Dimineti cu Dumnezeu

 Necesitatea de a reuni o societate divizata de diferentele de varsta

Doua segmente majore ale societatii noastre inregistreaza o crestere statistica a numarului sinuciderilor: tinerii si varstnicii. O intreaga generatie de oameni tineri sunt lipsiti de sperante pentru viitor – oameni tineri care nu mai pot nadajdui sa-si mai implineasca visurile vreodata. In acelasi timp, multi dintre varstnicise simt depreciati si au devenit aproape invizibili in societate, ca si cum n-ar mai avea nimic de oferit.

Atat tinerii, cat si varstnicii traiesc in saracie, sunt marginalizati din punct de vedere al ofertelor de serviciu si au experienta unei senzatii crescande de inutilitate. Atat tinerii, cat si varstnicii nu mai au drepturi cetatenesti si sunt manevrati sa considere ca, intrucat au prea putin de oferit, nu mai au nici un viitor. A le acorda atentie tinerilor si varstnicilor nostri a devenit o premisa necesara instituirii unei atitudini de empatie care le-ar mai atenua durerea marginalizarii. Sa aratam compasiune fata de acesti oameni, sa avem mila fata de disperarea lor si sa gasim solutii de a ne reuni cu ei, de a-i readuce rintre noi! Sa descoperim noi si noi solutii pentru a le reda sperantele de viitor!

In generatiile trecute, aceste doua segmente ale societatii erau impletite si functionau impreuna in viata si activitatile de zi cu zi. Tinerii beneficiau de dragostea si sprijinul celor varstnici, care erau membrii valorosi ai societatii. Tinerii stiau ca aveau un viitor pentru ca intreaga societate ii promova, ii indragea, ii respecta si le oferea sperante pentru viitor. Sa reinnoim aceasta atitudine!

A ne intoarce spre nevoile si sentimentele altei persoane e o necesitate imperioasa in vremurile acestea dificile pe care le traim. Varstnicii ne pot oferi din intelepciunea  care le insoteste anii, iar tinerii ne daruiesc nadejdea ca viitorul va fi mai bun pentru noi toti. A-i desconsidera si pe unii si pe altii, a aprecia ca prezenta lor e inoportuna este o atitudine care ne va condamna la un viitor inexistent si un trecut irosit.

A ne faca ca nu-i vedem pe acesti reprezentanti ai celor doua segmente nefericite de varsta echivaleaza cu o ignorare a faptului ca Dumnezeu ne-a creat pe toti dupa chipul si asemanarea Sa. Suntem toti membrii ai aceleasi familii, chiar daca intre noi exista diferente sociale si religioase care par sa ne desparta. Daca un singur membru al acestei familii se va simti inutil inseamna ca suntem toti incapabili de a iubi.

 (Dimineti cu Dumnezeu-parintele Trifon)

Dimineti cu Dumnezeu

 Cum i-am putea indragi pe toti oamenii

Hristos Domnul ne invata sa ne iubim aproapele ca pe noi insine – si sa-i iubim chiar si pe vrajmasi. Ne apar mereu in cale oameni pe care ne e greu sa-i agreem, cu atat mai putin sa-i indragim. Aceasta fiind situatia, cum sa implinim noi porunca lui Hristos de a-i indragi pe toti?

In calitate de crestini, veneram icoanele care-L infatiseaza pe Iisus – printre ele fiind si cele in care-L vedem suferind pe Cruce. Cand preotul sau diaconul cadeste in biserica, in timpul Sfintei Liturghii, el nu cadeste doar icoanele, ci ii cadeste si pe credinciosi, pentru ca fiecare credincios poarta in el chipul lui Dumnezeu.

Daca-L vedem pe Hristos in toti oamenii, ii putem indragi si pe cei care nu-s usor de indragit, pe cei nepoliticosi sau chiar rai, care ne jignesc. Si ei au fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar pacatul le-a intunecat chipul. Cu toate acestea, asa pacatosi cum sunt, ei Il intruchipeaza totusi pe Hristos Cel rastignit. Dumnezeu ii iubeste si ne porunceste si noua sa-i iubim.

Dar cum? Aici intra in actiune harul dumnezeiesc. Asa cum spunea Sfantul Pavel, putem face noi ceva bun fara Hristos? A-i iubi pe cei ce ne dusmanesc este cea mai gre dintre poruncile Lui, dar sa nu ne descurajam: cu El toate sunt cu putinta.sa-I cerem Domnului sa ne dea harul necesar pentru a-i putea indragi pe toti oamenii; e acelasi har care ne trebuie pentru a-i ierta pe cei ce ne insulta. Dumnezeu ne iarta si ne iubeste; sa-i iertam si sa-i iubim si noi pe ceilalti. Totul tine de har; sa cautam ajutorul Sfantului Duh, si vom dobandi tot lucrul cel bun, inclusiv sfintenia.

(Dimineti cu Dumnezeu-parintele Trifon)

La Cluj

 Din nou la Cluj

Weekendul acesta l-am petrecut la Cluj unde a avut loc concertul de cântece ortodoxe "Cantarile Cerului".

Pentru ca prima zi a concertului a fost vineri, am pornit spre Cluj inainte de rasaritul soarelui. In acest fel am reusit sa evitam aglomeratia si sa ajungem in timp util pentru a reusi sa ne cazam si sa ne odihnim putin.

Drumul a fost liber si am putut sa admiram peisajul de toamna.

Minunata prima seara. Au fost doua ore in care rugaciunea prin cantec s-a impletit cu cuvântul de învățătură al părintelui Constantin Necula. 

A doua zi, ne-am trezit dis de dimineata si am pornit spre centrul Clujului, însoțiți de o vreme minunata de toamna. Știm ca sâmbăta dimineata clujenii se trezesc mai tarziu, asa ca ne-am plimbat pe străduțele pustii, profitand de liniștea matinala. Parcul din apropiere insa, era plin de parinti cu copilași in cărucioare (cel mai dulce somnic este afara, la plimbare), dar si de persoane care alergau sau își făceau programul de exerciții.

Desi am zis ca ne plimbam putin, plimbarea noastra s-a prelungit mult dupa prânz. Incet-incet orașul s-a trezit la viata, clujenii (si nu numai) au profitat de vremea de afara si au ieșit la terase. Pentru micul dejun si o cafea, am poposit si noi la una dintre terasele aflate in Piața Unirii.

Sambata concertul a inceput la ora 16 si nu pot exprima in cuvinte senzația pe care am avut-o ascultând 7000 de copii si tineri cum, prin cantec, dau Slava lui Dumnezeu.

La finalul spectacolului, am ales sa vedem cum este seara in Cluj. Ne-am plimbat, am admirat, am servit o cina târzie si usoara.

Azi dimineata am pornit la drum, nu spre casa, ci spre Băile Olănești. Pentru a participa la Sfanta Liturghie am poposit la Manastirea Dumbrava. 

Nu este prima data cand vin in acest colt de tara, in acest oras ardelenesc. Ca de fiecare data, ma uimește si ma încântă curățenia orasului, eleganta oamenilor (atat ca vestimentație, cat si ca mod de purtare) si lipsa cerșetorilor care sa se tina după tine la tot pasul.

Si am observat înca un lucru: oamenii chiar socializează între ei, fara ca telefonul sa își facă simțită prezenta.

Dupa weekendul la Iasi (un alt oraș minunat) si acesta mi-a mers la suflet.

Dimineti cu Dumnezeu

Incepatoriile si puterile intunericului

Multi dintre noi au convingerea ca ne aflam cat se poate de aproape de sfarsitul lumii. Schimbarile climaterice, furtunile din ce in ce mai dezastruoase, economiile in deriva, revolutiile politice – toate acestea sunt percepute drept semnale ale sfarsitului. Adaugati la ele activitatile teroriste internationale in numar ingirjorator de mare si o sa intelegeti de ce crestinii se tem de apropierea sfarsitului lumii. Adevarul este ca nimeni nu stie cand va fi sfarsitul lumii; asa cum ne spune Hristos, numai Tatal ceresc cunoaste ziua si ora.

Sa ne amintim ca lupta noastra nu este impotriva vrajmasilor de pe pamant, ci impotriva incepatoriilor si a puterilor intunericului. Este important sa constientizam acest fapt, deoarece armele de care avem nevoie pentru a ne lupta cu dusmanii nu sunt nici tancurile, nici pustile, nici proiectilele teleghidate, ci rugaciunile. Rezistenta noastra in fata dusmanului trebuie sa fie axata pe slujbele bisericesti, pe rugaciuni, post, pregatire duhovniceasca si pocainta.

Vrajmasii nostri nu sunt armatele inamice, ci demonii care ne demoralizeaza si ne infricoseaza. In iisus Hristos insa avem puterea de a birui intunericul si fortele care vor sa ne distruga. Nu e cazul sa ne temem, nici sa intram in panica din moment ce-L avem pe Iisus de partea noastra.

Sfarsitul lumii va veni cand va hotari Dumnezeu. In ceea ce ne priveste, sa fim mereu pregatiti pentru acest sfarsit, asa cum erau ucenicii Domnului. Frica ne este sugerata de vrajmasul umanitatii: diavolul insusi. In Hristos nu exista frica.

(Dimineti cu Dumnezeu - Parintele Trifon)

Dimineti cu Dumnezeu

 Plurarismul si adevarul absolut

Deoarece societatea noastra a devenit pluralista, unii au cazut cu usurinta in greseala de a aprecia ca nu conteaza ce cred, atat timp cat sunt sinceri. Mai intai am vazut falimentul moralitatii derulandu-se sub ochii nostri, iar apoi am asista la vanzarea en gros, cu nedorit succes, a crestinismului traditional, de catre o mare parte a reprezentantilor comunitatii americane. Aderenta partiala a majoritatii cultelor religioase din America la traditionala chemare evanghelica spre pocainta, iertare si mantuire intru Hristos a dat nastere unui nou fel de “mantuire”.

In prezent aceste asa-zise “biserici” sunt mai preocupate de a vehicula concepte care tin de idealismul social decat sa vada mai multe suflete mantuite multumita unei relatii personale cu Iisus Hristos – ignorand astfel cuvintele Lui: Imparatia Mea nu este din lumea aceasta (Ioan 18,36). De fapt, ele afirma ca pierderea credintei a dus la inlocuirea Vietii celei Bune a mantuirii in Hristos Domnul cu mandatul sau imputernicirea de a construi o societate utopica, in care sa domneasca pentru totdeauna dreptatea sociala si pacea. Iata care este “propovaduirea” acestor asa-zise “biserici”, care au uitat ca Mantuitorul Hristos Domnul a spus ca nu vom atinge niciodata o astfel de stare utopica de lucruri in afara Imparatiei Sale, in afara veacului “ce va sa fie”.

Ce facem noi, in calitatea noastra de crestini ortodocsi, pentru a contracara aceasta insidioasa corupere a crestinismului traditional, care apartine vietii “veacului ce va sa fie”? Raspunsul nu este: sa postim mai putin, sa ne rugam mai putin si sa ne pocaim mai putin, ci este: sa reaprindem ravna pentru Hristos Domnul, sa ne daruim bucuriei de a trai in Hristos Domnul, intrucat nu ne vom afla fericirea in lucrurile acestei lumi, ci in viata inredacinata in Iisus Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru.

Ni s-a dat un dar mare si sfant. La sfarsitul fiecarei Sfinte Liturghii, credinciosii canta urmatoarea cantare: “Vazut-am Lumina cea adevarata, primit-am Duhul cel Ceresc, aflat-am credinta cea adevarata, nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne, ca Aceasta ne-a mantuit pe noi!”. Sa ne innoim fagaduinta de a pune in lucrare “credinta cea adevarata”, aceasta sfanta credinta, ca marturisitori ai lui Hristos. Avem aceasta comoara nepretuita in pastrare – fie ea mostenirea pe care o vom lasa copiiilor nostri si pe care o vom impartasi semenilor nostri!

(Dimineti cu Dumnezeu - Parintele Trifon)

Dimineti cu Dumnezeu

 Daca exista pace in suflet, dezamagirile sunt lipsite de sens

Descoperim din ce in ce mai des ca suntem dezamagiti. Slujba pe care am dorit-o atat de mult i-a fost data altcuiva; un partener de afaceri nu ne-a invitat la o petrecere importanta la el acasa; o persoana cu care tinem in mod deosebit sa ne imprietenim nici nu ne baga in seama si ne simtim respinsi; dirijorul corului bisericii noastre nu e de acord sa ne primeasca si pe noi in cor; unui coleg mult mai tanar decat noi i se acorda avansarea pe care o asteptam noi si i se mareste si salariul.

Cred ca intelegeti ce ar insemna aceste situatii pentru sensibilitatea fiecaruia dintre noi.

Daca avem insa pace in suflet, toate aceste dezamagiri vor fi lipsite de sens. Cei ce au pace in suflet Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate. Avem puterea de a imbratisa chiar si saracia si bolile, daca stim ca ele sunt ingaduite de Dumnezeu, pentru ca nu ne indoim ca El ne iubeste si ne daruieste ce ne trebuie pentru a fi mantuiti.

A aborda tot ce ni se intampla cu o inima vesela – iata o investitie din care vom obtine profituri maxime! Nimic si nimeni nu ne poate risipi comoara noastra, nici macar moartea. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Dimineti cu Dumnezeu

 Sa ne ferim de intunericul acestor vremi

Cel ce se arunca in bratele distractiilor si ale petrecerilor, intr-o incercare de a scapa de greutatile si luptele care, de fapt innobileaza sufletele, rateaza elementul esential care i-ar conduce pe calea spre mantuire. Astfel procedand, ei pierd Raiul, deoarece evita sa slujeasca iubirii pe care ne-o cere Dumnezeu si care presupune sa induram greutatile ce ne unesc cu iubirea lui Hristos.

Domnul ne-a fagaduit ca jugul va fi bun, daca-l vom lua asupra noastra, iar povara va fi usoara, daca ne-o vom asuma unindu-ne cu El (v. Matei 11, 20). El ne lumineaza calea spre Rai, ne deschide si usa pe care sa intram in Rai, umplandu-ne inimile cu iubirea Sa dumnezeiasca, pentru ca astfel sa devenim si noi figuri transfigurate. Dar daca nu-L vom avea pe Hristos, nu vom avea nici iubire – iar toate castigurile noastre materiale ne vor duce de cealalta parte a drumului, unde vom cobori din ce in ce mai jos, pana vom cadea in prapastia duhovniceasca in care imparateste intunericul. Daca nu-L vom avea pe Hristos, nimic nu va avea sens – nici posturile noastre, nici virtutile, nici stradaniile ascetice, nici rugaciunile.

Cand ne intoarcem la Hristos Domnul si dam voie imbratisarii Lui sa ne ridice din stagnarea in care se complace lumea aceasta a noastra, intelegem ca distractiile si petrecerile nu ne-au ajutat sa castigam nimic. Atunci, uniti fiind cu Domnul si Dumnezeul nostru, vesnicia va fi a noastra si iubirea va astupa prapastia in care imparateste intunericul acestor vremuri.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

MFC-Bucuresti

 Bucuresti la ceas de seara

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Dimineti cu Dumnezeu

 Iubiti-i pe vrajmasii vostri

A dori pieirea vrajmasilor nostri e o ispita foarte mare. Mantuitorul ne invata sa ne iubim vrajmasii si sa facem bine celor ce ne urasc sau ne prigonesc. A le dori pieirea inseamna a nesocoti iubirea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, fiindca El ne iubieste chiar daca pacatele noastre ne-au facut dusmanii Lui.

Mantuirea noastra nu are loc intr-un vid, intrucat intreaga umanitate beneficiaza de jertfa mantuitoare a lui Hristos pe Cruce. Iisus a murit pentru noi toti, asa ca mantuirea fiecaruia dintre noi e interconectata cu mantuirea tuturor oamenilor. Prin urmare, ar trebui ca mantuirea semenilor nostri sa ne preocupe la fel de mult ca si propria mantuire.

Atunci cand vedem oameni plini de ura si evident indepartati de Dumnezeu, sa ne fie mila de ei si sa ne rugam pentru ei. A le dori raul nu este in armonie cu porunca lui Dumnezeu. Iubirea trebuie sa se instapaneasca in viata noastra, iar mantuirea celorlalti sa devina o tema centrala in rugaciunile noastre personale.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Jurnal de bunica

 Bucurie si veselie

Acest weekend l-am petrecut impreuna cu nepotii. Si a fost unul plin de activitati si bucurie.

Vineri, de la serviciu, am mers direct la București, pentru a lua piciulinii de la gradi, nu de alta, dar Matei, i-a spus fiicei mele, foarte categoric: Mami, azi nu vii tu ne iei, pentlu ca vine bunica cu bunicull. Cand am ajuns, conform "protocolului ", mai intai am mers la clasa lui Matei.  Doamne, cand ne-a văzut, a venit imediat la noi in brate si, cat l-am schimbat a vorbit continuu 😄😄. Am mers apoi la clasa lui Alex. Cu aceeasi bucurie ne-a întâmpinat si el.

Dupa ce am plecat de la gladi, am pornit spre casa. Alex spunea in masina: "Nica mea, meg a tine casa". Asa cum le-am promis, cand am ajuns ne-am relaxat ascultând cântece pentru copii si dansând impreuna pana la ora de somnic. 

Înainte de somnic, rugaciunita si, bineînțeles povesti despre bunicul cand era mic sau despre bunica, despre mami sau despre Mița cand erau mici. Povestindu-le lor despre copilăria Andutei si a lui Mihai, m-am intors putin in timp si i-am simtit din nou copii.

Sambata, dimineata a inceput devreme si s-a terminat tarziu. Desi draperiile trase,  dragii bunicii s-au trezit devreme. Dupa micul dejun si  cateva episoade din "Strumfi", am pornit spre biserica pentru a ne întâlni cu copiii de la Centru. Si, pentru ca locația noastră este in santier, dar si pentru faptul ca întotdeauna începutul scolii este mai greu (in special cand treci de la învățător la profesor), am ales sa ne bucuram de o zi frumoasa de toamna si sa ne jucam, atat cu mingea (ratele si vanatorii) sau cu coarda, dar si alte jocuri dragi lor. Piciulinii au participat si ei si la final au declarat: "bunica, e tale flumos. Mai vleau sa venim la copii". Iar prâslea a completat: "si io nica".

Dupa asa o repriza de joaca, foamea si-a facut prezenta, deci, la masa la KFC.

Asta primavara, la una dintre fermele vizitate au fost cai si ponei pe care se puteau plimba. Matei s-a plimbat pe ponei, insa Alex nu a vrut decat pe "cau maie". Atunci i-am explicat ca nu are voie, pentru ca este mic. Ei bine, dorinta lui a fost asa de mare, ca mereu spune:

"-Io nu voie cau maie. Io mic. Nica nu voie cau maie".

Asa ca, stiind cat de mult le plac căluți, de la KFC am mers la Hipodrom cu gandul sa reusim sa ii plimbam pe cal. Nu era nimeni pe acolo, insa plimbandu-ne pe langa grajduri, la unul dintre ele, erau doi oameni si un tânăr, care tocmai potcoveau un cal. Doamne, ce fericire pe ei sa vada cum este potcovit "cau maie".  Dupa ce s-a terminat operațiunea, domnii respectivi ne-au spus ca putem merge la boxe sa vedem căluții.  Ne-au dat chiar si cuburi de zahar sa le dam.

O vizita frumoasa, chiar si pentru noi. Desi ploieșteanca, nu imi aduc aminte sa fi mers vreodată la Hipodrom.

Joaca si bucuria de a vedea calutii i-au obosit pe piciulini, asa ca au adormit in masina, drept pentru care am mers la cumpărături. Bunicul a ramas la masina cu ei, iar eu la Auchan. Pe langa ceea ce aveam de cumparat, le-am luat si doua chitare, de care au fost foarte incantati.

Seara ne-am distrat facand bliose si fulseculi.

Seara s-a incheiat cu povesti.

Duminica dimineata am fost sa luam mancare de la îngerași (adica sa ne impartasim), dupa care au stat cuminti la Sfanta Liturghie alaturi de tinerii de la Centru.

Dupa slujba, am mers la socrii la masa, s-au jucat in curte si ne-am bucurat cu totii de o noua zi frumoasa de toamna. In drumul spre casa, ne-am oprit intr-un sat din apropiere, pentru ca acolo se sfintise biserica si se intra prin Sfantul Altar. Asa ca am mers si noi sa vedem unde anume aduc îngerașii mancarica de la Doamne-Doamne. La una dintre racleta era vesmantul Sfintei Filofteia si le-am spus despre ea.

Seara, am profitat de faptul ca tati a venit ceva mai tarziu sa ii ia si am ieșit afara sa ne plimbam cu trotinetele

Dar si sa spionam pe bunicul si pe Alex.

A fost un weekend de poveste.