CONACUL BELLU SI CRAMA 1777

CONACUL BELLU SI CRAMA 1777 (II)

          Daca ieri v-am povestit despre vizita la conacul Bellu, azi am sa va povestesc despre vizita la Muzeul “Crama 1777”, un muzeu care si-a dorit, si a reusit, sa evoce istoria viticulturii din zona Valea Calugareasca, Mizil, Urlati. Daca la conac am retrait putin din viata nobilimii din anii 1800-1900, la crama 1777 am retrait viata taranului roman din zona subcarpatilor de curbura, a carui indeletnicire principala a fost viticultura.

Pornind de la versurile

“Bun ii vinul ghiurghiuliu

Cules toamna prin tarziu

Mai pe bruma, mai pe-omat

Mult mai beu si nu ma-mbat”

ma gandesc cata munca si truda pana cand aceasta licoare delicioasa ajunge in paharele noastre.

Muzeul reprezinta, de fapt, reconstituirea unei vechi crame ce dateaza din anul 1777 si care se afla in mijlocul plantatiei de vita de vie din localitate. Intrucat reconstructia ei pe terenul initial era imposibil de realizat, aceasta a fost reconstruita pe un teren donat de un localnic. Restaurarea s-a facut incercand sa se pastreze cat mai exact constructia initiala, astfel ca au fost respectate dimensiunile acesteia. De asemenea a fost folosit lemn lucrat si cioplit manual, iar imbinarile s-au realizat cu cuie de lemn, toate realizandu-se cu tehnica din trecut. Doar pentru pardoseala au fost folosite dale de piatra, pentru ca in crama initiala era doar pamant.

          In prima sala pot fi admirate unelte utilizate la obtinerea vinului, unele dintre ele primite din donatii, iar altele achizitionate cu sume destul de mari. Cu multa migala si dragoste toate acestea au fost restaurate si expuse in muzeu, astfel incat vizitatorii sa vada cum se producea vinul. Prin amabilitatea doamnei muzeograf Nina Grigore, de profesie arheolog, am aflat povestea fiecarui exponat. As putea sa va spun cate ceva despre tocitori, teascuri, despre micul atelier de dogarie, dar cel mai bine va invit sa vizitati muzeul pentru ca informatiile furnizate de doamna muzeograf imbraca un aer de istorie autentica. Fiecare exponat are propria lui istorie relatata extraordinar de doamna muzeograf. Tot in aceasta sala este si o mica vinoteca, cu vinuri obtinute la podgoriile din zona: Ceptura, Tohani, Dealu Mare, Budureasca, etc.

 zdrobitor

 mica vinoteca . in partea de sus se vad trei sticle cu vin foarte vechi (anii 1930, 1950 si 1970) donate de crama Pietroasele

 micul atelier de dogarie

in partea de jos a imaginii este o unealta de pus dopurile la sticle, iar in partea de sus, pe raft este o unealta pentru scos dopurile

          O alta oprire a fost in beciul cramei, aici aflandu-se exponate din ceramica din diverse zone ale tarii, toate avand ca motive ornamentale strugurele, diverse butoaie pentru tuica si tescovina. Aici, ocazional au loc degustari de vinuri.

macheta cramei initiale 

cazan pentru tescovina (tuica din boasca de la vin)

          Un alt loc vizitat il constituie mansarda, un loc in care se afla o expozitie de costume nationale din zona. Ceea ce este specific acestor costume este faptul ca in broderia lor apare ca element predominant tot vita de vie. Doamna Nina Grigore, pe langa faptul ca este un muzeograf dedicat meseriei sale, este si o fiica a acestor locuri, asa ca va poate spune multe lucruri interesante despre costumele si celelalte piese expuse.

costum traditional de pe Valea Prahovei 

costum traditional de pe Valea Teleajenului

zestrea pe care o primeau tinerele fete. nu lipsea icoana Maicii Domnului

          Muzeul reprezinta cea mai veche crama reconditionata din tara, asa ca va invit sa il treceti in agenda voastra cu proiecte de plimbare. Sunt convinsa ca veti petrece un timp minunat, ca veti afla multe informatii interesante.