Pilda

 Întru această zi, cuvânt despre un călugăr, care voia să stie judecătile lui Dumnezeu.

A fost un oarecare călugăr sihastru, plin de toate bunătătile, care se ruga lui Dumnezeu, zicând asa: „Doamne, dă-mi mie să stiu ce sunt judecătile Tale, cele de multe feluri”. Si a făcut post mare pentru această pricină. Dar nu i-a arătat Dumnezeu lui de vreme ce este cu neputintă omului a le cunoaste pe acelea. El însă se nevoia mai departe, rugând pe Dumnezeu pentru aceasta. Deci, Dumnezeu, vrând să-l încredinteze pe el si să nu se ostenească fără de minte, i-a dat lui un gând ca acesta: să meargă să cerceteze pe un bătrân, vechi de zile, ce stătea departe de dânsul, ca să-l întrebe pe el. Deci, luându-si hrană, s-a dus la staretul. Si i-a trimis Dumnezeu lui un înger în chip de călugăr si întâmpinând pe sihastrul, i-a zis: „Unde mergi, robul lui Hristos?”. Iar el a zis: „La cutare sihastru”. Iar acela a zis: „Si eu, dar, voi merge cu tine la dânsul”. Deci, bucurându-se sihastrul de tovărăsie, au mers împreună. Si în ziua dintâi, mergând, au găzduit la un oarecare om, iubitor de Dumnezeu, si acela primindu-i pe ei, i-a cinstit cu multă omenie si au mâncat dintr-un blid de argint. Iar după ce au mâncat, îngerul luând blidul, l-a aruncat în mare. Si s-a întristat foarte, de aceasta sihastrul. Iar de acolo mergând, a doua zi, au găzduit la un om primitor de străini, care si picioarele lor le-a spălat si bine i-a cinstit pe ei. Si omul acela a adus la dânsii încă si pe singurul său fiu, ca să-l blagoslovească pe el, precum l-au si blagoslovit; dar peste noapte, mergând, îngerul i-a sugrumat copilul. Si simtind sihastrul, nu i-a zis nimic, pricepând că mai pe urmă avea să înteleagă. Iar a treia zi mergând, n-au aflat pe nimeni care să-i primească, însă au găsit o casă pustie, veche, si sezând la umbra peretilor, au început a mânca posmagi, de care ducea sihastrul. Si, după ce au sezut ei, îngerul sculându-se, s-a încins si a început a strica casa si iarăsi a o zidi pe ea. Atunci, sihastrul a început a-l ocărâ pe el cu mânie si mustrându-l, îi zicea asa: „Oare înger esti sau drac? Că nu faci lucrurile lui Dumnezeu”. Si i-a zis lui îngerul: „Dar ce am făcut?”. Si i-a răspuns bătrânul: „Ieri si alaltăieri, acolo unde ne-au primit acei oameni de Dumnezeu iubitori, unuia blidul i l-ai aruncat în mare, si altuia i-ai omorât copilul, iar aici, unde n-am aflat nimic si nici oameni nu sunt, oare cui zidesti casa aceasta?”. Atunci i-a spus îngerul: „Să nu te minunezi, bătrânule, de aceasta, nici să nu te smintesti de mine, ci ascultă ca să-ti spun: Omul cel ce ne-a primit pe noi întâi era plăcut lui Dumnezeu întru toate, dar blidul pe care l-am aruncat îi venise lui dintr-o nedreptate. Deci ca să nu-si piardă plata sa, din pricina blidului aceluia, l-am aruncat în mare, iar tu nu te mira de aceasta. Asemenea, al doilea om, plăcut este si el lui Dumnezeu, dar de i-ar fi trăit acel copil mic, apoi de mare răutate avea să fie pricinuitor si vas al vrăjmasului. Pentru aceea l-am sugrumat si i-am scos sufletul, pentru bunătatea tatălui său, ca si acela să se mântuiască. Deci, nici de aceasta să nu te smintesti, părinte”. Iar bătrânul i-a zis: „Dar aici, în loc pustiu, ce faci, stricând casa aceasta si iarăsi zidind-o pe ea?” Si i-a răspuns îngerul: „Omul din casa aceasta si-a pierdut averea si, sărăcind, a plecat. Dar mosul lui, zidind palatul acesta a pus aur în perete. Deci, pentru aceea i-am surpat casa, ca nu cumva să piardă cineva pe Dumnezeu, căutând aurul acela aici si sufletul acela să se osândească, zidul nou arătând că peretii vechi nu mai sunt”. Si acestea spunându-i-le cu de-amănuntul, îngerul i-a zis lui: „Mergi, bătrânule, la chilia ta înapoi si nu te mai osteni fără de minte. Că grăieste Duhul Sfânt: Judecătile Domnului sunt adânci si mult necercate si nestiute de oameni. Deci, nu căuta să le pătrunzi pe ele, că nu-ti este tie de folos”. Si acestea zicând către bătrân, îngerul, într-acel ceas, s-a făcut nevăzut. Iar sihastrul, temându-se foarte, a înteles să nu mai întrebe de judecătile lui Dumnezeu, spunând tuturor cele întâmplate. Si asa si-a mântuit sufletul său în Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos.

 

(Proloage)