Despre Maica Domnului

 Creştinul hagiu vindecat de Maica Precista

Un creştin din cetatea Monaco fusese la Ierusalim. Pe când se întorcea de acolo la casa sa, s-a îmbolnăvit. S-a dus la doctori, a luat doctorii, dar totul a fost în zadar. În acel timp, un om oarecare, creştin evlavios, l-a învăţat să meargă şi să se închine Maicii Precistei, înaintea icoanei Preasfinţiei Sale de la Gali şi astfel s-a folosit. Din acel ceas, bolnavul a început să se roage Maicii Precistei cu multe lacrimi. În acea clipă a văzut pe Maica Precista stând lângă dânsul. Ea ţinea într-o mână pe Pruncul Hristos Dumnezeu-Omul; iar în cealaltă mână o făclie aprinsă. Ea îndată l-a binecuvântat şi bolnavul s-a vindecat de boala sa. Bolnavul văzându-se vindecat, s-a dus în cetatea Galilor, mulţumind mereu Maicii Precistei pentru vindecare şi pentru sănătatea pe care ia dat-o (152, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Copilul bubos s-a vindecat prin Maica Domnului

Un copil, care se chema Adam, era stricat pe faţă de bube. Bubele acelea răspândeau în jur un miros aşa de urât, încât la şcoală copiii nu puteau să stea pe lângă dânsul. Acest băiat avea multă evlavie către Maica Domnului. Mergând la şcoală, el intra mai întâi în biserică. Acolo se ruga Maicii Domnului, zicând: „Bucută-te ceea ce eşti plină de bucurie, Domnul este cu tine”. Aşa făcea el în toate zilele.

Într-o noapte părându-i-se copilului că a bătut toaca, a venit la biserică pentru a asculta slujba Utreniei. Ajungând aici, a aflat uşa încuiată. După obiceiul lui a îngenunchiat în tinda bisericii şi s-a rugat Maicii Precistei, înainte icoanei Ei de acolo. Când s-a sculat de la rugăciune, a văzut uşile bisericii deschise şi înăuntru bisericii lumină mare. Îndată intră în biserică să se roage. Acolo a văzut pe Maica Precista, însoţită de o mulţime de fecioare. Ea şedea pe un tron strălucit. Văzând băieţaşul venit în biserică pentru a se ruga şi a cere cele de folos, îi zise: „Fiule! Pentru ce nu te îngrijeşti ca să-ţi vindeci boala capului tău?”. Copilul a răspuns „Doamna mea, mult s-au ostenit părinţii mei, rudeniile şi prietenii mei să mă vindece, dar toate îngrijirile, doctorii şi doctoriile, nu m-au vindecat”. Preasfânta Doamnă îi zise: „Mă cunoşti tu pe mine, cine sunt?”. Copilul i-a răspuns: „Nu te cunosc, Stăpână!”. Doamna i-a zis iarăşi: „Eu sunt Maica lui Iisus Hristos. Pentru că ai bună obişnuinţă a te ruga, am venit aici ca să te vindec”. Acestea zicând, i-a făcut semn să se apropie. Apoi, punându-şi mâna pe capul lui, a zis: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să fie sănătos capul tău, şi niciodată să nul mai doară până la moarte, pentru evlavia ce o ai către mine”.

După aceea, Maica Domnului, cu fecioarele care o însoţeau, s-a înălţat la ceruri. Copilul Adam a rămas acolo în biserică, sănătos. După ce a terminat şcoala, s-a dus la mănăstire şi s-a făcut monah. Acolo a slujit Făcătoarei lui de bine, cu trup şi suflet în toate zilele vieţii sale. După trecerea din viaţa aceasta, sufletul lui a fost dus de îngeri în ceruri, unde pururea preamăreşte pe Domnul Dumnezeu Iisus Hristos şi pe Maica Sa Preacurată dimpreună cu oștile îngereşti şi cu toţi Sfinţii în vecii vecilor. Amin (151, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Bogatul a scăpat de boală, numai după ce a întors satul Răpit

Odinioară, un om bogat a luat cu sila un sat care era închinat Maicii Domnului. Episcopul Genomenului, Domos, de multe ori i-a adus aminte bogatului să iasă din sat, dar el nu asculta.

După aceea l-au apucat pe acel bogat hrăpăreţ nişte friguri, care-l torturau groaznic. Zăcând el aşa pe pat, unde-l scuturau frigurile, i s-a arătat într-o noapte Maica Domnului, având în mână un ciocan de fier. Cu acel ciocan l-a lovit în frunte şi l-a vătămat.

Bogatul, cunoscându-şi păcatul său, a dat înapoi satul acela Episcopului Domos şi pe lângă sat i-a mai dat şi alte multe daruri. Astfel, după ce a înapoiat ceea ce a răpit, bogatul s-a făcut sănătos, prin rugăciunile Maicii Domnului. Dar urmele loviturii din frunte s-a cunoscut până la moarte (150, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului răsplăteşte cu darul cântării pe Roman, pentru dragostea şi evlavia lui

Sfântul Roman cântăreţul, era de loc din Siria, cetatea Emesa. El a fost diacon al bisericii din Berit. În zilele împăratului Atanasie, a mers la Constantinopol şi a rămas la biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, ceea ce se zicea a lui Kir. De multe ori plecând de la chilia lui, se ducea la biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria din Vlaherna. Acolo petrecea toată noaptea în privegheri, căci era foarte evlavios şi îmbunătăţit, rugându-se cu căldură şi smerenie. El avea o foarte mare evlavie către Maica Domnului. Odată la privegherea prăznuirii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, aflându-se în biserica Vlahernei, fiind obosit, a adormit puţin. Atunci, a văzut în vedenie pe Maica Precista ţinând o carte în mână şi îi zise: „Deschide-ţi gura ta şi mănâncă această carte pe care ţi-o dau”. Atunci i s-a părut că a deschis gura şi a înghiţit cartea aceea.

A doua zi, după ce s-a luminat de ziuă, sfântul Roman, înţelepţit la minte, s-a suit în amvon şi a început a cânta cu multă evlavie: „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte”. Şi cu atât de multă dulceaţă a cântat, încât s-a cunoscut prea arătat de toţi cei ce l-au ascultat că darul acela al cântării i-a venit lui din cer şi nu de la oameni. Toţi s-au minunat de aceasta.

Acest Sfânt cântăreţ înzestrat cu dar de sus, a alcătuit condacele la praznicile Mântuitorului, ale Maicii Domnului şi ale Sfinţilor mari. A alcătuit peste o mie de condace, care se cântă în Biserică (8, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (XIII)

In Lavra lui Arselau traia si avva Cuviosul Gheorghe Arselaitul, foarte cunoscut in pustia noastra, despre care mult povestesc lucruri minunate.

Odata, cand barbarii pusesera stapanire pe drumul ce ducea in Palestina, in acest sfant munte al Sinaiului untdelemnul lipsea cu desvarsire. Atunci egumenul a coborat in Lavra lui Arselau si l-a rugat pe acest om al lui Dumnezeu, pe Gheorghe, sa urce pe Muntele Sfant. Iar el, pentru ca nu putea sa nu-l asculte pe egumen, a plecat impreuna cu el. Egumenul l-a dus in magazia unde se pastra untdelemnul si l-a rugat sa binecuvinteze chiupurile care nu mai avea in ele nici macar o picatura de untdelemn. Atunci avva Gheorghe ii spuse glumind egumenului: “Parinte, sa binecuvantam numai un chiup, caci daca le vom binecuvanta pe toate, vom inota in untdelemn”. Dupa ce s-a rugat Maicii Domnului pentru un chiup, indata, ca dintr-un izvor a tasnit untdelemnul. Atunci staretul a spus fratilor: ”Luati de aici si turnati si in celelalte chiupuri”. Dupa ce s-au umplut toate, primul chiup a continuat sa izvorasca untdelemn, asa cum s-a intamplat odinioara cu Elisei. Vanzand aceasta, egumenul a voit sa dea chiupului numele de Gheorghe, insa staretul i-a spus :”Daca vei facea aceasta, untdelemnul va inceta sa izvorasca”.

De aceea l-a numit cu numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Acest chiup se pastreaza pana in zilele noastre, iar deasupra lui arde neincetat o candela inaintea unei icoane a Maicii Domnului”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Weekend la Cluj

 Prima zi la Cluj

Am revenit la Cluj, de data aceasta pentru spectacolul "Roaga-te si crede" sustinut de Georgiana Lobont.

Impreuna cu prietenii noștri, am plecat din Ploiesti la ora 11 si am ajuns in jur de ora 17.30. Dupa ce ne-am cazat, am pornit iar la drum. De data aceasta, pentru o plimbare prin Centrul orașului. Răcoarea serii si ploaia nu ne-au oprit de la o mica plimbare prin frumosul oras transilvănean.

Si, pentru ca tot era deschisa biserica catolica, iar slujba se afla la final, am intrat si am admirat. Este prima data cand intru intr-o biserica catolica. 

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (XII)

In viata Cuviosului Teodor Sicheotul se spune ca in vremea sa (sfarsitul veacului al VI-lea) “a fost foamete mare in toata regiunea aceea (Cezareea Capadociei) si din aceasta pricina in manastiri se terminasera toate proviziile de alimente. Era vremea Postului Mare si fericitul se linistea in Manastirea Maicii Domnului.

Cu doua zile inainte de Duminica Intrarii in Ierusalim a Domnului a mers la el Dionisie chelarul si i-a spus:”Nu mai avem grau nici pentru propriile noastre nevoi, nici pentru primirea de straini”.

Cuviosul s-a mahnit pentru faptul ca manastirile sale nu aveau posibilitatea sa ajute poporul. Pentru sine nu se intrista ca nu are ce sa manance, caci era un mare postitor si cea mai buna prietena a sa era foamea, care ii tinea tovarasie ziua si noaptea. La manastirea sa “de obicei se aduna multa lume in acele doua zile, deoarece Cuviosul obisnuia sa iasa din chilia sa in ziua Floriilor. Asadar, fericitul Teodor i-a spus chelarului: “Mergi in magazie, curata vasele in care punem faina, pune ceea ce vei gasi intr-o farufrie noua si adu-o aici”.

Cand i-a fost adusa farufria cu faina, si-a plecat genunchii si s-a rugat lui Dumnezeu si Preasfintei Sale Maici. Ei totdeauna il ascultau si ii implineau cererile. Acum Ii ruga sa daruiasca manastirii hrana trebuincioasa. Dupa rugaciune, i-a spus fratelui cu o incredintare care arata ca vedea minunea mai inainte de savarsirea ei:

“Mergi in biserica si pune farfuria cu faina sub jertfelnicul din Paraclisul Prasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Domnul ne va trimite hrana”.

Asa s-a facut. In ziua urmatoare au sosit la manastire de departe niste iubitori de monahi care i-au adus Sfantului treizcei de vase mari cu faina.

Astfel de minuni preaslavite savarsea acest prieten al Maicii Domnului, asa incat multi afland despre faptele sale minunate, paraseau tulburarea lumii si luau asupra lor jugul vietii calugaresti inchinoviindu-se in una din manastirile sale.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Ploiesti

" Ploiestiul de ieri si de azi"

Tinerii de la Centrul Parohial redactează trimestrial "Buletinul Parohial", in care relatează despre activitățile de la Centru, dar si din parohie. Insa, fiecare număr conține si un articol despre o anumita tema.

Pentru ultimul număr, i-am propus Mariei A., sa scrie despre orașul natal, asa cum il vede ea, ca adolescenta. Mi-a mers la suflet articolul ei si, pot sa spun ca acum vad orașul dintr-o alta perspectiva.

Acesta este articolul:

Ploiestiul de ieri si de azi

Pentru mine, Ploiestiul nu e doar orasul in care locuiesc, ci un loc plin de povesti si amintiri. De multe ori, cand merg prin centru sau pe strazi mai vechi, ma gandesc cum arata orasul acum zeci sau chiar sute de ani. Din ce am aflat de la bunici si de la scoala, Ploiestiul era cunoscut mai ales pentru petrol, fiind unul dintre cele mai importante orase industriale din Romania. Fabricile si rafinariile au influentat mult viata oamenilor, iar orasul era mai aglomerat si mai activ din punct de vedere economic. Multi oameni veneau aici pentru locuri de munca, iar atmosfera era una dinamica, chiar daca viata nu era mereu usoara.

In acelasi timp, Ploiestiul de ieri a trecut si prin momente grele, mai ales in timpul razboaielor, cand multe cladiri au fost distruse. Chiar si asa, oamenii au reusit sa reconstruiasca orasul si sa-l transforme treptat in ceea ce vedem azi. Unele cladiri vechi inca exista si parca spun povesti despre trecut, chiar daca sunt inconjurate de blocuri sau constructii moderne. Imi place sa observ detaliile astea, pentru ca dau orasului o identitate aparte.

Sursa foto: Internet

Ploiestiul de azi este diferit. Nu mai are aceeasi imagine industriala puternica, iar orasul pare mai linistit si mai orientat spre viata de zi cu zi a oamenilor. Au aparut mall-uri, parcuri renovate si locuri unde tinerii isi pot petrece timpul. Imi place ca exista cafenele, cinematografe si zone verzi unde poti iesi cu prietenii sau pur si simplu sa te plimbi dupa o zi obositoare. In plus, orasul incearca sa se dezvolte prin proiecte noi, modernizarea unor zone si evenimente locale care aduc oamenii impreuna.

Sursa foto: Internet

Totusi, cred ca orasul inca pastreaza urme din trecut, mai ales in cladirile vechi, in cartierele mai linistite si in povestile oamenilor mai in varsta. Uneori pare ca Ploiestiul e prins intre doua lumi: cea a trecutului industrial si cea a prezentului modern, care incearca sa aduca schimbari si oportunitati noi.

Pentru mine, Ploiestiul este „acasa”, cu bune si cu rele. Nu este un oras perfect, dar are farmecul lui si o istorie care merita cunoscuta. Cred ca viitorul depinde de noi, cei tineri, si de modul in care vom avea grija de orasul in care traim, il vom respecta si vom contribui, chiar si prin lucruri mici, la transformarea lui intr-un loc mai placut pentru toata lumea.

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (XI)

In anul 1979 a adormit in Domnul si s-a salasuit in “sanurile lui Avraam” staretul Avacum. Dumnezeu ii daruise o memorie foarte buna, care absorbea ca un burete insetat paragrafe intregi din Sfanta Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti.

Era cunoscut sub numele de “staretul descult”. O iubea foarte mult pe Maica Domnului. Privirea sa era intotdeauna indreptata in jos. Cu ochii sufletului insa privea in sus, de unde astepta rasplata nevointelor sale savarsite in aceasta lume amagitoare. Cu mult timp in urma parasise aceasta lume stricata, urmand porunca Sfantului Ioan Scararul: ”retragerea de lume este fericirea de buna voie de materia laudata si tagaduirea firii pentru dobandirea celor mai presus de fire”.

Inlauntrul sau via si lucra Perasfantul Duh, Cel care a viat si a lucrat si in Sfintii Parinti.

Pentru el pamantul era scara “care suia de pe pamant la cer si locul celor ce praznuiesc”.

Stia ca este “strain si calator” pe acest pamant si ca este loc in Imparatia Cerurilor si pentru el. Nu purta niciodata incaltaminte, nici vara, nici iarna. Calcaiele sale se facusera tari ca piatra, iar infatisarea sa semana cu cea a Sfantului Antonie. Purtarea sa era asemenea cu cea a unui copil.

Inima se era lipsita de orice dorinte pamantesti, dar plina de dragoste pentru Maica Domnului. Insa si Nascatoarea de Dumnezeu il iubea pe el si de multe ori i-a dat putere sa savarseasca minuni.

In vremurile grele, atat pentru Manastirea Marea Lavra, cat si pentru tot Muntele Maicii Domnului, se ruga cu mainile ridicate ocrotitoarei ceresti sa miluiasca pe cei ce “seara si dimineata si la amiaza si in toata vremea” i se inchina, o cinstesc si o slavesc pe Maica ce a nascut pe “Dumnezeu cu trup”.

In anii ocupatiei germane, hambarele manastirii erau goale. Erau vremuri grele in toata Grecia, cotropitorii erau lipsiti de omenie, faina era greu de gasit. Era o foamete mare care secera vietile oamenilor, fie ei saraci sau bogati. Staretul simtea in inima sa toata durerea si nefericirea fratilor sai. Se lipsea pe sine de putina paine pe care o avea, dand-o monahilor in varsta care erau infometati. Odata a cazut in genunchi si si-a ridicat ochii spre Ceruri, acolo de unde vine “toata darea cea buna” si unde se gaseste izvorul milostivirii si tronul Maicii Domnului, fata de care simtea multa dragoste. S-a rugat fierbinte, cu lacrimi si cu inima infranta. Atunci a auzit glasul cel plin de milstivire al Maicii lui Dumnezeu: “Fie dupa cum voiesti, parinte, prietene iubit!”. Si indata s-au umplut vasele mamastirii cu faina.

Parintii aveau acum paine si multumeau Maicii Domnului din tot sufletul ca nu i-a uitat pe copiii ei si pe prietenii Fiului Sau.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-PRIMAVARA IAR

 Zambile

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".