POVESTIRE

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Martinian, arhiepiscopul Antiohiei, ale Sfantului Apostol Acvila si sotia sa, Priscila si ale Sfantului Ierarh Evloghie, patriarhul Alexandriei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

SPERJURUL

(Juramantul fals, mincinos, nedrept)

Un negustor din Breslau (denumirea germana a orasului polonez Wroclaw) voind sa faca o calatorie si avand multi bani in locuinta sa, ruga pe stapanul casei sa-i pastreze pana se va intoarce. Stapanul fagadui bucuros. Dar cand negucstorul se intoarse si ceru banii inapoi, celalalt spuse ca n-a primit nimic, asa ca negustorul trebui sa-l cheme in judecata in fata tribunalului. Proprietarul casei, fiind pus sa jure, dadu usierului sa-i tina bastonul, mai inainte de a jura. In acest baston care era gol pe dinauntru, el ascunsese banii negustorului si l-a dat usierului, crezand ca daca in timpul juramantului, banii sunt in mana altuia, el poate jura cu mana pe constiinta ca n-are banii negustorului. Este usor de inchipuit, cat de indignat a trebuit sa fie negustorul, vazand cum acel om jura stramb, fara rusine si teama de Cel de Sus. Dar pedeapsa lui Dumnezeu nu a intarziat. Proprietarul casei fu achitat (liberat) si pleca din tribunal, insa in timp ce cobora treptele tribunalului fiind tulburat de juramantul pe care-l facuse se impiedica in baston, se rostogoli pana la ultima treapta a scarilor, rupandu-si piciorul.

Tocmai atunci i se rupse si bastonul si iesira la iveala banii ascunsi. Toti cei de fata au ramas uluiti si ingroziti, cat de repede si de tare a pedepsit Dumnezeu pe cel care a jurat stramb.

Faptul acesta este un fapt adevarat petrecut in orasul Breslau si se face amintire de el intr-un bazorelief, sapat pe piedestalul unei statui a Dreptatii chiar pe scarile tribunalului, unde se poate vedea si in ziua de azi.

(Istorioare moral-religioase)