Dimineti cu Dumnezeu

 Pentru cei care-i iarta pe cei ce nu pot ierta

Unul dintre Parintii pustiei ne povesteste despre un tanar calugar care a venit la parintele sau duhovnic sa se planga ca a fost nedreptatit de unul dintre fratii sai de manastire. Urmand Sfintei Traditii a desertului, calugarul cel tanar se dusese la fratele care-l nedreptatise sa-i ceara iertare, dar acela refuzase sa-l ierte si sa faca pace, asa ca el, cel nedreptatit, voia sa stie ce sa mai faca pentru a remedia situatia tensionata care se crease. Parintele ii spuse ca el era curat in fata lui Dumnezeu si nu mai avea nimic de facut decat sa se roage pentru acel frate care gresise.

Aceasta povestire ne lamureste asupra faptului ca trebuie sa ne impacam repede cu ceilalti – chiar daca ei sunt cei care au gresit fata de noi. Nu trebuie sa ne mai amintim ce rau ni s-a facut, nici sa depindem de vointa celor care ne-au ofensat pentru a ne impaca cu ei. Nu ni se cere ca raspunsul lor la incercarea noastra de impacare sa fie pozitiv, intrucat noi suntem raspunzatori numai pentru ceea ce facem noi. Daca ne vom stradui sa ne reconciliem cu cei care ne-au facut rau, inseamna ca suntem absolviti de orice vina in fata lui Dumnezeu.

Atunci cand o alta persoana refuza sa ne primeasca scuzele sincere, trebuie sa acceptam si aceasta situatie si sa ne indepartam de acea persoana, intelegand ca noi ne-am facut datoria de oameni. Persoanele care nu pot ierta si nu doresc sa faca pace, dupa ce chiar ele au fost cele ce ne-au ofensat, sunt in stare sa ne impiedice sa ne traim viata in Hristos – obstructionand, prin atitudinea lor inflexibila, atributul iertarii care vine de la El. Sa-i iertam noi pe acesti oameni negativisti, sa pastram distanta fata de ei si sa ne rugam pentru ei, pentru pocainta lor. Nu se poate face nimic altceva.

Avand intreaga atentie concentrata asupra Mantuitorului, nu vom avea resentimente fata de nimeni, nu vom reactiona negativ, nu ne vom pierde pacea inimii. Sa nu ingaduim patologiei care se afla in spatele atitudinii negative, de respingere si dominare prin ofense, manifestat de persoanele descrise in cele de mai sus, sa ne umbreasca bucuria launtrica si pacea care provin din relatia noastra personala cu Mantuitorul Hristos.

De dragul sufletului dumneavoastra si al sufletelor celor care v-au ranit sau nedreptatit in vreun fel, staruiti in rugaciune pentru ei, dar mergeti pe drumul vostru – “si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, va pazi inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus” (Filipeni 4,7)

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

dimineti cu Dumnezeu

 Legatura dintre pocainta si smerenie

Intr-o epoca in care eul, sinele personal al fiecaruia, se afla la ordinea zilei, si domneste atotputernic in toate sondajele privitoare la prioritatile vremurilor pe care le traim, este dificil sa mai apreciem valorea smereniei. De la politicieni la cantareti celebri, oamenii urca pe scara succesului prin multe mijloace – smerenia nefiind unul dintre acestea. In starea intunecata de spirit in care ne aflam, apasati de pacate si deprinderi rele, care par insurmontabile uneori, sfintenia para sa apartina doar sfintilor, iar pentru noi pare intru totul de neatins. Incremeniti in tiparele noastre obisnuite de comportament, parca am renuntat la orice speranta de a ne schimba in bine.

Antidotul acestei inertii este pocainta. Sa ingenunchem inaintea Domnului, sa-I marturisim neputinta noastra de a-I respecta poruncile si sa-L rugam sa ne ajute sa ne schimbam vietile. Sa ne angajam sa ne anihilam eul intru dobandirea unei inimi smerite. Sa ne folosim de toate situatiile in care suntem criticati si corectati, acceptandu-le fara sa devenim defensivi si amintindu-ne de cuvintele Sfantului Ioan Scararul: “Asa cum, atunci cand apare lumina, intunericul se retrage, tot astfel, odata cu prospetimea miresmei smereniei, va disparea orice urma de manie si suparare”.

Sa nu judecam pe nimeni; sa ne cercetam doar propria constiinta, acuzandu-ne numai pe noi insine pentru greselile savarsite. Pentru aceea scria Sfantul Macarie cel Mare: “Prin urmare, crestinii trebuie sa se straduiasca neincetat sa nu judece niciodata pe nimeni – nici pe desfranata de pe strada, nici pe pacatosii dovediti sau pe cei ce tulbura ordinea publica -, ci sa-i priveasca pe toti cu ochi curati, pentru ca sa le devina o lege fixa sa nu dispretuiasca pe nimeni, sa nu le fie scarba de nimeni, sa nu faca diferente intre oameni (…). Aceasta este curatia inimii, ca atunci cand ii vei vedea pe pacatosi sau pe bolnavi sa-ti fie mila de ei si sa fii bland cu ei”.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Manutele pricepute

 Exersam ....noduri

Pentru ca luni si marti au fost zile de sărbătoare, atelierele de la Parohia Sfantul Vasile au avut loc ieri si azi. Au fost doua zile minunate.

Ieri, copiii au realizat noduri.  Au fost atat copii noi, cat si "veterani". Cei noi au invatat primele tipuri de noduri, ceilalți le-au exersat. De data aceasta, alaturi de mine si de sotul meu a fost Alessia, cea mai tânără fetita din echipa de voluntari.

Din grup a facut parte si un băiețel simpatic si vorbăreț, dornic de a ști cat mai multe. Mi-au mers la suflet intrebarile lui, dar si modul cuviincios in care le punea. Nici nu ajunsesem bine, ca primele intrebari au inceput sa curga (binețeles,  de fiecare data ridica doua degetele): 

-Dar cum te numești? Si ce facem aici? 

Dupa ce ne-am prezentat, i-am spus ca ii voi invata pe toti cei prezenți sa facă lucruri frumoase din noduri. Răspunsul a venit imediat:

-E foarte bine. Știi, eu nu prea ma descurc sa fac noduri la ghete😅😅😅.

Pentru ca dorea informatii multe, ca totul sa fie perfect, Alessia i-a ramas alaturi, facand amandoi echipa o perioada de timp.

Pentru ca data trecuta am vazut ca toti sunt atrași si se descurca, de azi am inceput de la cele mai ușoare noduri. Am invatat tehnica de baza si primul tip de noduri, iar toata lumea a lucrat cu spor. 

Pentru azi imi propusesem sa ii invat pe copii sa coasa pe etamina numai ca, alaturi de cei de ieri, parintele m-a anunțat ca vine si un grup de copii de la Scoala Andrei Mureșanu. Mi-am dat seama  ca sunt multi copii si nu pot arata fiecăruia cum sa coasa si am decis sa fac tot noduri. De asemenea, am împărțit copiii pr echipe: de la ora 17, respectiv ora 18.

Am avut surpriza placuta ca, o parte din copiii de la prima echipa sa dorească sa rămână si cu a doua echipa.

Alaturi de mine si de sotul meu, voluntarii de azi au fost Michael si Daria care, au fost tot timpul pe langa copii si i-au ajutat. Darrrr... au primit si o provocare. Băiețelul simpatic de ieri a fost si astazi si, pentru ca el nu mai poate participa la ateliere decat in vacanta de iarna, mi-a cerut sa ii scriu pe hartie cum se fac nodurile, pentru ca el sa le arate parintilor hartia, iar acestia sa exerseze cu el.😅😅😅. Imi era imposibil sa fac acest lucru: nu as mai fi putut sa le arat celorlați copii. Si atunci i-am provocat pe voluntari.🤭🫣. Au incercat, au avut ceva idei, dar timpul scurt nu le-a permis sa finalizeze.  Atunci Michael i-a promis pustiului ca prezentarea nodurilor o va face frumos la calculator si i-o va trimite.

Azi toti copiii au lucrat primele doua tipuri de noduri, dar băiețelul simpatic si doua fetite au lucrat chiar si cel de-al treilea tip de nod si sunt pregătiți pentru prima brățară. Una dintre fetite face parte din echipa noua, iar cealaltă din echipa copiiilor cu care am facut voluntariat.

Dimineti cu Dumnezeu

 Sensul mantuirii in Biserica Primara

Potrivit parintelui protopop George Metallinos, decanul Facultatii de Teologie din Atena: “pentru noi, ortodocsii, indumnezeirea, unirea noastra cu Dumnezeu, este telul unic si absolut al vietii in Hristos, astfel incat-prin participarea sa la energiile necreate ale lui Dumnezeu – omul poate deveni, prin harul Domnului, ceea ce este Dumnezeu prin natura Lui (fara inceput si fara sfarsit). In crestinism, acesta este sensul termenului de “mantuire”.

In calitate de crestini, stim ca mantuirea este un proces neintrerupt, continuu, la care suntem chemati sa participam. Suntem indemnati sa ne caim, “caci s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Matei 4, 17). Sfantul Apostol Pavel subliniaza acest indemn hristic atunci cand ne invata sa lucram la mantuirea noastra cu “frica si cutremur, caci Dumnezeu este Cel; ce lucreaza intru voi si ca sa voiti si ca sa savarsiti, dupa a Lui bunavointa” (Filipeni 2, 12-13).

Credinta noastra este un dar de la Dumnezeu, care nu depinde de ceea ce putem noi face. Procesul de mantuire se intinde pe intreaga durata a vietii si ne cere sa cooperam cu harul dumnezeiesc pentru a fi transformati de Duhul Sfant si in cele din urma sfintiti. Daca dorim sa traim alaturi de Dumnezeu in vesnicie, trebuie sa aiba loc o transformare inlauntrul nostru.

Singurul obiectiv al Bisericii este mantuirea tuturor oamenilor; drept aceea, sa ne unim cu Hristos, pentru ca El ne va transforma in sfinti, pregatindu-ne pentru viata vesnica. Procesul mantuirii este un proces treptat, de o viata, prin care crestinul devine din ce in ce mai asemenator cu Hristos. Acest proces incepe atunci cand ne insusim viata Lui si ne apropiem din ce in ce mai mult de comuniunea cu El, cu ajutorul Harului Duhului Sfant.

Indumnezeirea (theosis) trece dincolo de stadiul unei simple restaurari a starii de dinaintea caderii in pacat a oamenilor. Intrucat Hristos a unit in persoana Lui natura dumnezeiasca cu natura omeneasca, ne este acum posibil si noua sa experiem o apropiere mult mai mare de El decat cea experiata la inceputurile creatiei de Adam si Eva in gradina Raiului. Teologii ortodocsi merg mai departe si afima ca Hristos S-ar fi intrupat chiar daca Adam si Eva n-ar fi cazut niciodata in pacat. El S-ar fi intrupat pentru ca noi, oamenii, sa ne putem apropia cat mai mult de Dumnezeu.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

MFC-VERDE

 Lacul cu nuferi  - Băile Olănești 

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Dimineti cu Dumnezeu

 Credinta fara fapte este moarta

Desi nu putem dobandi viata vesnica prin faptele noastre bune decat daca ni le inlesneste Hristos, pentru ca nimeni nu poate face binele decat cu puterea Lui, sa tinem seama de faptul ca, fara fapte bune, credinta este moarta. E necesara o transformare launtrica pentru a intra in Imparatia cerurilor, ceea ce inseamna ca trebuie sa conlucram cu Domnul la mantuirea noastra.

Vestea buna este ca Dumnezeu ne pune la dispozitie mijloacele prin care sa putem avea o viata activa, o viata marcata de fapte bune care sa ne duca la sfintenie. Hristos a facut ce trebuia El sa faca, iar noua ni se cere sa conlucram cu Duhul Sfant, Care ne da harul necesar transformarii noastre launtrice.

Aceasta transformare are loc in inima, deoarece “inima nu este doar un organ fiziologic, ci centrul duhovnicesc al fiintei omenesti, omul creat dupa chipul lui Dumnezeu, cel mai adanc si adevarat eu, sau templul launtric in care se poate intra numai prin jertfa si moarte, in care se savarseste misterul unirii dintre dumnezeiesc si omenesc”.

Mijloacele prin care transformarea aceasta poate avea loc sunt conferite de Dumnezeu prin Biserica Sa. Spovedindu-ne si impartasindu-ne adesea, vom beneficia de merindele necesare pentru a efectua calatoria spre inima Domnului nostru si pentru a dobandi asemanarea cu El – primind astfel vrednicia de a trai alaturi de El in veci.

 

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Dimineti cu Dumnezeu

 Credinciosi, dar fara iubire

Faptul ca Biserica Ortodoxa detine plinatatea adevarului este un lucru recunoscut, dar, cu toate acestea, din cauza slabiciunii noastre, a credinciosilor, acest adevar evident este adeseori invizibil pentru ceilalti oameni. Slabiciunea noastra si pacatele noastre, atat ale clerului ortodox, cat si ale laicatului, ne impiedica sa ne demonstram iubirea si bucuria care ne-ar putea face credinta atragatoare pentru cei din afara ei.

Cand lumea viziteaza pentru prima data o biserica ortodoxa, daca asista la o slujba frumoasa intr-un interior intim, mistic, dar nu sunt primiti cu caldura de credinciosi, vor pleca gandindu-se ca aceasta credinta, credinta noastra, nu are nici un impact sufletesc. O slujire impresionanta, o teologie sublima – toate acestea nu valoreaza nimic daca nu ne determina sa-i iubim pe ceilalti oameni.

Slujbe religioase somptuoase se pot desfasura pe orice scena de teatru ca reconstituiri ale unor momente care tin de ritualurile crestine stravechi, completate cu costume deosebit de frumoase si decoruri autentice. Cu toate acestea, astfel de ritualuri nu sunt nimic altceva decat forme exterioare lipsite de sens, daca noi, ortodocsii, nu vom face nici un efort sa-L lasam pe Hristos sa ne schimbe asezarea sufleteasca si sa devenim un popor sfant.

Numai atunci cand il vom invita pe Dumnezeu sa ne transforme in poporul Lui cel sfant, vor deveni slujbele noastre religioase si bisericile noastre irezistibile pentru ceilalti oameni, care vor incepe, cu ajutorul harului dumnezeiesc, sa-L caute si ei pe Hristos Domnul.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Jurnal de bunici

 

Cea mai delicioasa pizza

Daca sambata ne-am plimbat, ieri am fost doar la biserica unde am participat la Sfanta Liturghie, iar prichindeii s-au impartasit. Acasa ne-am jucat, ne-am uitat la desene, iar seara si-au dorit sa faca pizza.

Am tot cautat idei si cea mai buna a fost "Pizza turnata” de pe blogul “Bucate aromate”.

Cu reteta langa noi, am pornit la treaba:

Am cantarit,

 

Amestecat,

 

Asezat in tava,

Pregatit umplutura

Copt si degustat.

Dar, pentru ca asteptarea este grea, au mai "gatit" cu "contimente " multe😀😀😀

 

Dimineti cu Dumnezeu

 Razboiul impotriva poftelor trupesti

Spre deosebire de religia gnostica-maniheista – care propovaduieste separarea dintre suflet si trup, accentuandu-se faptul ca lumea corporala, fizica, este o lume rea, malefica si trebuie biruita -, crestinismul istoric vorbeste despre unitatea dintre trup si suflet, dar si despre transformarea lumii fizice si reinnoirea ei in Hristos Domnul. Aceasta inseamna ca noi, crestinii ortodocsi, in aceeasi masura in care avem grija de suflet, trebuie sa ne ingrijim si de trup.

Trupul este pasibil de ispita, intrucat ispitele sunt adanc inradacinate in mintea omului. Noi, crestinii, stim ca nu avem niciodata voie sa ne jucam cu ispitele, pentru ca asta ar insemna deja o cadere in pacat. Astfel, crestinii ortodocsi care iau mantuirea in serios nu participa la petreceri cu dansuri lascive, seducatoare, nici nu se angajeaza in flirturi, intrucat, departe de a fi un sport, flirtul este un joc foarte periculos.

Ispitele ne pot controla vointa atunci cand ne hranim de bunavoie cu ganduri si idei trupesti legate de anumite lucruri pe care le-am vazut sau le-am auzit. E mult mai lesne sa adaugam o ispita la inceput, in momentul aparitiei ei, decat sa ne luptam cu o idee de seductie care s-a cuibarit deja in gandurile noastre. Cei ce doresc sa preintampine un potential jaf al locuintei lor, o talharie, fac toate eforturile pentru a-l impiedica in primul rand pe talhar sa aiba acces la intrarea in acea locuinta.

Multi oameni au convingerea ca necesitatile sexuale sunt atat de puternice, incat este imposibil sa le poti rezista. Asta se intampla in situatia in care ne-am obisnuit sa le cedam, pregetand sa folosim instrumentele pe care ni le ofera Biserica pentru a ne supune trupul vointei. Daca vom respecta posturile, in special in zilele de miercuri si vineri, daca vom manca cantitati moderate de mancare, daca ne vom feri de bauturile alcoolice si de droguri, vom face in mod cert un mare pas inainte in lupta cu poftele trupesti. Sa nu uitati ca un trup sanatos contribuie in mod substantial la sanatatea sufletului.

Sa asezam la inima povata Sfantului Efrem Sirul: “Ganditi-va la cele bune pentru a nu va gandi la cele rele”. De asemenea, aveti grija sa nu va petreceti timpul liber cu persoane ale caror glume si povestioare va pot aseza ganduri pacatoase in minte. Feriti-va de “tovarasiile rele”, intrucat ele “strica obiceiurile bune”. (v.I Corinteni 15,33).

 

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Jurnal de bunici

 Distracție la maxim 

Ieri a fost o zi de toamna frumoasa, iar noi și prichindeii am profitat din plin de ea. Dupa micul dejun am pornit la drum, fiecare fiind preocupat de activitatea lui:

Matei si Alex au desenat

Bunica a tricotat

Iar bunicul a condus.

La Domeniul Cantacuzino de la Floresti a avut loc cea de-a VIII-a ediție a Velocrosului Castanilor, in cadrul caruia au avut loc competiții de Duatlon (alergare+bicicleta+alergare) la care au participat copii cu vârste cuprinse de la 3 la 13 ani, dar si adulți. Matei si Alex au fost foarte entuziasmați de concursurile celor mici, dupa care au participat la ateliere dedicate copiilor, jucandu-se sau modeland plastilina.

La plecare Alex a admirat "cau maie" si magalusii.

De la Domeniul Cantacuzino am plecat la Homoraciu, la "Ferma vietii", unde am alergat, am urmărit copiii care pregăteau gogosi, dar ne-am si "pus in scena" povestea "Cei trei purcelusi", bunicul fiind lupul fioros. Motiv de veselie si chitaiala. Atrași de celelalte lor, au venit si alți copii sa "lupte" împotriva lupului cel rau.

La final am savurat o gogoasa facuta de copii

Ziua s-a incheiat cu urmărirea unui film de desene animat: "Oliver si prietenii lui".