RUGACIUNE PENTRU CEI ADORMITI (I)

 Pentru aflarea moastelorSfintilor Mucenici din Constantinopol, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

“Mutatu-s-a de la moarte la viata”

- Gheronda, va doare?

-Tu ce spui? Daca nu voi apuca zorile, atunci voi avea o zi mare; nu va insera niciodata, nici nu se vor ivi zorile. Soarele tineti-l voi!

- Gheronda, cum se simte cineva care i s-a apropiat vremea sa plece din aceasta viata si este aranjat duhovniceste?

-De unde sa stiu?

-Nu v-a spus nimeni niciodata?

-“Mutatu-s-a de la moarte la viata”. Nu spune asa? Asadar, aceasta viata este moarte si moarttea este mutare catre adevarata viata. Prin urmare, merge bucuros catre viata.

- Gheronda, multi Sfinti au vazut unele suflete cand au plecat din trup. Cum sunt?

-Sunt ca si copiii. In cealalalta viatatoti vor fi ca ingerii; nu vor exista nici barbati, nici femei, nici batrani, nici prunci; toti vor fi de un singur sex si vor avea aceeasi varsta. De aceea, atunci cand vede cineva suflete plecand din viata, le vede ca pe niste copii. Chipul are insusirile persoanei respective, dar sunt ca de copil.

Cand eram la Chilia Cinstitei Cruci, il cerecetam puneori pe batranul Filaret. Era un batranel foarte evlavios, care locuia la o chilie apropiata. Vreme de cincisprezece ani, pana cand el insusi s-a imbolnavit, l-a slujit pe ucenicul sau, Parintele Vartolomeu, care suferea de parkinson. Ultrima oara cand am mers la chilia lui, l-am gasit cazut jos. Avea o luna de cand nu mancase nimic, ci bea numai putina apa. Nici sa se intinda nu putea. Dormea incaltat, rezemat de perete. Hainele i se lipisera de trup, iar incaltamintea era plina de lichid, pentru ca i se crapasera picioarele si ii curgea din ele sange si apa. Insa el infrunta toata aceasta situatie ca si cum nu s-ar intampla nimic. “Si acestea, spunea el, sunt binecuvantare de la Dumnezeu.”. l-am ridicat si l-am rugat pe Parintele Vartolomeu sa-mi ingaduie sa raman o noapte la chilia lor ca sa-i ajut, insa el nu a voit. Mi-a spus sa vin la ei a doua zi. Insa la miezul noptii, in vreme ce ma rugam cu siragul de metanii, ce sa vad? Il vad pe batranul Filaret cu chip luminos, avand in jur de doisprezece ani, mergand spre Cer in mijlocul unei lumini ceresti. Atunci mi-am dat seama ca adormise in Domnul.

- Gheronda, in primele patruzeci de zile trebuie sa ne rugam mai mult pentru cel care a adormit?

-Da, pentru ca sufletul este nelinistit, fiindca nu sti cum va fi judecat.

Odata am intalnit aici, afara, langa arhondaric, o femeie in varsta, care cerea sa intre sa ia binecuvantare de la mine. I-am sarutat si eu mana, pentru ca am vazut Harul lui Dumnezeu in acest suflet. dupa putina vreme a devenit monahie. Cand a adormit, moarta fiind, am sarutat-o cu multa evlavie. Apoi mi s-au intamplat doua lucruri: unul aici, la manastire, iar celalalt la Coliba mea. Primul s-a petrecut la sapte zile dupa adormirea ei. Am vazut sufletul ei ca un ingeras, care semana cu o copilita de doispreceze ani; stralucea cu totul. A doua oara mi s-a aratat in somn Mi-a facut metanie de recunostinta si mi-a multumit pentru rugaciunea pe care am facut-o pentru ea. Am fost foarte emotionat si mi-a pricinuit multa bucurie. Cand am mers sa notez data, am vazut ca era a patruzecea zi de la adormirea ei. Acest suflet avea multa bunatate si are multa recunostinta.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhonvicesti-Despre rugaciune)