IN MOLDOVA

A TREIA ZI DE CONCEDIU – ZI DE RELAXARE SI PLIMBARE PRIN IMPREJURIMI

            Oboseala acumulata din perioada premergatoare concediului, la care s-a adaugat drumul lung si greu de sosire la Dorna Arini, precum si plimbarea lunga din ziua precedenta, au facut ca in cea de-a treia zi de concediu sa alegem ca dimineata, dupa micul dejun, sa ne luam cartile si sa citim pe malul Bistritei.

            Susurul lin al apei „imbogatit” din cand in cand cu un dangat de talanga venit de la vacutele ce pasteau linistite pe pajistile din jur, razele blande ale soarelui care ne mangaiau (foarte fericiti ca am scapat de zilele toride de acasa, aici chiar ne bucuram de mangaierea soarelui), au facut ca timpul sa treaca extrem de repede, iar relaxarea sa fie deplina. In cele cateva ore petrecute pe malul Bistritei am reusit sa „uitam” de tot si de toate. Am avut impresia ca am pasit intr-o alta lume, in lumea descrisa atat de frumos de Sadoveanu si Creanga in scrierile lor - lumea satului, lumea vietii simple si profunde.

            Dupa-amiaza insa, am pornit din nou la drum. Am ales de data aceasta un drum extrem de scurt: statiunea Vatra Dornei, situata la o distanta de 5 km de Dorna Arini, o statiune tare draga sufletului meu, unde revin cu multa placere de fiecare data.

            Insa, avand in vedere ca treceam pe langa Manastirea Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, nu se putea sa nu ne oprim si sa primim si noi o binecuvantare.

            Intrand in curte, ne-a primit Balanel, catelul manastirii care, cu un latrat viguros transmis din cusca lui, le anunta pe maici ca au venit pelerini.

            Maica stareta, draga de ea, a lasat treaba si a venit pentru a ne plimba prin micul asezamant monahal. Celelalte 3 maicute erau si ele, fiecare la ascultarea ei, toate erau grabite si alergau precum albinele intr-un stup. Explicatia maicii starete a fost foarte scurta: „Vine Episcopul”. Atunci nu am inteles mare lucru, insa seara, cand ne-am intors la vila, am inteles cuvintele maicii.

            Insa, sa revenim la mica manastire. Aceasta este o manastire relativ noua, in care vietuiesc 4 monahii ce se daruiesc cu trup si suflet ingrijirii batranilor din cadrul Fundatiei Ciocanesti Bucovina. Aici locuiesc aproape 30 de batrani, carora maicutele le ofera, pe langa cele necesare traiului, dragostea lor, incercand sa le faca zilele cat mai senine. Sunt batrani singuri, care nu mai au pe nimeni pe lume sau sunt batrani ai caror copii sunt plecati departe. Acestora din urma, dragele de ele, incearca sa le mai aline dorul de cei dragi. Jertfa curata, un exemplu pentru noi.

interiorul bisericii

intrarea in biserica

o parte din curtea plina de flori

            Plecand de acolo cu exemplul maicilor in suflet, ne-am oprit la Vatra Dornei si ne-am plimbat prin statiune: pe podul peste Bistrita, prin parcul cu veverite, prin zona pietei, am intrat in vechea si totusi noua librarie (locatia este veche, insa oamenii care iubesc cartile au amenajat-o extrem de frumos. Si este si foarte bine aprovizionata).

            Cand am ajuns la vila, am vazut un mic afis ce anunta ca la ora 24 are loc Sfanta Liturghie savarsita de Inalt Preasfintitul Teodosie – Arhiepiscopul Tomisului, asa ca hotararea noastra de a „da stingerea” mai devreme pentru ca a doua zi sa putem pleca iar la drum a fost amanata.

            Dupa proceduri si servirea cinei ni se parea ca timpul se scurge cu pasi de melc, astfel ca nu am mai avut rabdare pana la miezul noptii, ci am pornit-o ceva mai devreme spre bisericuta manastirii. Si am ajuns cand a inceput slujba.

            Nu pot reda in cuvinte frumusetea Sfintei Slujbe care s-a terminat la 2.30 dimineata. Dragostea si blandetea Inalt Presfintitului, emotiile tanarului care urma sa devina diacon, corul care canta ingereste, rugaciunile de sfarsit si cuvantul de invatatura  al Inalt Preasfintitului, atmosfera de liniste deplina din biserica au facut ca sa ne simtim intr-o alta lume, intr-un alt spatiu, poate ceva mai aproape de ingeri.

clopotnita manastirii Dorna Arini