Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Matia, ale Sfintilor 10 Mucenici care au patimit pentru icoana lui Hristos, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Un
tânăr oarecare din Bononia petrecea în multe răutăţi, ducând o viaţă de slobozenie
şi zburdălnicie. Odinioară a avut o vedenie care l-a înspăimântat foarte mult:
I se părea lui, ca şi cum ar fi fost într-un loc necunoscut, într-o câmpie
mare, în care a apărut o dihanie foarte straşnică, care venea asupra lui. Tânărul,
fugind dinaintea acesteia pe acea câmpie, a văzut în depărtare o casă. Aleargă într-acolo
ca să scape de primejdie, dar casa era încuiată. A început atunci a bate în uşă,
rugându-se să-i descuie, ca să intre înăuntru şi să scape. Însă i s-a răspuns
astfel: „Eu sunt bunătatea care locuiesc aici, iar tu eşti rău şi nu poţi ca să
locuieşti aici”. Tânărul auzind aceste cuvinte, s-a întristat foarte mult şi a
fugit mai departe. Întâlnind mai încolo o altă casă, a mers la aceea şi a
început a bate la uşă şi a se ruga să-i deschidă, ca să intre înăuntru. Stăpâna
casei care vieţuia acolo îi răspunse lui: „Eu sunt dreptatea şi locuiesc aici.
Aceasta este casa mea, şi nu te voi primi oaspete pe tine, căci dreptatea nu apără
pe cel ce naşte nedreptate”. Tânărul a fugit şi de acolo apoi, văzând altă casă,
a început a se ruga cu glas tare să-l lase în casă, pentru a scăpa de acea arătare
şi frică, care îl cuprinse. Din casă însă îi răspunse: „Eu sunt pacea şi
locuiesc aici, tu nu ai pace cu mine, nici odihnă, ci numai oameni cu voie bună,
căci eu pururea gândesc la pace şi nu la altă amestecătură. Îţi voi da ţie un
sfat bun şi de folos. Mai încolo de mine vieţuieşte sora mea, care ştie să dea
sfat celor supăraţi; du-te la dânsa şi o ascultă cum te va povăţui şi învăţa”.
S-a dus tânărul la dânsa şi bătând la uşă, i-a răspuns lui: „Eu sunt mila care
locuiesc aici; iar ţie de-ţi este voia să te izbăveşti din această nevoie,
mergi, de te închină Precistei, şi te roagă. Ea te va ascunde dinaintea acestei
arătări straşnice, căci după cum corabia lui Noe a primit vietăţile cele curate
şi cele necurate aşa şi Precista, ca un izvor de milostenie, pe nici unul nu-l
trece cu vederea”. El s-a rugat atunci Precistei şi vedenia cea groaznică s-a
stins (100, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția
1925).
(Minunile
Maicii Domnului – preot Nicodim Mandita)
E o pildă care merita citită și... e bine să învățăm din aceasta. 🌹
RăspundețiȘtergereToate cele bune! 💗
❤️🤗
Ștergere