Pilda

 Pentru Inaltarea Sfintei Cruci, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre viata ce va să fie, dintr-ale Fericitului Augustin.

Scrie Fericitul Augustin această istorie, zicând: Fratele meu Ghenadie, doctorul cel slăvit, s-a deprins din tinerete a fi milostiv si mult îndurat către săraci, precum însusi mi-a povestit. Si i-a venit lui o îndoială de la urâtorul binelui, vrăjmasul, gândind: „Oare mai este altă viată după moarte?” Si asa petrecea întristat. Însă, milostivul Dumnezeu, nevrând să piară lucrătorul faptelor bune, a iconomisit în acest chip: Odată, culcându-se el pe patul său, ca să se odihnească, i s-a arătat în somn în tânăr preafrumos si i-a zis lui: „Vino după mine!” Si, mergând după dânsul, l-a dus pe el într-o cetate, unde se auzeau preaminunate cântări. Si a întrebat pe tânărul care îl purta: „Ce este aceasta?” Si i-a răspuns lui: „Aceasta este cântarea si veselia sfintilor lui Dumnezeu”. Si după aceasta si-a venit în sine si s-a desteptat. Iar vrăjmasul, iarăsi, îi zicea, prin gând, că acestea sunt niste năluciri. Deci, culcându-se a doua noapte, întristat, iarăsi i s-a arătat lui acelasi tânăr si l-a întrebat: „Oare mă cunosti?” Iar el a răspuns: „Tare bine te cunosc”. Si l-a întrebat: „Dar unde m-ai văzut?” Si i-a zis Ghenadie: „Nu de mult te-am văzut, că m-ai dus si m-ai purtat într-o cetate, unde se auzeau cântări dulci si veseli”. Si l-a întrebat: „In ce chip m-ai văzut, în somn sau aievea?” Si i-a răspuns: „în somn”. I-a zis tânărul: „Bine ai grăit, că si acum, în somn mă vezi”. Si a răspuns Ghenadie: „Stiu, cu adevărat, că si acum în somn te văd”. Deci, l-a întrebat îngerul: „Unde dar este acum trupul tău? A răspuns: „În cămara mea”. L-a întrebat iarăsi: „Au stii tu că acum ochii tăi sunt închisi si fără simtire în trupul tău si nu văd nimic?” I-a răspuns: „Stiu tare bine”. Iar el i-a zis: „Deci dar, cu care ochi mă vezi tu acum si privesti la mine?” Ghenadie sta uimit si nu stia ce răspuns să dea. Îngerul a început a-l dojeni si a-l învăta, zicând: „Ochii tăi cei trupesti acum sunt nesimtitori si nu pot să vadă. Iar acestia, cu care privesti la mine, sunt alti ochi, si când vei muri, atunci fără ochii cei trupesti ai să vezi si ai să vietuiesti si toată stiinta si cunostinta o să ai. lată, de acum, să pui început bun si să nu te mai îndoiesti de viata cea de după moarte”. Si, zicând acest cuvânt, îngerul s-a făcut nevăzut, iar el s-a trezit. Si de atunci până la moartea sa, n-a mai avut nici o îndoială în inima sa.

Iarăsi, asemenea acesteia, ne istoriseste Sfântul Augustin, zicând: Am auzit de la Mihail însusi că i s-a întâmplat a auzi aceasta de la unchiul său, ce se chema tot Mihail, care, iubind mult filozofia, se îndeletnicea mult cu învătăturile lui Platon si cu alte asemenea filosofii si câstigase mare prietesug cu Marsilie, bărbatul cel prea învătat si sporit în faptele cele bune. Si acestia doi, Mihail unchiul si Marsilie, de multe ori se îndeletniceau cu vorbe adânci filosofesti. Iar odată, după obicei, intrând iarăsi în noime adânci filosofesti si întrebându-se, Marsilie a adus vorba si despre viata cea fără de sfârsit, ce are să se descopere după mutarea cea de aici. Si din multa vorbă ce a fost, au venit la atâta neîntelegere, că au dat mâna unul cu altul si cu jurământ au întărit, că oricare din ei va muri mai înainte, să vie să se arate celui ce a rămas, spre mai bună încredintare. Si a mers Marsilie la locul său, în cetatea Florenta. Si a trecut vreme îndelungată. Odată, Mihail, îndeletnicindu-se în învătăturile sale acasă, deodată a auzit o alergare de cal, care a stat lângă usa lui. Si s-a auzit glas, strigând: „Mihaile, Mihaile, toate cele vorbite de noi sunt adevărate, adevărate”. Si, sculându-se, Mihail a deschis fereastra si a văzut pe un bărbat îmbrăcat tot în alb si căIare; si cum l-a văzut Mihail, îndată a întors calul si se ducea. Si a început a striga Mihail după dânsul, zicând: „Marsilie, Marsilie”. Si s-a făcut nevăzut. Si Mihail s-a înfricosat foarte de aceasta. Si, începând a cerceta cu de-amănuntul despre Marsilie, a aflat, că în ziua si ceasul acela în care i s-a arătat, Marsilie s-a mutat către Domnul, în cetatea Florenta. După aceea, Mihail lăsând desarta filosofie, se îngrijea de viata cea vesnică.

(Proloage).

Acatistul zilei