DESPRE INSTRAINARE

 IZOLATI UNII DE CEILALTI

 Traim intr-o epoca in care membrii unei familii nu mai iau cina impreuna, iar copiii stau in camerele lor, unde se uita la televizor, joaca jocuri pe computer si scriu sms-uri prietenilor lor. Oamenii merg in cafenele sau cofetarii cu prietenii lor, dar odata ajunsi acolo, incep si ei sa trimita sms-uri altor prieteni sau vorbesc la telefonul mobil. Am devenit un popor pentru care convietuirea s-a transformat in izolare.

Imi amintesc cand ma duceam la bunica mea: daca intram in bucatarie, aparatul de radio era deschis, iar daca intram in sufragerie, era televizorul deschis – desi bunica nu era atenta nici la ce se spunea la radio, nici la televizor. Suferea de singuratate si sunetele ii tineau companie. Cu toate acestea, cand avea musafiri, inchidea amandoua aparatele, si radioul, si televizorul. In prezent, cand merg la credinciosii mei in vizite pastorale, trebuie sa-I rog sa inchida televizorul, pentru a putea sta de vorba cu ei in liniste.

            Oamenii nici nu-si dau seama ca in casa lor au intrat niste intrusi, odata cu programele televizate pe care le urmaresc aproape fara intrerupere cat timp stau acasa. Asa s-au obisnuit, spun ei. Multi soti sunt uimiti sa afle ca sotiile lor au initiat procedurile de divort, pentru ca nu constientizeaza ca, de cativa ani, nu mai exista nici un fel de comunicare intre ei.

            Copiii nu mai sunt supravegheati de parinti in privinta temelor pentru scoala, intrucat parintii au incredere in ei, insa copiii, in loc sa-si faca temele, se uita la filme video pe computer si scriu sms-uri prietenilor lor.

            Chiar si in viata noastra duhovniceasca suntem izolati unii de altii. Multe persoane cred ca e mai bine sa se roage singure. Rareori inteleg importanta rugaciunilor facute impreuna cu familia si cu prietenii, alaturi de cele care se desfasoara in timpul Sfintelor Liturghii, deoarece, pentru ei, rugaciunea este o chestiune personala, care nu poate fi impartasita cu altii decat uneori, in ocazii speciale.

            Distractiile, diferite forme de amuzament, petrecerile ocupa un loc central in viata noastra, inlocuind vizitele pe care le faceam vecinilor sau prietenilor. Imi aduc aminte de zilele cand familiile stateau pe terasele caselor in noptile fierbinti de vara, sorbind limonada si salutandu-se  cu cate un vecin care se plimba pe strada, sa se mai racoreasca. Acum, terasele au fost inlocuite cu verande  construite in spatele caselor, unde nu ne mai vede nimeni. Au pierit raporturile de buna vecinatate, prietenie si apropiere sufleteasca intre vecini: intre noi domnesc izolarea si instrainarea fata de semenii nostri.

 

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)