Diavolul nu vrea sa se pocaiasca

            Bunul Dumnezeu i-a facut pe ingeri, insa unii dintre ei, din pricina mandriei lor, au cazut si s-au facut diavoli. Bunul Dumnezeu a plasmuit pe om, creatura desavarsita, ca sa completeze ceata cea cazuta a ingerilor. De aceea diavolul invidiaza mult faptura lui Dumnezeu, pe om. Diavolii striga: “Noi am gresit o singura data si ne tiranizezi, iar pe acestia care gresesc de multe ori ii ierti.”” Da, dar oamenii se pocaiesc. Acestia, desi erau ingeri, au ajuns diavoli; si in loc sa se pocaiasca, se fac mai vicleni si mai rai, pornindu-se cu rautate sa distruga fapturile lui Dumnezeu. Luceafarul era din cea mai luminoasa ceata. Dar in cele din urma….Din mandrie diavolii s-au indepartat de Dumnezeu cu mii de ani mai inainte si continua sa se indeparteze din mandrie si sa ramana nepocaiti. Un “Doamne miluieste”daca ar spune, Dumnezeu ar face ceva si pentru ei. Sa spuna un “am gresit”; dar nu spun “am gresit”. Daca diavolul ar fi spus “am gresit”, ar fi devenit din nou inger. Dragostea lui Dumnezeu nu are margini. Insa diavolul are vointa intepenita, incapatanare, egoism, nu vrea sa se plece, nu vrea sa se mantuiasca. Infricosator lucru! Si aceasta desi au fost ingeri.

            -Parinte, diavolul isi aduce aminte de starea lui de mai inainte?

            -Daca isi aduce aminte, spui? El este foc si urgpentru ca nu vrea sa se faca alti ingeri care sa-I inlocuiasca. Si cu cat inainteaza se face mai rau. Sporeste in rautate si invidie.

            O, daca ar simti cineva ticolasia diavolului, ar plange zi si noapte. Cat de mult se mahneste un om bun atunci cand vede pe cineva ca se schimba, se face criminal? Cu cat mai mult vazand nu un om, ci un inger! Odata pe un monah l-a durut mult pentru diavoli si, rugandu-se in genunchi, cu capul la pamant spunea: “Tu esti Dumnezeu si daca vrei poti afla un chip ca sa se mantuiasca si acesti diavoli nefericiti, care, mai intai avand o slava atat de mare, acum au toata rautatea si dracia lumii si daca nu ne-ai fi pazit, ne-ar fi distrus pe toti oamenii.”Deci in timp ce zicea aceste cuvinte, rugandu-se cu durere, vede un cap de caine alaturi de el ce ii scotea limba si-si batea joc de el. Se vede ca Dumnezeu a ingaduit aceasta ca sa-l instiinteze pe monah ca El este gata sa-I primeasca, numai sa se pocaiasca, dar ei nu vor mantuirea lor. Vedeti, caderea lui Adams-a indreptat prin venirea lui Dumnezeu pe pamant, prin Intrupare. In timp ce caderea diavolului nu se poate indrepta fara sa se smereasca. Diavolul nu se indreapta, pentru ca nu vrea. Stiti cat de mult s-ar bucura Hristos! La fel si omul, numai atunci cand nu vrea, nu se indreapta.

            -Parinte, diavolul stie ca Dumnezeu este dragoste si il iubeste?

            -Ei, cum sa nu stie!

            -Atunci de ce isi continua tipicul sau?

            -Pentru ca mandria nu-l lasa. Este insa si viclean. Acum incearca sa castige toata lumea. Isi spune:”Daca am cat mai multi urmatori, Dumnezeu va fi nevoit ca la sfarsit sa-I fie mila de toate fapturile Sale si voi intra si eu in planul Lui.”Asa crede. De aceea vrea sa dobandeasca cat mai multi urmatori. Vezi cum o suceste? Isi psune: “Am atatia de partea mea. Dumnezeu va fi nevoit sa ma favorizeze si pe mine!”Fara sa se pocaiasca? Dar, oare, Iuda n-a facut la fel? Stia ca Hristos va elibera pe morti din iad si si-a spus:”Voi merge si eu inainte de Hristos, ca sa ma elibereze si pe mine.”Vezi viclenie? In loc sa ceara iertare de la Hrisots, s-a dus si s-a spanzurat. Si uitati-va cum milostivirea lui Dumnezeu a incovoiat smochinul, dar el si-a strans picioarele ca sa nu ajunga la pamant. Si toate acestea ca sa nu mearga sa spuna un ïarta-ma”. Infricosator! Asa si diavolul, incepatorul iubirii de sine, nu spune “iarta-ma”, ci mereu se sileste sa dobandeasca cat mai multi urmatori lui.

Smerenia topeste pe diavol

            Smerenia are mare putere si topeste pe diavolul. Ea este cel mai puternic soc pentru diavol. Acolo unde exista smerenie, diavolul nu are loc. Si acolo unde nu exista diavol, este firesc sa nu existe ispite. Odata un pustnic a silit pe aghiuta sa spuna: “Sfinte Dumnezeule….”. A spus aghiuta: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte”, dar nu spunea “miluieste-ne pe noi”. “Spune: “Miluieste-ne pe noi””. Nimic. Daca ar fi spus, ar fi devenit inger. Toate le spune aghiuta, dar pe “miluieste-ma”nu-l spune, pentru ca trebuie smerenie. “Miluieste-ma”are smerenie si sufletul primeste mila cea mare a lui Dumnezeu, pe care el o cere.

            Orice am face, este nevoie de smerenie – dragoste – noblete. Lucrurile sunt simple. Noi le complicam. Pe cat putem, sa facem ceea ce este complicat pentru diavol si este usor pentru om. Dragostea si smerenia sunt grele pentru diavol, dar usoare pentru om. Chiar si unul bolnavicios, ce nu poate face nevointa, il poate lovi pe diavol cu smerenia. Intr-un minut omul poate deveni inger sau drac. Cum? Cu smerenia sau cu mandria. Ce, oare au trebuit ore intregi ca Luceafarul sa se faca diavol din inger? S-a facut in cateva secunde. Modul cel mai usor ca sa ne mantuim este dragostea si smerenia. De aceea sa incepem cu dragostea si smerenia si dupa aceea vom inainta si cu celelalte.

            Sa va rugati sa pricinuim mereu bucurie lui Hristos si mahnire lui aghiuta, mai ales fiindca ii place iadul si nu vrea sa se pocaiasca.