A trecut un an

 A trecut un an....

A trecut aproape un an de cand Icuta noastra draga si-a luat ramas bun de la noi si a plecat la cer. Un an in care i-am dus dorul in fiecare zi. Au fost zile in care am pus mana pe telefon sa o sun, au fost zile cand, pregătind mâncarea am fost tentata sa ii spun sotului " du-i si lui Ica".

Desi se spune ca timpul vindeca dorul si alina sufletul, la noi nu a fost asa. Cu fiecare parastas pe care l-am facut asa cum si-a dorit ea, asa cum mi-a spus totul ca ultima dorinta, dorul a fost mai puternic.

Azi, mai mult decat oricand, dimineata devreme am fost la mormânt, l-am tămâiat si i-am pus multe flori. Am simtit ca a fost, intr-un fel, ziua ei.

Întotdeauna se bucura cand ne strângeam cu totii, iar azi, la slujba de parastas de un an, au venit si copiii si nepotii. Stiu si simt ca, de acolo, din cer, s-a bucurat tare mult cand toti (chiar si micutii nepotei) am ținut de coliva la "veșnica pomenire", cand sufletul nostru a fost alaturi de sufletul ei, cand rugaciunea noastra pentru ea s-a ridicat la cer.

Si tot in amintirea ei, ziua de azi am petrecut-o impreuna.