Despre ascultare

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Marcian si Martirie si ale Sfintei Tavita, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre ascultare.

Vă spun vouă un lucru ca acesta, care s-a făcut în vremea mea, ca să vă deprindeti si să stiti că ascultarea si de la moarte izbăveste. Oarecând, fiind eu la ava Isidor, a venit acolo un ucenic al unui staret mare, din partea Ascalonului, cu o slujbă a părintelui său. Însă, avea porunca de la staret ca, după Vecernie, să se întoarcă la chilia sa.

Dar îndată s-a făcut o furtună foarte mare, cu ploaie si tunete. Si era aproape si un pârâu, care curgea prin toată tara aceea. Iar, mai pe urmă, vrând el să se ducă înapoi, după cuvântul staretului său, noi îl rugam să mai astepte, zicându-i lui că nu este cu putintă să treacă acel râu. Iar dacă n-a voit el să mai astepte la noi, am zis: „Să mergem cu dânsul până la râu, ca, văzându-i repejunile să se întoarcă”.

Si după ce am ajuns la râu, dezbrăcându-se el de hainele sale si legându-le pe ele pe capul său si încingându-se cu brâul, a sărit în râul acela mare si în strasnică repejune. Iar noi, ne minunam si tremuram, temându-ne, ca nu cumva să moară. Iar el, mergea înotând, si a sosit la celălalt mal, pe o piatră, si s-a îmbrăcat în hainele sale si a făcut de acolo spre noi semn de închinăciune. Si, luând blagoslovenie, s-a dus, alergând. Iar noi am rămas, mirându-ne si înspăimântându-ne, de puterea faptei cele bune, că, fără de primejdie, a trecut râul, pentru ascultarea sa.

(Proloage).