marți, 9 septembrie 2014


Festivalul Cascavelei

 

 

            Toamna este anotimpul in care se culeg roadele muncii unui an intreg. Acum camarile se umplu de bunatati care de care mai apetisante, in beciuri apar butoaiele pline cu must sau cu tuica galbena ca puful de pui.

            De toate acestea ne bucuram si noi, cei care locuim la bloc si nu avem un coltisor de gradina. Cum ne bucuram? Mergand la festivalurile care au loc in aceasta perioada.

            Dupa „Festivalul dulcetii” care a avut loc la Brebu la sfarsitul lunii august si unde ne-am delectat cu dulceturi care de care mai parfumate si mai delicate, cu prajituri de casa facute de gospodine harnice, a venit acum randul „Festivalului Cascavelei” de la Valea Doftanei.

            Este unul dintre festivalurile dragi sufletului nostru, de la care nu lipsim, asa ca duminica dupa-amiaza, am pornit spre Valea Doftanei. Soarele bland si adierea delicata a vantului ne-au insotit tot timpul. Cand am ajuns acolo, multe masini parcate de-o parte si de alta, de nu aveai unde sa arunci un acr. Spre deosebire de alti ani, acum in toata zona se circula in sens unic (doar dus). Neavand unde sa parcam am zis ca renuntam, asa ca am continuat sa mergem pe varianta, pentru a iesi din nou in soseaua pricipala. Nu mi-a parut rau pentru ca am vazut partea frumoasa a Vaii Doftanei, cu peisaje minunate, cu multe fanete, raul care curgea molcom la baza soselei. Bineinteles ca si aici erau masini parcate pe partea dreapta. La un moment dat am vazut un loc liber si ne-am oprit. Deci, la festival am ajuns prin partea din spate.

            Odata ajunsi aici, am inceput sa ne plimbam printre tarabele pline cu bunatati: cascavea, cas, branza de burduf, urda dulce si sarata, carnati si slaninuta; pastrav la tepuse. Multi producatori, multe bunatati, care de care mai apetisante.

            In alta parte erau terasele cu gratare pe care sfaraiau imbietor mititei, carnaciori, pastrama si vestitul bulz. La mese oamenii degustau aceste bunatati si le udau cu must si bere rece. Toate in compania spectacolului care se derula pe scena.

            O alta zona a fost aceea a mestesugarilor. Aici am admirat cojoace; bundite si caciulite lucrate cu multa migala; cizme de piele care de care mai frumoase; imbracaminte pentru vanatori si multe, multe alte lucruri frumoase.

            Nici nu-ti vine sa crezi cate lucruri minunate pot face doua maini dibace.

            Si, pentru ca sa nu plec de la Festival fara nici o amintire copiii mi-au luat o covata de lemn pentru framantat painea, pentru ca imi doream tare, tare mult.

 




            Abia astept sa framant o painica.

            Acum, cu nostalgie in suflet, asteptam urmatorul Festival. Cred ca este Festivalul vinului de la Valea Calugareasca.

Niciun comentariu: