incat de la picioare ii cadeau bucatele de os. Stiinta s-a aratat neputincioasa ca sa-l ajute cu ceva. Atunci rudele sale l-au sfatuit sa nu-si mai puna nadejdea in medicina, ci sa ceara mila lui Dumnezeu si a Maicii Sale.

Mantorov a hotarat sa-l cerceteze pe Staret, desi moasia sa era la 40 de kilometri departare de Sarov. Staretul l-a primit cu dragoste, dupa care l-a intrebat:

-Crezi in Dumnezeu?

-Cred in Dumnezeu! Cred in Dumnezeu! Cred in Dumnezeu!

Atunci Staretul i-a spus:

-Bucuria mea, daca tu asa crezi, atunci crede ca “toate sunt cu putinta la Dumnezeu”. Domnul te va vindeca iar eu, sarmanaul Serafim, ma voi ruga si voi cere ajutorul si mijlocirea Prea Curatei Nascatoare de Dumnezeu.

Apoi Staretul s-a retras in chilia sa saracacioasa pentru a se ruga. Peste putin timp a iesit tinand in mana o sticluta cu untdelemn din candela care ardea nestinsa inaintea icoanei Maicii Domnului. L-a rugat pe Mantorov sa-si descopere piciorul, dupa care i-a uns ranile cu untdelemn si indata ranile s-au vindecat.

De bucurie, Mantorov a cazut la picioarele Staretului si i le saruta cu recunostinta. Atunci Staretul cu smerenie si cu un ton aspru in voce a spus:

-Nu cumva Serafim este cel care “omoara si face viu, pogoara in iad si ridica”?. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu Care implineste voia celor ce se tem de El si asculta rugaciunea lor. Multumeste Atotputernicului Dumnezeu si Prea Curatei Sale Maici.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (VII)

Intr-o zi a venit la Sfantul Tedosie un preot din Kiev si a cerut vin pentru Sfanta Liturghie, pentru ca i se terminase. Cuviosul a chemat atunci pe paracliser si i-a poruncit sa-i dea preotului tot vinul pe care il aveau.

-Prea Cuvioase, a spus fratele, vinul s-a imputinat si avem abia pentru trei-patru liturghii.

-Da-l tot, iar pentru noi Se va ingriji Dumnezeu si Maica Domnului!

Cuviosul Teodosie o iubea mult pe Nascatoarea de Dumnezeu pe care o slujea cu credinta de multi ani, iar increderea in ea era fara margine.

Paracliserul nu a dat tot vinul preotului, ci numai o parte, iar pe cealalta a tinut-o pentru nevoile manastirii. Preotul a luat vinul si vazand ca este prea putin, a venit din nou la Cuviosul. Atunci acela l-a chemat pe paraclisier si l-a mustrat:

-Nu ti-am spus sa dai tot vinul? De ce te nelinistesti pentru ziua de maine? Nu este cu putinta ca Domnul sa lipseasca Biserica Maicii Sale de Sfanta Liturghie. Sa stii ca foarte curand vinul va fi atat de mult, incat se va revarsa din butoaie.

Atunci paracliserul a mers si a dat preotului tot vinul. Dar mare i-a fost uimirea paracliserului cand in aceeasi zi, seara, au venit binecuvantarile Maicii Domnului, care pe toti i-a umplut de bucurie. O oarecare femeie evlavioasa a trimis trei care pline cu butoaie de vin.

Toata noaptea aceea Cuviosul a multumit Domnului si Maicii Sale ca au ascultat rugaciunile “pacatosului si netrebnicului robului Lor”, asa cum se numea pe sine insusi.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (VI)

Sfantul Teodosie de la Kiev (1029-1074) a fost un lucrator al Rugaciunii mintii si al privegherii pe care le facea zi si noapte. Din aceasta pricina a ajuns la mari masuri de sfintenie. Era simplu ca un copil, si traia dupa randuiala marilor Parinti de demult. Ajunsese un povatuitor experimentat in lucrarea Rugaciunii mintii. Printre alte harisme o avea si pe cea a stravederii.

Odata boierul Clement Genevici, insuflat fiind de Maica Domnului, a hotarat sa daruiasca o Evanghelie Lavrei Pecerska. Intr-o zi, avand Evanghelia ascunsa sub hainele sale, l-a vizitat pe egumenul Teodosie. Dupa Slujba Utreniei voia sa stea si sa discute cu Cuviosul. Clement nu spusese inca nimic despre Evanghelia pe care voia s-o dea. Insa Sfantul, luminat fiind de Maica Domnului, i-a spus:

-Frate Clement, da mai intai Sfanta Evanghelie pe care ai fagaduit-o Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si dupa aceea vom sta sa discutam.

Auzind acestea, boierul s-a minunat de harisma Cuviosului. Uitase ca Dumnezeu si Prea Curata Fecioara lumineaza pe cei care se afierosesc Lor si ca toate faptele noastre cele ascunse sunt descoperite si “goale inaintea ochilor Lor”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (V)

Multi stareti rusi, dupa ani indelungati de nevointa in viata duhovniceasca au primit in dar de la Dumnezeu, pe langa multe alte harisme, si pe cea a stravederii.

Unui zavorat din Manastirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu din Zadonsk i-a venit gandul viclean sa-si schimbe locul unde se nevoia si sa se duca intr-un loc mai retras ca sa ia asupra sa niste nevointe duhovnicesti mai aspre. Inainte de a descoperi cuiva gandurile si hotararea sa, l-a vizitat un inchinator din pustia Sarovului, de prin partile unde se nevoia Sfantul Serafim de Sarov, si i-a spus:

-Parintele Serafim mi-a poruncit sa-ti spun urmatoarele: “Atatia ani te nevoiesti in viata de zavorat. Va fi rusinos pentru Sfintia Ta sa fii biruit de gandurile diavolesti si sa-ti parasesti locul. Sa nu pleci nicaieri! Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu iti porunceste sa stai aici unde esti!”

Apoi omul a disparut. Cand au inceput sa-l caute pe inchinator, nu l-au aflat nicaieri, nici in manastire, nici in afara ei. Cu siguranta ca fusese Sfantul Serafim, care din dragoste fata de cel zavorat, luase chipul unui simplu inchinator si venise sa-l izbaveasca de gandurile viclene ale diavolului, spunandu-i totodata si porunca Maicii Domnului.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (IV)

Este cunoscuta tuturor dragostea pe care o avea Sfantul Serafim de Sarov fata de Maica Domnului. Sfantul ii poruncise egumenei de la Manastirea Divievo sa tina intotdeauna o candela aprinsa inaintea icoanei Maicii Domnului. I-a mai spus ca daca va implini cu acrivie aceasta porunca, “nu va lipsi niciodata untdelemnul, iar manastirea va fi indestulata cu de toate”.

Odata insa candela s-a stins. Manastirea nu avea untdelemn si nici banii necesari ca sa cumpere. Atunci paraclisiera Xenia si-a adus aminte de porunca Sfantului si s-a gandit cu mahnire: “Daca ceea ce a proorocit Staretul despre candela nu s-au implinit, de vreme ce nu exista nici untdelemn, nici bani, inseamna ca nu se vor infaptui nici celelalte preziceri ale sale, in implinirea carora credeam cu neindoire”.

O multime de ganduri chinuiau mintea calugaritei. Si-a pus capul intre maini si s-a departat cativa pasi de icoana. Deodata aude o trosnitura usoara care venea de la icoana Maicii Domnului.se intoarce si vede o candela aprinsa. Se apropie si uimita vede paharul candelei plin cu untdelemn, iar pe suprafata lui pluteau doua monede mici. Inspaimantata, a incuiat biserica si a alergat la chilia staretei Elena Vasilievna sa-i vesteasca minunea. Pe drum a ajuns-o din urma o alta monahie insotita de un taran.

-Sfintia Voastra sunteti paraclisiera aici? A intrebat taranul.

-Da, a raspuns monahia Xenia.

-V-am adus trei sute de ruble pentru untdelemnul de la candela Maicii Domnului, pe care Staretul v-a poruncit sa o tineti permanent aprinsa.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (III)

Sfantul Nil Sorski (1433-1508) a izbutit prin nevoina sa sa-i imite pe cei fara de trup. S-a daruit nevointei rugaciunii, contemplatiei dumnezeiesti si mai ales “lucrarii duhovnicesti monahale”, adica Rugaciunii lui Iisus, punand in lucrare tot ceea ce invatase. Astfel s-a aratat barbat placut lui Dumnezeu, izbutind sa-si curete “vasul launtric”. Rugaciunea sa la icoana Maicii Domnului “Odighitria”, pe care o avea in chilie, era atat de puternica, incat datorita ei se faceau multe semne minunate.

“Intr-o vreme vietuia in schitul sau un monah, pe nume Adam, impreuna cu fiul sau, Mihail. Adam l-a trimis odata pe fiul sau la biserica sa ceara de la paracliser niste obiecte bisericesti. In timp ce copilul era pe drum, a aparut deodata inaintea lui un om ciudat (diavolul) care l-a rapit si l-a dus intr-o clipita intr-o padure deasa, unde se afla locuinta lui. L-a asezat intr-o camera inaintea ferestrei si a poruncit femeii lui sa-i de a de mancare. Ii aducea tot felul de ierburi salbatice si incercau sa-l faca sa manance. Insa copilul nu manca nimic, ci statea nemiscat in locul unde il pusese acela si plangea nemangaiat.

Intre timp tatal sau a inceput sa se nelinisteasca si a mers sa-l caute pe copil prin tot schitul, dar nu l-a aflat nicarieri. Apoi a mers impreuna cu parintii la paraclisul de langa padure, in care se afla icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului “Odighitria”, si au cantat Paraclisul, cerand cu lacrimi Sfantului Nil, facatorul de minuni, sa-i ajute. Si indata Sfantul Nil a venit in ajutorul copilului. A stat inaintea camerei unde era copilul si a batut cu toiagul in fereastra. Atunci cladirea s-a cutremurat si toate duhurile necurate au cazut la pamant. Copilul care statea nemiscat si plangea, l-a vazut pe Sfantul Nil pe fereastra si l-a auzit strigand:

-Duhuri neucrate, de ce va luptati impotriva schitului meu? Luati copilul si duceti-l acolo de unde l-ati luat si lasati-l acolo!

De indata ce Sfantul a spus acestea, duhurile necurate au disparut. Pe copil l-au lasat langa o capita din livada schitului. Acela a povestit apoi monahilor tot ceea ce i se intamplase, tot ceea ce vazuse si auzise. Atunci cu totii au preaslavit pe Domnul si pe Maica Lui, care ii asculta pe cei care Le cer ajutorul.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat aievea Sfântului Serghie, mângâindu-l

Preafericitul Părinte, stând oarecând noaptea la obişnuita sa pravilă înaintea Sfintei icoane a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu şi adeseori căutând la Dânsa, zicea: „Preacurată Maica Hristosului meu, Apărătoarea şi tare ajutătoarea neamului omenesc, fimnouă nevrednicilor mijlocitoare, pururea rugându-te Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, ca să caute spre locul acesta sfânt, care este întemeiat spre lauda şi cinstea Sfânt numelui Lui în veci. Pe tine Maica dulcelui meu Hristos, ca pe ceea ce ai câştigat multă îndrăzneală către Dânsul, rugătoare te punem înainte noi robii Tăi, căci tu eşti tuturor nădejde de mântuire şi adăpostire”.

Aşa se ruga şi canonul cel de mulţumită, adică Acatistul Preacuratei cântându-l, a şezut puţin să se odihnească. Iar ucenicului său, care se numea Mihail, i-a zis: „Fiule, fii treaz şi priveghează, de vreme ce o cercetare minunată şi de spaimă ni se va face nouă în ceasul acesta”. Acestea grăind el, îndată s-a auzit un glas care a zis: „Iată, Preacurata vine”, iar sfântul auzind acestea, degrabă s-a sculat vrând să iasă din chilie şi iată o lumină mare, strălucind mai mult decât soarele, a luminat pe Sfântul. Atunci îndată a văzut pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu însoţită de doi Apostoli, Petru şi Ioan, care întru negrăită lumină strălucea. Cum a văzut-o Sfântul, a căzut cu faţa la pământ, neputând suferi acea lumină preastrălucitoare. Atunci Preacurata cu ale sale mâini s-a atins de Sfântul, zicându-i: „Nu te spăimânta alesul meu, iată am venit să te cercetez, căci s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi, pentru care tu te rogi. Şi pentru locaşul tău să nu te mai mâhneşti, căci de acum cu toate va fi îndestulat, nu numai cât vei fi tu în viaţa aceasta, ci şi după ducerea ta către Domnul, nedepărtată voi fi de la locaşul tău, dându-I cele de trebuinţă nelipsit, păzindu-l şi acoperindu-l. Acestea zicând, s-a făcut nevăzută. Iară Sfântul, ca întru uimirea minţii aflându-se, de frică şi de cutremur era cuprins. După puţin timp venindu-şi în sine, a aflat pe ucenicul său, ca un mort zăcând de frică şi l-a ridicat, iar el a început a se arunca la picioarele Stareţului, zicându-i: „Spune-mi, Părinte, pentru Domnul, ce era această vedenie minunată şi strălucită, de vreme ce puţin a fost de nu s-a despărţit duhul meu de trupeasca legătură”. Iar Sfântul se bucura cu sufletul şi strălucea faţa lui de acea negrăită bucurie şi nu putea nimic altceva să grăiască, fără numai aceasta: „Aşteaptă, fiule, fiindcă duhul meu tremură întru mine de această vedenie minunată”. Şi minunându-se, stătea tăcând. Apoi, după puţină vreme, a zis ucenicului său: „Fiule, cheamă la mine pe Isaac şi pe Simeon”. Şi venind ei, le-au spus toate pe rând, cum a văzut pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu cu Apostolii şi ce i-a zis lui. Acestea auzind ei, se umpleau de bucurie şi de veselie şi toţi împreună au cântat Paraclisul Maicii Domnului. Apoi Sfântul a petrecut toată noaptea aceea fară de somn, socotind cu mintea pentru milostiva cercetare a Stăpânei celei Preacurate, căreia fie preacinstirea în vecii vecilor. Amin.

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-Caluti

 Caluti

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Micii bucatari

 Am facut sarmale……

De mult timp copiii de la Centrul Parohial ma roaga sa facem sarmale. Ei bine, la finalul saptamanii am facut cu totii sarmale. Si nu numai sarmale, pentru ca ne-am gandit sa facem o masa calda pentru bunici si bunicute, pe care sa o oferim la pachet dupa Sfanta Liturghie. Pe langa sarmale, propunerea a fost de ciorbita de pui si orez cu lapte.

Vineri, toata lumea a infasurat la sarmale

Sambata, doua fetite au facut echipa si au pus la foc ciorbita si orezul, insa de cele doua preparate au avut grija toti (bineinteles, pe rand). Sarmalele au fost puse si ele la cuptor.

Ceilalti au pregatit preparatul pe care il punem in fiecare duminica pe masa de prinoase. De obicei facem o prajiturica, insa am am hotarat sa facem pateuri cu carne. Alegerea mea a dus la distractie cu faina, la rasete si veselie.

 

Dupa atata munca, bucatarul “foame” a fost cel mai tare. Toti au savurat sarmalele aburinde, abia scoase din cuptor, dar si orezul cu lapte pregatit pentru bunici😂😂.

Orezul cu lapte a fost servit afara, in curtea bisericii.