marți, 7 octombrie 2014


MINIWEEK-END SINAIA
 

In ultimul week-end al lunii septembrie, intotdeauna, la Sinaia, este frumosul festival „Sinaia Forever”. Desi pentru mine reprezinta regalul festivalurilor de toamna din zona, anul acesta am fost foarte dezamagita de organizarea lui. Nu a mai avut frumusetea si eleganta anilor trecuti.

Noi am ajuns sambata, si nu vineri asa cum obisnuiam in alti ani, iar Festivalul era in plina desfasurare. Cu toate ca tema a fost minunata, „Bon Ton”, foarte putine au fost momentele si standurile care sa te duca cu gandul la aceasta tema.

            Cel mai interesant si frumos a fost teatrul Masca, cu reprezentatiile lui in aer liber.

 
 

 

Interesante au fost si standurile cu mici mestesugari:

 




 


Cu toate acestea, week-endul a fost mai mult decat minunat.

Cabana unde am fost cazati, este situata la poalele muntelui, ceva mai departe de centrul orasului, asa ca linistea si aerul curat ne-au insotit permanent.

Duminica, am pornit spre culmile muntilor, insotiti de un om caruia muntele ii este foarte drag si pe care il cunoaste in profunzime, vorba romanului : ca pe propriul buzunar.

Pentru ca drumul este asfaltat, am urcat cu masina pana aproape de cabana „Piatra Arsa”. Cand am ajuns pe platou, sus pe culmea muntelui, am lasat masina in parcare si am pornit in pas agale, mangaiati de razele blande ale soarelui de toamna, spre cabana.

Drumul a fost insotit de explicatiile dragului nostru insotitor, insa cred ca cel mai bine vorbesc pozele.

Soseaua spre cabana Piatra Arsa.

 
 

In zare se vede complexul „Piatra Arsa”



Platoul Bucegilor, cu terenul erodat de turmele de oi..

 



Padure de jnepeni

 

 

Con si ramura de jneapan



 

Desi nu am fi plecat de acolo, foamea ne-a trimis inapoi la cabana unde ne asteptau aburinde o tocanita de curcan si una de porc, gatite nu de un bucatar vestit ci de un.........padurar. Au fost delicioase.

Dupa ce am servit acele gustoase tocanite, ne-am grabit spre casa, pentru ca sa ajungem la timp la cununia uneia dintre cele mai dragi colege ale mele.

Am ajuns la timp pentru a participa la slujba si pentru a-i ura „Casa de piatra.”

Niciun comentariu: