DESPRE SMERENIE

 

DESPRE SMERENIA UNITA CU ASCULTAREA

 

In nevointele noastre avem nevoie de multa luare-aminte. A venit la noi la schit un tanar insetat de mantuire. A mers la staretul Ambrozie si i-a cerut sa-i dea lui pravila de rugaciune.

-Fa treizeci de metanii pe zi si este de-ajuns pentru tine, i-a spus batiuska.

-Daca n-ati fi parintele Ambrozie, atunci m-as fi gandit ca radeti de mine, i-a raspuns acesta. In lume faceam o mie de metanii.

-Cred ca ai venit aici nu sa inveti pe cineva, ci sa fii indrumat, i-a raspuns cu asprime staretul. Fa treizeci de metanii dupa cum ti-am spus, si este indeajuns.

Plecand de la parinte, a inceput sa le spuna tuturor despre pravila de nimic primita de la staret. Au trecut cateva zile, si tanarul a venit din nou la parintele Ambrozie.

-Ei, ce spui?, a intrebat batiuska.

-Vreau sa vorbesc despre pravila pe care mi-ati dat-o. Nu pot s-o indeplinesc.

-Si ce pravila ti-am dat?, a intrebat parintele Ambrozie (batiuska, din pricina numerosilor vizitatori, uita uneori).

- Sa fac treizeci de metanii.

-A, da, mi-amintesc. Ti se pare putin?

-Nu, batiuska, am venit sa va rog sa capat pogoramant, ca nu pot sa bat treizeci de metanii. Sunt cuprins de atata visare, de-atata lenevie, ca, pur si simplu, n-am putere. Chiar ma mir cum mai inainte puteam sa fac si 1000 de metanii, iar acum nu pot sa fac nici macar treizeci.

-Pentru ca vrajmasul te-a ajutat.

-Cum? Vrajmasul m-a ajutat sa ma rog?

-Da, pentru ca, facand o pravila atat de mare de rugaciune, te inaltai cu sufletul si pe altii ii osandeai, socotind ca toti pier si ca doar tu singur te mantuieati.

-Da, batiuska, asa mi se parea – ca cei mai multi oameni pier. Atunci I-am multumit lui Dumnezeu pentru mantuirea mea.

-Ei, vezi, aveai mandrie; in exaltarea ta ii osandeai pe altii, iar vrajmasul nici nu mai avea nevoie de altceva. De aceea trebuie sa fim cu luare-aminte la rugaciunile si nevointele noastre care ni se par mantuitoare. Pentru rugaciunea launtrica, in afara de nevointe, avem nevoie si de ascultate. Cand am intrat in manastire gandeam ca acolo doar ridic mainile si ma rog. S-a dovedit a fi cu totul altfel. Putina truda la rugaciune, mult de lucru – ascultarea pe care trebuie sa o faca fiecare: unul era la gradina, altul la bucatarie, iar altul se indeletnicea cu croitoria. Lucru necesare. Trebuie sa rabzi si munca, si observatiile de la frati pentru a te schimba cu adevarat.

Smerenia unita cu ascultare este cu adevarat de ajutor. Astfel, trebuie sa facem ascultare plini de nadejde in voia si cu ajutorul lui Dumnezeu.

 

(sursa: Parintii din pustia Optina-despre rugaciune)