Cuvant al Sfantului Vasile

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Onufrie cel Mare si Petru Atonitul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasile, despre viata lumii acesteia.

Viata lumii acesteia este plină de multe griji si de suspinuri si nici unui om nu-i este fără de necaz, ci plină este de înselăciune si de toată răutatea. Cei ce, adică, nu-s înstotiti cu nunta, se luptă cu poftele cele spurcate, iar cei însotiti, multă neînnelegere au pentru treburile caselor si, după nasterea de copii, vine grija de a-i hrăni pe ei, grija de a păzi credinta în căsnicie, sfadă cu vecinii, procese pe la judecătorii. Si fiecare zi, venind, îsi aduce a sa întunecare. Începând de la cel ce poartă porfiră si coroană, până la cel ce poartă zdrente de pânză, socotim grijile, ziua si noaptea, cu care si în somn ne amăgesc dracii. Că omenestile treburi sunt asemenea cu marea cea tulbure, numai că, întru aceasta, te îneci pe uscat. Unul, adică, are destul pământ ca să are, altul, căruia nu i s-a dat, vrea să ia, iar altul, pe cât a luat, se întăreste, să nu dea. Încă, unii, si la camătă sunt nesătiosi, iar altii, si de avutia cea adevărată se lipsesc. Iarăsi, cei ce n-au nimic, se supără pe ei însisi, iar cei ce au mai mult, decât nevoia lor, se ceartă. Săracul cel ce nu are, este ocărât, iar celuia ce are, i se întind curse. Cei ce sunt în dregătorii, se înaltă, adeseori se sfădesc si se bat între ei, cu nesăturare jefuiesc si din greu se ostenesc. Minciuna s-a preaînăltat, dragostea a fugit, adevărul a părăsit pământul, fătarnicii si clevetitorii sunt cinstiti si vamesii stăpânesc cetătile. Deci, acestea toate adunându-se, Proorocul le zicea: „În desert se tulbură tot ce vietuieste cu nedreptate.” Drept aceea, fratilor, să ne îngrijim de a noastră mântuire si milostiv spre noi să facem pe Dumnezeu, prin fapte bune.

 

(Proloage)