Pentru
rugaciunile binecredinciosului Imparat Justinian cel Mare si ale Dreptului
Gamaliel, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.
Nota: pentru ca in aceasta zi nu este
acatist, am ales sa postez acatistul restant din data de 2 iunie
Troparul Sfântului Ioan
cel Nou de la Suceava, glasul al 4-lea:
Viaţa
ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate
rugăciuni şi lacrimi, şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-te,
necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea, Bisericii te-ai făcut întărire
şi creştinilor laudă, Ioane, pururea pomenite.
Apărătorului
şi sprijinitorului creştinătăţii, împotrivitorului şi surpătorului păgânătăţii,
mucenicului celui de curând arătat, ostaşului lui Hristos celui adevărat, care
ca un soare Bisericii Răsăritului a strălucit, şi pe credincioşi de veselie i-a
umplut, toţi acum din suflet cântări de mulţumire şi de laudă să-i aducem, şi
cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Îngerilor
iubită şi plăcută a fost şi mai înainte de pătimire vieţuirea ta, purtătorule
de chinuri al lui Hristos, Ioane. Căci cu trup material îmbrăcat fiind, viaţă
îngerească pe pământ ai vieţuit, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni, apoi
şi cu chinuri. Pentru aceasta noi, după vrednicie, aceste laude aducem ţie:
Bucură-te, că, prin
postirile şi rugăciunile tale cele necontenite, îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin milosteniile şi lacrimile tale pe demoni i-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pe cei întristaţi i-ai mângâiat;
Bucură-te, că pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucură-te, că în trup muritor te-ai arătat înger pământesc;
Bucură-te, căci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai răsărit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până în sfârşit ai păzit;
Bucură-te, că din cetatea vestită Trapezunda ai ieşit;
Bucură-te, că prin toate faptele bune desăvârşit te-ai împodobit;
Bucură-te, că pe mare, neguţător iscusit ai fost;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Văzând,
mucenice al lui Hristos, viclenia diavolului cea măiestrită asupra ta, prin cel
de altă credinţă, ca să te depărteze de la dreapta credinţă, şi cu
înţelepciunea dată ţie de la Dumnezeu, pricepând măiestriile lui, neprins de
dânsele ai rămas cu harul Celui Preaînalt; pentru aceea ai şi cântat: Aliluia!
Cunoscând
clevetirea ereticului Reiz, de trei ori fericite, adusă asupra ta la eparhul
Cetăţii Albe, cel de credinţă otomană, cum că te-ai lepădat de adevărata
credinţă creştinească, măcar că acela a te ademeni la aceasta în tot chipul s-a
silit, tu nicidecum nu te-ai lăsat a fi biruit; pentru aceea după cuviinţă auzi
de la noi acestea:
Bucură-te, că pe Reiz de
mincinos l-ai vădit;
Bucură-te, că tu ca un turn ai rămas neclintit;
Bucură-te, că momirile eparhului întru nimic le-ai socotit;
Bucură-te, că toţi cei ce au văzut acestea, folos au câştigat;
Bucură-te, că soarelui şi luceafărului a jertfi nu ai voit;
Bucură-te, căci cu aceasta pe păgânul Cadiu l-ai dispreţuit;
Bucură-te, căci creator al acestora pe singurul Dumnezeu Cel în Treime L-ai
mărturisit;
Bucură-te, că n-ai primit a defăima;
Bucură-te, că ai mărturisit credinţa cea adevărată;
Bucură-te, că de aici s-a pornit tiranul spre a te chinui;
Bucură-te, că ai mustrat pe eparhul înaintea tuturor;
Bucură-te, că pe el mai vârtos a se pleca ţie l-ai îndemnat;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul al 3-lea
De
puterea harului Sfântului Duh fiind întărit, cu multă îndrăzneală către
guvernator ai zis, viteazule ostaş al lui Iisus: „Nu crede, o, tirane, că eu mă
voi lepăda vreodată de Hristosul meu şi că mă voi închina făpturii mai degrabă
decât Creatorului; să nu-mi fie mie aceasta cât timp voi respira aerul acesta”;
pentru care şi cu mare glas ai cântat: Aliluia!
Erai,
o, purtătorule de chinuri al lui Hristos, când acestea le ziceai către eparh,
vesel la faţă, şi fără de sfială sau frică; iar el, nemaiputând răbda şi de
mânie aprinzându-se, a poruncit să fie aduse înaintea lui toiege multe şi de
haine să fii dezbrăcat; dar tu, ca şi cum altul ar fi fost, aşa te aflai;
pentru aceasta şi noi unele ca acestea zicem către tine:
Bucură-te, că, văzând
toiegele acelea, nicidecum nu te-ai temut;
Bucură-te, că din vederea acelora mai tare te-ai împotrivit tiranului;
Bucură-te, că te-ai dezbrăcat de haine stricăcioase;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat în porfiră nepieritoare în ceruri;
Bucură-te, că ai fost ameninţat cu chinuri de moarte;
Bucură-te, că tiranul mai cumplit s-a întărâtat, pentru că tu nu ai băgat în
seamă acestea;
Bucură-te, că ai înfruntat pe acesta înaintea tuturor celor ce erau de faţă;
Bucură-te, că pe tine te-ai mărturisit rob adevărat al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că bine ai ţinut aşezămintele, pe care le-ai învăţat de la părinţii
tăi;
Bucură-te, că n-ai primit a aduce jertfă zeilor guvernatorului;
Bucură-te, că ai zis păgânului să nu întârzie de a te chinui;
Bucură-te, căci cu aceasta te-a trimis mai degrabă la Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Creatorului
mai ales decât creaturii ai zis, cu suflet vitejesc, o mult-pătimitorule, că te
vei închina; pentru aceasta tiranul cel păgân, auzind astfel de cuvinte de la
tine şi pierzând nădejdea a te îndupleca la voia sa, nebuneşte s-a aprins de
mânie sălbatică şi a început să te chinuiască. Iar tu, mucenice al lui Hristos,
bărbăteşte răbdând, cu veselie Celui ce te întărea pe tine ai cântat: Aliluia!
Inimă
de diamant având, când ai pătimit pentru dragostea Celui dorit de tine,
fericite al lui Hristos mucenice, întru nimic ai socotit chinurile, cu harul Lui
fiind întărit; pentru aceea, ca peste o aspidă înveninată ai călcat, şi ai
alergat spre mai cumplite chinuri cu bucurie; pentru care şi de la noi auzi
acestea:
Bucură-te, că ai fost
aşternut gol pe pământ spre chinuire;
Bucură-te, că ai avut ochii minţii sus la cer;
Bucură-te, căci cu toiege noduroase fără milă fiind bătut, n-ai slăbit;
Bucură-te, căci chinuitorii, cumplit bătându-te, au obosit;
Bucură-te, că vitejeşte ai răbdat să-ţi fie trupul zdrobit în bucăţi;
Bucură-te, căci cu acestea şi mai mult la mânie ai întărâtat pe tiranul;
Bucură-te, că de multe bătăi, cărnurile lipite pe toiege au fost aruncate sus
în aer;
Bucură-te, căci cu aceasta ai adunat pe îngeri spre a se minuna;
Bucură-te, că ai roşit cu sângele tău pământul;
Bucură-te, căci cu aceasta ai strivit pe satana sub picioarele tale;
Bucură-te, că pentru aceasta I-ai mulţumit Stăpânului Hristos;
Bucură-te, că El te-a întărit a suferi alte chinuri mai cumplite;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Auzindu-te
cei ce te chinuiau, fiii pierzării, pe tine, mucenice, rugându-te lui Dumnezeu,
s-au umplut de mai multă mânie şi mai cumplit te-au schingiuit, încât şi glasul
ţi-a lipsit; iar tu, răbdătorule de chinuri, suferind cu bărbăţie chinul
acesta, lui Hristos Celui ce te-a întărit, din adâncul inimii, ai cântat:
Aliluia!
Cu
lanţuri de fier din porunca guvernatorului fiind legat, ostaşule al lui
Hristos, Ioane, ai fost aruncat în temniţă şi păstrat spre mai cumplite
chinuri; şi tot trupul tău de bătăi fiind sfărâmat, a doua zi iarăşi la
judecată ai fost adus; dar, stând înaintea tiranului cu faţa veselă, păgânul
Cadiu s-a mirat foarte şi s-a înspăimântat. Pentru aceea şi noi cu laude ca
acestea te întâmpinăm:
Bucură-te, că pentru
Hristos ai fost legat cu lanţuri de fier;
Bucură-te, căci cu acelea ai înfricoşat de tot pe diavolul;
Bucură-te, că ai locuit în temniţă întunecoasă, închis fiind acolo;
Bucură-te, că după aceea te-ai sălăşluit în raiul cel luminos;
Bucură-te, căci, cu răni cumplite peste tot trupul fiind rănit, vesel te-ai
arătat;
Bucură-te, că de aceasta păgânul tiran mult s-a mirat;
Bucură-te, că nu ai purtat grijă de vindecarea rănilor trupului tău;
Bucură-te, că prin aceasta sufletul tău mai frumos a înflorit;
Bucură-te, că omul tău cel din afară s-a stricat;
Bucură-te, că omul tău cel dinăuntru a luat acum mai bună înnoire;
Bucură-te, că tiranul a pregătit şi alte chinuri mai cumplite împotriva ta;
Bucură-te, că şi pe acelea tu le-ai primit cu dragoste;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Având
în minte bunătăţile, pe care vrei să le dobândeşti, mucenice al lui Hristos,
vrednicule de laudă, înţelepţeşte ai răbdat toate schingiuirile, ruperile şi
sfâşierea cărnurilor; pentru aceea tiranul, umplându-se nebuneşte de şi mai
multă mânie şi răcnind ca o fiară sălbatică, a poruncit ca iarăşi să fii
chinuit mai cu asprime şi fără de cruţare să fii bătut. Iar când se făceau
acestea, tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Atât
de cumplit şi fără de cruţare ai fost bătut, răbdătorule de chinuri al lui
Hristos, mucenice, încât şi cele dinăuntru ale tale s-au rupt; iar cei ce te
chinuiau pe tine, obosind de atâta cruntă bătaie, se schimbau unii după alţii;
dar tu, viteazule ostaş al lui Hristos, nicidecum nu ţi-ai schimbat gândul de
la doritul tău Iisus; ci te rugai Lui mai cu dinadinsul în adâncul inimii tale,
ca să-ţi dea răbdare până la sfârşit. Pentru aceasta şi noi, ajutaţi fiind de
rugăciunile tale, zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că tu nu ai
pierdut răbdarea, cu cruzime fiind bătut pentru Hristos;
Bucură-te, că au obosit chinuitorii, cei ce te băteau;
Bucură-te, că aceia, ostenind, se schimbau unii după alţii;
Bucură-te, că mintea ta sta la Dumnezeu, Cel ce te întărea;
Bucură-te, că trupul tău a fost rănit şi sfâşiat până la cele dinăuntru;
Bucură-te, că Hristos cu harul Sfântului Duh te-a cercetat din înălţime;
Bucură-te, că toţi cei adunaţi la acea privelişte au înfruntat pe judecător,
pentru o cruzime ca aceea;
Bucură-te, că din cer ţi-ai ţesut ţie haină nefăcută de mână;
Bucură-te, căci chinuitorii s-au săturat de a mai bate cinstitul tău trup;
Bucură-te, căci credincioşii s-au umplut de multă jale, văzându-te pe tine;
Bucură-te, că ai simţit pe trupul tău rănile lui Hristos;
Bucură-te, că şi El ţi-a gătit cunună neveştejită în ceruri;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Nemaiavând
păgânul tiran nici un fel de chin, o, de trei ori fericite mucenice, a poruncit
să fie adus un cal neînvăţat şi sireap, şi sfintele tale picioare să fie legate
tare de coada lui şi să te poarte şi să te târască pe toate străzile cetăţii;
iar tu, ostaşule al lui Hristos, aşa fiind târât, te-ai făcut privelişte
îngerilor şi oamenilor şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Străin
cu adevărat şi neobişnuit chin s-a născocit ţie, pătimitorule al lui Hristos,
păgânul Cadiu. Că târât fiind tu de cal în fuga mare pe la locurile cele aspre
ale cetăţii, bucăţi de carne din trupul tău pe pietre rămâneau, capul ţi se zdrobea
şi credincioşii cei ce te priveau s-au umplut de multă jale. Iar tu, având
mintea ridicată către Dumnezeu, în taină te rugai Lui; de aceasta şi noi robii
tăi minunându-ne, laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, că prin
chinuirea ta cea cumplită te-ai făcut mărturisitor al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că prin răbdarea ta cea cu tărie te-ai arătat întemeietor al dreptei
credinţe;
Bucură-te, că aprins ai fost de focul dragostei celei nespuse către Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru Dânsul ai suferit sfărâmarea trupului tău;
Bucură-te, că te-ai făcut pricină de veselie îngerilor;
Bucură-te, că ai fost tristă privire credincioşilor;
Bucură-te, că, trântit fiind de pietre, capul tău cel sfânt s-a zdrobit pentru
Hristos;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale s-a strivit de tot capul balaurului cel
nevăzut;
Bucură-te, că pământul ca o boia s-a vopsit cu sângele cel curs din tine;
Bucură-te, că în Împărăţia cerurilor Hristos cunună acum ţi-a dăruit;
Bucură-te, că pentru Dânsul pe pământ ai pătimit;
Bucură-te, că împreună cu Dânsul în Împărăţia Lui te-ai sălăşluit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Văzându-te,
mucenice al lui Hristos, neamul cel rău credincios când erai târât de cal pe
străzile lor, unii te luau în batjocură, alţii îşi strâmbau feţele lor şi
aruncau în tine cu ce aveau în mână, alţii făceau râs şi lucruri
necuviincioase. Iar tu, viteazule ostaş, toate acestea cu bucurie şi cu
mulţumire le răbdai, pentru Cel ce te întărea pe tine, cântând neîncetat:
Aliluia!
Cu
totul având pe Iisus în sufletul şi mintea ta, purtătorule de chinuri, şi
luptele tale fiind acum spre sfârşit, unul din cei ce te batjocoreau, în casa
sa alergând şi o sabie goală apucând, cu dânsa a tăiat cinstitul şi sfântul tău
cap, şi astfel luminat ţi-ai dat sufletul în mâinile Celui dorit de tine;
pentru care jertfă auzi şi de la noi acestea:
Bucură-te, că ai luat de
la oameni înfruntare şi defăimare pentru Hristos;
Bucură-te, căci cu acestea ai urmat lui Iisus, Cel defăimat de ei;
Bucură-te, că ai fost lovit de ei, cu orice li se întâmplase a avea în mâini;
Bucură-te, că şi Hristos tot aşa a pătimit pentru noi păcătoşii;
Bucură-te, că neamul cel rău credincios cu sabia a tăiat cinstitul tău cap;
Bucură-te, că şi Iisus a încununat cu strălucită coroană sfântul tău creştet;
Bucură-te, că nevoinţa ta cea mucenicească acum s-a săvârşit;
Bucură-te, că eşti preamărit împreună cu mucenicii în locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, că acum noi credincioşii te avem pe tine mijlocitor prea fierbinte către
Dumnezeu;
Bucură-te, că rugăciunile tale către Dânsul sunt bineprimite;
Bucură-te, că amintirea ta se serbează în toată Biserica;
Bucură-te, că numele tău este mărit de toţi cei dreptcredincioşi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
După
tăierea cinstitului tău cap şi după despărţirea sfântului tău suflet de trup,
mucenice prealăudate, trupul tău zăcea împreună cu capul cel tăiat, neîngropat
şi în seamă nebăgat. Iar noapte făcându-se, o minune preamărită s-a văzut:
asupra moaştelor tale ardeau făclii în chip de stâlp până la cer şi bărbaţi
îmbrăcaţi în veşminte albe cădeau împrejurul trupului tău şi cântau cuvinte de
negrăit, cu care împreună şi tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Ritori
cu frumoase cuvinte nu pot spune cântările pe care le cântau îngerii împrejurul
moaştelor tale, mucenice de trei ori fericite; iar un oarecare iudeu, auzindu-i
şi părându-i-se că sunt oameni pământeşti, a luat un arc şi a încercat a săgeta
într-înşii; dar nimic n-a izbutit, ci mai vârtos s-a făcut vrednic de plâns în
vederea tuturor. Pentru aceasta şi noi, de o minune ca aceea înspăimântându-ne,
zicem ţie unele ca acestea:
Bucură-te, că de îngeri
te-ai învrednicit a fi petrecut;
Bucură-te, că Hristos a privit din cer spre moaştele tale;
Bucură-te, că deasupra moaştelor tale s-a văzut stâlp de foc până la cer;
Bucură-te, că minunea aceasta a înspăimântat pe mulţi;
Bucură-te, că iudeul acela a fost pedepsit de puterea dumnezeiască;
Bucură-te, că aceasta s-a făcut spre mai multa laudă a moaştelor tale;
Bucură-te, că tot poporul a alergat să privească pe iudeul acela;
Bucură-te, că după mărturisirea lui, înaintea tuturor, a fost dezlegat de
pedeapsă;
Bucură-te, că tiranul, fiind înştiinţat de această minune, mult s-a temut;
Bucură-te, că din această pricină a poruncit creştinilor să te înmormânteze;
Bucură-te, că, îngropat fiind, Biserica a primit cinstitul tău trup;
Bucură-te, că sfântul tău suflet s-a odihnit în locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
O,
mucenice mult-pătimitorule, trădătorul şi vânzătorul tău, vrând într-una din
nopţi să fure cinstitul şi preachinuitul tău trup şi la patria sa să-l ducă,
tu, ostaşule al lui Hristos, te-ai arătat degrabă în somn preotului bisericii
aceleia şi de aceasta l-ai înştiinţat; iar el îndată a alergat la biserică şi
cinstitele tale moaşte din mâinile lui le-a apucat; pentru care, bucurându- se,
a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Preţioasele
şi sfintele tale moaşte, prin purtarea ta de grijă, mucenice al lui Hristos,
scăpând neluate de cei de alt neam, înăuntrul altarului au fost duse şi aşezate
în Sfânta Masă, unde totdeauna pentru mântuirea noastră Se jertfeşte Mielul lui
Dumnezeu, Căruia şi tu te-ai adus jertfă. Credincioşii fiind înştiinţaţi de
aceasta, au lăudat pe Atotputernicul Dumnezeu, Cel ce măreşte pe sfinţii Săi,
cu care şi noi cântări de laudă ca acestea îţi aducem ţie:
Bucură-te, că cinstitele
tale moaşte au scăpat nefurate şi nevătămate;
Bucură-te, că cei de alt neam au fost alungaţi cu ruşine şi deşerţi;
Bucură-te, că înăuntrul altarului moaştele tale au fost aşezate de preoţii
Bisericii;
Bucură-te, căci credincioşii s-au bucurat de aceasta;
Bucură-te, că acolo au fost săvârşite neîncetate minuni printr-însele;
Bucură-te, că şi demonii au fost alungaţi din mulţi oameni;
Bucură-te, că uneori s-a arătat stâlp de foc din cer deasupra lor;
Bucură-te, că alteori şi îngerii s-au pogorât spre dânsele;
Bucură-te, că uneori din ele a ieşit bună mireasmă de negrăit;
Bucură-te, că prin ele s-au tămăduit toate felurile de boli;
Bucură-te, că pretutindeni a străbătut vestea minunii ce s-a făcut;
Bucură-te, că Dumnezeu bine a voit ca vestirea ta să ajungă şi până la
marginile pământului;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Împodobite
fiind cu harul de tot felul de minuni cinstitele şi sfintele tale moaşte,
mucenice al lui Hristos, vrednicule de laudă, toţi dreptcredincioşii le
cinstesc şi le sărută. Pentru aceea tu, având îndrăzneală către Dumnezeu,
Stăpânul tuturor, mijloceşte acestora, de la Dânsul, în viaţa aceasta sănătate
trupească şi în veacul ce va să fie mântuire sufletească, cântând lui Dumnezeu:
Aliluia!
Făclie
cu totul luminoasă fiind cinstitele tale moaşte, mucenice mult-chinuite, pusă
în sfeşnicul Bisericii şi luminând mult timp partea locului unde ai pătimit,
după aceea, prin vrerea lui Dumnezeu şi prin stăruinţa unui drept-credincios
domn, în ţara Moldovei adusă fiind, neîncetat luminează şi raze de minuni, spre
toţi cei ce aleargă la ele cu credinţă, revarsă.
Pentru aceea şi noi de
acelaşi dar împărtăşindu-ne, zicem ţie:
Bucură-te, rază a luminii celei neînserate şi gânditoare;
Bucură-te, că peste toate părţile cele de sub cer eşti luminător;
Bucură-te, luceafăr prealuminos al zilei celei neînserate;
Bucură-te, că şi la noi prin oarecare iconomie ai fost adus din altă parte;
Bucură-te, că şi acolo multă vreme razele ţi-au strălucit;
Bucură-te, că iarăşi înapoi ai venit prin vrerea lui Dumnezeu;
Bucură-te, smirnă totdeauna binemirositoare în Biserica lui Hristos;
Bucură-te, că împărtăşeşti de bună mireasmă pe toţi cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat şi de nenumărate vindecări încăpător;
Bucură-te, că împarţi îndeajuns tuturor celor ce au trebuinţă;
Bucură-te, că Împăratul cerurilor a vărsat peste tine slavă şi mare cuviinţă;
Bucură-te, că ne-ai îndestulat şi pe noi de darul tămăduirilor a tot felul de
neputinţe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Dar
luând de la Dumnezeu, întru tot lăudate şi mult-pătimitorule mucenice, vindeci
pe toţi de tot felul de boli, nu numai trupeşti, ci şi sufleteşti; iar acum,
stând înaintea lui Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine spre pătimire, nu înceta
mijlocindu-ne mântuire sufletească şi nouă, celor ce cu dragoste şi cu multă
cucernicie facem pomenirea ta şi cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Lăudând,
cântând şi fericind chinurile tale cele cu multă durere, răbdarea cea până în
sfârşit, vitejia şi bărbăţia cea nebiruită ce ai arătat în trupul cel ca de
diamant, pe care Hristos, purtătorul de biruinţă, l-a preaslăvit în cer şi pe
pământ, şi nouă nevrednicilor ni l-a dăruit, Sfinte Mare Mucenice Ioane, zicem
ţie acestea:
Bucură-te, că eşti
împreună-locuitor şi petrecător cu oştile îngereşti;
Bucură-te, că eşti dus şi cu dragoste petrecut la locaşurile cele cereşti de
cetele muceniceşti;
Bucură-te, că eşti încununat cu mărire de însăşi mâna Împăratului Hristos;
Bucură-te, că Însuşi Domnul te-a luat pe tine la odihna cea veşnică după
multele pătimiri;
Bucură-te, că ţi-ai adunat comoară nejefuită în ceruri;
Bucură-te, că ai agonisit plată multă acum întru strălucirile sfinţilor;
Bucură-te, că în încercări şi nevoi eşti nouă tare ajutător;
Bucură-te, că eşti fierbinte solitor bucuriei şi slavei celei veşnice;
Bucură-te, că eşti izvor nedeşertat de vindecări neputincioşilor;
Bucură-te, că eşti o curgere neîncetată de mângâieri celor întristaţi;
Bucură-te, că prin tine avem nădejde a fi scăpaţi de toate relele întâmplări
vătămătoare şi nefolositoare;
Bucură-te, că prin tine aşteptăm a dobândi bunătăţile cele de-a pururea
fiitoare;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
O,
mult-pătimitorule al lui Hristos, Sfinte şi Mare Mucenice Ioane, primind
această umilă rugăciune a noastră, ce se aduce ţie acum din inimă, ne izbăveşte
pe noi de toate vătămările sufleteşti şi trupeşti, de vrăjmaşii cei văzuţi şi
nevăzuţi şi de chinul cel veşnic, cu rugăciunile tale cele bine-primite de
Dumnezeu, ca împreună cu tine în veacul ce va să fie, în locaşurile sfinţilor,
să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi
iarăşi se zice Icosul 1: Îngerilor iubită şi plăcută a fost şi mai înainte...,
Condacul 1: Apărătorului şi sprijinitorului creştinătăţii...,
(sursa: doxologia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu