Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre Musha vamesul, cum a făcut milă cu o femeie si nu s-a atins de ea.

În cetatea Tirului a fost un oarecare vames, anume Musha, si de multe ori ne spunea nouă, zicând: „Fiind eu întru cele de acolo si luând zeciuială de la oaspeti, odată am înserat. Deci, fiind seară, mă duceam să mă spăl la baie si am aflat în cale o femeie, stând pe întuneric, si, apropiindu-mă de dânsa, am început a-i grăi ei cuvinte de desfrânare, iar ea a făgăduit, să vină după mine. Iar eu, de poftă si de bucurie diavolească, nu m-am mai dus să mă spăl, ci îndată, luând femeia, m-am pornit înapoi la cină. Iar ea n-a gustat cu mine, nici n-a băut, măcar că eu mult am silit-o, dar ea n-a ascultat si m-am sculat, vrând a mă duce să mă culc. Si, luând de mână pe femeie, am vrut să o sărut pe ea, iar ea cu lacrimi a strigat cu glas mare: „Vai mie, străină si ticăloasă, cea de tot pierdută, cu sufletul si cu trupul!”

Deci, am început a o întreba de pricina tipătului ei, iar ea, plângând, mi-a spus: „Bărbatul meu a fost negustor, si înnecându-i-se corabia, a pierdut si pe ale sale si pe cele străine, si acum este în temnită. Iar eu, neavând ce să fac, ca măcar pâine să aflu pentru el, am voit, de multă supărare, să-mi spurc trupul meu si să-i câstig lui hrană. Că pe toate le-au jefuit străinii.” Si i-am zis ei: „Ce datorii mai sunt încă?” Iar ea mi-a spus: „Cinci litre de aur.” Deci eu, luând aurul i l-am dat ei, zicându-i: „Pentru frica lui Dumnezeu, nu mă ating de tine, dar primeste acestea si-ti răscumpără bărbatul tău si te roagă pentru mine, păcătosul.”

Iar după ce a trecut un an, se făcură rele clevetiri asupra mea la împăratul, că am pierdut birul. Si, trimitând împăratul, mi-au jefuit casa mea, si, degrabă aducându-mă pe mine la Constantinopol m-au si pus în temnită, numai într-o cămasă veche fiind îmbrăcat. Si în fiecare zi auzeam că împăratul voieste să mă.omoare, spre pilda altora, si eram deznădăjduit pentru viata mea. Deci, plângând eu si tânguindu-mă, am adormit în grijă si în întristare si am văzut pe femeia aceea, căreia îi dădusem cele cinci litre de aur, care mi-a zis: „Ce ai stăpâne? Si pentru ce esti tinut aici?” Iar eu am zis: „Sunt clevetit si mi se pare că vrea împăratul să mă omoare.” Iar ea mi-a zis: „Vrei, oare să mă duc pentru tine la împăratul, ca să te slobezească pe tine?” Si i-am zis ei: „Dar te stie pe tine împăratul?” Si mi-a zis: „Mă stie.” Deci, după ce m-am desteptat, nu pricepeam ce va fi cu acest vis. Si, în cealaltă noapte, asemenea, mi s-a arătat ea, zicându-mi: „Nu te teme, eu te voi slobozi.” Iar a doua zi, a poruncit împăratul si m-a adus în palatele împărătesti. Iar după ce am intrat si m-a văzut împăratul în haina urâtă si ruptă, mi-a zis: „Iată, te iert pe tine acum.” Si căutând, am văzut si pe femeia aceea, stând de-a dreapta împăratului si zâmbind la mine. Atunci a poruncit împăratul ca să mi se întoarcă toată averea mea si de la sine mi-a dat multe daruri si cu multă cinste m-a rânduit, iarăsi, la locul meu, încă m-a făcut căpetenie peste toti vamesii. Iar în cealaltă noapte, mi s-a arătat mie, aceeasi

femeie, zicându-mi: „Stii, oare, cine sunt eu? Eu sunt cea cu care tu ai făcut milă si nu te-ai atins de trupul meu, pentru Dumnezeu, ci mi-ai răscumpărat bărbatul de la amara moarte în temnită, iar pe mine m-ai făcut a nu cădea în desfrânare, pentru pâine. Drept aceea, si eu te-am izbăvit pe tine de primejdie.”

Deci, acestea auzind, fratilor, să cunoasteti puterea milosteniei. Vedeti încă si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, că iată s-a arătat preabunul Dumnezeu si i-a zis: „Tu pentru Mine ai făcut milă, apoi si Eu am mărit mila Mea spre tine.” Cu adevărat, mare este puterea milosteniei, că si în acest veac face bine, si în veacul ce va să fie. Printr-ânsa, mai înainte mergem, să vedem fata lui Dumnezeu, Care ne răsplăteste nouă de saptezeci de ori câte sapte. Deci, dar, acestea auzindu-le, părintilor si fratilor, să fim milostivi, precum si Părintele nostru cel ceresc milostiv este, Căruia se cuvine slava, cinstea si închinăciunea, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

(Proloage).