PROVOCARE-SAPTAMANA 2

 

“BUCURII DE IANUARIE” – PROVOCARE SAPTAMANA A DOUA

 

Cea de-a doua saptamana a lunii ianuarie a fost o saptamana cu mai multa agitatie, dar am reusit, in mare parte sa ma bucur si de provocare.

“Coltisorul meu preferat”. Saptamana aceasta coltisorul preferat a fost, de fapt, balansoarul meu, in care stau foarte confortabil atunci cand crosetez sau tricotez. Mai ales ca este langa canapea si imi pot odihni picioarele pe aceasta. In plasuta rosie se afla lucrul (maneca de la pulover😂)

“Tratatia saptamanii”. Daca saptamana trecuta nu am gatit, acum a fost un adevarat festin culinar. Cu ceva timp in urma am cumparat o tava rotunda, asa cum am vazut ca folosesc turcii si mi-am propus sa o folosesc. Doamne, ce musaca buna iese in aceasta tava.

Si, dupa o musaca delicioasa, merge de minune ca desert un cheesecake.

“Un proiect creativ” –Tot la puloverul lui Mihai am lucrat, dar tot fara spor, pentru ca am avut multa treaba. Am lucrat doar seara, in timp ce am urmarit cu mare placere Campionatul European de Patinaj Artistic-feerie pe gheata.

“Plante sau flori” – ma bucur de florile din balcon.

“Lumini si luminite” – la inceputul saptamanii mi-am propus sa fac un mic aranjament cu o candela, dar nu am reusit, asa ca ma bucur din plin de candeluta din fata icoanelor.

“Grija de sine” –Sunt foarte mandra de mine, pentru ca am reusit sa beau 1 litru de apa in fiecare zi.

“Rugaciune/Meditatie/Jurnal”. Am primit pe whatsapp, din redirectionari, un mesaj tare frumos scris de parintele Cristian Deheleanu, care mi-a mers la suflet. Este genul de mesaj care te face sa spui: “ Stop. Reconfigurare traseu. Am pierdut pe drum lucrurile esentiale”. Cu mare drag, il atasez si aici si ii multumesc parintelui care l-a scris, pentru ca pe mine, cel putin, m-a facut sa meditez asupra ceea ce inseamna de fapt lucru important.

 “Ce am învățat de la viață.

Am învățat că o lumânare poate aprinde mii de lumânări. Un singur om poate schimba o generație… Mă strădui să împrăștii lumina.

Am învățat că dacă lași toate căruțele să ți-o ia înainte nu vei mai putea înainta de praf…

Am învățat că scopul primordial al vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate, să am vacanțe în insule exotice, ci să fiu un creion ce scrie povești pentru Dumnezeu.

Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate!

Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți!

Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe, vei regreta amarnic mai târziu.

Am învățat că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Și unde lipsește înțelepciunea, domină prostia.

Am învățat că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci dacă pulsează și dragoste!

Am învățat că lumea nu se cucerește cu sabia sau cu forța. Ci cu iubirea!

Am învățat că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar pe cel arătat…

Am învățat că dacă vrei să faci ceva, vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză…

Am învățat că Dumnezeu ne dă copii nu ca să umplem planeta, ci ca să putem simți la microscară ce trăiește El la macrocosmos!

Am învățat că părinții buni dau copiilor și rădăcini, și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde au casa, și aripi ca să nu uite unde e Cerul.

Am învățat cum arată fericirea. Privește în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o bucată de pâine.

Am învățat că viața e de… sticlă. Se sparge atât de ușor. Dar mai știu și că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi.

Am învățat că cine vrea să trăiască cu evlavie va fi prigonit! Sfinții sunt miei trimiși în turma lupilor!

Am învățat că nu trebuie pus totul la inimă. Inima nu e magazie…

Am învățat că iluziile sunt gratis. Dar dezamăgirile le plătim cu un preț mult prea scump!

Am învățat că, deși ar putea să mă ferească, Dumnezeu îngăduie să fiu rănit.

Am învățat că rănile sunt găuri prin care intră lumina. Oamenii „ciuruiți” de Dumnezeu sunt plini de Cer!

Am învățat că oricâtă durere aș simți, nu trebuie să devin o durere pentru ceilalți.

Am învățat că acolo unde sunt prăpăstii între oameni nu e eficient să ridici garduri, ci să construiești poduri.

 Am învățat că orice vârf aș cuceri nu trebuie să mă opresc. Urmează altul și mai înalt.

Am învățat că Dumnezeu nu alege oamenii desăvârșiți, ci îi desăvârșește pe cei aleși. Știu multe lucruri, multe locuri frumoase. Dar maximum de frumusețe este Dumnezeu. Dincolo de El nu mai este nimic. Știu unde mă voi duce: ACASĂ!

Ce am învățat eu până acum…că mai am multe de învățat!

Mulțumesc!

Parintele Cristian Deheleanu”