MFC-RASARIT

 RASARIT DE SOARE PE DRUMUL SPRE MARE

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului si mama sa, Sfanta Antuza, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh, despre camătă.

Oamenii lumii acesteia niciodată nu se lasă de sfadă, dacă nu-si iau lucrurile cu un câstig. Că iau camătă ca pret al adevărului, ca si când începătura de răutate si de asupreală este dreptul lor. Deci, pentru aceasta, cei ce iau camătă, necurati si aspri se numesc si sunt urâti înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Drept aceea, la crestini, gândul si chivernisirea din camătă este lucru cu totul de lepădat si de defăimare, precum a zis Proorocul despre cetatea cea nedreaptă, din mijlocul căreia nu lipseste camăta si viclesugul. Iar despre cel drept a zis: „Argintul său în camătă nu l-a dat.” Si iarăsi: „De camătă si de strâmbătate va izbăvi sufletele lor.” Iar la Proverbe zice: „Să nu-ti înmultesti bogătia ta din camătă si din dobândă, ci să miluiesti pe cel sărac ca să te mântuiesti.” Stiu si eu pe unii că si-au păgubit capetele si sufletele după dobânda cea din camătă. Iar Legea porunceste, zicând: „Celui de o credintă cu tine, să nu-i dai din camăta argintului si a bucatelor, nici din cea a toate roadele.” Si iarăsi: „Lucrurile tale să nu le dai în camătă.” Iar Eclesiastul, pentru cei ce se îmbogătesc din camătă si din strâmbătate, a zis asa: „Este o nedreptate pe care am văzut-o sub soare, bogătie adunată din cămătării, care piere rău în gâlcevi, si nu se va curăti sufletul acela de păcat si toate zilele lui sunt în întuneric si în mânie multă.” Iar Apostolul a zis, către Timotei, scriind: „Pe cei bogati să-i înveti să nu nădăjduiască în bogătia lor, ci în Dumnezeu, Cel ce ne dă nouă toate din destul, ca să ne bucurăm de ele, îndeamnă-i a se îmbogăti prin fapte bune, să fie milostivi si prin aceasta a se strânge nouă comoară în ceruri.”

Deci, supuneti-vă, fratilor, dumnezeiestii Scripturi, depărtati-vă de cumplita luare de camătă si de pofta cea urâtă de Dumnezeu, că înjugată este camăta cu viclesugul. Să râvnim mai bine râvnei celei bune a fericitului Zaheu, zicând împreună cu dânsul: „Iată, jumătate din avutia mea, Doamne, o dau săracilor si, de am nedreptătit pe cineva, întorc împătrit”, ca si noi să auzim de la Stăpânul, Mântuitorul, Cel ce stie cele ascunse ale noastre: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia.” Căruia se cuvine slava, acum si pururea si în vecii vecilor ! Amin.

 

(Proloage)

Expoziție

 "Dovleacul - culoare și aroma"

De câțiva ani buni, dovleacul este asimilat cu "Halloween" și îl vedem, in special, sub forma de felinare înspăimântătoare.

Ei bine, nu este înspăimântător. Dovleacul sau bostanul, cum mai este cunoscut în unele regiuni ale tarii, se folosește de foarte mult timp. De multe ori, toamna târziu, bunicuțele noastre coceau in soba deliciosul dovleac alaturi de mere și gutui sau ne așteptau cu cate o delicioasa plăcintă galbena și aromata.

Nu mai spun ce delicioase sunt semințele coapte de dovleac, ronțăite la un film bun sau citind o carte captivantă.

Azi, dovleacul este folosit la foarte multe preparate, dulci sau sărate.

Împreună cu "Micii Creatori" de la Centrul Parohial Sfântul Gheorghe Nou", am pregătit expoziția "Dovleacul -culoare și aroma". Timp de două zile, micuții au pregătit numeroase preparate, printre care: gogoși și clătite cu dovleac, humus și tartine cu dovleac, faguri, budinca, briose și alte bunătăți ce conțin dovleac.

Brioșe simple din dovleac, dar și ornate

cu cremă de dovleac 

Bruschete cu dovleac și cascaval

Gogoși, clătite și prăjitură cu dovleac

Semiluna cu dovleac

Faguri și prăjituri cu dovleac 

Toate bunătățile au fost oferite spre degustare enoriașilor care au participat la Sfânta Liturghie.

O doamna din parohie, foarte talentata, a adus copiilor doua "căpșoare minunate" realizate din pasta de zahar. Ele au "stat" cuminți pe masa plină cu bunătăți și au fost savurate la final de micuții patiseri. Ii mulțumim doamnei și surorii dânsei, atât pentru bunătățile, cât și pentru ajutorul oferit.

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, ale Sfintilor Martiri si Marturisitori Nasaudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra si Vasile din Telciu si ale Sfantului Cuvios Nil Pustnicul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre milostenie.

Cu milostenia si cu credinta se curătă păcatele. Iar milostenie socotesc nu pe cea adunată din silnicia si din jaful altuia, că aceea nu este milostenie, ci cruzime si neomenie. Că ce folos este a dezbrăca pe unul si a îmbrăca pe altul? Că, chiar si toată averea altuia de vom da, de nici un câstig nu ne este nouă. Si dovadă este Zaheu care, atunci când îsi făcea rugăciunea la Dumnezeu, a zis: „Voi întoarce împătrit celor ce i-am năpăstuit”. Iar noi, de mii de ori năpăstuind si apucând, socotim că ne rugăm lui Dumnezeu; dar, oare, nu-L mâniem pe El, încă si mai mult?

Că, spune-mi mie, dacă ai fi adus la altar un cal mort, trăgându-l din răspântiile drumului, oare nu toti te-ar fi gonit pe tine, ca pe un spurcat si un iesit din minte? Deci, de ce nu te-as mustra? Că, dacă este adunătură din jafuri, nu este numai precum calul cel mort, ci cu mult mai rău. Si tu acelasi lucru faci, când, prin cuvintele tale, făgăduiesti lui Dumnezeu că te vei depărta de rele, iar, prin obiceiurile cele rele, ajutorezi din jafuri pe cei ce n-au si, asa, îti aduci jertfa ta la altar. Dar acum, nu este numai această singură greseală, ci si una mai cumplită decât aceea, că necinstesti, adică, sufletele sfintilor. Că altarul, masa aceasta, este de piatră sau de lemn, si se sfinteste si se curăteste, iar acele suflete pe însusi Hristos îl poartă si tu îndrăznesti a trimite acolo, în ele, o necurătie ca aceasta. Dar el zice, că nu dă ajutor din avutia aceea, ci din altă avere curată. De râs sunt aceste cuvinte si glume. Oare nu stii că dacă întru averea ta cea multă va cădea si averea nedreaptă, aceasta pe toată o necinsteste. Precum si într-un izvor curat cineva aruncând gunoaie, tot izvorul îl face necurat, asa si lăcomia, intrând în bogatie o strică pe ea. Pentru că, iată, s-a zis: „Din această pricină mai bine este a nu milui”. De vreme ce si Cain mai bine era să nu fi adus jertfă nicidecum, decât aducând jertfă proastă, să mânie pe Dumnezeu.

Iar cel ce ajută, din cele străine, cum nu-l va mânia pe Domnul? Că zice Dumnezeu: „Jefuirea altuia este jefuirea Mea, iar nu din averea ta. Acela este stăpânul averii aceleia, chiar dacă de mii de ori o vei tine tu pe ea. Eu ti-am poruncit, zice Domnul, să nu jefuiesti, iar tu cu jafuri Mă cinstesti”. Si oare nu-ti va zice tie: „Tu gândesti fărădelegea, că Eu sunt asemenea tie. Mustra-te-voi si-ti voi pune înaintea fetii tale păcatele tale”. Să ne depărtăm deci, de cele nedrepte si cele drepte să le facem, pentru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Jurnal de noiembrie

 Jurnal de noiembrie-ziua 11

Cu 34 de ani in urma, eu si sotul, ne-am unit destinele in fata lui Dumnezeu. In toti acesti ani, am mers alaturi unul de celalalt, ne-am bucurat de cele bune si ne-am sustinut sa trecem cu bine de cele mai putin bune.

In aceasta seara, am primit un superb buchet de flori si am ales sa serbam evenimentul cu o cina in oras.

Sunt recunoascatoare pentru toti acesti ani, si ma rog Bunului Dumnezeu sa ne daruiasca si in continuare o viata la fel de frumoasa si de acum inainte.

 

Despre milostenie (II)

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Mina, ale Sfintilor Mucenici Victor, Vichentie si Stefanida si ale Sfantului Cuvios Teodor Studitul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre milostenie.

Milostenia este mestesugire înteleaptă, folositoare celor ce o fac pe ea; si prietenă de aproape cu Dumnezeu este, că de-a pururea stă înainte, aproape de El, si cu lesnire aduce daruri pentru oricine voieste, dacă nu este asuprită de noi. Iar asuprită este atunci când o facem din bunuri străine. Iar când este curată, multă îndrăzneală are, că ea dezleagă legăturile celor legati, strică întunericul, stinge focul, omoară viermii, izgoneste scrâsnirea dintilor si cu multă bucurie deschide usile cerului. Că împărăteasă este cu adevărat, asemeni cu Dumnezeu făcând pe oameni. Că zice: „Fiti milostivi, precum si Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).

Si este usoară, având aripi de aur cu zbor care înfrumusetează pe îngeri, precum zice Proorocul: „Aripile voastre argintate vor fi, ca ale porumbitei, si spatele vostru va străluci ca aurul” (Ps. 67, 14). Că mai bine decât un porumbel, porumbita priveste prin gene cu ochi blânzi si nimic nu-i mai frumos decât ochii acestia. Frumos este si păunul, dar pe lângă porumbită este ca o nimica. Ea este pasăre frumoasă si minunată având aripi de aur, care vede mai înalt decât toate, fecioară este cu fata albă si blândă. Cu aripi este si usoară, stând înaintea scaunului împărătesc. Si, când vom fi judecati, va sta grabnic de fată si se va arăta si ne va scoate pe noi de la osândă, îmbrăcându-ne cu aripile sale; că jertfe ca acestea voieste Dumnezeu, de la noi, Căruia se cuvine slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Tertiu si Cvart si ale Sfantului Mucenic Orest, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt de suflet folositor, din Pateric.

Un oarecare frate din Tebaida ne spunea nouă, zicând: „Eu, fratilor, am fost feciorul unui aducător de jertfe idolilor. Deci, când eram eu copil, vedeam de multe ori pe tatăl meu mergând seara si dimineata în capiste, închinându-se si tămâind idolii. Iar, odată, am mers eu după tatăl rneu, în taină, nestiindu-mă el, ca să văd ce face când merge în capiste si cum se închină. Si, dacă am mers si am intrat în capiste, am văzut pe satana, sezând ca un împărat pe scaun împărătesc, si toti ostasii lui stând înaintea lui. Si, a venit unul din draci si i s-a închinat lui, iar el l-a întrebat, zicând: „De unde vii si ce ai făcut?” Răspuns-a dracul si a zis: „lată, în cutare parte am fost si am ridicat sfadă si război mare si multă vărsare de sânge am făcut între oameni si am venit să-ti spun”. Zis-a lui satana: „În câte zile ai făcut aceasta?” Răspuns-a demonul: „în treizeci de zile”. Si, mâniindu-se, a poruncit de l-au bătut pe el, zicând: „Numai această slujbă mi-ai făcut în atâtea zile?”

Si aceasta făcându-se, a venit alt drac, închinându-se lui. Iar el l-a întrebat si pe acela, zicând: „De unde ai venit?” Răspuns-a acela: „Am fost pe mare si am ridicat furtună mare asupra unei corăbii cu multime de oameni si s-au înecat toti în mare si am venit ca să-ti spun”. Si, l-a întrebat pe el zicând: „În câte zile ai făcut aceasta?” Răspuns-a el, zicând: „În douăzeci de zile”. Si a poruncit de l-au bătut si pe acela, zicând: „De ce numai atât de putin lucru si atât de putină slujbă mi-ai făcut în atâtea zile?” Si, iată, si al treilea drac a venit si s-a închinat lui. Si l-a întrebat si pe acela de unde a venit. Si a răspuns si acela, zicând: „întru această cetate s-a făcut o nuntă. Si am pornit sfadă si război mare între nuntasi si între mire si mireasă. Si multă vărsare de sânge am făcut si am venit să-ti spun”. Si l-a întrebat pe dânsul, zicând: „În câte zile ai făcut aceasta?” Si a zis: „În cinci zile”. Si a poruncit să-l bată si pe acela, zicând: „Pentru ce în cinci zile numai atât de putină slujbă si lucru ai făcut?”

După aceasta a venit si altul si i s-a închinat lui. Si l-a întrebat si pe acela, zicând: „Dar tu de unde ai venit?” Răspuns-a acela, zicând: „Eu, stăpâne, sunt patruzeci de ani de când mă lupt cu un călugăr sihastru în pustie, iar întru această noapte l-am împins si l-am aruncat în desfrânare”. Iar satana, auzind aceasta, s-a sculat si l-a sărutat pe el si l-a pus pe scaun aproape de dânsul, zicând: „Cu adevărat bun lucru si plăcută slujbă mi-ai făcut, vrednic esti de cinstea mea, că ai făcut o ispravă ca aceasta”.

Acestea, văzându-le cu ochii mei si cu urechile mele auzindu-le, am cunoscut că mare este cinul călugăresc. Drept acea si eu, lăsând lumea, am iesit în pustie, Dumnezeu povătuindu-mă pe calea mântuirii”.

 (Proloage)

Despre ascultare

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Nectarie de la Eghina, ale Sfintilor Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian si Nicostrat, ale Sfintilor Mucenici Onisifor si Porfirie si ale Sfintei Cuvioase Matrona, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre monahul Ioan Colov si ascultarea sa (sec. V).

Fericitul Ioan s-a numit Colov din pricina staturii, smereniei si ascultării lui. Deci, lăsând lumea, tânăr fiind, a mers în Schit cu Daniil, fratele său adevărat, si amândoi s-au făcut călugări si, sezând în chilie, se nevoiau, ostenindu-se cu postul si cu rngăciunea. Iar, într-una din zile, Ioan a zis fratelui său Daniil: „Eu nu vreau să mă mai îngrijesc de trup; drept aceea, nici nu voi bea, nici nu voi mai mânca bucate ce sunt gătite la foc, ci ca un înger fără de griji vreau să petrec în pustie”. Si, dezbrăcându-si hainele sale, s-a dus din chilie. Însă în acea noapte a fost tare rece si, nemaiputând răbda, Ioan s-a întors la chilie si se grăbea, bătând în usă. Iar fratele său, vrând să-l mustre pe el, abia i-a răspuns:

„Cine esti de te grăbesti asa?” Si a zis: „Eu sunt Ioan, fratele tău; neputând suferi frigul, m-am întors ca să-ti slujesc tie”. Si i-a grăit: „Nu-ti voi deschide, du-te de aici, demone, si nu mă ispiti pe mine, că fratele meu este înger si de trup nu se îngrijeste, nici hrană nu-i trebuie”. Deci, după ce s-a pocăit, deschizându-i, l-a primit pe el si i-a zis lui: „Frate, ai trup, deci se cade tie a pătimi si a te îngriji pentru haine si pentru hrană”.

Iar după aceasta s-a dus Ioan la un mare staret teban, anume Pavel, si-i slujea lui. Si-l învăta pe el despre ascultare. Iar după ce a făgăduit ca întru toate să-l asculte pe staret, luând bătrânul un lemn uscat, l-a înfipt în pământ cu un capăt în sus si i-a zis: „în toate zilele să-l uzi cu un vas de apă, până ce va face rod”. Si era apa departe de dânsii, încât se ducea de seara si venea dimineata. Iar, vreme de trei ani făcând aceasta, a înverzit lemnul si si-a dat rodul său. Deci, staretul a dat fratilor în biserică din acest rod, zicându-le: „Luati de mâncati, aceasta este rodul ascultării”.

După aceea, iarăsi i-a zis lui staretul: „în cutare loc am văzut gunoi de hienă. Du-te s-o aduci pe ea la mine”. Că era acolo o hienă rea si omora oameni si dobitoace. Si a zis Ioan: „Părinte, dar ce voi face de va veni asupra mea hiena?” Iar staretul, zâmbind, i-a zis: „De va veni asupra ta, să o legi pe ea si să o aduci aici”. Deci, s-a dus Ioan seara acolo si, iată, a venit si hiena. Iar el, după cuvântul staretului, a început a o goni pe ea, zicându-i: „Părintele mi-a zis mie să te leg pe tine”. Si, prinzând-o pe ea, a legat-o. Iar staretul sedea, asteptându-l pe el. Si iată a venit aducând hiena legată. Aceasta văzând, staretul s-a minunat si, vrând să-l smerească pe el ca să nu se mândrească, luând un băt, l-a lovit pe el, zicându-i: „Oare, câine mi-ai adus aici, rătăcitule? Dezleag-o pe ea”. Si îndată fericitul a dezlegat-o.

 

(Proloage)

Jurnal de noiembrie

 Jurnal de noiembrie-ziua 6

 Afara zilele sunt din ce in ce mai friguroase, mai reci si triste. Zic si eu ca greierele lui Toparceanu “Cri, cri, cri, toamna gri”.

Cu toata vremea mohorata de afara, ieri a fost o zi cu spor si cu multa bucurie duhovniceasca.

Dupa-amiaza, cu multa dragoste am pregatit o prajitura pentru o prietena, iar seara am participat la slujba de hram a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, in mica bisericuta de la Pantesti, un sat din judet. Biserica micuta, aproape intregul sat prezent, soborul de preoti, toate au contribuit la o slujba minunata, ce a adus bucurie in suflet.

      

      

Fiind localitate de deal, cand am iesit din biserica, frigul puternic a fost cel care ne-a intampinat.

 Sunt recunoscatoare pentru momentele de liniste si de rugaciune; sunt recunoscatoare pentru oamenii frumosi pe care i-am intalnit.

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Soborului Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil si al tuturor puterilor ceresti, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre Ioan Grădinarul.

Un oarecare grădinar, anume Ioan, era foarte milostiv fată de străini. Că lucra în grădină si toată osteneala sa o da ca milostenie, tinând numai cele câte erau de trebuintă pentru sine. Iar, mai pe urmă, i-a pus diavolul în minte un cuget, zicându-i: „Adună-ti tie putini arginti pentru când vei îmbătrâni, sau te vei îmbolnăvi si vei avea trebuintă de bucate.”

Si asa, adunând, a umplut o ulcică de arginti.

Deci, i s-a întâmplat lui de s-a îmbolnăvit si-i putrezea un picior al lui si si-a dat argintul la doctori pentru vindecare, dar tămăduire n-a câstigat. Iar, mai pe urmă, a venit la dânsul un doctor iscusit si i-a zis: „De nu-ti vei tăia piciorul tău, apoi tot trupul tău va putrezi.” Deci, s-a învoit ca să-i taie piciorul. Iar, într-acea noapte, si-a adus aminte si s-a pocăit de relele ce a făcut si, suspinând, plângea, zicând: „Adu-ti aminte, Doamne, de lucrurile mele cele dintâi pe care le făceam lucrând si le dam milostenie”. Si, acestea zicând el, a stat înaintea lui îngerul Domnnlui si ia zis: „Unde sunt argintii tăi, pe care i-ai adunat?” Atunci, dându-si seama, a zis: „Gresit-am Doamne, iartă-mă pe mine si, de acum, nu voi mai face asa.” Atunci îngerul s-a atins de piciorul lui si îndată s-a vindecat.

Iar dimineata, sculându-se, s-a dus în grădină ca să lucreze. Si a venit doctorul să-i taie piciorul si a zis: „Unde este Ioan ?” Si i-au spus lui: „De dimineată s-a dus la grădina sa”. Iar doctorul, înspăimântându-se, s-a dus la grădină si l-a văzut pe el săpând pământul. Si a proslăvit pe Dumnezeu, zicând: „Fericiti cei milostivi, că aceia se vor milui de Dumnezeu”.

 

(Proloage)

Jurnal de noiembrie

 Jurnal de noiembrie-ziua 6 

Ziua de ieri a fost o zi plina, cu planificari, dar si cu multa treaba.

Sunt recunoscatoare ca am reusit sa planific totul pentru expozitia de preparate din dovleac ce va avea loc duminica la biserica. Sambata, copiii vor pregati bunatatile, iar duminica le vom oferi participantilor la Sfanta Liturghie. Am stabilit echipele, programul de lucru, dar si ingredientele. De procurarea acestora s-au ocupat doua doamne din parohie, carora le multumesc din suflet. Expozitia “Dovleacul-aroma si culoare” vine sa combata timid serbarea de halloween.

Tot ieri am reusit sa achizitionez si cadourile pentru tinerii ortodocsi, pentru ca duminica dupa-amiaza, la intalnire vom serba ziua de nastere a tuturor. Am stabilit sa serbam ziua de nastere intr-o singura intalnire, pentru ca avem multe lucruri de facut, iar timpul este foarte limitat.

Dupa-amiaza am avut atelierul de gatit unde, cele doua fete minunate au facut cheesecake. Sunt recunoscatoare ca, desi nu am studii de specialitate, pot transmite mai departe pasiunea pentru gatit.

Seara s-a incheiat cu un film la Diva si lucrat la patura. Sunt recunoscatoare ca incet-incet avansez la acest proiect si sper sa il termin pana la Craciun.

Sunt recunoscatoare ca am reusit sa dau covorul Andreei la spalat, dar si ca mi-am facut curaj sa sun si sa spun ca ochelarii cei noi nu sunt buni si nu ii pot purta. I-am dat inapoi si sa vedem ce se va rezolva.

Despre mantuire

 Pentru rugaciunile Sfintilor 33 de Mucenici din Melitina si ale Sfantului Cuvios Lazar din Muntele Galisiei, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt de învătătură pentru tot omul ce voieste să se mântuiască.

Se cuvine episcopului să fie fără de prihană, curat, nebetiv, blând, fără de răutate si neiubitor de argint, bine chivernisindu-si casa sa. Că, dacă nu stie cineva să-si rânduiască casa, cum va putea îngriji de Biserica lui Dumnezeu?

Deci, dacă, pentru un episcop, astfel de porunci sunt zise, cu cât mai vârtos pentru tine? Că dacă tu, în zilele tale, muncesti la cele ce cresc din pământ, precum zici tu, si munca ta aceasta sau sărăcia sau oricare altă slujbă omenească te împiedică de la rugăciunile tale către Dumnezeu, să nu te mâhnesti de aceasta, ci, mai vârtos, fă bine lucrul cel încredintat tie, asteptând de la Dumnezeu plată după osteneala ta, pentru lucrul cel încredintat tie, precum si mai sus am arătat tie din Sfintele Scripturi. Încă ai si în noapte ceasuri, câte ai si în zi. Împarte-le si pe ele după putere: pe unele, adică, spre odihna trupului, iar pe altele spre slujba lui Dumnezeu. Că pe Dumnezeu nu-L cuprinde nici un loc, ci precum zice dumnezeiescul David: „în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul” (Ps. 102, 22). Si chiar de te-ar urâ cineva pe tine pentru aceasta, să nu te mâhnesti, ci fă bine lucrul cel încredintat tie. Dumnezeului nostru, slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

MFC-TOAMNA

 FRUMUSETEA TOAMNEI

sursa foto: pinterest

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Pavel Marturisitorul, arhiepiscopul Constantinopolului si ale Sfantului Cuvios Luca din Sicilia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre vedenia Sfântului loan Gură de Aur.

În Antiohia Siriei era o mănăstire, întru care se călugărise Sfântul loan Gură de Aur. Acolo a fost un călugăr sirian de neam, anume Isihie, bătrân fiind cu trupul, care făcuse multi ani în mănăstire, înfrânându-se si foarte aspru vietuind si care avea proorocie, prin dumnezeiasca arătare. Acestuia îi urmă fericitul Ioan cu obiceiul, cu chipul si cu înfrânarea. Deci, într-o noapte, bătrânul, priveghind si rugându-se lui Dumnezeu, a văzut intrând la Ioan, unde-si făcea el rugăciunile sale, doi bărbati îmbrăcati în haine albe si curate, foarte frumosi si luminati cu slavă cerească nespusă. Pe unul îl vedea tinând în mâinile sale o carte scrisă, iar pe altul tinând niste chei. Pe acestia, văzându-i, Ioan s-a înfricosat si, cu îndrăznire sârguindu-se, s-a închinat lor până la pământ. Iar ei amândoi, luându-l pe el de mână, l-au sculat, zicându-i: „Nădăjduieste si nu te teme”. Iar Ioan le-a zis lor: „Cine sunteti, stăpânii mei, care n-ati pregetat a veni la mine, robul vostru, fiind voi întru această mare dregătorie? Că n-am văzut niciodată pe nimenea să fie într-o slavă ca aceasta, precum vă văd pe voi amândoi”. Iar ei, iarăsi, au răspuns si i-au zis lui: „Nu te teme, bărbatule al doririlor, că întru tine a voit Duhul Sfânt să locuiască, pentru curătia vietii tale, că trimisi suntem la tine de învătătorul cel mare si Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca să-ti spunem o bucurie mare, care va fi la toate bisericile lui Dumnezeu.”

Deci, cel dintâi, întinzând mâna sa, i-a dat lui cartea cea scrisă, pe care o tinea, zicându-i: „Primeste cartea aceasta din mâna mea. Că eu sunt Ioan, cel ce am căzut la pieptul Domnului în vremea Cinei celei de Taină, si scotând de acolo dumnezeiestile, scripturi, am grăit: La început era Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul. Asa si tie îti va da Domnul cunoasterea Adevărului, ca să hrănesti, prin buzele tale, pe toti oamenii cu mâncare nestricăcioasă, din viata cea vesnică, si să astupi gurile ereticilor care spun fărădelegi asupra Domnului nostru Iisus Hristos.”

Iar, celălalt, tinzându-si mâna sa, i-a dat lui cheile, pe care le tinea în mâinile sale, zicându-i: „Primeste acestea, căci eu sunt Petru cel fierbinte la credintă, care am mărturisit pe Domnul Hristos, că Dumnezeu viu este si pentru aceasta am luat de la Domnul cheile Împărătiei Cerurilor. Asemenea si tie, Domnul îti dă cheile sfintelor lui biserici si ori pe cine vei lega, va fi legat, si pe oricare vei dezlega, va fi dezlegat”.

Deci, iarăsi, plecându-si genunchii săi, fericitul Ioan s-a smerit înaintea lor, zicând: „Cine sunt eu, robul cel păcătos al Domnului meu, cel mai nepriceput decât toti oamenii, ca să fiu bun de slujba de care mi-ati vorbit? Nu sunt destoinic să primesc o slujire atât de mare si înfricosătoare. Nu pot eu, adică, să-i fiu de folos ei”.

Iar acestia, luându-l iarăsi de mâna dreaptă, l-au sculat, zicându-i: „Stai pe picioarele tale, împuterniceste-te si te întăreste si fă toate cele ce ti-am poruncit si să nu tăinuiesti darul cel dat tie de la Dumnezeu spre a grăi, spre a sfinti si a întări pe poporul Său cu învătătura ta, popor pentru care sângele Său Si-a vărsat, ca să-l mântuiască din înselăciunile cele multe. Si să grăiesti Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Adu-ti aminte de Domnul, cel ce a zis: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărătia” (Luca. 12, 32). Si tu, dar, nu te teme, că a voit Hristos, Dumnezeul nostru, a sfinti multe suflete, prin tine, si la cunostinta Sa a le aduce, îti vei petrece zilele însă în întristări si în necazuri multe pentru dreptatea sufletului tău. Dar tu să rabzi, ca unul tare si treaz, că prin aceasta vei primi Împărătia”. Deci, cei doi, acestea zicându-le si însemnându-i fruntea si toate mădularele lui si apoi dându-i sărutarea cea întru Domnul, s-au dus. Iar Ioan, făcând întru sine lăcas Duhului Sfânt, a început a învăta credinta lui Dumnezeu. Aceluia slava se cuvine, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

(Proloage)

Jurnal de noiembrie

 Jurnal de noiembrie -Ziua 3

Așa cum știți, iubesc tare mult copiii, iar nepoții mei, dar și copiii de la Centrul Educațional, au adus si aduc multa bucurie în sufletul meu.

Desi imi doresc să fiu mai aproape de ei, să facem mult mai multe lucruri frumoase, timpul este cel care nu mă lasa. Și, cu toate acestea, când părintele duhovnic mi-a trimis un mesaj cu informații despre Asociația "Spune-mi o poveste pentru suflet" m-am înscris la cursul "Fii povestitor".

Aseara a avut loc prima întâlnire online la care au participat in jur de 400 de persoane aproape din întreaga lume. In cei sase ani de activitate, peste 8000 de copii au fost beneficiari ai povestilor. Prin activitatea desfasurata, membrii asociatiei, ii incurajeaza pe copii sa faca bine, sa invete, sa fie credinciosi, oferindu-le povesti care sa le modeleze caracterele si sa le dezvolte partea afectiva.

In cadrul acestei prime intalniri, am invatat notiunile de baza pentru a fi buni povestitori, dar si ce trebuie sa facem ca povestitori voluntari. 

A fost o experienta minunata.

Sunt recunoscatoare pentru aceasta noua experienta.

Nota: pentru nu reusesc sa ma apropii seara de calculator,  voi pune postarea de jurnal a doua zi.

Despre Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Galaction si Epistimia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre Sfântul Ioan Gură de Aur.

Acest preaîntelept Ioan s-a născut în Antiohia Siriei, din părinti bogati, tată având pe Secund voievodul, iar maică pe Antuza. Iar Meletie, patriarhul Antiohiei, a botezat mai întâi pe Ioan si după aceea pe părintii lui. Că n-a răbdat Dumnezeu ca un soare ca acesta si luminător al Bisericii, precum si părintii lui, să petreacă fără de luminare.

Deci, l-au si dat pe el la învătătura cărtii si au pus pe lângă dânsul învătători si slujitori, ca să umble cu dânsul, iar el să umble călare. Dar Ioan nu avea trebuintă de nimic, nici de slujitori, nici de cai, ci cu smerenie se nevoia la învătătură. Si, asa, s-a sălăsuit întru dânsul întelepciunea lui Dumnezeu. si îi erau lui învătători Libanius filosoful si Andragat.

Iar, murind tatăl său, el a rămas orfan, iar maica sa, văduvă tânără, că de curând iesise din casa ei părintească. Deci, Ioan, ducându-se la Atena, a deprins acolo toată învătătura si a biruit în cuvânt si pe Antimie filosoful si a adus pe multi la botez. S-a întors, după aceasta, la Antiohia si poftea să primească viată călugărească. Iar maica sa, luându-l de mâna dreaptă, l-a dus pe el în cămara sa si, sezând pe marginea patului unde îl născuse pe el, vărsa pâraie de lacrimi. Si, la acele lacrimi, prea putine cuvinte adăugând, zicea către dânsul: „Eu, fiule, nu m-am veselit cu tatăl tău, pentru scurtimea vietii lui, Dunrnezeu asa voindu-ne să fim, tu orfan, iar eu văduvă si moartea tatălui tău asa făcându-se. Si nici un rău, din cele ce mi s-au întâmplat, n-a putut să mă silească si să mă ducă la a doua nuntă, ca să aduc si alt bărbat în casa tatălui tău. Ci, am petrecut ca într-o furtună sau ca într-un cuptor de foc, în văduvie răbdând, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, toate ispitele ce mi s-au întâmplat si, văzându-ti fata ta, având asemenea închipuire cu a tatălui tău, adeseori mi se face si se păzeste în sufletul meu mare adeverire si mângâiere. Afară de aceasta, nici averile tatălui tău nu le-am pierdut cu nevoia văduvei si cu cheltuielile cele multe, ci si pe acelea le-am păzit întregi, fiindu-ti de trebuintă spre ajutorul tău. Iar după ce mă vei da pământului, atunci îti vei împlini gândul tău, precum vei voi.”

Deci, Ioan ascultând rugăciunile maicii sale, a asteptat moartea ei si a îngropat-o pe ea. Apoi, si-a împărtit bogătia sa si pe robii săi i-a slobozit si, ducându-se în mănăstire, s-a călugărit si minuni multe a început a face. Iar noi cu adevărat să-i zicem maicii lui: „Fericită esti tu între femei, că un fiu ca acesta ai născut, fericim văduvia ta, fericită este si răbdarea ta. Pentru aceea, cu adevărat, nu te vom numi pe tine femeie, ci bărbat desăvârsit, că bărbăteste, până la sfârsit, ai răbdat.” Drept aceea si voi, bune femei, părăsiti-vă de răutătile voastre, că femeia cea bună si după moarte îl mântuieste pe bărbat.

(Proloage)

Despre ascultare

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Ioanichie cel Mare, ale Sfantului Mucenic Nicandru si Ermeu si ale Sfantului Cuvios Gheorghe Marturisitorul din Drama, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre răbdare si despre ascultare.

Ne spunea nouă cineva din părinti, că un cărturar antiohian a venit la un părinte zăvorât si-l ruga pe el să-l primească si să-l facă monah. Si i-a zis lui staretul: „Dacă voiesti să te primesc, vinde-ti toată averea ta si o dă la săraci, după porunca Domnului, si te voi primi pe tine”. Deci, el, ducându-se, îndată a făcut asa. După aceasta, iarăsi i-a grăit lui altă poruncă, zicându-i: „Oare, vei putea păzi ca să nu vorbesti?” Iar el a făgăduit să facă asa, si a petrecut cinci ani, negrăind. Apoi au început altii a-l slăvi pe el. Iar părintele său i-a zis lui: „Nu-mi este mie de trebuintă, dar te voi slobozi pe tine în Egipt, la o viată de obste” si l-a slobozit pe el ca să vadă, oare, va începe a vorbi, sau nu.

Iar acela, săvârsindu-si porunca, nimic n-a grăit. Deci, părintele acela ce-l primise pe el, voind să-l ispitească, de este mut sau nu, l-a trimis pe el pentru răspuns, peste un râu mare, în vreme de puhoi, ca, de nevoie, să zică: „Nu pot trece”. Si, trimitând alt frate, a mers după el, ca să vadă ce va face. Iar el, cum a venit la râu, neputând să-l treacă, si-a plecat genunchii la rugăciune si, iată venind un crocodil, l-a luat pe el si la dus de cealaltă parte. Iar după ce si-a făcut porunca, a venit la râu si iarăsi l-a luat pe dânsul crocodilul si l-a adus în această parte. Iar fratele cel trimis după dânsul, venind, a spus acestea părintelui si fratilor si s-au minunat.

Iar după aceea, trecând câtăva vreme, a răposat monahul. Si părintele acela, către care fusese trimis el dincolo de râu a trimis veste zicând: „Măcar că ai trimis un mut, însă îngerul lui Dumnezeu era”. Atunci, părintele cel zăvorât i-a spus lui adevărul, zicându-i: „Nu era mut, ci chiar prea vorbăret, numai că, păzind porunca pe care i-o dădusem lui mai înainte, a petrecut asa”. Si auzind aceasta, toti s-au minunat. (Proloagele)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Sfintiti Mucenici Achepsima, Iosif si Aitala si pentru asezarea moastelor Sfantului Mare Mucenic Gheorghe in Lida, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un episcop, care a petrecut în pustie 39 de ani.

Ne spunea episcopul cetătii Suhia despre acest episcop, pe care la aflat în pustie, zicând: Când am fost în pustie, fiind monah, atunci am voit a mă duce în cea mai depărtată pustie, să văd de se află acolo cineva, slujind stăpânului Hristos. Si, luându-mi pâine si apă pentru patru zile, nu mi-a ajuns mie hrana si am îndrăznit a merge mai departe alte patru zile. Si slăbisem de sete si de osteneală si, iată, căzând spre moarte, zăceam pe pământ. Iar cineva venind, s-a atins de buzele mele cu degetul, apoi m-a si pipăit si îndată m-am întărit, cât mi se părea că nici nu fac călătorie, nici nu eram flămând, nici însetat si, sculându-mă, am umblat prin pustie.

Iar după ce au mai trecut alte patru zile, iarăsi am ostenit si mi-am ridicat mâinile la cer. Si, iată, acelasi bărbat, ce pe mine mă întărise întâi, iarăsi m-a uns cu degetul pe buzele mele si m-a întărit si am mai mers saptesprezece zile. Iar, după aceea, am aflat o chilie mică, un finic si apă si un bărbat stând, căruia perii capului îi erau îmbrăcăminte si erau cărunti, iar el însusi era înfricosător la înfătisare. Si după ce m-a văzut pe mine, a stat la rugăciune, iar după aceea a zis „Amin” si a cunoscut că om sunt, m-a luat de mână si m-a întrebat, zicând: „Cum ai venit aici? Si cum stă pacea în lume? Si încă mai gonesc prigonitorii pe crestini?”. Iar eu am zis: „Cu rugăciunile tale am trecut prin pustiul acesta, iar prigoanele, cu puterea lui Hristos, au încetat. Dar rogu-te eu, spune-mi mie, de unde esti tu? Si cum ai venit aici?”. Iar el, suspinând, cu plângere a început a grăi: „Eu am fost episcop si, fiind prigoană atuncea, multe chinuri am luat. Si, neputând suferi chinurile, mai pe urmă am jertfit idolilor. Dar după aceasta mi-am cunoscut fărădelegea mea si m-am pedepsit pe mine să mor în pustia aceasta. Si, iată, s-au împlinit mie aici treizeci si nouă de ani, de când mă mărturisesc si mă rog lui Dumnezeu să-mi ierte mie păcatul meu. Si mi-a dat mie hrană din finicul acesta, iar mângâieri de la altii n-am luat”.

Si acestea zicând, s-a sculat si a iesit afară si a stat la rugăciune multă vreme. Iar dacă a sfârsit rugăciunea, a venit la mine si văzându-i fata lui, m-am înspăimântat. Si mi-a zis mie: „Nu te teme, că Domnul te-a trimis pe tine, ca să-mi îngropi trupul meu, că si păcatul acum mi-a iertat”. Si, acestea zicând, si-a întins picioarele si si-a sfârsit viata. După aceea, rupându-mi haina, jumătate mi-am lăsat-o mie, iar cu jumătate am acoperit trupul Sfântului si l-am îngropat pe el. Si îndată s-a uscat finicul si chilia a căzut. Iar eu m-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi că doar mi-a lăsa mie finicul, ca să petrec acolo. Si după ce nu m-a ascultat pe mine Dumnezeu, m-am întors cu pace si, iată, bărbatul cel ce se arătase mai înainte mă întărea pe cale si asa, trecând pustiul si venind la frati, le-am spus toate. Deci, mă rog ca nici unul să nu se dea pe sine la deznădăjduire pentru păcatele sale, ci prin răbdare să afle de la Domnul mila.

(Proloagele)

Jurnal de noiembrie

 Jurnal de noiembrie – Ziua 2

O noua luna, o noua provocare lansata de Corina pe blogul ei. Este vorba de un jurnal zilnic in care tema principala este “Recunostinta”. Initial nu am vrut sa particip, constienta fiind ca timpul nu imi va permite sa scriu in fiecare zi, insa, citind ceea ce am scris anii trecuti, am realizat ce amintiri frumoase pot avea. Asa ca, m-am razgandit.

Ziua de azi a inceput cu ceva timp inainte de rasaritul soarelui si se incheie acum, dupa ce termin de asternut aceste cateva randuri.

Nimic nu este mai minunat decat sa fii trezit de doi “soricei” dragalasi: unul care spune”Bua buica, bua buicu. Am venit a voi”, iar celalalt afisand un zambet prin care iti arata cei doi dintisori.

Dimineata a continuat cu compania celor doi, deci multa joaca si veselie.

Cu toate acestea, nu i-am uitat nici pe cei plecati la cele vesnice: bunici si strabunici, prieteni si cunostinte, colegi de-ai copiiilor plecati mult prea devreme dintre noi din motive de boala sau accidente, dar nici pe cei pe care nu ii mai pomeneste nimeni. Fiind pomenirea mortilor sotul a mers la biserica cu coliva si asa toti au fost in rugaciunile si gandurile noastre. Dumnezeu sa-i ierte pe toti.

Dupa plecarea nepoteilor, linistea care s-a lasat in casa si soarele ce batea in geamuri ne-a trimis la o odihna binemeritata.

Dupa-amiaza a fost cu ceva ordine in casa, dar si cu un drum fulger la Bucuresti, unde ne-am intalnit pentru putin timp cu Mihai, fiul nostru si cu prietena lui.

Seara de sambata s-a incheiat cu un film urmarit la Diva.

Sunt recunoscatoare pentru vizita nepoteilor si intalnirea cu fiul nostru si prietena lui, dar si pentru pomenirea celor dragi.

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor si Anempodist, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre Serapion, cum a mântuit o desfrânată.

Un oarecare călugăr, anume Serapion, locuia în pustie. Iar odată, a venit în cetate pentru o trebuintă si, văzând o desfrânată, i-a zis: „Să nu primesti pe nimeni, că eu voi veni la tine deseară”. Iar ea i-a îngăduit lui că-l astepta. Apoi, după ce a venit, i-a zis: „Asteaptă-mă pe mine putin, că am o lege pe care trebuie s-o împlinesc”. Iar ea i-a zis: „Săvârseste-o, părinte”. Deci, stând ei în cameră a început a citi Psaltirea, de la psalmul cel dintâi si până la sfârsitul psalmilor celor o sută cincizeci si, la fiecare psalm făcea câte trei închinăciuni. Iar ea stătea, tremurând, în spatele lui. Dar el cu dinadinsul se ruga pentru dânsa, ca să se mântuiască. Si l-a ascultat pe el Dumnezeu. Iar, spre ziuă, a căzut desfrânata la picioarele lui, rugându-se si zicând: „Ai milă părinte, să mă duci pe mine unde stii, ca să mă mântuiesc. Că pentru aceasta te-a trimis pe tine Domnul la mine”.

Deci, a luat-o pe ea si a dat-o la o mănăstire de maici si a zis el către egumenă: „Primeste pe sora aceasta si să nu pui asupra ei canon, ci pe cât va voi ea si să nu o superi pe dânsa”. Iar ea petrecând acolo, după putine zile, a zis: „Sunt păcătoasă, si voi să mănânc o dată pe zi”. Mai apoi, iarăsi a zis: „O dată la două zile voi să mănânc, de vreme ce mult am păcătuit, si printr-o fereastra dati-mi mie să mănânc. Si lucru de mână dati-mi să lucrez”. Si asa, pocăindu-se, a plăcut Domnului si, mântuindu-se, a adormit în Domnul.

(Proloagele)

Final de octombrie

 BUCURIILE LUNII OCTOMBRIE

 Octombrie a fost o luna cu vreme frumoasa si soare placut, in care intreaga natura ne-a invitat sa ne tragem sufletul din alergatura zilnica si sa admiram intreaga creatie. Pentru noi, si luna aceasta a fost plina de bucurii.

-  Am inceput luna cu o plimbare la “Festivalul Kurtosului” unde eleganta si calitatea au fost la rang de arta.

- Am inceput ateliere de gatit cu doua fetite minunate. Sunt momente pline de bucurie, atat pentru ele, cat si pentru mine;

- Am participat la Cursul de dezvoltare personala “Compasiunea de sine”. Sunt multe informatii, multe lucruri noi, insa ideea principala este ca bucuria vine din interior. Insa nu poti simti aceasta bucurie, daca nu ii accepti pe cei din jur, asa cum sunt, daca nu incerci sa le vezi partea frumoasa.

-  M-am inscris la cursul “Fii povestitor” organizat de Asociatia “Spune-mi o poveste pentru suflet”. Este un alt domeniu nou, insa fiind vorba de povesti, de copii si de copilarie am simtit ca trebuie sa particip. Abia astept sa vad cum va fi.

-   Am petrecut o zi frumoasa de toamna alaturi de parintii mei si am simtit din plin bucuria din sufletul lor. M-am simtit din nou copil si am multumit pentru tot ajutorul primit de la ei.

-  Am reusit sa participam la hramul Sfintei Cuvioase Paraschiva la micuta parohie din judet.

- Am reusit sa participam la hramul Sfantului Dumitru, la parohia de la Drajna, acolo unde oamenii ne primesc de fiecare data cu multa caldura (desi ajungem destul de rar);

- Am reusit sa ne spovedim si sa ne impartasim, ceea ce ne-a dat puterea sa mergem mai departe;

-Cu tinerii de la Centru am participat la o foarte interesanta lectie de finante, prezentata la nivelul lor de o doamna broker, foarte draga sufletului meu. De la aceasta intalnire si eu am invatat multe lucruri interesante.

-Impreuna cu sotul, in ultima duminica a lunii, am mers cu nepoteii la ferma animalelor din Pantelimon.

-  Ultima saptamana a lunii a fost cea mai frumoasa. Am petrecut zile intregi alaturi de nepoti, am intinerit cu 10 ani jucandu-ma cu ei.

-   Am reusit sa lucrez destul de mult la paturica “plimbareata”

 

Slava lui Dumnezeu pentru toate!