Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei

Maica Precista dăruieşte călugărului bolnav,înţelepciunea cerută

Odinioară, Gherman Călugărul fiind bolnav, i s-a arătat Maica Precista, spre care avea mare evlavie şi i-a zis: „Ce doreşti? Sănătate sau înţelepciune?”. Gherman socotind bine, s-a rugat să-i dea înţelepciune. Şi înţelepciune i-a dat.

Prin acea înţelepciune dăruită de sus, el a învăţat şi ştia bine: eleneşte, latineşte şi evreieşte, încât nu se afla nimeni în acea vreme care să ştie aşa de bine ca el (145, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

  

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Vine Sfântul Andrei

 Ne pregătim de Sfântul Andrei 

In fiecare an, de Sfântul Andrei punem graul la încolțit. Tradiția spune că, de Anul Nou, daca graul este verde și frumos, atunci Noul An va fi bogat, plin de realizări.

Bineînțeles că o așa tradiție frumoasa nu era de trecut cu vederea, astfel că toți copiii au pornit la treabă. Doamna Viorica, o doamna din parohie, tare draga sufletului meu a fost alaturi de copii și i-a învățat să realizeze căpșoare din grau și talaș.

Imaginația a fost prietena tuturor și micuții omuleți au ieșit foarte haioși.

I-am fotografiat pe copii în timpul lucrului, însă am uitat sa fac poze la "produsul final"🤣.

Însă mâine voi actualiza postarea și vă voi arăta minunățiile create.

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului da intelepciune celor ce se roaga ei

Maica Domnului dăruieşte înţelepciune unui copil nepriceput, care ajunge Episcop

În ţara Saxoniei, într-o cetate care se numea Magdenburg, era un copilandru cu numele Odon, care învăţa la şcoală. Dascălii lui totdeauna îl pedepseau, căci era nechibzuit şi nepriceput din fire. Odată, dascălul său l-a bătut foarte tare. Odon ieşind de la şcoală, a mers cu alţi copii la biserică, unde şezând cu faţa la pământ s-a rugat Maicii Domnului, ca să-i ajute la învăţătură. Seara adormind el, i s-a arătat Maica Precista în vis şi i-a zis: „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut supărarea ta, iată îţi dau nu numai darul ştiinţei, ci încă, după moartea Episcopului, care este acum la biserica slugii Mele, Sfântul Mavrichie, îţi dau ţie locul, care rânduială de nu o vei chibzui şi chivernisi bine, vei pieri”. Şi zicând aceste cuvinte, Maica Precista s-a făcut nevăzută. A doua zi, Odon mergând la şcoală, s-a arătat atât de ager la minte, încât a întrecut pe toţi ceilalţi copii la învăţătură, spre uimirea şi nedumerirea dascălului său. Apoi, învăţând mai departe, a devenit un om foarte înţelept şi cu comportări alese, atrăgând respectul şi preţuirea cetăţenilor din oraşul său. De aceea mai târziu, repauzând Episcopul Magdenburgului, clerul şi poporul cetăţii au ales în locul lui pe Odon, ca să le fie Episcop, la biserica-catedrală a Sfântului Mavrichie.

După ce Odon a luat vrednicia de Episcop, n-a mai petrecut cuviincios, după plăcerea lui Dumnezeu, ca mai înainte. Uitând de darul cel mare pe care l-a primit de la Dumnezeu, nemulţumitorul nu păzea rânduiala şi canonul bisericesc; ci îşi făcea toate voile trupului. Şi ce era mai rău, că îndrăznea a sluji fără mustrare de conştiinţă şi hirotonisea pe alţii, fiind desfrânat şi necurat.

Dumnezeu însă, aştepta întoarcerea şi îndreptarea lui. Îi punea la îndemână felurite mijloace, pentru a se îndrepta şi mântui. Într-o noapte, după o petrecere păcătoasă, a auzit de sus un glas straşnic, zicându-i: „Odoane, Odoane, conteneşte de a mai cădea în păcate”, dar el a socotit aceasta a fi o nălucire. Acelaşi glas cu aceleaşi cuvinte i-au fost adresate lui a doua noapte şi a treia noapte, însă el n-a vrut să ia aminte şi să se pocăiască.

Dumnezeiasca judecată însă nu a mai răbdat acea neruşinare; ci l-a pedepsit aspru, spre îngrozirea celor asemenea lui, pentru a nu mai cuteza a se mai atinge de cele Sfinte, sau a le nesocoti.

Peste vreo trei luni de la această înştiinţare, un Preot s-a închis în biserica Sfântului Mavrichie, pentru a se pregăti (făcându-şi pravila) ca să slujească a doua zi. Pe când sta el noaptea la rugăciune în biserică, a venit un vânt vijelios, pe la miezul nopţii, care a stins toate candelele din biserică. Atunci au venit doi tineri străluciţi, care ţineau în mâini două felinare cu lumini. Ei stătură înaintea Altarului: unul de o parte şi altul de cealaltă parte. După aceea veniră alţi tineri străluciţi, unii aşternură două covoare mari înaintea Altarului. Ceilalţi puse pe covoare două Tronuri strălucite, de aur. Acolo a venit Hristos Dumnezeu-Omul, îmbrăcat în haine arhiereşti, cu coroană împărătească pe cap, însoţit de mulţi îngeri şi de cei 12 Apostoli. Hristos a şezut pe tronul cel preaînalt, iar Apostolii stătură pe 12 scaune de domnie. După aceea a venit şi Maica Domnului cu o mulţime de fecioare. Hristos a poftit-o pe celălalt tron de aur, unde a şezut.

Hristos - Dreptul Judecător - stând pe Tronul slavei Sale, a poruncit îngerilor Săi ca să aducă pe Episcopul Odon, legat la mâini şi de picioare, ca pe un osândit. Când a fost adus înaintea Dreptului Judecător, Sfântul Mavrichie, patronul acelui Sfânt lăcaş şi cei împreună ostenitori, venind, se închinară Domnului, zicând: „Judecătorule, preadrepte, Te rugăm, pedepseşte pe acest rău-credincios şi călcător de lege, care nu este păstor ci lup răpitor. Iată, venitul bisericii mele îl cheltuieşte în petrecerile şi voile sale trupeşti”. Acestea zicând Sfântul Mavrichie, osânditul cerea vreme ca să se pocăiască. Domnul atunci i-a zis: „Acum când a sosit sfârşitul tău, cauţi vreme să te pocăieşti? Ce ai făcut înainte? Ai avut timp destul pentru îndreptare şi mântuire. De ce l-ai întrebuinţat rău?”. În acel timp Maica Precista, sculându-se de pe tronul Său, a zis Fiului Ei iubit: „Rogu-mă, Ţie, Dreptule Judecător şi Fiul Meu preadulce, nu milui pe acest nemulţumitor; ci pedepseşte-l după păcatele lui”.

Atunci Împăratul Slavei, Dreptul Judecător, a poruncit unui înger să-i taie capul. Îndată după acestea, tot Soborul acela ceresc dimpreună cu Împăratul Slavei, s-a făcut nevăzut. Biserica a rămas în întuneric, ca mai-nainte de vedenie.

Preotul încremenit de frică, a căzut la pământ şi zăcea ca un mort. A doua zi după ce s-a luminat de ziuă, l-au găsit încă zăcând pe jos la pământ şi nu putea să se scoale. Mai târziu, venindu-şi în fire, a spus toate câte le văzuse. Clerul şi poporul adunat în biserică, plini de uimire şi groază, ascultară toate acestea. Unii dintre dânşii se duseră în casa arhiereului. Acolo, într-adevăr îl găsiră cu capul tăiat, zăcând într-un lac de sânge şi toţi s-au înspăimântat groaznic.

Nefericitul Ierarh a căzut în pedeapsa Domnului care zice: „De va zice sluga aceea rea, în inima sa: Stăpânul meu va întârzia a veni, şi va începe a bate pe tovarăşi şi va mânca şi bea cu beţivii, veni-va Stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu se gândeşte. El o va tăia din dregătorie şi o va face părtaşă cu făţarnicii: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 24, 48-51). De aici să ia învăţătură, pe lângă Păstorii sufleteşti şi părinţii, naşii de botez şi călugării, care-s răspunzători în ziua judecăţii, de fii lor sufleteşti şi trupeşti.

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului s-a aratat celor care se rugau ei cu credinta

Maica Domnului a poruncit să pună Episcop în cetate pe binecredinciosul Ieronim

În cetatea Romei era un om care se numea Ieronim. Acesta avea mare evlavie către Maica Domnului. Dacă a murit Episcopul locului aceluia, poporul dimpreună cu soborul bisericesc postea şi se ruga lui Dumnezeu ca să le arate cine ar putea să le fie Episcop. Atunci Preacurata s-a arătat unui om şi i-a zis: „Mergi şi zi oamenilor să aleagă şi să pună Episcop, în cetatea aceasta, pe Ieronim, sluga mea”. Oamenii au făcut aşa după cum le-a poruncit Maica Domnului (130, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Maica Domnului îi dă un veşmânt preţios Episcopului Bonit

Bonit, Episcopul Vserinului, era un om cu foarte multă evlavie către Maica Precista. Odinioară, mergând la biserica Sfântului Mihail, după ce au ieşit toţi ceilalţi oameni din biserică, el încă a mai rămas rugându-se Maicii Preacurate. Atunci Preasfânta Fecioară Maria a venit cu o ceată mare de îngeri luminaţi, din înălţimi, şi i-a dat lui un veşmânt foarte scump, care s-a păstrat în acea biserică. Nici un om nu putea să cunoască materia şi cum este făcută ţesătura lui (131, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

 

CONCERT

 CONCERT ANDRE RIEU

Concertul a avut loc in data de 14 noiembrie, la ora 19.308, insa intrarea in sala a inceput cu ora 18. Totul organizat excelent pana in cele mai mici detalii. BT Arena, probabil multi dintre voi o stiti, este o sala imensa si frumoasa. Biletele noastre au fost la parter, insa cred ca de la etaj totul s-ar fi vazut atlfel. Bine si asa. La ora 19.30 a inceput spectacolul. Un spectacol ca o poveste, un spectacol ce si-a dorit sa fie o intalnire minunata cu muzica, sa ne “bucuram impreuna de ea”, asa cum a afirmat Rieu. Inainte de fiecare melodie Andre Rieu a spus o mica poveste, ori despre cantecul ce urma sa fie prezentat, ori despre interpret. Fiecare moment a avut o frumoasa introducere. Voi mentiona doar cateva dintre ele:

Polca a fost prezentata printr-un moment inedit. Rieu a spus urmatoarea poveste: intr-o zi, Jozeph Strauss mergea, pe calul sau, spre fierar, pentru ca avea nevoie sa ii fie potcovit calul. La fierar este foarte mult zgomot pentru ca se loveste la nicovala si sar foarte multe scantei, iar in acest mediu, compozitorul a gasit inspiratie pentru a compune o polca. Pentru interpretarea melodiei, a fost adusa pe scena o nicovala. Melodia minunata, a fost completata de jocul comic al “fierarului” din Venezuela si al unui menbru din orchestra.

Un alt moment emotionant a fost prezentarea piesei din desenul animat Frozen, dar si interpreta. Povestea spune ca o fetita descopera ca poate face orice doreste, atata timp cat isi doreste acest lucru cu toata puterea ei. Emma Kok, tanara care a interpretat melodia este o tanara ce are o boala foarte grava-paralizia stomacului-care o impiedica sa manance, intreaga mancare fiind introdusa in stomac printr-un tub. Insa, la fel ca eroina din desenul animat, si ea are un mare vis: acela de a canta. O fata frumoasa, cu chip si voce de inger.

O alta poveste, un alt moment frumos: La nai a cantat Michelle, un domn ce s-a nascut la Elvetia intr-o familie de muzicieni, parintii fiind cantareti la opera din Geneva, intreaga familie fiind o familie de muzicieni. El este mezinul familiei si s-a nascut cu brate scurte si fara maini, fiind singurul care nu putea sa cante. Tot timpul, tatal s-a gandit cum sa isi ajute copilul si, la varsta de 7 ani, i-a cumparat acestuia un nai. Cand i l-a daruit, Michelle a luat naiul, s-a incuiat in camera si a exersat toata ziua. Seara, fericit, le-a spus tuturor: voi fi un naist. In prezent Michelle este profesor de nai la Conservatorul din Geneva si sustine multe concerte in intreaga lume.

Au urmat alti interpreti cu voci frumoase si povesti interesante, insa cele mai multe emotii au fost atunci cand a fost prezentat Gheorghe Zamfir. In momentul in care Andre Rieu a inceput povestea, intreaga sala si-a dat seama despre cine este vorba si cu totii ne-am ridicat in picioare si l-am aplaudat pe cel care "a facut naiul vestit in intreaga lume". In momentul in care Gheorghe Zamfir a inceput sa cante, linistea a fost deplina. Am avut senzatia ca toti ne tinem respiratia pentru a nu deranja. In timpul cantecului, pe chipul maestrului se vedea cum traieste muzica, pentru el era doar naiul si muzica. Impresionant.

Și, ca orice spectacol de muzică clasică ce se respecta, nu a lipsit valsul.

Finalul concertului a fost incendiar si cred ca a durat mai mult de o jumatate de ora.

Braul Maicii Domnului

 Istoricul Sfantului Brau al Maicii Domnului

Cinstitul Brau al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, impartit astazi in trei bucati, este singura relicva,singurul odor ramas din viata ei pamanteasca si se pastreaza in Sfanta si Marea Manastire Vatoped. Potrivit traditiei, Braul a fost tesut din par de camila chiar de mainile Maicii Domnului, iar dupa adormirea sa, pe cand se inalta la cer, ea i l-a daruit Apostolului Toma. De praznicul asezarii in racla al Cinstitului Brau al Maicii Domnului, Biserica psalmodiaza troparul sarbatorii: “Prea Sfanta Curata si Neintinata Fecioara, urcandu-te la ceruri, cu mana ta ai daruit Apostolului Toma, Preasfantul tau Brau”.

Doua femei sarace, dar evlavioase, din Ierusalim, au fagaduit sa pastreze Cinstitul Brau. Cu putin timp inainte de adormirea sa, Precurata Maica ii ceruse Sfantului Evanghelist Ioan sa le imparta acelor femei cele doua vesminte ale sale. Pastrarea Braului din generatie in generatie a fost continuata de fecioare credincioase provenind din familia celor doua femei.

In timpul domniei imparatului bizantin Arcadie, fiul lui Teodosie cel mare, Braul a fost mutat la Constantinopol, slavita capitala a Imperiului Bizantin. Arcadie a asezat odorul intr-o racla frumoasa, numita “racla sfanta”, la data de 31 august. Cinstitul Brau fusese adus pentru a ocroti capitala imperiului si pe locuitorii acesteia de atacurile dusmanilor, de nenorociri si de uneltirile diavolesti.

Cativa ani mai tarziu, fiica lui Acradei, imparateasa Pulheria, a ridicat o minunata biserica inchinata Maicii Domnului in Halcopratie, unde a asezat Sfsntul Brau. Ea insasi a brodat braul cu fir de aur, asa cum se poate vedea pana in ziua de astazi in Sfanta si Marea Manastire Vatoped.

In secolul urmator – nu se stie cand si cum – Braul a fost mutat la Zila, la sud de Amasia, in Capadocia. A fost apoi readus la Constantinopol in zilele imparatului Iustinian I (527-565), ctitorul Bisericii Sfintei Intelepciuni (Sfanta Sofia). Succesorul sau, Iustinian al II-lea, si sotia sa, Sofia, au renovat Biserica Maicii Domnului din Halcopratie si au ridicat un paraclis afierosit sfantului chivot. Cinstitul Brau a fost asezat pe Altar.

Braul a savarsit multe minun la Constantinopol. A tamaduit-o pe Zoe Zaoutzaina, sotia imparatului Leon al VI-lea cel Intelept (886-912), care era chinuita de un duh necurat. Cand patriarhul a pus Braul peste ea, a fost grabnic izbavita de suferinta. Ca semn de recunostinta, imparateasa Zoe a fagaduit sa pastreze cu grija Cinstitul Brau, impodobindu-l cu fir de aur.

Gherman I, Patriarhul Constantinopolului (715-730), descrie in versuri dumnezeiasca si vesnic-pastrata mireasma a minunilor infapuite de Brau, care aduce bucurie celor ce se ating de el cu credinta si cu evlavie. Iar Iosif Imnograul (cca 816-866) lauda sfantul odor, care, prin harul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ii sfinteste pe cei care vin sa o cinsteasca cu credinciosie, ridicandu-i din stricaciune si izbavindu-i de boli si dureri.in jurul anului 1150, Safantul Brau se afla in Palatul cel mare al Constantinopolului, in biserica Sfantul Mihail. Probabil ca fusese deja impartit in bucati, iar acelea daruite si altor biserici.

In secolul al XII-lea, in special in timpul domniei lui Manuel I Comnenul (1143-1180), ziua de praznuire a Sfantului Brau a fost stabilita oficial pe 31 august, desi anterior fusese sarbatorit odata cu asezarea Vesmantului Maicii Domnului in racla, pe 2 iulie.

In timpul celei de-a patra cruciade din 1204, unele bucati au fost luate de cetele invadatoare si mutate in Apus. Din fericire, nu toate s-au pierdut. Cert este ca o parte din Sfantul Brau a ramas in Constantinopol, iar dupa recuperarea orasului de catre Mihail al VIII-lea Paleologul in 1261, el a fost pastrat in biserica din Vlaherne.

Cea mai mare parte a Sfantului Brau ramasa pana in ziua de astazi este formata din cele trei bucati care se pastreaza in manastirea noastra. Doua bucati au fost daruite manastirii, a treia bucata, mai mica, a rezultat cand una dintre primele doua bucati a fost taiata in jumatate cand Braul se afla in orasul Ainos (Enez) in secolul al XVIII-lea.

Daruitorul primei bucati a Braului a fost imparatul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1341-1354), el daruind aceasta – cea mai mare – bucata din Sfantul Brau Manastirii Vatoped laolalta cu multe alte odoare nepretuite, pentru care este si considerat unul dintre cei mai mari binefacatori ai manastirii. Mai tarziu, Cantacuzino a abdicat de la tronul imperial si a fost tuns monah cu numele Ioasaf. Cel mai probabil, a vietuit la Manastirea Vatoped. Exista o ilustratie realizata in 1818 la Moscova, infatisandu-l pe imparatul Ioan Cantacuzino daruind Manastirii Vatoped Brauk Maicii Domnului intr-o racla mare.

Donatorul celei de-a doua bucati din Brau a fost marele mucenic, cneazul (printul) Lazar I al Serbiei (1372-1389), care a daruit Braul dupa cum urmeaza:

Constantin cel Mare a facut o cruce pe care o lua in campaniile militare spre apararea lui si a trupelor sale. In centrul ei se afla op bucatica din lemnul Sfintei Cruci si alte castute cu sfinte moaste de la cei mai mari mucenici, precum si o bucata din Cinstitul Brau al Maicii Domnului. Toti imparatii luau crucea cu ei in campaniile militare. Spre sfarsitul secolului al XII-lea, intr-o lupta impotriva bulgarilor, imparatul Isaac al II-lea Anghelos (1185-1195) a fost invins de tarul Asan. Un preot a aruncat crucea imparateasca intr-un rau, ca sa nu fie pangarita de dusmani, dar aceia au gasit-o si au predat-o tarului Asan al bulgarilor. Bulgarii erau in relatii rele cu sarbii, iar relatiile s-au inrautatit si mai mult. In jurul anului 1330, armata bulgara a fost invinsa in lupta de printul lazar, Marele Mucenic al Serbiei, iar crucea imparateasca a trecut in mainile sarbilor. Patruzeci de ani mai tarziu, Lazar a daruit Manastirii Vatoped crucea imparateasca a lui Constantin cel Mare. Pe spatele Cinstitie Cruci se afla scris in limba sarba urmatorul text: “Eu, Lazr, Cneaz al Serbiei si Imparat al Greciei, daruiesc aceasta arma puternica, impreuna cu Preacinstitul Brau al Maicii Domnului, Manastirii Vatopedi din Imparatia mea”.

De atunci, Sfantul Brau se pastreaza in sfantul altar din biserica centrala a manastirii.

In timpul stapanirii otomane, calugarii din manastire au facut procesiuni cu Braul in Creta, Macedonia, Tracia, Constantinopol si Asia Mica intru sfintirea si sprijinul poporului grec inrobit si spre tamaduirea bolilor primejdioase.

De-a lungul istoriei, Sfanta Maica, prin Cinstitul ei Brau, a savarsit nenumarate minuni pentru intreaga omenire. Experierea personala a prezentei lui Dumnezeu in viata oamenilor este confirmata de toti cei care au primit ajutorul ei binefacator. Cele mai lamurite efecte ale minunilor ei au fost cel al pocaintei si al revenirii la credinta si, mai presus de toate, dovada lui Dumnezeu in viata noastra.

Sfantul Brau strabate Grecia si alte tari si este o sursa neimputinata de minuni pana in ziua de astazi. In 2011, cand a calatorit in Rusia, unde a infaptuit multe minuni, Cinstitul Brau a fost intampinat de cea mai mare adunare de oameni din istorie.

 

(Minunile Sfantului Brau al Maicii Domnului-Sfanta Mare Manastire Vatoped, Sfantul Munte)

Despre Maica Domnului

 La sanul adevaratei Mame (III)

Sfantul Siluan Athonitul spune: “Sufletul meu se umple de frica si de cutremur, cand ma gandesc la Slava Maicii Domnului, mintea mea este slaba si neputincioasa si nu indraznesc sa scriu despre ea, fie si putin. Sufletul meu se bucura, dar in acelasi timp se si teme si nu indrazneste sa vorbeasca, dar dragostea ma sileste sa nu ascund binefacerile milostivirii Maicii Domnului”.

In Sfanta Scriptura nu s-a scris nimic despre gandurile Maicii Domnului, nici despre dragostea pentru Fiul ei si nici intristarile pe care sufletul ei le-a simtit in vremea Rastignirii, caci nici atunci nu am fi putut sa le intelegem.

Dragostea ei pentru Dumnezeu era mai puternica si mai inflacarata decat cea a Heruvimilor si a Serafimilor si toate puterile Ingerilor si ale Arhanghelilor se mirau de aceasta”.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-TRANDAFIR

 Sus pe munte la final de noiembrie 

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Adevarata Mama

 La sanul adevaratei Mame (II)

La 23 februarie 1995, domnul Stelian Malamis, cunoscut pentru evlavia lui deosebita fata de monahi si fata de Sfantul Munte, calatorea iarasi spre doritul loc al renasterii lui duhovnicesti si al suisurilor in virtute, care este Muntele Athos. Ca un cerb insetat, “iute la picior” se grabea spre “izvoarele apelor”, adica spre chipurile imateriale si ascetice ale pustnicilor, spre cei care mor in fiecare zi si prin moartea lor cunosc viata cea adevarata. Sufletul sau nu putea sa se multumeasca cu desertaciunile acestei vieti si cauta sa auda vocea Duhului.

De aceasta data era si invitat al parintelui Leontie, ce locuia de multi ani in Chilia Sfantului Haralambie. Acesta sarbatorea hramul chiliei si avea multi invitati, acolo se afla si duhovnicul sau, batranul Antim.

Dupa privegherea cea de toata noaptea, domnul Malamis avea in gand sa-l viziteze pe parintele Antim pentru a primi raspuns la problemele lui duhovnicesti.

Fara sa astepte, parintele Antim, fiind luminat si trimis de Maica Domnului, s-a apropiat de domnul Malamis, ce se afla in curtea chiliei si i-a spus:

-Iubitul meu Stelian! Stiu ca vrei sa ma vizitezi la smerita mea chilie, dar tot ce avem de spus, o vom spune si aici, in picioare. Afla, deci, ceea ce doresti sa stii: Maica Domnului a cautat spre tine cu milostivire si copilul care se va naste va fi baiat.

Acestea le-a spus batranul Antim, fara sa mai dea si alta explicatie.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Adevarata Mama

 La sanul adevaratei Mame (I)

Sfantul Nifon, episcopul Constantianei din Alexandria, a iubit-o foarte mult pe Nascatoarea de Dumnezeu. Cand se ruga, intotdeauna isi aducea aminte sa pomeneasca si cinstitul nume al Maicii Domnului. Obisnuia sa spuna in rugaciunea lui si aceasta: “Doamne Dumnezeul meu, pentru rugaciunile Preacuratei Tale Maici, iarta-mi toate pacatele si alunga de la mine toata viclenia, invidia, vorbirea impotriva, mania, acedia, mandria, iubirea de arginti, nemilostivirea, impietrirea, iubirea de stapanire, vrajmasia, lacomia pantecelui, betia, infierbantarea, desfraul si slava desarta a oamenilor! Asa, Dumnezeul meu, acestea toate le alunga de la mine!”

Cand se afla pe patul de moarte, fata lui a stralucit atat de mult, incat “s-au infricosat toti” cei de fata.

Ultimele sale cuvinte erau adresate Maicii Domnului: “Bucura-te, Cea plina de Har, Nascatoare de Dumnezeu Marie, lumina mea, acoperamantul meu si sprijinirea mea. Iti multumesc pentru multele binefaceri pe care mi le-ai facut!”

  

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)