SFINTII

 Pentru Intampinarea Domnului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

PREZENTA SFINTILOR ESTE VIE

-Gheronda, as vrea sa-l vad pe Sfantul Arsenie.

-A dori sa-l vezi pe Sfantul Arsenie este primejdios, pentru ca vrajmasul iti poate plasmui o incipuire, dupa care gandul sa-ti spuna ca esti cineva, fiindca, chipurile, te-ai invrednicit sa-l vezi pe Sfant. Mai departe, dupa ce iti va lipi eticheta ca “esti cineva”, vrajmasul iti va rula continuu filme prin imaginatie. De aceea, sa ai evlavie la Sfantul Arsenie, insa sa nu doresti sa-l vezi. Daca ti se va arata sau nu, aceasta este treaba Sfantului.

- Gheronda, atunci cand un Sfant i se arata cuiva, se poate sa-l vada si o a treia persoana?

-Nu exista regula pentru aceasta. Uneori il vede, alteori numai ii aude glasul, iar alteori nici una, nici alta. Nu exista o regula anume. Acestea sunt lucruri care nu se pot explica.

Prezenta Sfintilor este vie. Chiar si atunci cand noi nu-i gasim, ne gasesc noi. cand am pleca de la “Cinstita Cruce” si am mers la “Panaguda”, Coliba era parasita. Abia ma aranjasem intr-o chilie. Luasem cu mine toate lucrurile pe care le aveam. Mineiele le aveam inca in cutii. A sosit vremea sa fac Vecernia, dar de unde sa scot Mineiele? Am luat calendarul sa vad ce Sfant se praznuieste. Imi pierdusem si ochelarii si nu vedeam literele mici din calendar, ca sa citesc numele Sfantului care se praznuieste si sa fac Vecernia cu siragul de metanii, rostindu-i numele. Am cautat trei sferturi de ceas si nimic. “O sa treaca vremea tot cautand, mi-am zis. Sa spun: “Sfinti ai zilei, rugati-va pentru noi!”. Dupa ce m-am rugat cu siragul de metanii la Hristos si la Maica Domnului, am inceput sa spun: “Sfinti ai zilei, rugati-va pentru noi! Sfinti ai zilei…..”. Noaptea iarasi, ca sa nu pierd vremea cu cautatul ochelarilor, am spus la fel: “Sfinti ai zilei, rugati-va pentru noi!” In acea clipa am vazut inaintea mea un ofiter purtator de lumina, plin de multa dragoste si afectiune parinteasca, care s-a apropiat de mine cu bunatate si m-a umplut de o nespusa veselie. De vreme ce l-am vazut ca este atat de bun, am prins curaj si l-am intrebat: “Unde ati slujit si cum va numiti?”. Atunci acela mi-a spus: “Sunt Sfantul Luchilian”. Eu insa nu am auzit bine si l-am intrebat: “Sfantul Loghin?”. “Nu, mi-a raspuns el, sunt Sfantul Luchilian”. Fiindca numele lui mi s-a parut ciudat, l-am intrebat din nou: “Sfantul Lucian?”. Nu, mi-a raspuns iarasi acela, Sfantul Lu-chi-li-an”. Atunci i-am spus: “Am si eu rani din razboi”. Langa Sfant statea un tanar Doctor, in halat alb – era Sfantul Pantelimon -, caruia i-a spus sa ma consulte. Dupa ce m-a consultat, l-am auzit spunandu-i Sfntului Luchilian diagnosticulmeu: “Ranile lui s-au vindecat; numai pentru diploma le vom lua in considerare”. In continuare am simtit o mare bucurie si o indoita odihna. Apoi am cautat bine, am gasit ochelarii si m-am uitat in calendar. Era pomenirea Sfantului Mucenic Luchilian”. Dupa-amiaza am mers la un parinte cunoscut si am citit Sinaxarul Sfantulii.

Chiar si acum Sfantul ma satura cu dragostea sa si ma odihneste sufleteste si trupeste cu bucuria paradisiaca pe care mi-a impartasit-o.

.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhonvicesti-Despre rugaciune)