Acatistul zilei – 04 ianuarie
Pentru
rugaciunile Soborului Sintilor 70 de Apostoli, ale Sfantului Cuvios Teoctist
din Sicilia, Sfintei Cuvioase Apolinaria si ale Sfantului Cuvios Nichifor cel
Lepros, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi
pacatosii.
Acatistul Sfântului Nichifor Leprosul, Făcătorul de minuni
Bineplăcut lui Dumnezeu te-ai făcut de copil sfinte, robit fiind de bucuria creaţiei dumnezeieşti a Cretei, în peisajul satului tău muntos şi a cântărilor de praznic ale Născătoarei de Dumnezeu în pădurea de castani, pe care le-ai purtat cu tine întreaga viaţă. Când deschizând larg uşa sufletului tău, te-a pătruns mireasma cea nepieritoare, covârşindu-te, pe care cu dragoste sfântă o împarţi acum tuturor. Pentru aceasta cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi
Icos 1
Ţi-ai însuşit întrutotul credinţa
părinţilor tăi, simpli în ale lumii, dar bogaţi în cele înalte, căci mama ta se
învrednicise a se ruga şi la Locurile Sfinte. Apoi rămânând orfan, ai dus cu
tine modelul credinţei ca pe o mare comoară în casa bunicului tău, care te-a luat
spre îngrijire. Pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că Sfântul Nicolae ţi-a fost
ocrotitor prin botez;
Bucură-te, că Maica Domnului te-a
binecuvântat la praznicele sale;
Bucură-te, că Sfinţii Arhangheli
Mihail şi Gavriil ocroteau satul tău;
Bucură-te, că Sfântul Efrem se ruga
pentru oamenii locului;
Bucură-te, că satul avea douăsprezece
biserici;
Bucură-te, de marele dar al naşterii
tale;
Bucură-te, c-ai dobândit mare ocrotire
vieţii tale;
Bucură-te, că aceasta a fost temelia
jertfelniciei tale;
Bucură-te, că sfinţii nu te-au părăsit
niciodată;
Bucură-te, că dragostea lor ţi-a fost şi
mamă şi tată;
Bucură-te, că dragostea aceasta o
împarţi acum cu lumea toată;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!
La treisprezece ani a trebuit să pleci
de lângă cei dragi rămaşi ţie, în Hania, să-nveţi meseria de bărbier. Şi ţi-era
scris ţie să nu te mai întorci şi nici să-i mai vezi vreodată. Credem că numai
rugăciunea şi dragostea sfinţilor tăi ţi-au alinat dorul şi durerea. Pentru
aceasta cântăm Celor de Sus: Aliluia!
Tot cu dragostea prietenilor tăi de
Sus ai învins singurătatea şi grijile care apăsau gingaşul tău suflet de copil modest
de ţară, nevoit să intre şi să supraviţuiască haosului unui oraş mare. Pentru nevoinţa
aceasta, cântăm ţie:
Bucură-te, că drumul tău era rânduit
de Sus;
Bucură-te, că Domnului nimic nu-i era
ascuns;
Bucură-te, că se pregătea ţie dar nespus;
Bucură-te, că mic de ani fiind, toate
temerile le-ai învins;
Bucură-te, că drumul tău ducea Sus;
Bucură-te, că isteţ fiind, cele bune
ai deprins;
Bucură-te, că ascultător fiind ai
surprins;
Bucură-te, că prietenos fiind prieteni
ţi-ai făcut;
Bucură-te, că chipeş fiind te-ai făcut
plăcut;
Bucură-te, că sufletul tău frumos s-a văzut;
Bucură-te, că egoismul nu l-ai
cunoscut;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
Condac 3
Dar marea încercare a vieţii tale abia
acum începea sfinte, căci lepra a pus pecetea muceniciei tale nesângeroase
pentru întreaga-ţi viaţă. Pentru aceasta Celui ce pe toate mai înainte le cunoaşte
şi le rânduieşte, îi cântăm cu smerenie: Aliluia!
Cunoscând tu semnele bolii, urmările
ei şi soarta celor bolnavi, respinşi, dispreţuiţi şi izolaţi de societate, ţi-ai
purtat în taină durerea. Şi pentru a evita alungarea ta în ”mormântul morţilor
vii”, la şaisprezece ani ai plecat în ascuns în Egipt, şi acoperit de sfinţii
tăi ţi-ai practicat meseria de bărbier în Alexandria. Pentru puterea şi durerea
aceasta, cântăm ţie:
Bucură-te, că durerea sufletească te-
a călit pentru ce-aveai de răbdat;
Bucură-te, că tot timpul te-ai rugat;
Bucură-te, că rugăciunea ta, tărie
ţi-a dat;
Bucură-te, că fără timp copilăria
ţi-ai lepădat;
Bucură-te, că boala asta cruntă te-a
maturizat;
Bucură-te, că Sfinţii tăi nu te-au
uitat;
Bucură-te, că în voia Domnului cu
totul te-ai lăsat;
Bucură-te, căci, ca din mâna Domnului
toate le-ai purtat;
Bucură-te, că în vâltoarea vieţii
smerit ai stat;
Bucură-te, că drumul vieţii tale este
de neconfundat;
Bucură-te, că doar pe sfinţi având lor
te-ai confesat;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!
N-ai putut rămâne prea mult sfinte
nici aici, căci semnele bolii tale erau de-acum la vedere şi ne deznădăjduind
ţi-ai încredinţat taina unui arhiereu venit din Hios, care te-a îmbărbătat şi
te-a primit ca un adevărat părinte, mult ajutându-te. Pentru aceasta, Celui pe
toate le rânduieşte sau le îngăduieşte, dar Care dăruieşte şi puterea de a le
duce, Îi cântăm: Aliluia!
Icos 4
Descoperind în tine un tânăr mai puţin
obişnuit, peste care odihnea Harul Duhului Sfânt, acesta te-a trimis să-ţi
foloseşti puterea pilduitoare alături de Cuvios Antim, la leprozelia din Hios,
patronată de Maica Domnului „Ascultătoarea” , cu ajutorul Sfântului Lazăr cel
înviat din morţi. Pentru care, mulţumind Maicii
Sfinte, cântăm ţie:
Bucură-te, că Maica Domnului niciodată
nu te-a părăsit;
Bucură-te, că Aceasta întreg drumul
vieţii ţi-a însoţit;
Bucură-te, că binecuvântarea Sa, la
intrarea în leprozerie ai primit;
Bucură-te, că prin grija Sa viaţa
ţi-ai chivernisit;
Bucură-te, că de Dânsa niciodată nu
te-ai despărţit;
Bucură-te, că orfan fiind de Dânsa
te-ai lipit;
Bucură-te, că de Mamă Sfânta pe Dânsa
O ai primit;
Bucură-te, că runduiala sfântă acum ţi
s-a desluşit;
Bucură-te, că în braţele-i sfinte aici
ai fost primit;
Bucură-te, că bolnav fiind, tu
sănătos te-ai privit;
Bucură-te, că Maicii Sfinte toate
darurile i-ai atribuit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!
Maica Domnului a grăit din icoană
Cuviosului Antim: „Ia icoana mea şi îngrijeşte-o cum se cuvine şi într-o zi vei
vedea ce se va petrece în jurul ei.” Şi aşa s-a şi întâmplat, căci nenumărate
minuni au avut loc zi de zi cu leproşii. Pentru
aceasta cântăm Maicii lui Dumnezeu: Aliluia!
Sub binecuvântarea Maicii Domnului,
ascultătorule şi pătimitorule Nicolae, roada cea bună a satului Sirikari, ai
primit schima cea monahicească cu numele Nichifor şi te-ai avântat în
nevoinţele cele monahiceşti, sub povăţuirea sfântului Cuvios Antim, ignorând
boala care te rodea. Pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că ţi-ai închinat viaţa lui
Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai dedicat slujirii
semenilor;
Bucură-te, că ai întărit pe cei de-o
suferinţă cu tine;
Bucură-te, că în Dumnezeu ţi-ai găsit
pacea;
Bucură-te, lucrătorule al faptelor
bune;
Bucură-te, alinătorule al sufletelor
îndurerate;
Bucură-te, slujitorule al bolnavilor;
Bucură-te, că roadă sfântă aici ai
cules;
Bucură-te, că rugăciunea mai mult ai
lărgit;
Bucură-te, că prin nevoinţă, biruinţa
s-a plămădit;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul
tuturor în nevoi!
Cu fiecare zi mai mult te împlineai, atâta
râvnă în ascultare aveai faţă de părintele tău duhovnicesc Antim, încât nici
apă nu beai fără binecuvântare, iar hrana ta era una strict monahicească.
Trăiai şi-l respirai pe Dumnezeu, devenind
om purtător de Dumnezeu şi de Hristos, încât duhurile necurate se temeau
de tine, neputând răbda prezenţa ta. Pentru aceasta cântăm Celui ce dă tuturor
asemenea puteri: Aliluia!
În leprozerie ţi-ai luat ucenic sfinte
pe micul Teodor din Hios, care molipsindu-se de lepră, a fost adus de părinţii
săi aici. Şi amintindu-ţi cât ai tânjit
după dragostea părintească în viaţa ta, l-ai luat sub îngrijirea şi
mângâierea ta părintească, căci Duhul lui Dumnezeu era cu tine. Pentru aceasta
îţi cântăm ţie:
Bucură-te, că micul Teodor ţi-a fost
ca un fiu;
Bucură-te, că şi el te ţinea ca pe părintele
lui;
Bucură-te, că toţi te simţeau ca pe omul
lui Dumnezeu;
Bucură-te, că tuturor le erai
ajutător;
Bucură-te, că nevoinţa monahicească
ţi-ai lărgit;
Bucură-te, că păreai mereu neobosit;
Bucură-te, căci, cu cât te jertfeai,
cu atât ieşeai mai întărit;
Bucură-te, că Maica Domnului niciodată
nu te-a părăsit;
Bucură-te, că de sfinţii copilăriei
tale nicicând nu te-ai despărţit;
Bucură-te, că mai aproape de cer zi de
zi ai suit;
Bucură-te, că durerile bolii cu
rugăciunea ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor,
multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
Cum nici uleiul nu iese de nu
zdrobeşti măslinele şi nici vinul nu curge de nu striveşti strugurii, aşa şi la
tine, sfinte, ca să dai roadă aleasă, Domnul a îngăduit să te înţepe mai tare
ghimpele bolii, care atingându-ţi ochii, te-a orbit. Şi tu noule Iov, te-ai
smerit zicând ca şi celălalt Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele
Domnului binecuvântat!”. Iar noi, Celui care cu rânduială îngăduie toate, împreună
cu tine Îi cântăm: Aliluia!
Această nouă încercare, Sfinte
Nichifor, ai purtat-o cu pace sfântă. Şi nemaiputând să îngrijeşti micuţa ta
grădină, l-ai luat pe Teodor „asociat” la culturile tale. Căci mâinile voastre
schilodite, de martiri fără sânge, cultivau legume şi flori în cutiuţe mici,
care se vindeau la piaţă. Încă aduceaţi şi prinosul muncii voastre, legume
pentru muncitorii şi maicile ce se îngrijeau de ridicarea Mănăstirii Maicii
Domnului „Ajutătoarea”. Pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că stricăciunea trupului,
sufletul nu ţi-a atins
Bucură-te, că timpul tău în permanente
lupte s-a scurs;
Bucură-te, că drumul tău tot mai sus
te-a dus;
Bucură-te, că locurile natale în
suflet le-ai ascuns;
Bucură-te, că la ai tăi în viaţă
niciodată n-ai mai ajuns;
Bucură-te, că ale lumii toate au rămas
în apus;
Bucură-te, că pronia, pe calea vieţii,
suflete mari ţi-a adus;
Bucură-te, că micului Teodor i-ai fost
bucurie şi ajutor nespus;
Bucură-te, că şi Cuviosul Antim nădejdea
în tine şi-a pus;
Bucură-te, că râvna ta sfântă pe mulţi
i-a prins;
Bucură-te, că faptele minunate ale Maicii
Domnului le-ai scris;
Bucură-te, Sfinte Nichifor,
multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
A îngăduit Domnul ca nevoinţele tale
să nu rămână necunoscute, Sfinte. Ca Teodor să vadă cum ceasuri întregi te
rugai noaptea pentru pătimitorii leprozeliei şi pentru lume, bătând nenumărate
metanii, înainte ca boala să-ţi schilodească şi mâinile şi picioarele. Pentru
aceasta, Celui ce ţi-a dat ţie putere, cu dragoste sfântă Îi cântăm: Aliluia!
Nevoinţele tale monahiceşti, jertfirea şi dragostea pentru semeni,
cinstirea Maicii Domnului şi a Sfinţilor, grija şi râvna pentru cele sfinte,
răbdarea cu care ţi-ai purtat boala, cum te-ai predat întru totul voii sfinte a
lui Dumnezeu, au făcut din tine un om desăvârşit, care nu s-a certat niciodată
cu vreun om şi n-a rănit niciodată inima cuiva. Pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că nevoinţele tale erau
aducătoare de daruri sfinte;
Bucură-te, că ai fost un model de
vieţuire pentru Teodor;
Bucură-te, că prin tine a dobândit şi
el putere;
Bucură-te, că a fost martor jertfelor
tale;
Bucură-te, că prin mărturiile lui te
cunoaştem şi noi;
Bucură-te, că mucenicia ta se vădeşte;
Bucură-te, că jertfele tale ne
întăresc duhovniceşte;
Bucură-te, că râvna ta în noi
înfloreşte;
Bucură-te, că puterea ta ne întăreşte;
Bucură-te, că viaţa ta model de
martiraj ne este;
Bucură-te, că cinstirea ta ne
îmbogăţeşte;
Bucură-te, Sfinte Nichifor,
multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
Deşi ţi-ai pierdut vederea trupească
şi trupul ţi-era de boală mâncat, trăiai cu desăvârşire mult mai înalt şi mai
frumos. Cântai ca un înger, precum Pantelimon- mitropolitul din Hios a spus,
ştiind pe de rost troparele şi Apostolul, căci ţi-era foarte dragă ascultarea
de protopsalt. Şi seară de seară erai în Paraclisul Sfântul Lazăr al
leprozeriei, unde se adunau bolnavii pentru Pavecerniţa cu Canonul Maicii
Domnului, Mama îndureraţilor. Pentru aceasta îi cântăm cu dragoste sfântă:
Aliluia!
Cei ce te auzeau cântând Axionul
rămâneau uimiţi şi se întrebau: „Ce glas îngeresc este acesta?” Harul lui
Dumnezeu te înveşmântase sfinte, căci cu cât trupul ajungea mai schilodit, cu
atât sufletul se înălţa mai mult, căci deşi nu spuneai, vedeai şi simţeai
îngereşte. Pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că ai dobândit viaţă
îngerească;
Bucură-te, că nu mai aveai vreo
dorinţă trupească;
Bucură-te, că te-ai depărtat de orice
dorinţă lumească;
Bucură-te, că sufletul l-ai ajutat să
se întărească;
Bucură-te, că viaţa ta întreaga lume o
s-o cunoască;
Bucură-te, că mângâiere eşti celor ce
vor să te cinstească;
Bucură-te, c- ai învăţat lumea să nu
cârtească;
Bucură-te, că ai încântat lumea cu
cântarea ta îngerească;
Bucură-te, că ai luminat suflete cu
dăruirea ta monahicească;
Bucură-te, că ne învălui cu mireasma
ta cerească;
Bucură-te, că toţi te cinstim şi de
praznic la tine gândim;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule,
prietenul tuturor în nevoi!
Dar Dumnzeu care are rânduielile Sale
ascunse nouă, a pus capăt acestei boli crunte, împlinindu-se poate numărul
martirilor fără de sânge. Şi descoperindu-se tratamentul, Sfântul Antim,
părintele tău, cel împodobit cu multe daruri, te-a trimis la spital la Atena,
încredinţându-te la cei 67 de ani ai tăi spre îngrijire unui alt monah lepros,
Evmenie. „Ai mare grijă de comoara pe care ţi-a trimis-o PreaSfânta, îi scria
părintele tău, căci ai să te foloseşti mult în viaţa ta de viaţa lui. Acesta
este monah desăvârşit. Şi vei fi şi tu desăvârşit, dacă îi vei sluji până la
sfârşitul vieţii.” Pentru grija pe care Cei de Sus permanent ţi-au purtat-o,
cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Toată viaţa ta te-ai lăsat întru toate
în voia lui Dumnezeu sfinte, drept care
ai simţit mereu pronia Lui în viaţa ta. Şi permanent Dumnezeu a trimis ţie cele
de trebuinţă. Deşi orb şi cu picioarele schilodite şi trupul ros de boală,
provocându-ţi multă durere fizică, ai rămas blând, smerit, lipsit de orice
pretenţie, cu multă supunere să nu împovărezi pe cineva. Pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că 43 de ani rugăciunea ta
s-a înălţat în leprozelia din Hios;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a adus la
Atena ca să nu stea lumina sub obroc;
Bucură-te, că tot timpul ai fost blând
şi smerit;
Bucură-te, că n-ai cerut niciodată
nimic să nu superi pe nimeni;
Bucură-te, că de tânăr te-ai ridicat
deasupra nevoilor omeneşti;
Bucură-te, că ai primit şi practicat
rugăciunea inimii;
Bucură-te, că mintea ta era în cer;
Bucură-te, că tuturor radiai pace şi
blândeţe;
Bucură-te, că luminai pe cei ce te
întâlneau;
Bucură-te, că întăreai pe cei bolnavi;
Bucură-te, că te rugai pentru cei
întristaţi şi încercaţi;
Bucură-te, Sfinte Nichifor,
multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
S-a dus vestea că în Spitalul de boli
infecţioase din Atena este un părinte harismatic şi mulţi oameni te-au cercetat
părinte, necunoscuţi împovăraţi de nevoi sau desnădăjduiţi. Încă şi ierarhii
veneau la tine pentru binecuvântare şi poveţe. Pentru aceasta slăvim pe Cel ce
răsplăteşte tuturor răbdarea, şi Îi cântăm: Aliluia!
S-a întors roata Sfinte Nichifor, tu
cel schilodit de boală şi orb, aduceai mângâiere celor bolnavi cu sufletul şi
cu trupul. Bolnavii spitalului şi nenumăraţi străini umpleau mica şi
sărăcăcioasa ta chilie din spital. Şi toţi plecau cu pace şi nădejde, căci
dobândeau sănătate sufletească din preaplinul lumii tale duhovniceşti. Pentru
aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că ai dobândit trezvia şi
isihia;
Bucură-te, că tu cu rugăciunea
neîncetată te învredniceai;
Bucură-te, că aceasta ai primit de la
părintele tău, Sfântul Antim;
Bucură-te, că şi el o avea de la
Cuviosul Pahomie din Hios;
Bucură-te, că şi Sfântul Nectarie de
la Eghina tot de la el o avea;
Bucură-te, că şi tu ai predat-o fiului
tău duhovnicesc Părintele Evmenie;
Bucură-te, că după mulţi ani de cereri
Dumnezeu te-a dăruit lui îndrumător;
Bucură-te, că toţi se hrăneau din
dulceaţa ta duhovnicească;
Bucură-te, că lucrarea ta sfântă ai
lărgit;
Bucură-te, că pe tineri i-ai învăţat
cum să se roage;
Bucură-te, că tu însuţi te rugai
pentru toţi;
Bucură-te, Sfinte Nichifor,
multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
Călătoria ta s-a încheiat sfinte la
Atena, în plină desăvârşire, la 74 de ani, când ai plecat la Cei de Sus, înfăţişându-te
Domnului cu toate roadele nevoinţelor tale. Te-au petrecut bolnavii, prietenii,
vizitatorii, din Biserica spitalului „Sfinţii Doctori fără de arginţi” până la
mormânt, cu convingerea că te vei ruga pentru ei şi în Cer. Pentru aceasta,
slăvind pe Cel Care dă cinstire celor ce-L slăvesc, cântăm cu bucurie: Aliluia!
Sfinţenia ta s-a făcut cunoscută
tuturor încă de atunci Sfinte Nichifor, când s-a scris despre tine:” <...>
A fost un monah neagonisitor, lepros, orb şi aproape paralizat. Cu toate
acestea, privirea sa stinsă era pătrunsă de lumina sfinţeniei, buzele sale
tremurânde păstrându-şi surâsul ceresc până la ultima suflare <...> În pofida anonimatului său < ...> a fost
o făclie luminoasă a Bisericii lui Hristos.” Şi aceasta s-a şi adeverit,
sfintele tale moaşte răspândind o bună mireasmă, dăruiesc acum noian de
vindecări şi binecuvântări, nouă tuturor celor care te cinstim, indiferent unde
ne-am afla. Pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că moaştele tale izvorăsc
neîncetat o bună mireasmă;
Bucură-te, că vii în trup şi-i ajuţi
pe cei bolnavi;
Bucură-te, că vii aievea la slujbe şi
intri în Sfântul Altar;
Bucură-te, că învălui cu mireasma ta
pe toţi cei care te cinstesc;
Bucură-te, că faci noian de tămăduiri
celor ce-ţi cer ajutorul;
Bucură-te, că vii în vis aducând mângâieri
şi încurajări;
Bucură-te, că alungi duhurile de la
cei încercaţi;
Bucură-te, că transmiţi în vis cele de
folos semenilor;
Bucură-te, că tămăduieşti şi pe cei cu
boli incurabile;
Bucură-te, că aduci pacea în familii;
Bucură-te, că răspunzi pe loc chemării,
ca şi Sfântul Mina;
Bucură-te, Sfinte Nichifor,
multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
O, Sfinte al lui Dumnezeu Nichifor,
prietenul nostru al tuturor, vino degrabă şi ajută nouă, celor ce cu drag te
chemăm în ajutor, roagă pe milostivul Dumnezeu să ridice povara încercărilor şi
neputinţelor noastre şi să ne dea credinţă mărturisitoare, ca împreună cu toţi Sfinţii
să Îi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Apoi se citeşte Icosul1 si Condacul 1:
Doamne, Care prin rânduiala Ta cea
sfântă, Ţi-ai ales prieteni dintre oameni, ca să mijlocească nouă cererile, te
rugăm, primeşte rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului Nichifor
Leprosul multpătimitorul, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, pentru ca tot omul cel
încercat sufleteşte şi trupeşte să primească mila Ta a toate vindecătoare,
iertarea păcatelor şi sfântă şi nefăţarnică credinţă.
Apără ţara aceasta şi poporul ei,
păstrând vie până la a doua venirea Ta, dragostea ce Ţi-o poartă, cintind pe
PreaCurată Maica Ta şi pe toţi Sfinţii, cu care slăvindu-Te, să ne mântuim.
Amin!
Rugăciune a celui
copleșit de îngrijorare și teamă
Sfinte Părinte
Nichifor, iată că spaima, panica și cumplita frică de moarte mă încolțesc,
tulburându-mi sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu mai are putere
să-mi aducă liniște și să facă să înceteze învolburarea și vacarmul lăuntric,
de aceea vin înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor
și izbăvitor în vremea acestei boli. Miluiește și tămăduiește neputința mea
lăuntrică și slobozește-mă din puterea noianului de gânduri și îngrijorări,
căci am înălțat prin frică Babilonul lor, socotind că Dumnezeu nu mai poartă
grijă de lume și de fiecare om în parte. Învață-mă a aduce înaintea Domnului
tot ce trăiesc lăuntric, ca astfel să nu mă mai ascund în cotloanele cele
întunecate ale depărtării de Dumnezeu. Și fie ca, făcând astfel, să mi se
lumineze cu lumina cunoștinței și sufletul, și trupul spre însănătoșire
deplină, dar și spre încredințare că Domnul Hristos veșnic mă iubește,
nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată. Amin.
Rugăciune
de încredințare în mâinile lui Dumnezeu
Cuvioase Părinte
Nichifor, tu ai trecut prin cumplita boală a leprei, iar prin răbdarea și
mulțumirea ta către Domnul, te-ai umplut de lumină dumnezeiască și te-ai făcut
asemenea sfinților mucenici. Curățește-mă și pe mine de lepra împătimirilor după
cele pământești ca, izbăvindu-se sufletul din îndulcirea cea rea, să se
izbăvească de duhoarea stricăciunii și a deznădejdii pe care am lucrat-o în
fiecare zi a mea, socotindu-L pe Dumnezeu a fi undeva departe și indiferent.
Ajută-mă ca măcar acum să-L văd, înțelegându-I cuvintele, ca astfel să mă
găsesc pe mine însumi, cel care n-am încetat să mă risipesc în mulțime de
deșertăciuni și lucruri de nimic. Pune în mine putere, ca să izbândesc în
adâncirea lăuntrică și schimbarea cea bună a minții și astfel, cu dragoste și
recunoștință, să îmi încredințez deplin viața în mâinile Domnului, săvârșind
aceasta în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Rugăciune
obștească pentru toți ce în suferință, pentru toate cadrele medicale și pentru
toți cei care îi slujesc, în felurite chipuri, pe cei suferinzi
Sfinte Părinte
Nichifor, cu privirea ta cea milostivă cuprinzându-ne, acoperă-ne pe toți cu
darul Preasfântului Duh și sădește în sufletele noastre sămânța cea sfântă a
dragostei jertfelnice pentru aproapele nostru. Risipește urâciunea răcelii
sufletești celei pline de egoism, ca luminându-ne cu binecuvântata mărinimie
sufletească, să-i purtăm pe toți în îmbrățișarea noastră lăuntrică și cu
rugăciune să primim suspinele și durerile tuturor celor care se află în boală
ori în grea mâhnire. Ajută-ne ca nu cumva, cu molima fricii și a patimilor
noastre întunecate să-i îmbolnăvim pe cei care, din dragoste pentru
aproapele, îl slujesc cu jertfelnicie, iar lor tuturor dăruiește-le putere și
înțelepciune ca, prin tot ceea ce vor săvârși, să le strălucească în inimi
dragostea lui Dumnezeu pentru om. Încă te rugăm, Sfinte Nichifor, primește-i și
mijlocește pentru toți cei care prin această boală se înfățișează înaintea lui
Dumnezeu, trecând în veacul cel neclătinat și nepieritor. Amin.
(sursa:
doxologia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu