POVETE DUHOVNICESTI

 

FERICITI CEI CURATI CU INIMA, CA ACESTIA VOR VEDEA PE DUMNEZEU

1.     MÂNIA

 

1.     Am aflat cu tristete ca si acum esti nervos si iritabil, ca intotdeauna. Ai nevoie de trei medicamente: frica lui Dumnezeu, dragostea si smerenia. Mandria este radacina patimii care te chinuieste.

Iti recomand sa citesti primul volum al Filocaliei, scrisoarea Cuviosului Marcu Ascetul adresata calugarului Nicolae. Vei vedea cat de intelept este cuvantul sfantului: daca Duhul Sfant este si se numeste “pacea sufletului”, iar mania este “tulburarea inimii”, atunci e limpede ca nimic nu-L alunga pe Duhul Sfant din inima noastra atat de mult ca mania.

2.       Imi ceri sa-ti spun vreo modalitate prin care sa scoti pentru totdeauna din tine patima maniei.

Mai intai si-ntai, trebuie sa stii ca tendinta aceasta a fost semanata in noi de Insusi Dumnezeu, ca sa o folosim impotriva pacatului, a ispitelor si a demonilor – niciodata impotriva semenilor nostri. Cand o folosim impotriva oamenilor, lucram impotriva firii noastre create de Dumnezeu. asadar, am luat arma pe care ne-a dat-o Dumnezeu si, in loc sa o indreptam impotriva vrajmasilor, am inceput sa lovim cu ea pe fratii nostri!

Prin urmare, trebuie sa te lupti impotriva maniei, ca sa o tii in frau. In ce fel? Este usor daca ai vointa puternica si daca inveti la ce duce mania si care sunt cauzele ei. Ni se dezvaluie mare Cuvios Sinait. Cauzele maniei, spune el, sunt multe. Mai ales mandria, iubirea de argint si lacomia. Cateodata si desfranarea. Fiicele sale sunt rautatea, vrajmasia, ura si indreptatirea. Vrajmasii ei sunt blandetea si gandul smerit.

Stiind, dar, toate acestea, incepe inca de pe acum razboiul, incrustandu-ti adanc in gand si in inima cuvintele unui parinte de demult: Cel care nu dispreutieste lucrurile materiale, slava, odihna trupeasca si, cu atat mai mult, drepturile si voirile sale, nu poate sa scape de manie si de tristete.

 

(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste duhovnicesti)