duminică, 15 noiembrie 2026

Puisor amigurumi

 PUISORI AMIGURUMI

Imi plac foarte mult lucruri mici crosetate, in special jucariile, insa mi s-au parut foarte greu de realizat. Dar, cand am vazut cat de mult le plac nepotilor aceste jucarii si ca isi doresc mereu cate una mi-am spus: cat de greu poate fi sa crosetezi o astfel de jucarie. Am inceput cu ceea ce mi s-a parut cel mai simplu: un puisor. Am folosit toate resursele (reviste si internet), am incercat diverse modele. Dar, pentru ca nici unul nu era ceea ce imi doream am adaptat si a iesit un model frumos si haios.


Micii puișori au devenit "prietenii" lor.

Alex își doreste acum o pisica😀😀.


Dimineti cu Dumnezeu

 Mantuirea e mai mult decat iertare si indreptatire

Mantuirea nu poate fi explicata folosind termeni juridici precum “achitare” si “justificare”, fiindca mantuirea e mai mult decat a fi iertat de pacate si a merge in Rai. Stim deja ca faptele bune nu ne vor mantui, in ele insele – dar ca, atunci cand sunt asezate in contextul unei relatii personale cu Dumnezeu, ele au intr-adevar mireasma de vesnicie.

Facerea de bine nu se poate substitui harului si credintei in Dumnezeu, dar este o parte din intreaga experienta a relatiei personale cu El. Sfantul Ioan Gura de Aur (349-407), unul dintre cei mai minunati Parinti ai Bisericii, probabil cel mai mare predicator din istoria Bisericii, scria urmatoarele: “Caci Scriptura spune ca credinta ne-a mantuit. Mai bine zis: Intrucat Dumnezeu a voit aceasta, credinta ne-a mantuit. Cum adica, spune-mi, credinta ne mantuieste fara ca noi sa facem nimic? Lucrarile credintei in sine sunt un dar de la Dumnezeu, ca sa nu se laude nimeni. deci, ce spune Pavel? Nu spune ca Dumnezeu interzice faptele, ci ca nu ne ingaduie sa fim indreptatiti prin ele. Nimeni, spune Pavel, nu este indreptatit prin fapte, pentru ca sa se poata dovedi harul si bunavointa lui Dumnezeu.

Focul purificator al prezentei lui Dumnezeu il va incalzi doar pe cel care este deja purificat  de faptele bune savarsite. Totusi, cei care-si irosesc viata si nu fac nimic pentru a-si consolida relatiile cu ceilalti prin fapte bune vor avea parte de focul cel dureros in Ziua Judecatii de Apoi – deoarece, daca-s lipsiti de fapte bune in viata aceasta, inseamna ca n-au facut nimic nici pentru a-si construi o relatie personala solida cu Domnul Dumnezeul nostru, Care ne-a chemat la o viata imbunatatita.

E adevarat, prin fapte bune nu vom dobandi mantuirea, dar asta nu inseamna ca ele nu sunt totusi importante. Potrivit Sfintilor Parinti, ele vor face comuniunea noastra cu Dumnezeu mult mai deplina si mai profunda. Facerea de bine ne va ajuta sa dobandim asemanarea cu Dumnezeu din viata aceasta si ne va inlesni comuniunea cu Hristos. Cu cat vom deveni mai asemanatori cu Hristos, cu atat vom avea parte de mai multa bucurie. in schimb, daca vom rata asemanarea cu El, vom avea parte numai de durere si suferinta.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

sâmbătă, 14 noiembrie 2026

Dimineti cu Dumnezeu

 Mandria si cautarea smereniei

Luptandu-se cu mandria sa, calugarul se concentreaza asupra armonizarii vointei proprii cu voia lui Dumnezeu, armonizare obtinuta prin ascultarea monahala. Aceasta ascultare nu se limiteaza la a asculta directivele staretului, ci implica insusirea unui standard de smerenie care ia in serios aderenta la canoanele celui de-al VI-lea Sinod Ecumenic, inclusiv cele privitoare la vesmintele pe care le poarta si la interdictia de a se tunde si a se barbieri. Calugarul isi taie voia sa, impropriindu-si Traditia Bisericii.

Intelegand ca falsa smerenie este in intregime produsul ipocriziei care totdeauna se justifica pe sine, pretinzand ca are mereu dreptate, calugarul se dedica unui adevar absolut care-i transcende propriile opinii. Aceasta este smerenia despre care vorbeste Sfantul Apostol Pavel atunci cand se lauda cu suferintele si neputintele proprii, incredintandu-ne ca ele nu-si au sensul decat in Iisus Hristos.

Calugarul se lupta impotriva patimii de a-si transforma credinta intr-o forma de ideologie, intrucat stie ca, daca cunoasterea lui Iisus se va transforma intr-o cunoastere moralista si ideologica, acesta le va bloca accesul celor care-L cauta pe Hristos, iar crestinismul va deveni o lista de cerinte si conditii – ceea ce va reduce mesajul Bisericii la acela al unei puteri politice lumesti.

Calugarul refuza sa ingaduie ca practicarea credintei sa-l indeparteze de ceilalti oameni, pentru ca stie ca viata monahala nu e o retragere din viata, ci o imbratisare a intregii umanitati printr-o relatie personala intima cu Hristos, care ne uneste pe toti, deci prin care suntem toti una.

Credinta calugarului va reusi sa devina altceva decat o simpla ideologie numai prin adancirea lui intr-o viata de rugaciune. Unindu-si rugaciunile personale cu cele ale Bisericii, calugarul va fi una cu Hristos si cu toti crestinii: nu-si va mai apartine siesi, ci lui Hristos si celorlalti crestini. Pentru el, cautarea smereniei inseamna a se uni cu smerenia lui Hristos, Care a binevoit sa ia trup omenesc pentru a-Si uni dumnezeirea cu omenitatea noastra.


(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

vineri, 13 noiembrie 2026

Maini de mestesugar

 Harnicie si voiosie

Saptamana aceasta atelierele de la Asociatia “Maini de Mestesugar” au fost variate. Copiii au fost incantati sa invete in continuare tehnica macrame (sau a nodurilor), asftel ca unii dintre ei au reusit sa finalizeze chiar prima bratara. Firele cu care lucram nu sunt foarte adecvate, dar bune pentru lectii. Acum, cand deja se pricep, am comandat ate potrivite si abia astept sa vad ce minunatii ies din manutele lor.



Cusutul pe etamina este o indeletnicire care, in ultimii ani, a ramas putin in umbra. Cu toate acestea, este o activitate care are multe avantaje pentru copii. Le dezvolta creativitatea si imaginatia, ii invata rabdarea, dar si atentia la detalii. Pentru cei mai multi dintre ei, acest atelier a venit ca o noutate. Au fost foarte incantati de ceea ce au reusit sa faca, asa ca vom continua.



Bucuria cea mai mare a constituit-o insa prepararea prajiturii fara cuptor. Cuvintele sunt prea sarace pentru a reda atmosfera din timpul atelierului.

 





Pentru o perioada scurta de timp, cred ca vom inceta atelierele, pentru ca vom pregati colinde si un mic spectacol de sarbatori.

Dimineti cu Dumnezeu

 Raiul si iadul

La a Doua Venire a lui Hristos, toti cei care au trait pe acest pamant Il vor vedea pe Domnul in lumina Sa cea necreata: “Si vor iesi cei ce au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei ce au facut cele rele, spre invierea osandei (Ioan 5,29)

Toti vor fi despartiti in clipa Judecatii de Apoi: cei buni vor merge in Raiul cel nespus de frumos si stralucitor, in timp ce aceia care I-au respins iubirea si ale caror vieti au luat sfarsit fara nici o farama de pocainta Il vor percepe pe Hristos Domnul ca pe un foc “mistuitor” , asa cum ne arata Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Evrei 12, 29.

Odata cu cea de-a Doua Venire a Mantuitorului, va incepe sa curga si raul cel de foc. Pentru sfinti, acest rau de foc va fi o lumina aurie care-i va invalui ca o bucurie vesnica; pentru demoni si pentru cei nepocatiti, va fi precum un foc nepotolit al iadului. De aceea spunea Sfantul Apostol Luca ca Hristos “este pus spre caderea si spre ridicarea multora”(Luca 2,34).

Mitropolitul Hierotheos Vlachos scria: “Raiul si iadul nu sunt doua locuri diferite. (Aceasta versiune este un concept idolatru). Ele semnifica doua situatii sau moduri de viata diferite, care-si au obarsia in aceeasi sursa necreata, dar pe care omul le percepe ca pe doua experiente diferite”.

Pentru cei care I-au refuzat vindecarea pe care le-a oferit-o, Hristos va fi iadul si despartirea lor de binecuvantarea cea vesnica; pentru sfinti El va fi invierea lor intru viata cea vesnica. Iata de ce Sfantul Ioan Scararul spunea ca lumina necreata a lui Hristos este “un foc mistuitor si o lumina stralucitoare”. Iata de ce spunem si noi ca Raiul si iadul nu se refera la locatii, ci la relatia noastra cu Dumnezeu. Raiul si iadul sunt inlauntrul aceluiasi taram, aflat in prezenta lui Dumnezeu, care se refera la prezenta Lui in viata noastra.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

joi, 12 noiembrie 2026

Dimineti cu Dumnezeu

 Biserica nu trebuie sa devina o relicva irelevanta

Atunci cand un preot face un efort concentrat de a se apropia de enoriasii mai tineri, demonstrand un real interes fata de vietile lor, descoperind ce este important pentru ei si facandu-si timp sa-i instruiasca in credinta ortodoxa, sunt sanse mari ca tinerii sa ramana crestini ortodocsi evalviosi de-a lungul vietii lor.

Dupa cum mi-au spus numerosi tineri care vin la manastirea noastra, o problema majora pentru multi dintre ei este cea a obstacolelor lingvistice – intrucat pe ei nu-i intereseaza sa invete nici slavona (limba slava bisericeasca), nici greaca liturgica, nici araba, si cu atat mai putin doctrina ecleziastica. Mai mult, faptul ca trebuie sa stea in picioare in biserica ore intregi, la slujbe de lunga durata, fara sa inteleaga mesajul initial al serviciilor divine, li se pare ceva destul de anost, care-i lasa indiferenti.

Daca preotii vor ramane niste simpli functionari liturgici se vor afla la un pas de “magie”; daca slujbele religioase nu vor depasi stadiul formalismelor si al ritualurilor, credinta ortodoxa va ramane necunoscuta oamenilor, iar credinta personala, sursa echilibrului fiecaruia dintre noi, nu le va mai putea fi impartasita.

Daca nu vom face nimic pentru a-i ajuta pe tinerii nostri sa vada in Biserica mai mult decat un vehicul pentru pastrarea culturii etnice si a unei religii invechite, destul de irelevante pentru ei, ne vor parasi imediat ce pleaca din casa parinteasca pentru a locui pe cont propriu. Episcopii si preotii Bisericii Ortodoxe trebuie sa fie dispusi sa interactioneze cu societatea in toate segmentele ei, sa dialogheze cu ganditorii contemporani si sa le dovedeasca tuturor ca noi credem cu adevarat ca Hristos poate schimba inimile si vietile oamenilor, si poate vindeca o cultura care e pe punctul de a se prabusi in neant.

Credinta vie care alcatuieste fiinta Ortodoxiei va ramane necercetata, de nimeni stiuta, daca noi nu vom izbuti sa asezam mesajul evanghelic pe pragul inimii oamenilor in aceasta epoca moderna in care traim, iar Biserica se va transforma intr-o relicva irelevanta a trecutului.

Da, aceasta este realitatea si acestea sunt circumstantele – dar numai in cazul in care noi vom ingadui ca acest lucru sa se intample!

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

miercuri, 11 noiembrie 2026

MFC-SEARA

 O seara la tara

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".





Dimineti cu Dumnezeu

 Problema doctrinei “intemeiate pe Biblie”

O parte a problemei protestantilor de a accepta venerarea sfintilor izvoraste din increderea lor intr-o abordare intemeiata exclusiv pe texte din Sfanta Scriptura. Astfel de texte reprezinta norma crestina in majoritatea dezbaterilor teologice protestante.

Biserica Ortodoxa isi intemeiaza abordarea sa pe inchinarea noastra si pe invataturile doctrinare referitoare la Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Deoarece Biblia provine din traditia orala, vie, a Bisericii, Sfanta Scriptura poate fi corect inteleasa numai prin intermediul vietii bisericesti. Pe scurt, intelegerea noastra se bazeaza pe invataturile ortodoxe asa cum au fost ele transmise dintotdeauna.

Biserica Ortodoxa proclama ca dogma predaniile care sunt in vigoare de secole. Aceste predanii, ca si formele de inchinare, nu dateaza din vremurile apostolice, pentru ca ele functionau si pe atunci, fiind transmise ca invataturi si practicate din acele vremuri. Biserica noastra este ortodoxa (universala), pentru ca si astazi este la fel cum era dintru inceputurile istoriei sale. Atunci cand interpretam Biblia, noi ne sprijinim pe Sfanta Traditie.

O alta chestiune de luat in discutie este felul in care interpreteaza protestantii conceptul de Hristos ca “singurul mijlocitor” intre Dumnezeu si oameni. Ideea protestanta porneste de la premisa ca “mijlocitor” inseamna “mediator”, “intermediar”. Dar aici este vorba de ceva mult mai profund. Hristos Domnul nu este numai un mijlocitor, ci reprezinta reconcilierea dintre Dumnezeu si oameni in persoana Sa. Sensul etimonului latin “mediare”, sursa de provenienta a termenului “mediator” sau “mijlocitor”, este de “a aseza la mijloc”; desigur, Hristos este singurul nostru mediator in sens etimologic, dar nu si singurul nostru mijlocitor.

Nu-i asa ca acum va este clar de ce interpretarea protestanta a Bibliei a gresit directia si nu reuseste sa atinga esentialul? Odata ce vom intelege acest fapt, intregul argument protestant impotriva mijlocirii sfintilor isi va pierde pertinenta, cat si viabilitatea.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

marți, 10 noiembrie 2026

Relaxare

 Plimbare si relaxare

In ultima perioada am senzatia ca, eu si sotul, suntem ca intr-un carusel care nu se mai opreste. Cred ca, daca ziua ar avea 60 ore tot nu ar fi suficiente pentru noi. Insa duminica, amandoi am simtit nevoia de relaxare si odihna, am refuzat sa mai facem planuri, pur si simplu ne-am bucurat de o zi de toamna frumoasa.

Am mers la Sfanta Liturghie la biserica noastra de suflet – Sfantul Haralambie- si, parca am avut senzatia ca ne-am intors acasa. De fapt ideea de odihna ne-a venit dupa slujba.

Si, pentru ca afara a fost soare placut, iar parcul “Sala Sporturilor” era in drum spre casa, am facut un mic popas. Savurand o cafea, ne-am plimbat pe aleile acestuia.





dimineti cu Dumnezeu

 De ce-i rugam pe sfinti sa mijloceasca pentru noi?

Majoritatea bisericilor protestante resping mijlocirile sfintilor, citand atat versetele 1-5 din capitolul 2 al Epistolei I catre Timotei, in care Sfantul Pavel scria ca Domnul nostru Iisus Hristos este singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, cat si versetele 10-11 ale capitolului 18 din Deuteronomul Vechiului Testament, care pare sa interzica invocarea sufletelor celor decedati.

Cu toate acestea, Sfanta Scriptura ne indeamna sa-i invocam pe cei din ceruri, ingeri si sfinti, si sa le cerem sa se roage impreuna cu noi. In Psalmul102, 20 ne rugam: “Binecuvantati pe Domnul toti ingerii Lui”, iar in Psalmul 148, 2 ne rugam: “Laudati-L pe El toti ingerii Lui, laudati-L pe El toate puterile Lui!”

Cei din ceruri se roaga numai “impreuna cu” noi – ei se roaga de asemenea “pentru” noi. In Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul 8,3-4, citim: “Si a venit un alt inger si a stat la altar (in ceruri), avand cadelnita de aur, si i s-a dat lui tamaie multa, ca s-o aduca impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor, pe jertfelnicul de aur dinaintea tronului; si fumul tamaii s-a suit, din mana ingerului, inaintea lui Dumnezeu, impreuna cu rugaciunile sfintilor”.

Ei, din ceruri, care duc rugaciunile noastre la Dumnezeu, nu sunt numai ingeri, ci si oameni. Sfantul Ioan Teologul vede “douazeci si patru de batrani (conducatorii poporului lui Dumnezeu) (care) au cazut inaintea Mielului, fiecare avand o alauta si cupe de aur, pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor. (Apocalipsa 5, 8). Asa cum se arata in acest text sfintii din ceruri Ii duc lui Dumnezeu rugaciunile sfintilor de pe pamant.

Da, Il avem pe Domnul nostru Iisus Hristos drept singurul nostru mijlocitor inaintea Tronului Parintelui ceresc, dar asta nu-i impiedica pe fratii nostri protestanti sa le ceara fratilor lor de credinta sa se roage pentru ei. Noi toti, atat cei din cer, cat si cei care suntem inca de pe pamant, ne rugam Aceluiasi Mijlocitor dintre Dumnezeu si oameni, Iisus Hristos Domnul. Prin El, prin Hristos, ne apropiem noi de Tronul Parintelui ceresc.

Cum sa nu dorim sa cerem rugaciunile celor care au dobandit un loc in Rai si se afla acum inaintea Tronului Domnului Dumnezeului nostru, inchinandu-se Sfintei Treimi?

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)