GANDURI

 GANDURI………

(sursa: pinterest)

Dupa o pauza impusa, de doua saptamani, ieri am ajuns la Sfanta Liturghie si, pe langa efectul linistitor al slujbei, am simtit ca am ajuns acasa. Fiecare se bucura de faptul ca Radu si-a revenit asa de repede si ca am revenit alaturi de ei. Copiii de la centru s-au bucurat ca l-au vazut pe domnul Radu si au spus ca abia il asteapta alaturi de mine la activitatile pe care le facem. Pe de alta parte, fiind perioada de examene, copiii sau parintii ne-au povestit de emotiile prin care au trecut, dar si de rezultatele obtinute.

Dupa-amiaza, ma gandeam ca mi-ar place sa locuiesc intr-o localitate mica, unde sa fie aceeasi relatie frumoasa intre oameni, unde sa fim alaturi unii de altii la bucurie, dar si la zilele mai grele. Si gandul m-a dus, mai spre tinerete, cand locuiam intr-un bloc cu 4 etaje. Marea majoritate a locatarilor erau pensionari. Insa, pensionari sau nu, se crease intre ei o frumoasa relatie de vecinatate. Oameni deschisi, care ne-au acceptat si pe noi, doi tinerei cu un copilas abia nascut. Tare frumoasa a fost acea perioada cat am locuit acolo. Nu erau telefoane mobile, noi inca nu aveam telefon (pentru ca timpul de instalare al unuia era foarte mare), insa, pentru urgente apelam la vecinul de langa noi. Nu te simteai singur. La putin timp, s-a mutat o alta familie cu copilas mic. Parintii mei stateau la doua blocuri distanta si ne ajutau foarte mult, insa ei nu aveau pe nimeni (pentru ca mamica era din Cluj si nu cunostea pe nimeni, iar taticul era dintr-o localitate de la aproximativ 40 km distanta de Ploiesti), asa ca au primit ajutor neconditionat de la doua bunicute.

Ma gandeam ce frumoase sunt relatiile acestea reale, fata catre fata.