Sa dobandim linistea launtrica

            Scopul este ca omul sa le valorifice pe toate pentru nevointa. Sa incerce sa dobandeasca linistea launtrica. Sa valorifice zgomotul punandu-si in minte gandul cel de-a dreapta. Totul este infruntarea cea buna. Pe toate sa le infrunte cu ganduri bune. Daca reuseste sa castige linistea launtrica in mijlocul zgomotului, a dobandit un lucru de mare pret. Daca nu reuseste sa dobandeasca linistea in neliniste, nici in liniste nu se va linisti. Cand vine in om linistea launtrica, toate cele dinlauntrul lui se linistesc si nu-l mai deranjeaza nimic. Daca vrea linistea exterioara ca sa se linisteasca launtric, atunci ziua, cand se va afla in liniste, va lua o trestie si va alunga greierii, iar noaptea va alunga sacalii, ca sa nu-l deranjeze. Adica va alunga cele pe care le va aduna diavolul. Ce credeti? Care este treaba lui? Diavolul pe toate le intoarce anapoda, pana ce ne intoarce si pe noi pe dos.

            La un schit, doi batranei au luat un magarus care avea un clopotel. Un tanar cu tendinte isihaste se plangea de clopotelul animalului si a adunat toate canoanele pentru a dovedi ca nu este ingaduit a se tine un magar in schit. Ceilalti parinti spuneau ca pe ei nu-i deranjeaza. Atunci eu i-am spus: „Nu ne este, oare, de ajuns faptul ca nu ne impovareaza pe noi grija de batranei, si ca se slujesc de magar? Daca n-ar avea clopotel si l-ar pierde, ar trebui sa mergem noi sa-l cautam. Ne mai si plangem inca?!”. Asadar, daca nu avem ganduri bune si daca nu le vom valorifica duhovniceste pe toate, nu vom spori nici daca vom umbla printre sfinti. Ma aflu in armata? Sa valorific trompeta considerand-o clopot, iar arma sa-mi aduca aminte de armele duhovnicesti impotriva diavolului. Daca nu vom valorifica toate duhovniceste, chiar si clopotul ne va deranja. Fie le vom valorifica noi, fie le va exploata diavolul. Cel nelinistit, chiar si in pustie va duce starea lui de neliniste. Mai intai de toate sufletul va trebui sa dobandeasca linistea launtrica in nelinistea exterioara pentru a se putea linisti in linistea pustiei.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul)