INCERCARE

 

"TAIEREA VOII"

 

De multe ori am citit in carti despre “taierea voii”, insa mereu am spus ca acest lucru este valabil doar pentru monahi. Numai ca,m-am lamurit ca nu este asa.

Iintr-o zi, am participat la o discutie unde un parinte povestea unor fii duhovnicesti cum a ajuns in parohia respectiva. Este vorba de o parohie in oras, dar cu putini enoriasi. Ei bine, la momentul cand i s-a propus acest post, parintele respectiv era preot la o parohie de sat, lumea il iubea foarte mult si chiar nu isi dorea sa plece. Atunci, a cerut sfatul matusii lui, monahie la o manastire din Valcea. Intrebata ce sa faca, maica l-a intrebat:

-       Cat de mult iti doresti sa mergi la noua parohie?

-       Cam 20-30%, a raspuns parintele.

-       Te mai intreb inca o data, cat de mult iti doresti sa mergi acolo?

-       Nu imi doresc aproape deloc.

-       Este nevoie de tine acolo?

-       Da, este.

Atunci maica i-a spus foarte categoric:

-       Mergi la noua parohie.

-       Cum maica? a intrebat parintele uimit

La care intrebare, maica a raspuns:

“Asta inseamna taierea voii. Cand trebuie sa facem ceva, nu ne gandim la noi, ci la cei din jurul nostru. Cu cat faci mai mult din ceea ce nu iti place, cu atat rasplata va fi mai mare.”

Si iata ca parintele este in parohia respectiva de 10 ani si a reusit sa formeze o foarte frumoasa comunitate, iar acum chiar ii multumeste lui Dumnezeu si matusii sale pentru decizia luata.

Este ceva vreme de cand am auzit aceasta intamplare si, intotdeauna, in momentele mai dificile imi vine in minte, insa doar atat.

Ei bine, de data asta am hotarat sa iau aminte la ea. Am inceput sa lucram atat de acasa, cat si de la serviciu. Saptamana aceasta a venit randul meu sa merg la birou. Sentimentul a fost acela de “pica cerul pe mine”, sentiment care mi-a adus duminica seara o stare de greutate in suflet si de nemultumire.Insa, in acea stare, gandul a revenit la ceea ce v-am povestit. Si am decis sa iau aminte si sa schimb modul de gandire. Am refuzat sa mai caut motive care sa accentueze stare de – “nu imi place”, “nu vreau”, etc. Am inceput sa ma gandesc ca:

-       trebuie sa ii dau Slava lui Dummnezeu pentru ca am serviciu (si chiar unul bun),

-       trebuie sa ma mobilizez ca treaba sa mearga bine. Pentru asta, am luat agenda si am revizuit programul saptamanii. Astfel, am pus accent mai mult pe perioada de la birou, unde mi-am propus sa aprofundez unele probleme de serviciu, iar acasa am lasat foarte putin de facut si anume: tricotat, vizionat olimpiada de iarna de la Beijing si citit;

-       inainte de a ajunge acasa sa merg cel putin o jumatate de ora la plimbare.

Am avut destule momente in care incoltea gandul ca “ce bine era daca lucram de acasa”, insa nu i-am dat voie sa si infloreasca. L-am inlocuit cu putina rugaciune.

Ei bine, concluzia este urmatoarea:

-       - nu mi s-a mai parut atat de grea aceasta saptamana;

-       - am avut spor la serviciu;

-      -  m-am delectat acasa cu ceea ce imi place;

-     -  plimbarea prin oras a facut sa-l vad altfel;

-       - plansul de mila nu ajuta cu nimic.

Ca treburile de acasa au ramas putin in urma si a trebuit sa recuperez in week-end, asta este alta poveste.

Este destul de greu cu “taierea voii”, dar nu este IMPOSIBIL. Totul este sa vrem sa facem lucrurile mai usoare, iar Dumnezeu vine imediat in ajutorul nostru.