SFANTUL ION

O seara de Sfantul Ion minunata

Aseara, am serbat ziua in familie: eu, sotul si copiii. Spre deosebire de alti ani, cand se anuntau musafiri, anul acesta a fost............. liniste. Am primit doar vizita fulger a unei colege de serviciu, tare draga sufletului meu. Draga mea colega si-ar fi dorit sa stea mai mult, insa era asteptata la nora dansei. Oricum, chiar si scurta si pe fuga, vizita ei m-a bucurat tare, tare mult.

Inainte de a ajunge acasa, am trecut pe la supermarket si am luat peste pe care l-am pus repejor la cuptor. Intre timp, asa cum ne este obiceiul in zilele de sarbatoare (si nu numai J) ), copiii au asezat masa in sufragerie.

Cand am facut curat de sarbatori, am dat in cutia de amintiri de scrisorile pe care ei le scriau lui Mos Nicolae si mos Craciun. Atunci nu am avut timp sa le citim, insa aseara ne-am adus aminte de ele. Citindu-le, ne-am amuzat cu totii teribil, dupa care Andreea a scos de la „naftalina” toate fotografiile facute de-a lungul anilor.

            Si uite asa mi-am adus aminte de perioada cand eram eleva. De atunci parca au trecut secole. Amuzamentul cel mai mare a fost cand copiii s-au uitat la fotografii si se chinuiau sa ma „identifice”.

Ne-am adus aminte de nunta noastra, de momentele in care am fost nasi, de botezul copiilor si multe, multe altele.

Cele mai amuzante au fost amintirile din concedii, cand fiecare fotografie avea „povestea” ei. Tot spunandu-le si amintindu-le, am retrait cu totii franturi din concedii, franturi de clipe frumoase. Nu ca acestea ar fi fost singurele, insa de ele ne-am amintit.

            Am glumit, am ras, au fost si mici emotii, una peste alta, a fost o seara minunata pe care am petrecut-o cu cei mai dragi sufletului meu.