AVEM RESPONSABILITATE

AVEM RESPONSABILITATE

          Odata a venit la Coliba un ateu npana-n maduva oaselor. Dupa ce a spus multe, a mai adaugat:”eu sunt luptator impotriva icoanelor”. De acolo de unde nu credea nimic, dupa aceea s-a trezit ca este luptator impotirva icoanelor sfinte. “ Mai, nelegiuitule”, ii spun, “tu daca nu crezi in nimci, cum imi spui ca esti luptator impotriva icoanelor? Atunci, in timpul luptei impotriva icaonelor, unii crestini, din ravna exagerata, au cazut in ratacire, ajungand in cealalta extrema, dupa care Biserica a aranjat problema. N-au ajuns acolo pentru ca nu credeau”. Atunci a inceput sa sustina situatica care era atunci in lume. Ne-am certat mult timp. “Bine, ii spun, dar oare aceasta este o stare buna? Judecatorii sa se teama sa judece cum trebuie, anchetatorii sa faca reclamatii pentru crime si sa fie amenintati de unul si de altu, dupa care sa fie nevoiti sa si le retraga? Si, in cele din urma, cine sunt cei care conduc? Te odihneste starea aceasta? Ii sustii pe acestia? Tu esti un criminal. De aceea ai venit aici!”. Si l-am alungat.

          -Parinte, nu va temeti vorbind asa?

          -de se ma tem? Mi-am sapat mormantul. Daca nu l-as fi sapat, m-ar fi preocupat faptul ca ar fi trebuit ca altul sa mi-l sape. Acum insa va trebui numai sa arunce cateva cazmale de pamant…. Am in vedere un alt ateu, un hulitor pe care il lasa sa vorbeasca la televiziune, desi a spus atatea cuvinte hulitoare despre Hristos si despre Maica Domnului. Si Biserica nu ia pozitie ca sa-I afuriseasca pe cativa. Pe acestia trebuie sa-I afuriseasca Biserica. Oare le pare rau de afurisire?

          -Parinte, ce vor intelege din afurisire, daca nu primesc nimic?

          -Cel putin sa se vada ca Biserica ia pozitie/

          -Tacerea ei, Parinte, este ca si cum ar consimti?

          -Da. A scris unul niste blasfemii despre Maica Domnului si nimeni n-a vorbit. II spun unuia:”N-ai vazut ce scrie acela?”. “Ei, ce sa-I faci”, imi raspunde. “Te murdaresti daca te preocupi de ei”. Adica se tem sa vorbeasca.

          -De ce se tem, Parinte?

          -Se tem ca nu cumva sa se scrie ceva despre ei si astfel sa se compromita. De aceea accepta sa fie hulita Maica Domnului. Sa nu vrem sa scoata celalalt sarpele din gaura, ca sa avem noi liniste. Aceasta este lipsa de dragoste. Pe urma omul incepe sa se miste potrivit interesului. De aceea vezi un duh astazi: “Sa avem legaturi cu cutare ca sa ne vorbeasca de bine. Cu celalalt sa ne avem bine ca sa nu ne cleveteasca, etc. sa nu ne ia drept imbecili, sa nu ne expunem la represalii”. Altul este nepasator si nu vorbeste. “sa nu vorbesc”, spune el, “ca sa nu apa in ziare”. Adica cei mai multi sunt complet nepasatori. Acum a inceput sa se mai miste ceva. Atat timp, insa, n-a scris nimeni nimic. Cu cativa ani mai inainte am strigat la unul in Sfantul Munte. “Ai mult patriotism”, mi-a raspuns el. Peste putin timp a revenit si m-a gasit. “Pe toate le-au distrus”, imi spune, “familia, invatamantul….” Ii spun si eu la randul meu” “Mult patriotism ai!”.

          Toata aceasta stare a facut rau si un bine. Raul este ca si aceia care au avut ceva bun inlauntrul lor incep sa fie nepasatori, pentru ca spun:”Pot eu sa indrept situatia?”. Binele este ca multi au inceput sa-si faca probleme de constiinta si sa se schimbe. Unii vin si, aflandu-ma, incearca sa justifice un rau ce l-au facut mai inainte, pentru ca isi fac probleme.

          -Parinte, trebuie ca intotdeauna sa ne marturisim “crezul” nostru?

          -Este trebuinta de discernamant. Sunt momente cand nu trebuie sa vorbim si momente cand trebuie sa marturisim cu indrazneala “crezul” nostru, caci altfel vom fi raspunzatori. In acesti ani grei fiecare dintre noi trebuie sa faca tot ce este omeneste posibil, iar ceea ce nu se poate face omeneste, sa lase in seama lui Dumnezeu. Astfel ca vom avea constiinta linistita ca am facut tot ce s-a putut. Daca nu vom reactiona, se vor scula stramosii nostri din morminte. Aceia au suferit atatea pentru patrie, iar noi ce facem pentru ea? Grecia, Ortodoxia, cu traditia ei, cu sfintii si eroii ei sa fie luptata de grecii insisi, iar noi sa nu vorbim? Este infricosator! Am spus cuiva: “De ce nu vorbiti” Ce inseamna lucrurile pe care le face cutare?”. “Ce sa mai discutam?”, imi spune. “Miroase urat”. “Daca miroase, de ce nu vorbiti? Loviti-l!”. dar nu fac nimic si il lasa asa. Pe un politician l-am scuipat: “Sa spui: “Nu sunt de acord cu aceasta!”, ii zic. “Vreau ca lucrurile sa fie cinstite. Vrei ca pentru folosul tau sa le distrugi pe toate?”.

          Daca crestinii nu marturisesc si nu se impotrivesc, acestia vor face si mai rau. Dar daca se impotrivesc, aceia se vor mai gandi. Dar nici crestinii de azi nu sunt luptatori. Primii crestini erau nuci tari, schimbau toata lumea. Hristos S-a rastignit pentru noi ca sa inviem, iar noi sa ramanem nepasatori!.daca Biserica nu vorbeste ca sa nu intre in confolict cu statul, daca mitropolitii nu vorbesc ca sa fie bine cu toti, caci ii ajuta la Fundatii, etc, aghioritii iarasi nu vorbesc, ca sa nu le taie veniturile, atunci cine sa vorbeasca? Am spus unui egumen: “Daca va spun ca va vor taia veniturile, sa le spuneti:”Vom taia si noi primirea de straini”, ca sa isi faca probleme”. Profesorii de teologie, etc. nu striga, pentru ca zic:”Suntem functionari, ne vom pierde salariul si apoi cum vom mai trai?”. Manastirile intre timp au luat-o cu pensiile. Oare de ce eu nu vreau sa iau nici acea pensie smerita de agricultor? Sa-l mai aiba pe monah inca si asigurat pentru Asigurarile pentru Agricultori, nici aceasta nu-I cinstit. Sa-l stie ca este sarac, fara venituri, da, aceasta ii aduce cinste. Dar sa-l aiba aisgurat la Organizatia Agricola, pentru ce? Monahul a lasat pensiile mari, a plecat din lume si a venit la manasitre ca sa ia iarasi pensie!? Si pentru pensie sa ajungem sa-L vindem pe Hristos?!

          -Parinte, dar daca o monahie a lucrat ca invatatoare cativa ani si i se cuvine o oarecare pensie, sa n-o ia?

          -Bine, una ca aceasta….. In sfarsit. Dar daca si aceasta pensie o daruieste undeva, va lua pensie mai mare de la Hristos.

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)