FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR
5. LIBERTATE DUHOVNICEASCA
Nu avem nici un motiv sa ne temem de laude. Trebuie insa sa ne
ferim de satisfactia si multumirea pe care le pot naste in interiorul nostru.
Avva Isaac spune ca, atunci cand o simtim, aceasta multumire este toata
rasplata noastra. Deci sa nu mai asteptam si de la Dumnezeu rasplata pentru
binele pe care l-am facut. Lauda este neprimejdioasa atunci cand o primim cu
indiferenta si nu ne lasam in voia ei.
De asemenea, nu te nelinisti pentru faptul ca odata ai luat
hotararea sa citesti in fiecare zi la o anumita ora un paraclis, iar acum vezi
ca iti este imposibil sa-ti implinesti hotararea. Ma intrebi: ”Pentru ca imi
este cu neputinta sa citesc paraclisul la ora hotarata, pot sa o fac mai
tarziu, atunci cand impletesc sau am grija de copii?”. Iar eu iti raspun clar: Nu!
Lucrul acesta ar fi o greseala. Promisiunile noastre inaintea lui Dumnezeu nu
sunt ca o datorie pe care o avem fata de un camatar neinduplecat – un camatar
care vrea sa-I dam inapoi pana si ultima rubla, fara sa ii pese de nimic
altceva. Domnul nu vrea sa fim sclavi, vrea sa fim liberi.
Daca
intr-adevar, din motive obiective, nu poti duce la capat hotararea ta, da
dovada de smerenie si caieste-te, socotindu-te o biata datornica. Daca eviti
ispita nelinistii si a enervarii, vei avea mult mai mult folos duhovnicesc
decat daca ai citi in graba si cu jumatate de inima cuvintele rugaciunii, care
ar fi apoi urmate de multumire de sine si mandrie, pentru ca, zice-se, ai
respectat promisiunea ce ai facut-o, in ciuda greutatilor.
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu