CAMINUL
TAU, UN COLT DE RAI- SAPTAMANA A PATRA
A mai trecut o saptamana, cea
de-a patra din provocarea lansata de Irina, o saptamana dedicata odihnei. Ei
bine, chiar pot sa spun ca m-am odihnit. Asa cum stiti, in aceasta saptamana
ne-am bucurat de prezenta nepotelului si a fiicei noastre. Deci, de la serviciu,
am mers in fiecare zi in parc, ne-am plimbat, am rontait floricele si ne-am
relaxat. Cat bunicul s-a plimbat cu Matei, eu si Adi am stat pe banca si am “pus
tara la cale”.
Andutei ii plac foarte mult
coastele, iar joi la “Lacul Verde”, o locatie destul de aproape de Ploiesti a
fost seara de coaste, asa ca bunicul a si facut rezervare. Am ales sa mergem in
jur de ora 17,00 ca sa reusim sa savuram delicatesele inainte ca Matei sa
oboseasca foarte tare. Ingenioasa alegere, pentru ca a fost foarte liber si
ne-am putut plimba cu micutul fara sa deranjam. Cand noi ne pregateam de
plecare, atunci veneau clientii.
Locatia foarte frumoasa,
iar meniul excelent pregatit.
Sambata, dupa slujba de
parastas, am fost intr-o scurta vizita la socri, dupa care acasa la somnic. Nu
acesta era planul initial insa, intrand in casa unde era cald si bine, am
decretat stare de odihna si pe urma program de gatit. Doamne, ce bine mi-au
prins acele doua ore de somn adanc, cuibarita sub o paturica moale si pufoasa.
Duminica, stiind ca mergem la
parintii mei la masa, am mers la Sfanta Liturghie acolo in sat. Mult s-a
bucurat parintele cand ne-a vazut. Ne-am salutat si cu unchii si matusile care
mai sunt in viata si mai vin incet-incet la biserica. Multa bucurie mi-a adus
in suflet una dintre matusi, care nici nu stiam ca mai vine la biserica. Draga
de ea, este tare bolnavioara: nu mai vede aproape deloc, nu mai aude bine,
probleme cu stomacul, insa la fel de zambareata si la fel de senina ca
intotdeauna. Nu cred am am vazut-o pe aceasta femeie vreodata incruntata sau
suparata. Indiferent cat de greu i-a fost in viata, a fost cu zambetul pe buze
si niciodata nu s-a vaitat. Intotdeauna a dat Slava lui Dumnezeu si a mers mai
departe. Doamne, mi-a mers la suflet intalnirea cu ea.
Cand am ajuns la ai mei
parinti, am pus gratarul si am pregatit masa. Cand sa ne asezam la masa, Anduta
ne-a sunat ca este pe drum si vine si ea impreuna cu Mihai si cu Matei. Ce
bucurie pe parintii mei.
Desi mi-as fi dorit sa fie
alaturi de noi si Mihai (fiul) cu Denisa, ne-am bucurat ca in acest week-end au
fost la munte si s-au simtit bine. Dupa o saptamana de lucru la serviciu cu
program foarte lung sau deplasari, ma bucur tare mult cand reusesc sa plece si
sa se relaxeze.