Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Grigorie Decapolitul, ale Sfantului Mucenic Dasie si ale Sfantului Ierarh Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt despre Sfântul Andrei, la îngroparea unui bogat.

Sfântul Andrei, umblând la lucrul cel bun, în grabă trecând a văzut de departe ducând pe un mort, înaintea sa. Si era omul acela foarte bogat si multime multă de popor mergea după dânsul, cu multe lumânări si tămâieri. Iar clericii cântau pe lângă el obisnuitele cântări de îngropare si plângere multă se auzea de la ai săi. Si vedea Sfântul, cu ochi înainte văzători, ce se făcea la mortul acela, si a privit îndelungată vreme, până ce a început să nu se mai simtă pe sine. Si, iată, a văzut multime de arapi mergând înaintea lumânărilor si cu glas strigând: „Amar lui, amar lui.” Si tineau si niste saci în mâini si turnau cenusă pe oamenii care mergeau împrejurul mortului. Iar ceilalti jucau si râdeau fără de rusine, ca niste nerusinati. Altii urlau cum urlă câinii, iar alŃii guiŃau ca porcii, că mortul era pentru ei prilej de bucurie si de veselie, altii, mergând împrejurul lui, stropeau pe cel mort cu apă urât mirositoare, iar altii zburau prin văzduh împrejurul patului si mare duhoare iesea din trupul păcătosului aceluia. Iar altii mergeau în urmă, bătând din mâini si din picioare, făcând larmă mare, batjocorind pe cei ce cântau si grăind: „Să nu vă dea vouă Dumnezeu nici unuia să vedeti lumina, ticălosilor crestini, de vreme ce cântati la un câine. Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletul lui, că si robul lui Dumnezeu îl numiti pe acesta, care este vinovat de toată răutatea.”. Si privind iarăsi, iată una din căpeteniile drăcesti, cu ochii învăpăiati, tinea în mâinile sale smoală si pucioasă, mergând la mormântul nenorocitului aceluia, ca să-i ardă trupul. Iar săvârsindu-se îngroparea, iată si îngerul în chipul unui tânăr frumos, cuprins de întristare si plângând cu mare plângere. Si era aproape de Sfântul Andrei, mergând alăturea. Deci, socotindu-l Andrei că acesta este un tânăr din cei de aproape ai omului celui mort si pentru aceasta plânge, s-a apropiat si i-a zis: „Juru-te pe tine, pe Dumnezeul cerului si al pământului, să-mi spui care este pricina plângerii tale? Că n-am văzut niciodată pe nimeni plângând asa după mort, ca tine.” Si a zis îngerul către dânsul: „Pricina plângerii mele este că am fost păzitor al acestuia, pe care l-ai văzut ducându-l la mormânt, si, iată, l-a luat pe el diavolul; aceasta este pricina plângerii si întristării mele.” Si a zis Sfântul către dânsul: „Acum am înteles cine esti tu. Rogu-mă dar, tie, Sfinte înger, spune-mi mie, ce fel au fost păcatele lui, pentru care l-a luat pe el diavolul în mâinile lui?”.

Răspuns-a îngerul: „De vreme ce voiesti să stii aceasta, Andreie, alesule al lui Dumnezeu, netăcând, îti voi spune tie, că văd frumusetea sufletului tău, strălucind ca aurul cel curat, si, văzându-te pe tine, m-am mângâiat putin de necazul meu. Acest om era bărbat cinstit la împărat, însă era plin de păcate si foarte hain în viata sa si desfrânat si adulter si sodomit, înselător si nemilostiv, iubitor de argint, mincinos si urător de oameni, pomenitor de rău, luând camătă, călcător de jurământ, pe slugile sale le chinuia cu foamea, cu bătăile, lăsându-le fără de haine si fără încăltăminte, iarna. Si în asa fel era pângărita lui aprindere si urâta lui poftă, că a spurcat ca la trei sute de suflete si pe multi i-a ucis si sub pardoseala grajdurilor de cai i-a îngropat. Si a venit asupra lui secerisul si l-a aflat pe el moartea nepocăit si, negrăite păcate având, au luat dracii sufletul lui, iar spurcatul lui trup, ai văzut singur cu ce fel de batjocură a fost petrecut de duhurile răutăŃii. Deci, pentru aceasta, o, sfinte suflete, eu mă întristez si, cuprins de necaz mare, plâng, că cel păzit de mine este acum de râs demonilor.”.

Aceasta grăindu-le, îngerul lui Dumnezeu nevăzut s-a făcut de la Sfântul. Iar cei ce mergeau pe ulită, văzându-l numai pe Sfântul Andrei stând de vorbă singur, iar pe înger nevăzându-l, ziceau între ei: „Vedeti pe nebunul acesta, cum glumeste si către zid vorbeste, nepriceputul.” Si-l împingeau pe el si-l goneau, zicându-i: „Ce-ti este tie, nebunule? Grăiesti cu zidul, nevrednic fiind să vorbesti cu oamenii?”. Iar Sfântul, tăcând, s-a dus, si, mergând la un loc ascuns si aducându-si aminte de nenorocitul acela pe care-l văzuse ducându-l la groapă, plângea cu amar de pierzarea lui si grăia rugăciunea către nevăzutul Dumnezeu. Iar după ce a sfârsit, a văzut dracii venind la mormântul ticălosului aceluia. Si, iată, s-a pogorât îngerul Domnului ca un fulger, iute, tinând în mâini un băt de aramă, si gonea duhurile necurate de la primejduitul acela, ca să nu-l ardă cu smoală si cu pucioasă, pentru rugăciunea Sfântului. Dumnezeului nostru, slavă!

 (Proloage)