MAICA DOMNULUI

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Emilian Marturisitorul, episcopul Cizicului si Miron, episcopul Cretei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Procesiune glorioasă de război cu Sfânta Cruce, Sfânta icoană şi steaguri

Marele domn al rusiei, Andrei Gheorghievici, avea un obicei ca acesta: când mergea la război împotriva vrăjmaşilor, lua cu sine în mijlocul oştilor sale, Cinstita icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care pe Pruncul cel mai-nainte de veci, pe Hristos Mântuitorul nostru în mâini îl ţine, împreună cu cinstita Cruce a Domnului, pe care doi preoţi îmbrăcaţi în veşminte sfinţite o purtau în cetele oştirii aceluia, şi ieşea la 99 război cu multă vărsare de lacrimi către Hristos Dumnezeu, şi către Preacurata Maică a lui Dumnezeu, apoi se împărtăşea cu dumnezeieştile taine ale Trupului şi Sângelui Domnului Hristos. Cu nişte arme nebiruite ca acestea se înarma mai mult, decât cu săbiile şi cu suliţele, şi mai mult se nădăjduia spre ajutorul Celui Preaînalt, decât spre vitejia şi puterea oştii sale. El ştia bine cuvântul lui David, că: „Nu întru puterea calului va voi, nici în pulpele bărbatului bine va plăcea. Bine va voi Domnul întru cei ce se tem de Dânsul, şi întru cei ce nădăjduiesc spre mila Lui”. Acest binecredincios domn încă şi pe ostaşii săi îi îndemna spre rugăciuni, pe de-o parte prin chipul cucerniciei sale şi al evlaviei în rugăciuni, iar pe de altă parte prin poruncă, pentru că toţi căzând în genunchi înaintea icoanei Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi a Cinstitei Cruci, cu lacrimi se rugau, cerând ajutorul. Marele domn privind spre Sfânta icoană, se ruga grăind astfel: „O! Stăpână, Ceea ce ai născut pe Hristos Dumnezeul nostru, tot cel ce nădăjduieşte spre tine nu va pieri, şi eu robul tău, după Dumnezeu, te am pe tine zid şi acoperământ, şi Crucea Fiului tău armă asupra vrăjmaşilor, de amândoua părţile ascuţită, roagă pe Mântuitorul lumii, pe care ca Prunc L-ai ţinut pe mâini, ca puterea crucii să fie ca un foc, arzând feţele potrivnicilor, celor ce doresc război cu noi. Mijlocirea şi folosirea ta cea prea-puternică, să ne ajute nouă, şi să calce pe vrăjmăşii noştri”. După multe rugăciuni, sărutând Sfânta icoană şi cinstita Cruce, toţi mergeau cu îndrăzneală asupra vrăjmaşilor lor, şi le ajuta lor Domnul cu puterea Crucii şi a Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, prin rugăciunile sale cele înălţate către Dumnezeu pentru dânşii.

Un obicei ca acesta având totdeauna acest mare domn, cu o rânduială ca aceasta a ieşit cu oastea sa şi asupra bulgarilor (precum de demult Marele împărat Constantin, purtând înainte semnul Crucii) şi mergând la câmp, s-au bătut cu oastea lor, şi biruindu-i pe ei, au fugit după dânşii, şi a luat patru cetăţi ale lor, iar a cincea, Brehimul, de la râul Camii. Când s-a întors de la tăierea păgânilor, la cortul său, au văzut ieşind din Sfânta icoană a Mântuitorului, şi din a Maicii Domnului, o strălucire prealuminoasă asemenea focului, ce se revărsa peste toate cetele de ostaşi. Această minune s-a petrecut, în prima zi a lunii lui august.

Asemenea şi Manuil, împăratul grecilor, cel ce a ieşit cu oastea sa asupra saracinilor, a văzut în aceeaşi zi o minune asemănătoare, adică raze de foc ieşind şi acoperind cu lumină toate cetele, din Sfânta icoană a Mântuitorului şi a Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu pe care împreună cu cinstita cruce, le aveau în mijlocul oştirilor. Şi a biruit în acea zi puterea saracinilor. După aceea, înştiinţându-se unul pe altul, prin scrisorile lor, despre biruinţa lor, câştigată cu ajutorul lui Dumnezeu, şi despre strălucirea cea minunată pe care au văzut-o ieşind din chipul Mântuitorului şi al Preacuratei lui Maici, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi sfătuindu-se cu cei mai mari arhierei ai lor, au rânduit să se facă prăznuire în această zi dintâi a lui august, dând mulţumită Mântuitorului şi Preacuratei Maicii sale. De asemeni, şi întru pomenirea puterii Cinstitei Cruci, prin care înarmaţi fiind preoţii, cu mâinile lor au biruit pe vrăjmaşi, au poruncit ca să se scoată Cinstita Cruce din Sfântul Altar, şi să o pună pe ea în mijlocul bisericii, ca să se închine ei toate popoarele creştineşti, şi cu dragoste să o sărute, proslăvind pe Hristos Domnul, Cel ce a fost răstignit pe dânsa.

Să prăznuim, fraţilor, lăudând şi mulţumind preamilostivului Dumnezeu, şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei Maicii Sale, Stăpânei noastre, preabinecuvântatei şi pururea Fecioarei Maria, cu Cinstita Cruce, cu bună cucernicie şi cu dumnezeiască plăcere să o cinstim şi să o prăznuim. Pace şi dragoste între noi având, cu milostenia să mângâiem pe cei săraci, depărtându-ne de toate lucrurile cele rele. La frica şi dragostea lui Dumnezeu să luăm aminte, că aşa plăcând Lui să ne învrednicim prăznuirii celei veşnice împreună cu toţi sfinţii. Iar în ziua aceea, în care se va arăta semnul Fiului Omului pe cer, Cinstita Cruce a lui Hristos, care va merge cu mare strălucire făcătoare de bucurie înaintea Celui ce va să vină cu slavă şi cu putere multă, ca Judecător al viilor şi al celor morţi, să ne treacă şi pe noi de partea cea de-a dreapta. Iar după săvârşirea judecăţii, când cinstita Cruce va merge înaintea tuturor cetelor Sfinţilor, povăţuindu-i pe ei la Împărăţia Cerurilor, spre a prăznui în vecii nesfârşiţi, să ne numere şi să ne facă şi nouă parte cu ei, preamilostivul nostru Mântuitor Iisus Hristos, cu rugăciunile Preacuratei Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Amin (Viețile Sfinților, 1 august).

 

(Minunile Maicii Domnului – preot Nicodim Mandita)