Acatistul zilei – 05 ianuarie
ACATISTUL CUVIOASEI SINCLITICHIA
Tropar
Şi
în râurile lacrimilor ai înecat toată deşertăciunea vrăjmaşului gândit,
Pentru
aceasta, te-ai sălăşluit în corturile dumnezeieşti,
De
acolo roagă-te să ne facem şi noi părtaşi nunţii cereşti.
Minte umbrită de înşelăciune având eu şi fiind
cu totul străin de podoaba smeritei cugetări în strălucirea căreia Se
înfăţişează Chipul lui Hristos, cum voi îndrăzni a aduce cîntări celei ce cu
toiagul înţelepciunii dumnezeieşti a sfărâmat capul şarpelui ? Ci, te rog pe
tine, cuvioasă Sinclitichia, prin rugăciunile
tale, să mă faci vrednic cântării de: Aliluia!
În inima ta ascultând cu înţelepciune adierile
line ale Duhului şi glasul Mirelui dumnezeiesc, ai urmat cărările voinţei
Tatălui şi depărtându-te de toată înşelăciunea lumii, ţi-ai împodobit sufletul
cu cununile nevoinţelor sihăstreşti, pentru care noi, smeriţii, te fericim:
Bucură-te,
plinitoare a voinţei dumnezeieşti ;
Bucură-te, podoaba cea strălucită a sihăstriei ;
Bucură-te, izvorul pururea curgător al înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, lepădarea jugului lumii ;
Bucură-te, căutarea frumuseţilor dumnezeieşti ;
Bucură-te, vas cinstit al cugetărilor înţelepciunii ;
Bucură-te, odihnirea la limanul mântuirii ;
Bucură-te, tăierea legăturilor patimilor cu sabia rugăciunii ;
Bucură-te, împodobirea sufletului cu străluciri îngereşti ;
Bucură-te, călătorie pe muntele desăvârşirii ;
Bucură-te, curăţirea vasului inimii ;
Bucură-te, sălaş al virtuţilor mântuitoare ;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !
CONDACUL al 2-lea
Deşi părinţii te sileau spre nunta cea legiuită
şi mulţi tineri priveau spre darul frumuseţii tale fireşti şi spre avuţia cea
multă, nu te-ai învoit cu sfaturile lor, ci cu gândul înaintai în cămările cele
mai tainice ale inimii şi râvnind nunta cea cerească, cu osârdie cântai Mirelui
Hristos: Aliluia !
Toate frumuseţile acestei lumi nu ţi-au clintit
privirea inimii de la icoana Celui Ce este Frumuseţea Cea negrăită a
serafimilor, ci, întraripându-te cu dumnezeiescul dor înaintea Celui Ce şade pe
scaunul heruvimilor aduceai curgerile gândurilor smerite, ca să afli odihna
mântuirii; iar noi cugetând la înţelepciunea ta, îţi cântăm în taina inimii
unele ca acestea:
Bucură-te,
lepădarea îndulcirilor înşelătoare ale lumii ;
Bucură-te, vas de taină al insuflărilor Treimii ;
Bucură-te, înaintare spre Cel Neapropiat cu aripile rugăciunii ;
Bucură-te, trecerea gândurilor cereşti prin porţile inimii ;
Bucură-te, intrare grabnică prin uşa Împărăţiei ;
Bucură-te, chimval chemător la dorul veşniciei ;
Bucură-te, cuget neînfricoşat de valurile lumii ;
Bucură-te, călătoare pe căile desăvârşirii ;
Bucură-te, râvnitoarea bunătăţilor cereşti ;
Bucură-te, icoană a vieţuirii sihăstreşti ;
Bucură-te, întăritoare pe calea nevoinţelor ;
Bucură-te, cunună a cuvioaselor femei ;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !
CONDACUL al 3-lea
După moartea părinţilor tăi trupeşti, fiind cu
totul ocrotită de mâna părintească a Ziditorului tuturor, ai urmat şoaptelor
Duhului ce veseleau inima ta. Împărţind averea săracilor, te-ai dus să
dobândeşti comoara cerească întru sărăcia ce împodobeşte viaţa călugărească, în
cântarea neîncetată de: Aliluia !
Floarea trupului s-a veştejit, petrecând tu în
arşiţa nevoinţelor postului, dar sufletul şi mai mult s-a înălţat întru
curăţie, împodobindu-se cu miresmele tainice ale nepătimirii. Cu pietrele
rugăciunilor sfinţite de Piatra vieţii ţi-ai întărit casa sufletului,
depărtându-te de rudenii, iar noi grăind unele ca acestea:
Bucură-te,
încununarea cu nevoinţele sihăstreşti;
Bucură-te, înfrumuseţarea sufletului prin osteneala rugăciunii;
Bucură-te, stâncă a credinţei netulburată de valurile ispitelor;
Bucură-te, nimicitoarea cugetelor deşarte;
Bucură-te, veselia fecioarelor înţelepte;
Bucură-te, împodobirea cămării inimii cu gânduri curate;
Bucură-te, depărtarea de legăturile lumii;
Bucură-te, ruşinarea vrăjmaşului neîmpăcat;
Bucură-te, petrecere neîncetată pe căile rugăciunii;
Bucură-te, smerenie ce pecetluieşte faptele bune;
Bucură-te, îndulcirea de mireasma Vieţii;
Bucură-te, zbor deasupra deşertăciunilor lumii;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !
CONDACUL 4
Cu
nevoinţe mai presus de fire potolind săltările trupului, te-ai învrednicit a-ţi
veseli sufletul cu săltările îngereşti ale bucuriei, având întăritoare pe
cărarea nevoinţei cetele puterilor cereşti, care uimite de curăţia şi
strălucirea sufletului tău, te învăţau cum să aduci Stăpânului tuturor cântarea
îngerească : Aliluia !
Cu
acoperământul rugăciunii împodobindu-ţi sufletul, ţi-ai întărit mintea cu
coiful credinţei pornit din nădejde şi dragoste, şi neslăbind în luptă, cu
puterea numelui lui Hristos ai zdrobit capetele gândurilor deşarte, pentru care
te rugăm a da mână de ajutor în războiul duhovnicesc şi nouă celor ce-ţi
cântăm:
Bucură-te,
surpătoarea vrăjmaşului nevăzut;
Bucură-te, stâncă nebiruită a înţelepciunii;
Bucură-te, vas lucrat spre slava Treimii;
Bucură-te, izvor al rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, ruşinarea asupritorilor cu tăria cugetului smerit;
Bucură-te, povăţuitoare spre limanurile nepătimirii;
Bucură-te, scoaterea din mijlocul deşertăciunilor lumii;
Bucură-te, chemarea celor aleşi la nevoinţa sihăstriei;
Bucură-te, înger în trup împodobit cu cununa veşniciei;
Bucură-te, hrănirea sufletului cu pâinea rugăciunii;
Bucură-te, adăparea din Izvorul vieţii nesfârşite;
Bucură-te, împodobirea minţii cu smerite cuvinte;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !
CONDACUL al 5-lea
Cu întreagă înţelepciune ocârmuindu-ţi corabia
sufletului şi având într-ajutor adierile line ale Duhului, ai ajuns la limanul
mântuirii, de unde te rogi cu stăruinţă pentru întărirea Corabiei lui Hristos,
având sprijintoare ceata îngerilor ce aduc neîncetat cântarea de: Aliluia !
Asemenea lui Iov te-ai arătat în răbdarea
bolilor trupeşti pe care vrăjmaşul neamului omenesc le-a adus asupra ta ca
să-ţi încerce credinţa. Fiind încinsă cu puterea Cuvântului, tăria sufletului
nu ţi-a slăbit, ci cu smerenie ai purtat povara durerilor de plămâni şi de
măsea, răpirea glasului şi tăierea somnului, pentru care te lăudăm aşa:
Bucură-te, floare strălucită a sihăstriei;
Bucură-te,
comoară bine tăinuită a înţelepciunii;
Bucură-te, chemarea tuturor la mântuire cu trâmbiţa Duhului;
Bucură-te, îndemnătoare spre dobândirea smeritei cugetări ;
Bucură-te, carte a insuflărilor Duhului;
Bucură-te, împodobirea inimii cu slovele Cuvântului ;
Bucură-te, stâlpul cel neclintit al sihăstriei;
Bucură-te, podoaba cea cinstită a fecioriei;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor pe căile înţelepciunii;
Bucură-te, desprinderea gândului de deşertăciunile lumii;
Bucură-te, înălţarea minţii spre vederi cereşti;
Bucură-te, nimicirea cugetelor trupeşti;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !
CONDACUL al 6-lea
Cu rugăminţi stăruitoare fecioarele împreună
nevoitoare cereau de la tine a le face părtaşe darului cuvântului dăruit ţie de
Însuşi Cuvântul vieţii, dar cu izvoare de lacrimi pornite din adâncul inimii
smerite pecetluiai tăcerea ta, prin acestea acoperind curgerile de : Aliluia !
Nemairăbdând întristarea sufletelor necăjite de
lipsa “apei cuvintelor înţelepciunii”, ţi-ai plecat gândul inimii spre
milostivire şi ai început a-ţi deschide gura ta spre slava lui Dumnezeu. În
acest chip, ai dăruit din destul tuturor “picăturile Duhului” cele ce vindecau
rănile inimilor şi le făceau mai osârduitoare spre virtute, pentru care primeşti
de la noi mulţumiri ca acestea:
Bucură-te,
vas din care ne adăpăm cu apa înţelepciunii;
Bucură-te, iubire alergătoare înaintea smereniei;
Bucură-te, sălaş al cuvintelor Luminii;
Bucură-te, zidirea cetăţilor sufletelor prin cuvânt;
Bucură-te, povăţuitoare pe cărările mântuirii;
Bucură-te, tămăduirea neputinţelor sufleteşti ;
Bucură-te, maică duhovnicească hrănindu-ne cu pâinea înţelepciunii;
Bucură-te, pildă de biruinţă împotriva patimilor firii;
Bucură-te, alungarea norului întristărilor sufletului;
Bucură-te, mijlocitoare spre punerea începutului pocăinţei;
Bucură-te, întărirea inimii pe piatra credinţei;
Bucură-te, îndemnătoare spre cumpătare;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !
Fecioarele cele căutătoare ale mărgăritarelor
înţelepciunii luând aminte la cuvintele tale pornitu-s-au cu lacrimi şi
osteneală, după sfatul tău, ca să aprindă în inimi făclia dumnezeieştii iubiri
şi îngrădindu-se cu lepădarea de sine şi cugetarea la moarte cântau Domnului:
Aliluia !
,,Comoara arătându-se, se împuţinează, aşa şi
fapta cea bună, făcându-se cunoscută şi vădită, se pierde.” Cu astfel de
cuvinte îndemnând pe căutătorii comorii mântuirii să se păzească de mândrie,
i-ai îndemnat a primi ocările cele pricinuitoare de cununile bucuriei, iar noi,
neputincioşii, cerându-ţi darul gândurilor smerite îţi cântăm aşa:
Bucură-te,
ascunderea câştigului faptelor bune;
Bucură-te, înmulţirea darurilor mântuirii;
Bucură-te, urmarea Celui cu inimă smerită;
Bucură-te, pildă neîncetată spre pocăinţă;
Bucură-te, suirea scării faptelor bune;
Bucură-te, sprijinitoare pe cărările mântuirii ;
Bucură-te, aur ascuns în pământul gândurilor smerite;
Bucură-te, îndreptarea celor greşiţi;
Bucură-te, vistierie a înţelepciunii duhovniceşti;
Bucură-te, izgonitoare gândurilor mândriei;
Bucură-te, călăuzitoarea celor lipsiţi de pricepere;
Bucură-te, milostivire neîmpuţinată dăruită celor neştiutori;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !
CONDACUL al 8-lea
Privegherea cu rugăciunea minţii o ai arătat
drept lucrare neîncetată prin care rămâne nedărâmată casa sufletului. Luând
aminte la învăţăturile tale, te rugăm a ne ajuta a pune temelia rugăciunii, a
ne întări acoperământul credinţei şi a păzi ferestrele simţurilor de viforul
ispitelor vrăjmaşului, ca netulburaţi să aducem Stăpânului lauda: Aliluia !
Ascultarea o ai arătat mai presus de jertfă şi
cale a mântuirii tuturor, iar pentru cei cu mintea stricată de gândurile
mândriei doctorie ai arătat, pe lângă ascultare, smerita cugetare, certarea şi
luarea aminte la vieţile Sfinţilor. Noi, cei înconjuraţi din toate părţile de
fiarele gândurilor slavei deşarte, plecăm genunchii inimii înaintea ta, ca să
ne ajuţi în nesuferitul război, liniştind potopul gândurilor noastre, ca să-ţi
cântăm cu pace:
Bucură-te,
mângâierea celor răniţi de slava deşartă;
Bucură-te,
tămăduirea celor nepricepuţi în lupta duhovnicească;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în deznădăjduire;
Bucură-te, surpătoarea gândurilor deşarte;
Bucură-te, îndemnătoare spre ascultare desăvârşită;
Bucură-te, culegătoare roadelor pustiniciei acoperite de smerenie ;
Bucură-te, neîncetată amintire a neputinţelor, spre mântuire;
Bucură-te, doctorie pentru ridicarea celor amorţiţi de mândrie;
Bucură-te, tăierea gândurilor rele cu ascuţişul cugetului smerit;
Bucură-te, arătarea înţelepciunii duhovniceşti;
Bucură-te, zdrobirea vrăjmaşului cu tăria gândului umilit;
Bucură-te, liniştea sufletelor prigonite de viforul ispitelor;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !
CONDACUL al 9-lea
Pe cei din viaţa de obşte i-ai îndrumat spre
ascultarea ce făgăduieşte smerita cugetare, iar pe cei ce pot trece cu vederea
toate deşertăciunile lumii i-ai îndreptat spre pustinica cea dumnezeiască, cea
de dreaptă socoteală îngrădită, ca toţi într-un glas al inimii să cânte
Mântuitorului şi Îndreptătorului tuturor: Aliluia !
Smerita cugetare o ai arătat necesară mântuirii
tuturor, zid nesurpat înaintea tuturor faptelor bune, acoperământ tainic al
sufletului şi al cuvântului înţelept, cu care S-a îmbrăcat Însuşi Cel Ce a zis:
Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima. Cunoscând această
virtute cetate nebiruită de săgeţile vrăjmaşului, dobândită prin răbdarea
defăimărilor, cu piatra rugăciunii tale aşează şi în inima noastră deprinderea
gândului smerit, ca să-ţi dăruim în schimb flori versuritoare:
Bucură-te,
pildă neîncetată către smerita cugetare;
Bucură-te, cheie ce ne descuie vistieriile înţelepciunii;
Bucură-te, gură deschisă spre propovăduirea Celui smerit;
Bucură-te, ajutătoare la zidirea temeliei faptelor bune;
Bucură-te, lăcaş întărit prin legătura Duhului;
Bucură-te, cer însufleţit de stelele gândurilor smerite ;
Bucură-te, lumină povăţuitoare la tainele Împărăţiei;
Bucură-te, lucrătoare faptelor bune întru umilinţa inimii;
Bucură-te, surpătoarea gândurilor mândriei;
Bucură-te, oglindă a frumuseţilor veşniciei;
Bucură-te, pildă de lucrare duhovnicească;
Bucură-te, descoperitoarea tainelor credinţei;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !
CONDACUL al 10-lea
Calea întreitei naşteri o ai arătat ca
pricinuitoare a mântuirii sufletelor, pe lângă naşterea trupească descoperind
şi pe cele ce ne suie de la pământ la cer - naşterea prin dumnezeiasca baie a
Botezului şi cea întru lacrimile pocăinţei. De cea din urmă te rugăm a ne face
şi pe noi părtaşi, prin mijlocirea rugăciunii tale, ca să cântăm Domnului:
Aliluia !
Povăţuit-ai pe miresele lui Hristos să-şi
lumineze sufletele cu faptele bune, să poarte pe cap cununa făurită din împletiturile
virtuţilor, să pună împrejurul grumazului podoaba smeritei cugetări şi să se
încingă cu întreaga înţelepciune spre a sluji la masa duhovnicească, aducând ca
hrană rugăciuni şi cântări de psalmi; străini fiind noi de vieţuirea cea
îngerească din cuptorul inimii scoatem smerite cântări ca acestea:
Bucură-te,
mireasă a Mirelui înţelepciunii ;
Bucură-te, curăţie a minţii strălucite de raza Duhului;
Bucură-te, deschizătoarea uşilor pocăinţei;
Bucură-te, purtătoare a cheii înţelepciunii;
Bucură-te, pridvor al tainelor Luminii;
Bucură-te, râvnă aprinsă spre toată fapta cea bună ;
Bucură-te, cămară luminată de Soarele dreptăţii;
Bucură-te, moştenitoare a cununilor Vieţii;
Bucură-te, grijă neîncetată pentru curăţia inimii;
Bucură-te, surparea vrăjmaşului prin osteneala rugăciunii;
Bucură-te, stea călăuzitoare la pământul înţelepciunii;
Bucură-te, omorârea patimilor cu arma Crucii;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !
Privind la chipul nunţii lumeşti sfătuit-ai pe
cele împreună lucrătoare în pământul mântuirii să caute a fi plăcute Mirelui
ceresc, spălându-şi întinăciunea păcatelor cu pustnicia ostenitoare şi
îmbrăcându-se cu hainele cele duhovniceşti, spre a putea cânta cu îngerii:
Aliluia !
Ca un crin al înţelepciunii lui Hristos
răsărind în pământul sihăstriei şi fiind luminată de raza Duhului, te-ai făcut
odihnitoare a gândului Tatălui şi prin mireasma faptelor tale bune te-ai făcut
mireasă a Mirelui nenuntit Hristos, atrăgând la limanul mântuirii pe fiii cei
rătăciţi, te-ai învrednici a primi de la noi cântări ca acestea:
Bucură-te,
răbdarea suferinţelor lui Iov;
Bucură-te, diamant strălucit al înţelepciunii;
Bucură-te, vindecarea celor răniţi de patimi;
Bucură-te, păzitoarea tuturor de căderea în păcat;
Bucură-te, răbdarea focului mădularelor dinlăuntru;
Bucură-te, pildă de smerenie prin pătimirea bolilor ;
Bucură-te, vindecarea sufletelor rănite prin vederea rănilor tale trupeşti ;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în dureri cumplite;
Bucură-te, luminarea minţii cu gânduri smerite;
Bucură-te, ruşinarea vrăjmaşului neîmpăcat;
Bucură-te, mângâierea sufletului cu raza rugăciunii;
Bucură-te, povăţuitoare spre înălţimea nepătimirii;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !
CONDACUL al 12-lea
Arătând dragostea ca cea mai mare între
bunătăţile vrednice de împodobirea sufletului, te-ai depărtat de căile mâniei
ce întunecă sufletul şi arătând vorbirea de rău ca cea mai osânditoare patimă,
ai învăţat pe cele împreună slujitoare Cuvântului să cânte neîncetat cu glasul
inimii lui Dumnezeu: Aliluia !
Când se apropia încununarea biruinţelor tale
văzut-ai mulţime de îngeri, în strălucirea unei lumini negrăite, aproape de
uşile raiului, şi cunoscând că peste trei zile aveai să părăseşti această lume
şi să te înfăţişezi Sfintei Treimi, ai vestit celor ce te îngrijeau de
apropierea sfârşitului tău pe acest pământ. Noi însă, punându-ne nădejdea în
mijlocirile tale pentru noi, către Cel Preaînalt, din adâncul inimii îţi grăim:
Bucură-te,
floare ce împodobeşte priveliştea sihăstriei ;
Bucură-te, mireasmă tainică a înţelepciunii;
Bucură-te, risipitoarea vrăjmaşilor netrupeşti;
Bucură-te, nor al rugăciunii ce picură gânduri dumnezeieşti;
Bucură-te, întărirea inimilor neputincioase;
Bucură-te, sălaş sfinţit al gândurilor îngereşti;
Bucură-te, împreună nevoitoare cu îngerii pe scara slavoslovirii;
Bucură-te, mijlocitoare neînfruntată a noastră spre dobândirea mântuirii;
Bucură-te, podoabă scumpă în vistieria lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea hotarelor înţelepciunii;
Bucură-te, armă nebiruită împotriva vrăjmaşilor nevăzuţi;
Bucură-te, nume preadulce înrourat de Numele dumnezeiesc;
Bucură-te, Cuvioasă Sinclitichia, candela cea nestinsă a rugăciunii !
CONDACUL al 13-lea
O, cuvioasă maică Sinclitichia, podoaba pustiei
cea sălăşluită acum în cămările îngereşti, care până la marginile lumii ai
strălucit prin faptele şi cuvintele tale de Duhul însuflate, împodobeşte şi
inima mea sărăcită de viforul gândurilor rele cu stâlpii smeritei cugetări; fii
mie totdeauna ocrotitoare nevăzută în lupta cea duhovnicească, acoperindu-mă cu
veşmântul rugăciunilor tale, ca fără de ruşine să stau înaintea lui Dumnezeu şi
primind iertare prin mijlocirea ta, să-i cântăm împreună: Aliluia ! ( de trei
ori apoi din nou Icosul 1 si Condacul 1)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu