duminică, 13 septembrie 2026

Dimineti cu Dumnezeu

 Mintea dinlauntrul inimii

Potrivit traditiei patristice, inima este centrul constiintei omului, iar constiinta este energia mintii dinlauntrul inimii; Sfintii Parinti numesc aceasta energie “capacitatea noetica”.

Occidentul si Orientul inteleg diferit modul in care oamenii ajung sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Distinctia, deosebit de importanta, consta in faptul ca abordarea scolastica occidentala subliniaza rolul logicii si al ratiunii in dobandirea cunoasterii lui Dumnezeu-dupa cum se poate observa in scrierile Fericitului August si ale lui Thomas de Aquino -, in timp ce abordarea orientala nu adera la aceasta teza.

In teologia ortodoxa, mintea si logica nu sunt identice; logica functioneaza in creier, iar mintea, in inima. Astfel, capacitatea noetica a inimii este energia mintii dinlauntrul inimii. Aceasta importanta distinctie face ca Biserica Rasariteana sa nu se considere o “institutie” religioasa, ci un spital al sufletului, unde oamenii vin pentru proceduri terapeutice care restabilesc sanatatea sufletului, ajuntandu-l sa inainteze spre scopul sau suprem: unirea cu Dumnezeu (theosis).

Intram in viata Bisericii si ne insusim stradaniile ascetice – postul, rugaciunea, primirea Sfintelor Taine (Sfanta Euharistie)-, pentru a ne perfectiona, precum un atlet care se duce la antrenamente. Antrenandu-ne in aceasta dimensiune ascetica a traiului de zi cu zi, ne redobandim sanatate in spitalul sufletului, in Biserica.

Desconsiderarea amintirii lui Dumnezeu, care a dus la caderea din har, este rectificata si reactivata, restaurata prin tamaduirea mintii (ochiul sufletului). Aceasta vindecare-restaurare nu este de natura juridica, adica nu presupune ca un Dumnezeu furios a decis sa treaca peste relele cuibarite in sufletele noastre si natura lor cazuta prin sangele varsat pe Cruce de Fiul Sau. Este vorba despre o vindecare ce presupune purificarea mintii (nous), cea care a fost intunecata, dar care, restaurata acum, ne reda sanatatea si desavarsirea. Legatura cu Dumnezeu va fi astfel refacuta, iar noi vom fi din nou nu numai in deplina comuniune cu El, Cel Atotputernic, dar si eliberati de puterea si permanenta mortii calcate in picioare de Sfanta Inviere a Domnului Iisus Hristos.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

2 comentarii:

  1. Intru adesea în biserici — catolice, evanghelice, vechi sau noi. Nu aspectul contează, ci liniștea. Sub orice acoperiș ridicat pentru Dumnezeu simt că mă apropii de El, de Dumnezeul meu, care nu stă într-un loc anume, ci merge cu mine oriunde. Poate de aceea, în tăcerea unei biserici, prezența Lui se așază altfel: mai limpede, mai aproape, mai adevărată.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, in biserica il simtim pe Dumnezeu mult mai aproape de noi.
      Sa ai o saptamana plina de bucurii Carmen!❤️🤗

      Ștergere