despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (IV)

Este cunoscuta tuturor dragostea pe care o avea Sfantul Serafim de Sarov fata de Maica Domnului. Sfantul ii poruncise egumenei de la Manastirea Divievo sa tina intotdeauna o candela aprinsa inaintea icoanei Maicii Domnului. I-a mai spus ca daca va implini cu acrivie aceasta porunca, “nu va lipsi niciodata untdelemnul, iar manastirea va fi indestulata cu de toate”.

Odata insa candela s-a stins. Manastirea nu avea untdelemn si nici banii necesari ca sa cumpere. Atunci paraclisiera Xenia si-a adus aminte de porunca Sfantului si s-a gandit cu mahnire: “Daca ceea ce a proorocit Staretul despre candela nu s-au implinit, de vreme ce nu exista nici untdelemn, nici bani, inseamna ca nu se vor infaptui nici celelalte preziceri ale sale, in implinirea carora credeam cu neindoire”.

O multime de ganduri chinuiau mintea calugaritei. Si-a pus capul intre maini si s-a departat cativa pasi de icoana. Deodata aude o trosnitura usoara care venea de la icoana Maicii Domnului.se intoarce si vede o candela aprinsa. Se apropie si uimita vede paharul candelei plin cu untdelemn, iar pe suprafata lui pluteau doua monede mici. Inspaimantata, a incuiat biserica si a alergat la chilia staretei Elena Vasilievna sa-i vesteasca minunea. Pe drum a ajuns-o din urma o alta monahie insotita de un taran.

-Sfintia Voastra sunteti paraclisiera aici? A intrebat taranul.

-Da, a raspuns monahia Xenia.

-V-am adus trei sute de ruble pentru untdelemnul de la candela Maicii Domnului, pe care Staretul v-a poruncit sa o tineti permanent aprinsa.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (III)

Sfantul Nil Sorski (1433-1508) a izbutit prin nevoina sa sa-i imite pe cei fara de trup. S-a daruit nevointei rugaciunii, contemplatiei dumnezeiesti si mai ales “lucrarii duhovnicesti monahale”, adica Rugaciunii lui Iisus, punand in lucrare tot ceea ce invatase. Astfel s-a aratat barbat placut lui Dumnezeu, izbutind sa-si curete “vasul launtric”. Rugaciunea sa la icoana Maicii Domnului “Odighitria”, pe care o avea in chilie, era atat de puternica, incat datorita ei se faceau multe semne minunate.

“Intr-o vreme vietuia in schitul sau un monah, pe nume Adam, impreuna cu fiul sau, Mihail. Adam l-a trimis odata pe fiul sau la biserica sa ceara de la paracliser niste obiecte bisericesti. In timp ce copilul era pe drum, a aparut deodata inaintea lui un om ciudat (diavolul) care l-a rapit si l-a dus intr-o clipita intr-o padure deasa, unde se afla locuinta lui. L-a asezat intr-o camera inaintea ferestrei si a poruncit femeii lui sa-i de a de mancare. Ii aducea tot felul de ierburi salbatice si incercau sa-l faca sa manance. Insa copilul nu manca nimic, ci statea nemiscat in locul unde il pusese acela si plangea nemangaiat.

Intre timp tatal sau a inceput sa se nelinisteasca si a mers sa-l caute pe copil prin tot schitul, dar nu l-a aflat nicarieri. Apoi a mers impreuna cu parintii la paraclisul de langa padure, in care se afla icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului “Odighitria”, si au cantat Paraclisul, cerand cu lacrimi Sfantului Nil, facatorul de minuni, sa-i ajute. Si indata Sfantul Nil a venit in ajutorul copilului. A stat inaintea camerei unde era copilul si a batut cu toiagul in fereastra. Atunci cladirea s-a cutremurat si toate duhurile necurate au cazut la pamant. Copilul care statea nemiscat si plangea, l-a vazut pe Sfantul Nil pe fereastra si l-a auzit strigand:

-Duhuri neucrate, de ce va luptati impotriva schitului meu? Luati copilul si duceti-l acolo de unde l-ati luat si lasati-l acolo!

De indata ce Sfantul a spus acestea, duhurile necurate au disparut. Pe copil l-au lasat langa o capita din livada schitului. Acela a povestit apoi monahilor tot ceea ce i se intamplase, tot ceea ce vazuse si auzise. Atunci cu totii au preaslavit pe Domnul si pe Maica Lui, care ii asculta pe cei care Le cer ajutorul.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat aievea Sfântului Serghie, mângâindu-l

Preafericitul Părinte, stând oarecând noaptea la obişnuita sa pravilă înaintea Sfintei icoane a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu şi adeseori căutând la Dânsa, zicea: „Preacurată Maica Hristosului meu, Apărătoarea şi tare ajutătoarea neamului omenesc, fimnouă nevrednicilor mijlocitoare, pururea rugându-te Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, ca să caute spre locul acesta sfânt, care este întemeiat spre lauda şi cinstea Sfânt numelui Lui în veci. Pe tine Maica dulcelui meu Hristos, ca pe ceea ce ai câştigat multă îndrăzneală către Dânsul, rugătoare te punem înainte noi robii Tăi, căci tu eşti tuturor nădejde de mântuire şi adăpostire”.

Aşa se ruga şi canonul cel de mulţumită, adică Acatistul Preacuratei cântându-l, a şezut puţin să se odihnească. Iar ucenicului său, care se numea Mihail, i-a zis: „Fiule, fii treaz şi priveghează, de vreme ce o cercetare minunată şi de spaimă ni se va face nouă în ceasul acesta”. Acestea grăind el, îndată s-a auzit un glas care a zis: „Iată, Preacurata vine”, iar sfântul auzind acestea, degrabă s-a sculat vrând să iasă din chilie şi iată o lumină mare, strălucind mai mult decât soarele, a luminat pe Sfântul. Atunci îndată a văzut pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu însoţită de doi Apostoli, Petru şi Ioan, care întru negrăită lumină strălucea. Cum a văzut-o Sfântul, a căzut cu faţa la pământ, neputând suferi acea lumină preastrălucitoare. Atunci Preacurata cu ale sale mâini s-a atins de Sfântul, zicându-i: „Nu te spăimânta alesul meu, iată am venit să te cercetez, căci s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi, pentru care tu te rogi. Şi pentru locaşul tău să nu te mai mâhneşti, căci de acum cu toate va fi îndestulat, nu numai cât vei fi tu în viaţa aceasta, ci şi după ducerea ta către Domnul, nedepărtată voi fi de la locaşul tău, dându-I cele de trebuinţă nelipsit, păzindu-l şi acoperindu-l. Acestea zicând, s-a făcut nevăzută. Iară Sfântul, ca întru uimirea minţii aflându-se, de frică şi de cutremur era cuprins. După puţin timp venindu-şi în sine, a aflat pe ucenicul său, ca un mort zăcând de frică şi l-a ridicat, iar el a început a se arunca la picioarele Stareţului, zicându-i: „Spune-mi, Părinte, pentru Domnul, ce era această vedenie minunată şi strălucită, de vreme ce puţin a fost de nu s-a despărţit duhul meu de trupeasca legătură”. Iar Sfântul se bucura cu sufletul şi strălucea faţa lui de acea negrăită bucurie şi nu putea nimic altceva să grăiască, fără numai aceasta: „Aşteaptă, fiule, fiindcă duhul meu tremură întru mine de această vedenie minunată”. Şi minunându-se, stătea tăcând. Apoi, după puţină vreme, a zis ucenicului său: „Fiule, cheamă la mine pe Isaac şi pe Simeon”. Şi venind ei, le-au spus toate pe rând, cum a văzut pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu cu Apostolii şi ce i-a zis lui. Acestea auzind ei, se umpleau de bucurie şi de veselie şi toţi împreună au cântat Paraclisul Maicii Domnului. Apoi Sfântul a petrecut toată noaptea aceea fară de somn, socotind cu mintea pentru milostiva cercetare a Stăpânei celei Preacurate, căreia fie preacinstirea în vecii vecilor. Amin.

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-Caluti

 Caluti

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Micii bucatari

 Am facut sarmale……

De mult timp copiii de la Centrul Parohial ma roaga sa facem sarmale. Ei bine, la finalul saptamanii am facut cu totii sarmale. Si nu numai sarmale, pentru ca ne-am gandit sa facem o masa calda pentru bunici si bunicute, pe care sa o oferim la pachet dupa Sfanta Liturghie. Pe langa sarmale, propunerea a fost de ciorbita de pui si orez cu lapte.

Vineri, toata lumea a infasurat la sarmale

Sambata, doua fetite au facut echipa si au pus la foc ciorbita si orezul, insa de cele doua preparate au avut grija toti (bineinteles, pe rand). Sarmalele au fost puse si ele la cuptor.

Ceilalti au pregatit preparatul pe care il punem in fiecare duminica pe masa de prinoase. De obicei facem o prajiturica, insa am am hotarat sa facem pateuri cu carne. Alegerea mea a dus la distractie cu faina, la rasete si veselie.

 

Dupa atata munca, bucatarul “foame” a fost cel mai tare. Toti au savurat sarmalele aburinde, abia scoase din cuptor, dar si orezul cu lapte pregatit pentru bunici😂😂.

Orezul cu lapte a fost servit afara, in curtea bisericii. 

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (II)

Domnul nostru Iisus Hristos, prin mijlocirile Maicii Sale, a daruit Staretului Chiril de la Iezerul Alb harisma facerii de minuni.

Odata trebuia sa savarseaca neaparat Sfanta Liturghie in manastire, dar nu aveau vin pentru slujba. Atat de saraca era manastirea! Preotul care avea sa slujeasca a spus aceastea Cuviosului, care a inceput indata sa se roage in taina Maicii Domnului. Apoi a cerut paraclisierului Nifon sa cerceteze daca intr-adevar nu exista vin pentru slujba. Desi Nifon il asigura ca nu exista nici o picatura, caci se incredintase de aceasta cu ochii sai. Staretul insa se indoia de spusele paraclisierului si a cerut sa-i aduca vasul in care tineau vinul. Nifon a facut ascultare, dar cand a ajuns la vas, a vazut cu uimire ca el era atat de plin cu vin, incat se revarsa pe jos. Pentru multa vreme vasul acesta nu s-a golit de vin, asa cum s-a petrecut si cu untdelemnul din vasul vaduvei care nu se imputina pentru rugaciunile Proorocului Ilie.

Altadata a fost foamete in tinutul in care locuia Staretul Chiril. Manastirea Cuviosului nu avea terenuri pe care sa cultive cele trebuincioase vietii. Cu toate acestea, chiar si acele lucruri putine pe care le avea le impartea cu darnicie tuturor. Singurul venit al manastirii era din lucrarea monahilor, deoarece tot ce aduceau mirenii in manastire drept milostenie era atat de putin, incat abia ajungea pentru ei. In ciuda saraciei lor, cu cat imparteau mai mult, cu atat se inmulteau in manastire binecuvantarile Domnului si ale Maicii Sale. Monahii care imparteau alimentele vedeau zilnic minunea si spuneau:

Asa cum Cuviosul Chiril a inmultit vinul pentru Sfanta Liturghie, tot astfel si acum, ca sa potoleasca foamea, inmulteste paine cu ajutorul Maicii Domnului ca sa-i mangaie pe fii sai duhovnicesti.

Cuviosul Chiril a aratat de multe ori marimea credintei sale in Domnul si in Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, precum si statornicia sa in ea. Iubirea de oameni si instrainarea sa desavarsita de cugetarile si dorintele pamantesti erau cunoscute tuturor. Rasplata pentru biruinta a primit-o de la Domnul si de la Maica Domnului, Stapana Noastra Nascatoarea de Dumnezeu, prin icoana ei “Odighitria” (Povatuitoarea), pe care Cuviosul o avea in chilia sa si la care se ruga, intotdeauna ii asculta rugaciunea, plinind orice lipsa din manastirea sa.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (I)

Cuviosul Chiril de la Iezerul Alb a fost descendentul unei familii evlavioase. Dorind viata linistita, a impartit toate saracilor si s-a facut monah. Ardea de ravna dumnezeieasca si se nevoia sa traiasca o viata aspra in ascultare desavarsita. Nemilostiv cu sine insusi, si-a smerit trupul, dar si-a intarit duhul. Slujind la bucatarie, focul vremelnic de la vatra ii amintea de focul vesnic si nestins al iadului.

Odata, Cuviosul Chiril a hotarat sa ceara de la egumen sa-l slobozeasca de ascultarea de la bucatarie si sa-l lase sa se nevoiasca la chilie, nu pentru a se odihni, ci pentru mai multa liniste. De aceea s-a rugat fierbinte Maicii Domnului sa randuiasca ea aceasta spre folosul sau. Duhovnicul lui, arhimandritul Teodor, voia sa transcrie o oarecare carte si a randuit ca monahul Chiril sa faca aceasta. Atunci el a observat ca noaptea, in vremea rugaciunilor, nu avea atata trezvie cum avea in bucatarie, desi erau multi calugari acolo.

De aceea a inceput iarasi cu lacrimi si cu rugaminti fierbinti sa o roage pe Maica Domnului sa-l ajute sa afle iarasi caldura de mai inainte in rugaciune. Atunci egumenul, inspirat fiind de Maica Domnului, i-a poruncit sa-I ia din nou ascultarea la bucatarie. Cuviosul a pus metanie egumenului si vreme de cinci ani a ramas in aceasta ascultare grea. Ziua il dogorea focul, iar noaptea era chinuit de frig, dar nu-si ingaduia sa se imbrace cu o haina mai calduroasa. Totdeauna insa se ruga Maicii Domnului, care il acoperea cu harul ei, racorindu-l ziua si incalzindu-l noaptea.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Rugaciunea lui Iisus (IV)

Atunci cand Sfantul Siluan era frate incepator in Manastirea Sfantul Panteleimon din Sfantul Munte Athos, era razboit foarte tare de gandul care ii spunea:

-Mergi in pustie, imbraca-te in sac si mantuieste-te acolo!

-Bine, voi merge la egumen ca sa cer binecuvantare pentru aceasta.

-Nu te duce la egumen, deoarece el nu-ti va da binecuvantare! ii spunea iarasi gandul.

-Putin a lipsit cu catava vreme mai inainte sa nu ma scoti din manastire si sa ma duci in lume (avusese o ispita pe care o biruise cu ajutorul Maicii Domnului), iar acum vrei sa ma duci in pustie…. Daca egumenul nu binecuvinteaza, inseamna ca nu ma indemni la bine.

Apoi imbarbatandu-se, a spus din adancul sufletului:

-Pentru pacatele mele voi muri aici.

De atunci Sfantul Siluan a inceput lupta duhovniceasca si nevointa supunerii gandurilor viclene care, potrivit traditiei de veacuri a monahismului athonit, se savarseste prin neincetata pomenire a lui Dumnezeu:

“Rugaciune de unul singur in chilie, slujbe lungi in biserica, postiri si privegheri, deasa spovedanie si impartasire, studiu duhovnicesc, osteneala, ascultare….:.

Sfaturile egumenului, ale duhovnicilor si ale batranilor erau, in general, scurte si aratau cum trebuie sa se nevoiasca.

Chemarea neincetata a dumnezeiescului Nume a lui Iisus indulcea sufletul fratelui Simeon. Se bucura atunci cand auzea ca ne putem ruga in orice loc si neincetat cu aceasta rugaciune. De aceea el se ruga mult si cu ravna, deoarece sufletul sau era profund indurerat si cauta cu staruinta pe Cel puternic ca sa-l mantuiasca. Traia propriul sau iad si durerea lui Adam. Inima sa era cuprinsa de o durere nemangaiata si de aceea pocainta sa era nemarginita, staruitoare si plina de lacrimi.

Dupa vreo trei saptamani, intr-o dupa-amiaza, in timp ce se ruga inaintea icoanei Maicii Domnului, s-a savarsit urmatoarea minune: Rugaciunea i-a intrat in inima si a inceput sa se savarseasca in ea zi si noapte. Atunci nu a inteles inca maretia darului pe care il primise de la Maica lui Dumnezeu. Rugaciunea lui Iisus devenise una cu vointa si cu toata existenta sa. Buzele sale rosteau neincetat Rugaciunea.

Minunea aceasta a savarsit schimbari profunde in sufletul si in constiinta sa.

Atunci au disparut flacarile gheenei care il inconjurau, au incetat chinurile iadului pe care le traise timp de o jumatate de an. Acum i s-a dat sa traiasca o bucurie deosebita si sa simta multa odihna sufleteasca. Si-a vazut propria inviere si traia bucuria pascala.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului, arătându-se prin tabloul judecăţii, atrage la pocăinţă pe un tânăr

Fericitul Dositei şi-a petrecut primii ani ai vieţii sale într-un chip cu totul lumesc şi într-o ignoranţă profundă de adevărurile creştinismului. Fiindcă auzise vorbindu-se mult despre Ierusalim, a călătorit acolo numai de plăcere. Dar milostivirea lui Dumnezeu îl aştepta acolo. Ea (milostivirea) s-a servit spre a-l îndupleca la pocăinţă, de un tablou ce reprezenta judecata şi muncile iadului, zugrăvit pe un perete al unei biserici din Ghetsimani. În timp ce el privea şi se mira de cele văzute, deodată a apărut o Femeie îmbrăcată în veşminte scumpe care, stând lângă dânsul, a început a-l învăţa, cu blândeţe, ce muncă primesc oamenii, pentru fiecare păcat pe care îl fac. Dositei a zis către Dânsa: „Scumpă Doamnă, dar cine ar vrea să se izbăvească de aceste munci, ce să facă?”. La care Dânsa i-a răspuns: „Posteşte, roagă-te, fă binele cât poţi şi te vei izbăvi de munci”, şi acestea zicând, s-a făcut nevăzută. Această Doamnă a fost Preabinecuvântata Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu. Dositei luând aceste cuvinte în inima lui, şi-a îndreptat viaţa, a intrat în monahism, urcând cu mare nevoinţă pe treptele sfinţeniei, izbăvindu-şi sufletul de muncile iadului, aşa cum l-a îndemnat Preasfânta Maică (380, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Bunatati

 Bunatati pentru o zi speciala

Zilele acestea, o colega de serviciu si-a serbat ziua de nastere si m-a rugat sa ii fac prajituri si aperitive. Pentru ca de ceva timp gatesc mai mult fara gluten, rugamintea colegei a venit la fix. Chiar imi era dor de gatitul clasic, de un maraton de gatit.

Minitarte cu crema de mango fara zahar

 

Prajitura egipteana

 

Minitriunghiuri cu aluat de casa si carne, dar si Minipateuri cu aluat de casa si ciuperci

 

Minipateuri cu branza in foi de placinta.

 

La aceste bunatati se adauga si prajitura Tosca, pe care insa, nu am reusit sa o fotografiez.

Bucuria a fost mare cand le-am preparat, insa si mai mare cand am primit aprecierile de la colegele care le-au servit, dar si de la sotul sarbatoritei.