Maica Domnului împărtăşea cu pâine cerească şi le ştergea sudoarea ostenitorilor
Pe
vremea Sfântului Sava, fiind în Lavra lui mulţi călugări îmbunătăţiţi, care slujeau
Domnului, s-a dus şi un boier, om bogat şi de neam ales, ca să se facă monah,
pe care Sfântul l-a primit cu bucurie. Și fiindcă nu era învățat cu osteneala,
îl chivernisea, nelăsându-l să se ducă cu ceilalţi fraţi la lucrările cele
grele ale pământului, unde se lucra până la al nouălea ceas, când veneau,
citeau slujba de obşte şi tocmai după vecernie mâncau - o dată în zi - după
rânduiala vieţii celei monahiceşti. Fiindcă acestea nu le putea face acel nou
începător, i-a poruncit să se nevoiască în mănăstire, după putere şi să postească
în fiecare zi până ce se adună fraţii, ca să mănânce împreună cu dânşii după rânduială.
Însă el nici măcar porunca aceasta nu o păzea, ci mânca în chilia sa, fel de
fel de mâncăruri pe care i le aduceau rudeniile lui. Aceasta deşi o ştia
Sfântul, totuşi ca unui nou-începător, ca să nu se tulbure, nu-i zicea nimic,
ci numai ruga pe Dumnezeu ca să-l îndrepteze.
Sosind
praznicul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cel din ziua de 15 a lunii
august, în dimineaţa cea de dinaintea prăznuirii, a spus Sfântul fraţilor care
trebuiau să plece la ascultare, la munca câmpului, să se întoarcă la mănăstire
în ceasul al nouălea, pentru ca să cânte vecernia. Iar noului începător de
asemenea i-a spus să se ducă la vecernie în biserică, după ce toţi părinţii şi
fraţii vor fi adunaţi şi să cânte; şi ceea ce va vedea şi auzi să-i spună şi
lui, în urmă. Astfel s-a şi făcut.
După
ce s-au adunat părinţii şi fraţii, a văzut noul începător o minunată vedenie,
nu în vis dormind, ci în stare trează şi anume: O preafrumoasă femeie stând în mijlocul
a doi îngeri, strălucind mai mult decât soarele, şi un înger ţinea în mâini un
potir plin cu pâine cerească, iar celălalt o maramă subţire. Iar acea frumoasă
femeie, care era Preacurata Stăpână, ţine o linguriţă de aur şi ducându-se pe
rând, la fiecare frate, după ce îngerul cu marama ştergea faţa lui de sudoare şi
se închina Preasfintei, Ea cu linguriţa dădea fiecăruia pâine cerească, din
potir. Acestea văzându-le noul începător şi minunându-se, s-a apropiat voind să
se învrednicească şi el unui asemenea dar. Însă nu i s-a împlinit dorinţa,
deoarece nici îngerul nu l-a şters cu marama, nici Preasfânta nu l-a împărtăşit,
ci i-a zis lui: „Pâinea aceasta este Însuşi trupul Fiului Meu şi Dumnezeu şi o primesc
numai aceia care se curăţesc în fiecare zi cu post până seara în ceasul acesta.
Iar tu care nu posteşti, cum vei putea să te împărtăşeşti cu pâine ca
aceasta?”. Răspuns-a el, zicând: „Măcar să mă şteargă şi pe mine îngerul cu
marama aceea sfinţită”. „Dacă voieşti să te şteargă cu marama, să te osteneşti
şi tu ca aceştia. Lor li s-a şters sudoarea fiindcă au fost asudaţi de
osteneală, dar pe tine de care sudoare să te şteargă?”.
Acestea
auzind el, s-a îngrozit şi alergând la egumenul a zis: „Văzut-a-ţi oare vedenia
pe care am văzut-o eu nevrednicul?”. Sfântul i-a răspuns: „Aceea ce ai văzut a fost
spre îndreptarea ta. Toţi fraţii sunt încredinţaţi că Preasfânta îi sfinţeşte
ca să fie vrednici a se împărtăşi cu Dumnezeieştile Taine la toate Praznicile”.
Din acea vreme a început a se osteni şi mai mult şi a mânca şi mai puţin. Şi aşa,
în fericita ascultare sfârşindu-se, s-a învrednicit de fericirea cea cerească.
Amin (25, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
