FAPTA SFINTEI TARBULA
Sfantul Simeon, Episcolul Persiei, primind cununa muceniciei pentru credinta in Hristos, lasa in urma sa doua surori, dintre care cea mai tanara se numea Tarbula. Sotia imparatului Sapor o vazu intamplator si a fost atat de miscata de frumusetea si intelepciunea ei, incat, nedand nici o atentie credintei, le porunci ei si surorii ei sa locuiasca in camerele ei. Fiind iubite de imparateasa, tinerele crestine s-ar fi putut ocupa in liniste cu meditatia dumnezeiasca.
Dar
binefacatoarea lor chiar a doua zi se imbolnavi grav si cazu la pat. Magii venira
sa o viziteze pe imparateasa si sa afle de ce anume sufera. Din pacate, unul dintre
ei, vazand-o pe Tarbula, a fost atat de fermecat de frumusetea ei, incat, intorcandu-se
acasa, indata trimise la ea pe cineva sa ii ceara mana pentru el, dar primi ca
raspuns ca ea nu poate fi sotia unui idolatru!
Ingamfatul
mag a fost cuprins de rusine, iar dragostea se transforma in furie. Simtindu-se
jignit in cel mai inalt grad, el merse la imparat si, prefacandu-se speriat, ii
spuse ca boala imparatesei este provocata intentionat; ca in ea exista o otrava
lenta, care, fara indoiala, i-a fost data de crestinele care locuiesc in
camerele ei, pentru a se razbuna prin aceasta pentru moartea fratelui lor, a
episcopului Simeon.
Se
stie cat de mult respectau regii persani sfaturile si prezicerile magilor lor. Tarbula
impreuna cu sora si cu slujnica ei au fost indata prezentate la imparat. Ele au
fost interogate si judecate nu numai ca niste persoane de alta religie, ci si
ca vrajitoare, ca ucigase. Numai acordul tarbulei de a-i fi sotie unuia dintre
magi le-ar fi putut salva; dar dreptele fecioare au preferat mai bine sa isi
piarda viata lor cea trecatoare decat viata lor cea vesnica.
Fecioarelor,
nu va uitati la bogatie si la renume cand va casatoriti; uitati-va mai bine
daca e virtuos, daca e binecredincios cel ce va cere mana si inima.
(Nevointele si virtutile femeilor in
povestiri vii-preot Gheorghe Orlov)