Despre Maica Domnului

 Povatuitoare cereasca (III)

Sfantul Chiril, dupa ce a ajuns patriarh al Alexandriei, nu s-a bucurat mult de pace in Biserica. Diavolul a pricinuit mare razboi si tulburare in intreaga Biserica a lui Hristos prin erezia hulitoare a nelegiuitului Nestorie. Acest Nestorie, dupa ce a ajuns patriarh al Constantinopolului, la inceput se arata drept-credincios, dar in inima sa era eretic, socotindu-L pe Stapanul Hristos numai Om, nu si Dumnezeu, iar pe Stapana Nascatoare de Dumnezeu o numea Nascatoare de Hristos, episcopul Dorotei, cel de o cugetare cu Nestorie, la o sarbatoare a propovaduit poporului urmatoarele hule:

-Cel ce va numi pe Maria Nascatoare de Dumnezeu, sa fie anatema!

Un alt prieten al lui Nestorie, care era preot si care era de o cugetare cu el, proprovaduia urmatoarele:

-Sa nu numeasca nimeni Nascatoare de Dumnezeu pe Maria, deoarece Maria a fost un om cu fire femeiasca. Din trup omenesc cum este cu putinta sa se nasca Dumnezeu?

Atunci Nestorie, acel ticalos si cugetator de cele evreiesti, nu a putut sa-si mai ascunda erezia sa, ci a dat pe fata hulele lui impotriva Domnului si a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Si spunea:

-Eu nu voi numi Dumnezeu pe Cel care S-a zamislit in pantece de femeie si a asteptat un numar de zile si luni pana ce Se va naste. Nici Nascatoare de Dumnezeu nu o voi numi pe femeia care a nascut om cu trup din aceeasi fire.

De atunci au inceput disputele in Biserica. Nestorie si-a scris invataturile lui eretice in carti, pe care le impartea peste tot, pana si in pustietati unde locuiau pustnici. Si astfel camasa lui Hristos s-a rupt inca o data ca si in timpul lui Arie, cand s-a rupt intreaga plinatate a Bisericii.

In anul 431, la initiativa imparatului Teodosie cel Tanar s-a intrunit la Efes al III-lea Sinod Ecumenic. Presedentia Sinodului apartinea Sfantului Chiril, care “a propovaduit impreuna cu toti Parintii si a dogmatizat ca Domnul nostru Iisus Hristos este in ipostasul Sau Dumnezeu desavarsit si om desavarsit, iar nu doua persoane diferite; si ca Preacurata Fecioara, care L-a nascut cu trup, este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu”.

Atunci s-a facut mare bucurie tuturor ortodocsilor si poporul din Efes striga intr-un glas: “Nu este mare Artemida Efesului, asa cum se spunea in vechime, ci mare este Preacurata Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu”.

Parintii Sinodului l-au anatemizat si l-au caterisit pe Nestorie ca pe un eretic, apoi l-au exilat in Arabia. “Acolo aflandu-se ticalosul, l-a ajuns mania dumnezeiasca, deoarece limba lui cea hulitoare i-a putrezit si i-a fost mancata de viermi, asa cum spune Evagrie. De asemenea si tot trupul sau a putrezit, asa cum spun istoricii Cedrinas si Nichifor. Iar in Tebaida de Sus a suferit o moarte infricosatoare, ticalosul, asemanatoare cu cea a lui Arie. Caci mergand la privata, a inceput sa huleasca pe Hristos si pe Maica Domnului. Atunci Ingerul Domnului l-a lovit si i s-au varsat toate maruntaiele in hazna. Si acolo cel rau si-a dat sufletul”, asa cum povesteste Sfantul Gherman al Constantinopolului.

Astfel a fost pedepsit hulitorul Sfantului Nume al Maicii Domnului, iar noi ortodocsii bucurandu-ne si praznuind, o numim intr-un glas pe Maica Domnului Nascatoare de Dumnezeu, ca ceea ce a nascut pe Dumnezeu intrupat.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Povatuitoare cereasca (II)

Inchinatorii orasului sfant Bethleem, atunci cand merg sa se inchine Pesterii Sfinte, trec prin piata care se afla in fata manastirii. Aici arabii vand “naut de piatra”. Potrivit traditiei, “intre Ierusalim si Bethleem, in partea stanga a soselei ce leaga cele doua orase, exista o arie de treierat veche, in care pana astazi creste naut de piatra”. Aria este sapata in piatra, iar intre pietrele ei creste nautul de piatra, - “unele boabe fiind mari, altele mai mici, iar altele necojite”.

La nedumerirea inchinatorilor cu privire la acest naut, locuitorii din zona raspund: “Maica Domnului impreuna cu logodnicul ei, Iosif, urcau din Nazaret spre Ierusalim pentru a praznui Pastele, asa cum spune sfanta si dumnezeiasca Evanghelie. Deoarece Iosif era originar din Bethleem si avea aici rude, a venit si a stat aici cateva zile. Intr-o zi, in timp ce Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu impreuna cu Iosif si cu Iisus, care pe atunci era copil mic, mergea de la Bethleem la Ierusalim, un locuitor din Bethleem treiera naut in aria amintita mai sus. Traditia spune ca animalele de indata ce au vazut-o pe Maica Domnului avand in brate pe Iisus, au ramas nemiscate pana ce a trecut. Maica Domnului si Iosif l-au salutat pe omul acela si l-au intrebat ce treiera. Acela insa, maniindu-se pentru ca s-au oprit caii din treierat a raspuns: “Treier pietre”. Atunci indata nautul s-a facut pietricele, care au ramas pana in zilele noastre…. Aria se pastreaza neschimbata pana astazi langa drum, iar nautul se afla pietrificat in ea”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Rugaciunea lui Iisus (II)

Staretul rus Siluan Athonitul (1866-1938), dupa o mare nevointa impotriva patimilor, a izbutit sa ajunga pe culmea desavarsirii.

Parintele Sofronie spunea despre Staretul Siluan:

“Staretul era un om de o smerenie profunda si adevarata inaintea lui Dumnezeu, cat si inaintea oamenilor… Dorea sa fie mai prejos decat toti, saluta primul si cerea binecuvantare de la cei ce aveau harul preotiei… pe toate acestea le facea fara nici o politete sau lingusire…. Cunostea “cat de mult ii iubeste Domnul pe oamenii Sai” si din dragoste farta de Dumnezeu si fata de oameni cinstea si respecta pe fiecare om”.

Staretul a fost un om al rugaciunii neincetate. “Chemarea neincetata a Numelui lui Iisus indulcea sufletul sau. Se bucura atunci cand auzea de la ceilalti parinti ca rostind aceasta Rugaciune ne putem ruga peste tot si intotdeauna, in timpul oricarei lucrari si in orice situatie si ca in timpul slujbelor bisericesti este bine sa rostesti aceasta Rugaciune. Iar cand din pricina ascultarii sau a bolii este cu neputinta sa mergi la biserica, atunci aceasta Rugaciune inlocuieste slujbele. Staretul se ruga mult si cu fierbinteala, pentru ca sufletul sau era cuprins de o durere profunda si de aceea cerea cu staruinta Celui puternic sa-l mantuiasca.

A trecut astfel putin timp, cam vreo trei saptamani, cand intr-o noapte, in timp ce se ruga inaintea icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Rugaciunea a intrat in inima sa si a inceput sa lucreze acolo zi si noapte. Atunci insa nu a inteles maretia acestui dar pe care il primise de la Maica Domnului”.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Rugaciunea lui Iisus (I)

Sfantul Maxim Kavsokalivitul a avut dintotdeauna o singura dorinta: sa dobandeasca harisma rugaciunii neincetate a lui Iisus, care se numeste si Rugaciunea mintii. Ea este chemarea neincetata a Dumnezeiescului Nume al lui Iisus Hristos cu buzele, cu mintea si cu inima, simtind in acelasi timp prezenta lui Dumnezeu si cautand sa dobandim Harul prin fiecare lucrare a noastra. Rugaciunea este alcatuita din cuvintele :”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!”.

In perioada cand Sfantul Maxim se nevoia in Sfantul Munte (in prima jumatate a secolului al XIV-lea) a venit aici si Sfantul Grigorie Sinaitul. Acesta auzise multe despre dascalul linistirii si al Rugaciunii mintii, precum si despre petrecerea sa peste fire. Dumnezeiscul Grigorie a fost cuprins de dorinta fierbinte de a-l cunoaste.

Cand cei doi stalpi de foc ai vietii ascetice s-au intalnit, s-au sarutat cu “sarutare sfanta”.

-Spune-mi, te rog, frate, ai Rugaciunea mintii?

Sfantul Maxim, dupa ce a zambit putin, i-a raspuns:

-Nu vreau sa-ti ascund, prea cinstitul meu parinte, minunea Maicii Domnului pe care a facut-o cu mine nevrednicul. De mic copil aveam mare dragoste, evlavie si credinta in Stapana mea Nascatoare de Dumnezeu si o rugam cu lacrimi sa-mi daruiasca acest har la Rugaciunii mintii. Intr-o zi, mergand in Biserica ei din Vlaherne asa cum obisnuiam, am rugat-o iarasi cu o nespunsa dorinta a inimii. La un moment dat, in timp ce sarutam cu dor nestapanit sfanta ei icoana, am simtit in piept si in inima o caldura si o flacara care izvorau din icoana ei. Acea flacara nu ma ardea, ci ma racorea si imi indulcea sufletul, pricinuindu-mi multa umilinta.

De atunci, Parinte, inima mea a inceput sa spuna Rugaciunea lui Iisus, iar mintea mea se indulceste de aducerea aminte a lui Iisus si a Maicii Domnului; de atunci mintea mea pomeneste neincetat, iar din inima mea nu a lipsit Rugaciunea mintii.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-CER

 Apus de soare

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Povatuitoare cereasca (I)

Sfantul Nifon, episcopul Constantiei si prietenul iubit al Marelui Atanasie, avea multa dragoste pentru bolnavi, pentru batrani si pentru cei intristati. Prin fapte si prin cuvinte ajuta pe fiecare pentru a lupta impotriva patimii de care era stapanit si “fura” intr-un chip minunat mahnirea si deznadejdea din sufletele oamenilor. Intotdeauna avea in gura sa cuvintele Sfantului Apostol Pavel: “Nimeni sa nu caute la ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui”. In inima sa nu eixsta loc pentru manie sau iutime.

El se ascundea intotdeauna de oameni, insa il trada dragostea sa dumnezeiasca pentru Hristos, Care in fiecare zi il incununa, precum este scris: “Caci Eu preaslavesc pe cei ce Ma preaslavesc pe Mine, iar cei ce Ma necinstesc vor fi rusinati”.

De aceea Domnul l-a cinstit cu vrednicia episcopiei, insa Sfantul Nifon a ramas intotdeauna un adevarat urmator al smereniei lui Hristos, atat in cuvant, cat si in fapta.

Atunci cand Sfantul traia inca in lume, a mers odata la biserica sa se roage. Pe atunci inca nu cunostea puterea tainica a iertarii. Asadar, atunci cand mergea spre biserica “l-a vazut pe drum pe un om pacatuind si l-a judecat in sinea sa. Cand a intrat in biserica si si-a indreptat ochii spre icoana Maicii Domnului, a vazut ca il privea cu manie si cu scarba. Tulburandu-se mult de privirea aceasta, s-a mahnit peste masura nestiind care este pricina pentru care Maica Domnului isi intoarce fata de la el. Dar cercetandu-se pe sine, a aflat ca pricina este judecarea acelui om. Atunci a cazut la pamant si martuisindu-si pacatul sau, a plans cu amar si s-a rugat Presfintei Nascatoare de Dumnezeu ca sa-l ierte.

Dupa ce s-a rugat astfel multa vreme, si-a ridicat privirea spre sfanta icoana si a vazut-o pe Maica Domnului ca il priveste cu o privire lina, lucru care i-a pricinuit multa mangaiere. Apoi a iesit din biserica. De atunci, de fiecare data cand Sfantul gresea, Maica Domnului il mustra intorcandu-si fata de la el. Iar el, marturisindu-si pacatul si rugand-o cu lacrimi, primea mangaiere prin privirea ei lina”. (Sfantul Nicodim Aghioritul).

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Jurnal de bunica (III)

 Parcul de la tara

Vineri, de Izvorul Tamaduirii, a fost o noua zi petrecuta cu piciulinii bunicii. Pentru ca a fost sarbatoare, dar si frumos afara, cand ne-am trezit, am hotarat sa mergem undeva aproape de Bucuresti, un loc unde sa se joace in aer liber. Am cautat pe net si am gasit “Parcul la tara”, o locatie aflata la o distanta de aproximativ 50 minute de Bucuresti, in comuna Gaiseni, Cascioarele.

Am pornit la drum, am ajuns la destinatie cu ceva emotii, pentru ca chiar cu vreo 10 km inainte a inceput o ploaie torentiala, dar care a tinut foarte putin.

Alex si Matei au fost foarte incantati de locurile de joaca (atat cel din interior, cat si cel din exterior).

 S-au dat pe “potoganul” gonflabil si au mers prin labirintul gonflabil, s-au jucat in bazinul cu bilute si au admirat animalutele. 

Alex nu mai voia sa plece de langa grajdul poneiului. Cand am vazut ca nu il pot lua de acolo, am vorbit pentru o plimbare cu caruta. Doamne, cat de mult le-a placut si ce incantati au fost.

Dupa atata alergatura (erau lac de transpirati) si fericire, cand ne-am asezat la masa, amandoi au mancat tot din farfurii, fara a mai face nazuri. Alex, si-a pus paine in supa si a mancat-o singur pe toata. Credeam ca felul doi nu va mai dori (gujoane de pui cu piure si salata de varza), insa m-am inselat. L-a mancat si pe acela tot, chiar si ceva din desert (placinta cu mere).

Matei stiam ca nu mananca legumele cubulete din supa sau ciorba, insa aici le-a savurat: “bunica, niciodata nu am mancat asa mancale buna!”. Ca si Alex, si el a savurat tot. La final le-am luat un suculet, am mers la masina si i-am schimbat cu lucrusoare mai subtiri si, la drum spre casa. Pe drum au adormit in 3 minute amandoi si doua ore nici nu s-au clintit (o ora pe drum si o ora am asteptat in parcare😂😂😂😂).

Recomand “Parcul de tara” pentru o iesire cu copiii, chiar daca este deschis doar in week-end. Noi am gasit deschis vineri, pentru ca era un grup de copii, iar patronul a fost amabil si ne-a acceptat si pe noi. Altfel am fi facut cale intoarsa.

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea Sfantului Munte (V)

Maica Domnului i-a fagaduit primului locuitor si pustnic al Sfantului Munte, Sfantul Petru Athonitul, ca va fi pentru totdeauna ocrotitoarea sufletelor si trupurilor monahilor aghioriti. Si ea niciodata nu si-a uitat fagaduinta.

Un fenomen neobisnuit care adevereste deosebita dragoste a Maicii Domnului pentru monahii din Sfantul Munte este mladierea trupurilor parintilor adormiti, care tine mai multe zile dupa adormirea lor. Intepenirea trupurilor moarte ale celorlalti oameni este necunoscuta monahilor din Sfantul Munte.

Iar aceasta se intampla pentru ca Harul dumnezeiesc s-a salasluit in trupurile monahilor care s-au ostenit in nevointele duhovnicesti pana ce sufletele lor au capatat asemanarea cu Dumnezeu. Prin posturi istovitoare care le-au topit carnurile, prin privegheri de toata noaptea care uneori continuau mai multe saptamani si luni – Sfantul Nicodim Aghioritul nu a dormit deloc trei luni – prin stari indelungate in picioare, prin munci ostenitoare si prin culcarea pe pamant care mai mult oboseste trupul decat il odihneste, si-au sfintit si trupurile lor.

O pilda graitoare o constituie schimonahul rus Nicolae, impreuna-nevoitor cu parintele Abel, care a adormit la 6 februarie 1840, in joia din Saptamana Branzei.

Vestea mortii staretului Nicolae a ajuns la Manastirea ruseasca Sfantul Panteleimon sambata seara. Monahii trimisi de manastire au ajuns la coliba unde zacea mortul in a patra zi de la adormirea lui. Cand l-au vazut, toti au ramas uimiti. Fericitul Nicolae zacea intins pe doua scanduri ca si cum dormea. Numai ca nu rasufla. Culoarea si expresia fetei lui nu se schimbasera deloc. Ceea ce a pricinuit uimire a fost faptul ca mainile si picioarele si tot trupul si-au pastrat moliciunea lor, iar din gura iesea o mireasma cereasca.

Cu totii s-au bucurat de aceste dovezi ale sfinteniei parintelui Nicolae. Astfel ii cinsteste Maica Domnului pe cei care se nevoiesc in Sfantul Munte si pe toti cei care o cinstesc ca pe Maica lui Dumnezeu si mijlocitoarea intre Dumnezeu si oameni.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Jurnal de bunica (II)

 Parcul Ferma Ancutei

Asa cum v-am povestit aici, am plecat destul de devreme din Sinaia, ceea ce a facut sa ajungem devreme la Bucuresti. Si, pentru ca nu am vrut sa petrecem in apartament o frumoasa zi de primavara, am revenit la “Parcul Ferma Ancutei”. Am mai fost aici si stiam cat de mult le place.

Cand am ajuns, “iedutii bunicii” s-au repezit la tractoare si la joaca, iar sotul meu a mers sa comande de mancare, nu de alta, dar burticile tuturor erau cam necajite. Ne-am rezervat un foisor si, pana cand totul a fost pregatit, copiii s-au jucat. 

Foamea fiind cel mai bucatar, dar si preparatele delicioase, toata lumea a savurat toate preparatele.

Si, cu burtica plina, odihniti (pentru ca au dormit in masina), s-au jucat in parc pana seara, cand am pornit spre casa.

Recomand Ferma Ancutei, un loc unde copiii pot petrece cateva ore in aer liber.

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea Sfantului Munte (IV)

Pe parintele Abel l-a odraslit marea Rusie. S-a nascut langa raul Volga, in orasul Balahna. Domnul, cunoscand ca avea sa devina un vas ales al Duhului Sfant, “i-a descoperit degraba comoara Evangheliei si a scrierilor patristice, pe care le cerceta si care curand l-au facut sa vada si sa se incredinteze de minciuna, de desertaciunea si de grija nefolositoare a acestei lumi”. La varsta de douazeci de ani a lasat parintii si patria si impreuna cu un alt inchinator, Nikita, au pornit spre Sfantul Munte. Mai mult de patruzeci de ani – pana la moartea lor – si-au dus povara unul altuia.

Cand au ajuns in Constantinopol au vazut numai planset si nenorocire, iar sangele curgand pe drumuri si prin piete ca paraul. Grecii de aici le spuneau:

-Parintilor, de ce ati venit acum aici la noi? La voi nici mieii nu sunt junghiati asa cum ne junghie turcii pe noi. In Sfantul Munte nu puteti merge, deoarece nu exista corabii, iar pe uscat peste tot umbla talhari, iar in manastiri monahii locuiesc impreuna cu turctii.

Totusi in primavara anului 1821 cei doi au pornit spre Sfantul Munte. Pana sa ajunga la destinatie au suferit patimirile lui Iov, poate si mai mult. Bani nu aveau, hainele lor ajunsesera niste zdrente si adeseori ii prindeau talharii si ii bateau. Dumnezeu i-a incercat prin suferintele lor ca aurul in topitoare, pentru a deveni si mai stralucitori. Au mers mai mult de o luna pe jos pana ce au ajuns in Sfantul Munte, mancand verdeturi si dormind acolo unde ii apuca noaptea.

In Sfantul Munte au gasit chiliile daramate, manastirile goale, toacele aruncate si “oastea Imparatesei Cerurilor imprastiata in toate directiile”.

Muntele cel Sfant, patria familiei celei iubitoare de Dumnezeu, slava Ortodoxiei, lauda Fecioarei, locul renasterii a mii de suflete, era pustiu si plangea ca Rahila cea de demult cautandu-si fiii. Peste tot stapanea o tacere de mormant.

In Manastirea Iviron cei doi parinti s-au inchinat la icoana Maicii Domnului “Portarita” cu lacrimi de bucurie. Imparateasa cereasca a ramas la locul ei ca o santinela neadormita, pazindu-si mostenirea. Era “luminoasa si bucuroasa, impodobita cu aur, argint si pietre pretioase”.

Apoi cei doi straini au intrebat pe monahii din manastire:

-De ce nu ati ascuns-o pe Maica Domnului? Sau cel putin de ce nu ati luat  de pe icoana podoabele pretioase? Si cum se intampla ca turcii nu au rapit pana acum o astfel de valoare?

Atunci parintii manastirii le-au spus despre minunea ce se petrece in fiecare zi cu icoana Maicii Domnului:

-Unde sa o ascundem si de ce? Ea este ocrotitoarea intregului Sfant Munte. Ne cearta pentru pacatele noastre. Canonul nostru inca nu s-a terminat. Insa ea ne priveste bucuroasa si de aceea noi nadajduim ca va trece repede aceasta nenorocire. Ne intrebati de ce turcii nu au luat pana acum podoabele ei pretioase? Nu numai ca nu pot sa le ia, dar nici macar sa intre in biserica nu indraznesc. Iata minunea pe care o vedem in fiecare zi. Este al treilea an de cand turcii traiesc in manastire, dar nici unul nu a intrat in biserica ei. Cand se manie pe noi, atunci incep sa ne ceara aur, argint si vase sfinte. Noi insa le aratam sfanta icoana si le spunem: “Poftiti, la aceasta icoana exista mult aur, argint si pietre pretioase. Luati-le pe toate!”. Atunci aceia ne raspund: Noi nu ne putem apropia de ea, deoarece ne priveste cu manie”.

Vedeti, fratilor, minunea? Aceasta ne tine aici si ne intareste.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)