Despre pocainta

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Achila, ale Sfintilor Mucenici Iust si Iraclie si ale Sfantului Cuvios Nicodim Aghioritul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Cuvânt despre pocăintă.

Spunea un oarecare părinte, zicând că în Tesalonic este o mănăstire de fecioare. Iar una dintre acestea, din lucrarea vrăjmasului, a vrut să plece din mănăstire. Si, plecând, a căzut în desfrânare, că asa a amăgit-o vrăjmasul. Si, după ce a căzut în păcat, a petrecut câtăva vreme în desfrânare, apoi, iarăsi, aducându-si aminte de Dumnezeu, se gândea la pocăintă. Si, pornindu-se să vină spre mănăstirea din care era, dorea, din tot sufletul, să se pocăiască. Dar, ajungând acolo a căzut înaintea portii si a murit. Deci, a arătat Dumnezeu, unui episcop, moartea ei. Si a văzut episcopul pe Sfintii îngeri venind si luându-i sufletul ei, iar pe draci, mergând în urma lor si certându-se cu ei. Si Sfintii îngeri le-au zis: „Nouă ne-a slujit atâtia ani; al nostru este sufletul.” Iar, certându-se ei multă vreme, ziceau dracii: „Si la mănăstire a mers cu lenevire, deci cum ziceti că s-a pocăit?” Si au răspuns îngerii si au zis: „Dumnezeu, văzându-I gândul ei plecat acum spre pocăintă, măcar că n-a mai avut vreme de pocăintă si de mărturisire, din pricina mortii, i-a primit pocăinta ei. Că, a se pocăi, stătea în puterea ei, pe când viata fiecăruia, Atottiitorul Dumnezeu o stăpâneste.” Si, asa rusinându-se, dracii au fugit. Pentru aceea, cu pază să umblăm si să vietuim, că nu stim în care ceas ne va lua pe noi moartea, care, facă Domnul, să ne găsească în pocăintă si cu păcatele mărturisite.

(Proloagele)