Sobornost: unitatea divino-umana
“Sobornost”
inseamna comuniune sau armonie duhovniceasca intre persoane, bazata pe
libertate si unitate in iubire. Este o componenta necesara a apartenentei
noastre la Biserica, Trupul lui Hristos, intrucat, daca nu vom fi uniti in
iubire, libertatea va deveni dusmanul nostru, despartindu-ne cu totul de
ceilalti si in cele din urma de Hristos Insusi. Acest concept era atat de
important pentru primii crestini, incat a determinat aparitia agapelor, a
pranzurilor luate impreuna, ocazie cu care crestinii din Biserica Primara isi
imparteau mancarea unii cu altii, dupa modelul sarbatoririi ospetelor
euharistice.
Faptul
ca postul dinaintea Sfintei Euharistii se sfarsea dupa Sfanta Liturghie cu o
masa luata in comuniune cu ceilalti credinciosi (o sarbatoare a iubirii)
demonstreaza clar importanta deosebita a apartenentei la o comunitate in viata
Bisericii. “Sobornost” este unitatea divino-umana pe care o experiem ca
madulare ale aceluiasi Trup, Biserica – momentul in care noi, cei multi,
devenim unul. Astfel, imaginea unitatii Sfintei Treimi isi face simtita
prezenta printre credinciosi.
“Sobornost”
nu este sinonim cu fraternitatea, cu subordonarea fata de o fratie, care ar
atrage dupa sine anumite beneficii individuale, ci este mai degraba inrudit cu
“chenoza” (renuntarea la Hristos pentru atributele Sale divine pentru cele
omenesti). “Sobornost” presupune renuntarea la beneficiile personale in
favoarea comunitatii sau a ecleziei (ecclesia).
Nu
vom putea fi cu adevarat una in Hristos Domnul daca nu vom cauta mai intai sa
fim una cu fratii nostri crestini. In acelasi timp, nici cu Hristos nu vom
putea fi una daca vom respinge “sobornost”, preferand sa atingem culmi ale duhovniciei
care ne vor umple atat de mult de superbie, incat ne vor desparti intru totul
de aproapele nostru.
(Dimineti
cu Dumnezeu-Parintele Trifon)













