luni, 21 mai 2018


PRIMUL CONCEDIU AN 2018 – ZIUA A TREIA

Programul de plimbare pentru cea de-a treia zi din concediu a fost urmatorul: Cetatea Alamsului, manastirile Stramba si Voivodeni, Castrul Roman Pollorisum, Gradina cu Narcise, Cetatea Almasului.
            Dupa micul dejun, am pornit la drum, iar primul obiectiv turistic la care ne-am oprit a fost cetatea Alamasului, din satul cu acelasi nume. Drumul este accesibil cu auto pana aproape de cetate. La poalele cetatii se afla o frumoasa pajiste, unde sunt amplasate chisocuri pentru petrecerea timpului liber.












Dupa ce am vazut ruinele cetatii Almas, dupa ce ne-am bucurat cateva momente de linistea din jur si am admirat peisajul din vale, am pornit mai departe, spre urmatorul obiectiv: Gradina Zmeilor, rezervatie naturala interesanta pentru grupurile de stanci cu forme neregulate si denumiri de legenda. Din pacate, am ratat aceasta destinatie, pentru ca nu am putut-o localiza.

            Urmatorul popas turistic a fost manastirea Stramba, un colt de rai, situat in localitatea Paduris, com. Hida. Ne-am plimbat prin curtea manastirii, am admirat agheasmatarul, fantana Maicii Domnului, biserica nou construita. Ultimul popas l-am facut la pangarul manastirii. Aici, ne-a intampinat cu multa caldura si cu zambetul pe buze un calugar cu care am stat mult de vorba. Asa am aflat ca aceasta manastire este darul unei femei garbove careia Dumnezeu i-a vindecat fiica. Cand fiica acesteia s-a imbolnavit fiind la un pas de moarte, a plecat in cautarea celor doi schimnici despre care auzise ca se nevoiesc in padurile din preajma. Cand i-a gasit pe cei doi calugari, “stramba” i-a rugat plangand sa-i vindece fiica spunand ca daca fiica ei se insanatoseste le va construi o biserica si chilii si le va da si o mosie. Vazand durerea mamei, cei doi calugari s-au rugat Bunului Dumnezeu sa-i vindece fiica bolnava, lucru ce s-a si intamplat in foarte scurt timp. Vazand minunea facuta de Dumnezeu, “Stramba” s-a tinut de cuvant si si-a donat o parte din avere.
Tot de la parinte am aflat ca stareta manastirea este chiar Maica Domnului, aici aflandu-se icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita “Dulcea Sarutare”. 











Dupa ce am stat de vorba, parintele ne-a deschis bisericuta de lemn, pentru a ne inchina si noi la icoana Maicii Domnului, spunandu-ne ca bisericuta este inchisa, intrucat calugarii merg la treburi, de multe ori destul de departe de manastire.
            Rasfoind cartea “Remedii patristice pentru boli contemporane: gândurile răutăţii şi tămăduirea lor. Perspective evagriene” am constatat ca parintele cu care ne-am conversat aproape 2 ore, era de fapt parintele staret al manastirii: arhimandrit Otelea Grighentie.
            Pe drumul de intoarcere ne-a intampinat un pui de caprioara care nu s-a speriat de masina. Ce-i drept mergeam foarte incet pentru ca admiram peisajul. Din pacate telefonul nu era la indemana, asa ca am ratat imortalizarea acesteia.
            Urmatoarea oprire a fost la manastirea Voivodeni. La capatul aleii ce merge spre manastire, ne-a iesit in cale un calugar batran care ne-a intrebat de unde suntem. I-am spus ca de la Ploiesti, la care dansul a spus: aha, sunteti petrolisti. I-am raspuns ca asa este cunoscut orasul Ploiesti-ca orasul aurului negru, iar noi chiar lucram in domeniul petrolului.
            Dupa ce ne-a insotit in vizitarea ansamblului monahal, ne-a invitat la masa, servindu-ne cu ciorba de ciuperci Pleurotus (un deliciu ce intrece ciorba de burta) si cus-cus cu legume. Multe sfaturi am primit si aici, multe lucruri interesante am auzit.
            Cu burtica si sufletul pline, am pornit mai departe, spre Poiana Narciselor. Pentru ca indicatoarele lipseau cu desavarsire, in urma intrebarilor pe care le-am pus in stanga si in dreapta si am ajuns intr-un camp. Acolo erau doi sateni ce reparau un tractor si care ne-au explicat ca pentru a ajunge in poiana mai aveam de mers vreo 2 km cu masina, apoi inca 3 km pe jos. Dar, dupa parerea lor, un se merita efortul pentru ca narcisele nu erau inflorite. Au fost destul de convingatori, drumul avea destule hartoape, asa ca am renuntat.
Timpul petrecut la cele doua manastiri a trecut placut si repede, insa a facut imposibila vizitarea Gradinii Botanice din Lugoj. Am ajuns la vila seara, am servit cina, apoi relaxare totala la piscina.


Niciun comentariu: