TREZIRE DUHOVNICEASCA

Omul duhovnicesc este “foc mistuitor”

-Parinte, cum poate trai cineva corect si crestineste in societatea de astazi, fara sa se sminteasca de oamenii care traiesc departe de Dumnezeu?

-De ce sa se sminteasca de ceilalti care nu sunt aproape de Dumnezeu? Daca ar fi fost dintr-o familie cu sapte-opt copii si pe unul-doi din frati i-ar fi tras satana si ar fi trait o viata pacatoasa, l-ar fi smintit viata lor pacatoasa?

-Nu, ci l-ar fi dudut, deoarece ar fi fost vorba de fratii lui.

-Asadar, raul se afla in noi. Nu avem dragoste, de aceea nu-i simtim ca pe fratii nostri pe toti oamenii si ne smintim de viata lor. Toti formam o familie mare si suntem frati, pentru ca toti oamenii sunt copiii lui Dumnezeu. Daca, intr-adevar, am simti ca toti oamenii suntem frati, ne-ar durea pentru cei ce traiesc in pacat si nu ne-ar sminti viata lor pacatoasa, ci ne-am ruga pentru ei.

Iar daca ne smintim, raul se afla in noi, nu este in afara de noi. Cand ne smintim, sa ne spunem noua insine:”Tu pe cati ai smintit? Si nu vrei sa-l rabzi pe fratele tau? Pe tine cum te rabda Dumnezeu, cu atatea cate faci?”. Ganditi-va la Dumnezeu, la Maica Domnului, la ingeri, care ii vad pe pamant pe toti oamenii – ca si cum s-ar afla intr-un balcon mare si ii vad pe oameni, care sunt adunati in piata – pe unii cum fura, pe altii cum se cearta, pe altii cum pacatuiesc trupeste, etc. cum ii rabda? Cum rabda ei toata rautatea si pacatul ce exista in lume? Iar noi sa nu rabdam pe fratele nostru? Este infricosator.

-Parinte, ce inseamna ceea ce spune Apostolul Pavel: Dumnezeul nostru este foc mistuitor?

-Daca arunci intr-un cuptor hartii, gunoaie, ce se va intampla cu ele? Nu vor arde? Asa si omul duhovnicesc, orice i-ar arunca diavolul, arde. “Foc mistuitor!”. Cand in om se aprinde flacara dumnezeiasca, toate ard. Dupa aceea nu se mai lipesc de el gandurile murdare. Adica diavolul nu inceteaza sa-i arunce ganduri murdare, dar omul duhovnicesc este “foc” care le arde. Dupa aceea diavolul oboseste si se opreste. De aceea si Apostolul Pavel spune: Toate sunt curate celor curati. La cei curati toate sunt curate, nu exista nimic necurat. Pe cei curati si in noroi de ii vei arunca, raman curati, ca razele soarelui, oriunde ar cadea, raman luminoase si curate.

Omul duhovnicesc, fiind ajutat de omul cel sfant, se schimba in intelesul cel bun, iar de omul trupesc nu se vatama. Il vede, il doare pentru el, dar nu pateste nici un rau. Un om aflat intr-o stare duhovniceasca de mijloc se schimba in bine de catre un om duhovnicesc, dar se poate schimba si in rau de un om trupesc. Omul trupesc nu-l intelege pe cel sfant si se sminteste de cel trupesc asmenea lui. Indracitul vazand pe sfant fuge, in timp ce omul trupesc se duce la sfant sa-l ispiteasca si sa-l sminteasca. Unul care a ajuns in starea sodomitilor se sminteste chiar si de ingeri. Omul smerit, chiar si neexperimentat duhovniceste de ar fi, distinge pe ingerul lui Dumnezeu de diavol, pentru ca are curatie duhovniceasca si se inrudeste cu ingerul. In timp ce omul egoist si trupesc, pe langa faptul ca este lesne inselat de diavolul cel viclean, transmite si el viclenia, iar prin senzualitatea lui provoaca si vatama sufletele bolnavicioase cu microbii lui duhovnicesti.

-Parinte, cum poate ajunge cineva in starea in care poate sa le vada pe toate curate?

-Trebuie sa se curete inima ca sa se odihneasca in el harul lui Dumnezeu. Oare nu spune psalmul: Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule? Cand se va curati inima cea barbateasca sau cea femeiasca, atunci va locui Hristos in ea si oamenii nici nu vor sminti, nici nu se vor sminti, ci vor transmite har si evlavie. Omul care ia aminte de sine isi pazeste curatia sa duhovniceasca si pastreaza si harul dumnezeiesc in sine. Astfel pe toate le vede curate, ba chiar si pe cele necurate le pune in valoare. Adica si pe acestea le face bune in fabrica lui duhovniceasca. Hartiile nefolositoare le face servetele curate, foi, caiete, etc. Si dimpotriva, omul care primeste viclenia si gandeste cu viclesug si pe cele bune la schimba in rele, precum uzina care face armament, care chiar si aurul il face gloante si proiectile de tun, pentru ca asa sunt facute masinile ei.

Cand cineva incepe sa faca caderi in pacat, se innegreste launtric, i se tulbura ochii sufletului sau si pe toate le vede tulburi. Dupa aceea este molipsit de pacat, iar pacatul il zapaceste. Inca si pe cele curate le poate vedea in chip pacatos. Exista oameni care nu pot crede, de pilda, ca unii tineri sau tinere traiesc o viata curata. “Este cu neputinta sa se intample aceasta astazi”, spun ei. Sarmanii, sunt atat de afundati in pacat, incat pe toate le vad in chip pacatos. Oamenii care dorm cu dracusorii nu pot gandi ca exista altii care dorm cu ingerasii. Dar sa nu cerem de la porci sa aiba evlavie la crini. Vezi ca si Hristos a spus: Nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca sa nu le calce in picioare. De aceea cel care traieste duhovniceste curat trebuie sa ia aminte sa nu faca prietenii cu cei lumesti, nici sa le dea drepturi duhovnicesti, ca sa nu se vatame si sa nu-i vatame, deoarece oamenii lumesti au un alt tipic si alt canonarh si nu pot distinge Sfantul Mir de apa de colonie.

-Parinte, cineva care vrea sa traiasca aproape de Hristos poate fi impiedicat de ispitele din afara?

-Nu! De Hristos ne poate desparti numai viata noastra neduhovniceasca. Aghiuta are treaba aceasta: sa faca sminteli si sa imprastie rautate, sa lupte pe oameni, cand cu asprime, cand cu viclenie.

Hristos ne iubeste si Se afla langa noi, atunci cand traim potrivit cu voia Lui. De aceea, atunci cand vedeti ca se fac sminteli, nu va temeti si nu intrati in panica. Daca nu infrunta cineva lucrurile duhovniceste, nu se va bucura nici o zi, deoarece diavolul ii va afla tinta, adica punctul sensibil, si mereu va pricinui sminteli ca sa-l mahneasca, astazi cu una, maine cu alta, poimaine cu cealalta.

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)