De ce ingaduie Dumnezeu diavolului sa ne ispiteasca?

             -Parinte, pentru ce Dumnezeu ingaduie diavolului sa ne ispiteasca?

            -Ca sa Isi aleaga fiii Sai. „Fa, diavole, orice!”, ii spuen Dumnezeu, pentru ca orice ar face, in cele din urma isi va zdrobi mutra sa de Piatra cea din capul unghiului, care este Hristos. Daca noi credem ca Hristos este Piatra cea din capul unghiului, atunci nimic nu ne va infricosa.
            Dumnezeu nu ingaduie o incercare daca nu va iesi ceva bun din ea. Cand Dumnezeu vede ca din ea va rezulta un bine mai mare, lasa pe diavol sa isi faca treaba sa. Ati vazut ce a facut Irod? A omorat 14.000 de prunci, dar a facut 14.000 de mucenici ingeri. Unde ai vazut tu mucenici ingeri? Diavolul si-a dat peste mutra. Diocletian s-a facut impreuna-lucratorul diavolului chinuind pe crestini cu asprime, dar fara sa vrea a facut bine Bisericii lui Hrisots, pentru ca a imbogatit-o cu Sfinti. Credea ca va face sa dispara toti crestinii, dar n-a facut nimic. A lasat o multime de Sfinte Moaste ca sa ne inchinam la ele si a imbogatit Biserica lui Hristos.
            Dumnezeu putea sa-l desfiinteze pe diavol; doar este Dumnezeu. Daca ar vrea, chiar si acum l-ar putea aduna ghem in iad, dar il lasa spre binele nostru. Il va lasa sa chinuiasca faptura Lui? L-a lasat, insa numai pana la un punct si pana la o vreme, ca sa ne ajute prin rautatea lui; sa ne ispiteasca si astfel sa alergam la El. Numai daca vede de mai inainte ca va iesi un bine, Dumnezeu ii ingaduie lui aghiuta sa ne ispiteasca. Daca nu iese binele, nu i se ingaduie. Toate le ingaduie Dumnezeu pentru binele nostru. Sa credem aceasta. Dumnezeu lasa pe diavolul sa-l lupte pe om. Fara lupta nu se face nimic. Daca nu ne-ar ispiti diavolul, am crede poate ca suntem chiar si sfinti. Asadar, Dumnezeuingaduie diavolului sa ne loveasca cu rautate, pentru ca prin lovitura ce ne-o da, alunga tot praful de pe noi si ne scutura sufletul nostru cel prafuit. Sau il lasa sa se repeada sa ne muste, ca astfel sa scapam la El. Dumnezeu ne cheama mereu, dar noi, de obicei, ne indepartam de Dansul. Numai atunci cand se iveste vreo primejdie, alergam la El. Cand omul se va uni cu Dumnezeu, nu va mai exista loc sa mai intre cel viclean, dar nici motiv ca Dumnezeu sa ingaduie celui viclean sa-l ispiteasca, ca sa fie nevoit omul sa scape la Dumnezeu. In tot cazul, oricum ar fi, cel viclean ne face bine; ne ajuta sa ne sfintim. De aceea si Dumnezeu il ingaduie.
            Dumnezeu a lasat liberi nu numai pe oameni, ci si pe diavoli, pentru ca nu pot vatama sufletul omului. Afara numai daca el insusi vrea sa-si vatame sufletul sau. Ei pricinuiesc rasplata sufletelor noastre atunci cand oamenii rai sau neatenti ne fac rau fara sa vrea. De ce oare spune acel avva: „Ridica ispitele si nu se va mantui nimeni?” Pentru ca ispitele ajuta foarte mult. Nu pentru ca diavolul poate face vreodata binele – fiind el rau – ci Bunul Dumnezeu impidice piatra ce ne-o arunca sa ne sparga capul si ne-o da intr-o mana, iar in cealalta ne da migdale, ca sa le spargem si sa le mancam. Adica Dumnezeu ingaduie ispitele nu pentru ca diavolul sa ne tiranizeze, ci in felul acesta sa dam „examene” pentru cealalta viata si sa nu avem pretentii nesabuite la a Doua Venire. Trebuie sa intelegm bine ca ne razboim – si avem sa ne razboim cata vreme ne vom afla in viata aceasta – cu insusi diavolul. Cata vreme traieste omul, are multa treaba de facut pentru imbunatatirea sufletului sau si are dreptul sa dea examene duhovnicesti. Daca moare si nu trece, cade. Reexaminare nu exista.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie Aghioritul)