joi, 30 iunie 2022

PLIMBARE-joi

 

O plimbare scurta

 De cand in viata noastra a aparut micul Matei, plimbarile s-au rarit, pentru ca asteptam cu mare nerabdare fiecare week-end sa ne intalnim cu el.

Sambata insa, profitand de faptul ca a fost plecat impreuna cu parintii la bunicii de la Magurele, am pornit si noi la drum. Ne-am dorit o plimbare scurta, in locuri cunoscute, linistite, dar si cu incarcatura duhovniceasca. Itinerariu scurt: manastirile Radu Voda si Cernica, urmate de o scurta iesire la restaurant. Si mare ne-a fost bucuria cand ni s-au alaturat si Mihai cu Denisa.

Prima oprire – manastirea Radu Voda. Zilele trecute gandul meu s-a indreptat destul de des catre Sfantul Nectarie, asa ca am mers la dansul in vizita, sa-i multumim pentru toate si sa-l rugam sa fie alaturi de noi in continuare.



De acolo am pornit spre Cernica, din doua motive: Sfantul Calinic este unul dintre sfintii ocrotitori ai bisericii unde slujeste parintele duhovnic (si chiar unul dintre hramurile bisericii), iar curtea, parcul, aleile de la Cernica imi dau o stare de bine. Simt ca acolo timpul se opreste in loc, ca totul in jur este frumos. Simt de parca ar fi un coltisor de rai.



Cele doua vizite facute in tihna, fara graba, ne-au facut sa ujitam cat de repede trece timpul. Dar, stomacelele noastre nu au uitat, asa ca am mers sa servim masa la restaurantul “Victorita Pescarita”, un restaurant cu specific pescaresc. Din pacate aici se aplica foarte bine zicala: pe afara e vopsit gardul, inauntru este leopardul. Descrierea pe net este minunata -  o afacere de familie condusa de don Marianno (cel care, cu ani in urma avea o emisiune cu specific pescaresc la Euforia TV) unde se pregatesc diferite feluri de preparate din pestele pe care ti-l alegi singur din vitrina. Realitatea: ca sa nu intru in prea multe detalii, un mic restaurant, cam insalubru. La intrare sunt cele doua vitrine cu peste (insa ceva cam vechi). O sala de mese foarte mica la parter, o terasa extrem de inghesuita si o sala de mese ceva mai mare si mai aerisita la etaj. Peste tot se vedea ca este necesara o curatenie. Am stat pe ganduri daca sa ramanem aici sau nu: am ramas pentru ca ne era foarte foame si pentru ca, fiind zi de post, ar fi fost greu de gasit repede altceva. Ne-am riscat.

Mancarea insa, foarte bine pregatita, chiar gustoasa. Sau ne-a fost prea foame 😊)

Noi nu ne vom intoarce la acest restaurant.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu